Fond funciar. Decizia nr. 200/2015. Tribunalul OLT
| Comentarii |
|
Decizia nr. 200/2015 pronunțată de Tribunalul OLT la data de 14-10-2015 în dosarul nr. 200/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL O.
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIA NR. 200/2015
Ședința de la 14 octombrie 2015
Completul de judecată constituit din:
PREȘEDINTE C. T.
Judecător M. I. D.
Judecător I. M.
Grefier M. R.
Pe rol, pronunțarea asupra recursului civil declarat de recurentul pârât Ș. M., domiciliat în Drăgănești O., ., județul O., împotriva sentinței civile nr. 205 din data de 26 ianuarie 2015, pronunțată de Judecătoria Caracal, în dosar nr._, în contradictoriu cu intimații reclamanți S. P., R. E. și M. D. toți domiciliați în ., S. M., S. A. și S. A. toți domiciliați în București, .-39, ., intimații pârâți Ș. N. domiciliat în Drăgănești O., .. ZA1, ., ., C. L. Stoenești și C. Județeană O. ambele de aplicarea legilor fondului funciar, având ca obiect- litigiu de fond funciar.
Instanța, constatând că dezbaterile au avut loc în ședința publică din 07 octombrie 2015, consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, ce face parte integrantă din prezenta decizie, deliberând în secret a pronunțat următoarele:
TRIBUNALUL
Prin sentința civilă nr. 205 din data de 26 ianuarie 2015, pronunțată de Judecătoria Caracal, în dosar nr._ s-a admis acțiunea formulată de reclamanții S. P. din ., S. M., din București ,sector 1, .-39, ., etaj 8, . A.,din București, sector 1, .-39, ., etaj 8, . A., din București, sector 1, .-39, ., etaj 8, . E., din ., M. D., din . împotriva pârâților S. M. din localitatea Drăgănești O. ., jud O. CNP_ S. N., din Drăgănești O. . ZA1, scara 1, etaj 1, ., C. Comunala de aplicare a Legii nr. 18/1991 R din . primar și C. Județeană O. pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor din cadrul Prefecturii O..
S-a dispus anularea parțială a titlurilor de proprietate nr._/14.10.2002 și nr. 3096/10.06.2004 emise de C. Județeană O. pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor din cadrul Prefecturii O., în sensul că s-a înlăturat numele Ș. G. de pe ambele titluri de proprietate ( în prezent decedat-reprezentat de pârâții Ș. M. și Ș. N.), reținut în mod eronat ca fiind moștenitorul autorului S. I..
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut că prin cererea înregistrată sub nr. 5830/2004, reclamantele S. P., R. E. și M. D., au chemat în judecată pe pârâții Ș. M., Ș. N., C. locală de aplicarea Legii Fondului Funciar de pe lingă primăria corn. Stoenești, și de pe lingă Primăria . și C. jud.O. de aplicarea Legii fondului funciar pentru ca prin sentința ce se va pronunța să se dispună anularea parțială a titlurilor de proprietate nr._/64 emis în data de 14.lo.2oo2 și nr.3o96/emis in data de lo.o6,2004.
In motivarea cererii, s-a arătat că reclamantele sunt moștenitoarele defunctului S. I., căruia alături de S. A., S. M. S. A. și S. C. E. li s-a reconstituit dreptul de proprietate în calitate de moștenitori ai autorului comun S. I.,asupra terenului in suprafața de 2,10 ha situat pe raza . .O. și în baza titlului de proprietate nr.3o96/2oo4,asupra terenului în suprafața de 4,55 ha.
S-a susținut că, din eroare, pe cele două titluri de proprietate apare o altă persoană cu aceiași calitate de moștenitor al autorului S. I., respectiv Ș. G. care în realitate nu are niciun drept la moștenirea autorului.
Tuturor moștenitorilor autorului S. I. li s-a stabilit dreptul la acțiuni la Societatea Comercială SCS Caracal, echivalentul suprafeței de 2,1o ha, conform deciziei nr.lo5/29.ol.1992, emisă de Prefectura O.,- C. Județeană pentru aplicarea Legii fondului funciar unde numitul Ș. G. nu figurează.
În prezent S. G. este decedat având ca moștenitori pe Ș. M. și S. N. in calitate de descendent de gr.I., pârâții din prezenta acțiune.
In sprijinul și dovedirea susținerilor s-a depus la dosar copia titlului de proprietate nr.13o65/64 emis in data de 14.lo.2oo2, pentru suprafața de 2,1o ha și copia titlului de proprietate nr.3o96/lo.06.2od4, pentru suprafața de 4,55
Din oficiu instanța a solicitat relații la C. locală de pe lingă Primăria . C. locală de pe lingă Primăria . care au stat la baza emiterii titlurilor de proprietate a căror modificare se solicită.
Prin sentința civilă nr.259 din data de 27 ianuarie 2005, pronunțată de Judecătoria Caracal, în dosar nr._, s-a admis acțiunea formulată de reclamanți și s-a dispus anularea parțială a titlului de proprietate nr.l3o75/64 emis în data de 14.1o.2oo2, și a titlului de proprietate nr.3o96 emis în data de 10.06.2oo4, în sensul înlăturării numitului Ș. G., reținut în mod eronat fiind moștenitor al autorului S. I..
Pentru a se pronunța astfel, instanța de fond a reținut următoarele:
Cu adresa nr.169/25.ol..2oo5, C. locală de pe lingă Primăria . instanței actele care au stat la baza întocmirii titlurilor de proprietate, respectiv certificatul emis de arhivele statului, în data de 15.06.1992 și certificatul nr. 9652/16.08.1991, cererile adresate Comisiei locale de către persoanele îndreptățite care au calitatea de moștenitori ai autorului S. I.I., privind reconstituirea titlului de proprietate asupra terenului pe care l-a deținut în proprietate autorul comun.
Toate cererile au fost formulate și înregistrate la comisia locală in termenul legal, respectiv in cursul lunii martie 1991.
Conform adresei emise de Primăria comunei Stoenești la data de 18.ol.2oo5, instanța a reținut faptul că între numitul Ș. G. și autorul S. I. nu există nici un grad de rudenie, situație în care se recunoaște că din eroare acesta a fost reținut in titlul de proprietate ca moștenitor al autorului.
La data de 09._ pârâtul S. M. a formulat contestație în anulare împotriva sentinței civile mai sus evocate, învederând că nu a fost citat la nici un termen de judecată și nu i s-a comunicat sentința având în vedere că nu domiciliază în . a fost citat în dosarul în care s-a pronunțat sentința, domiciliul său așa cum reiese din actele de identitate fiind in .> La data de 11.12.2013 a fost formulată o precizare la contestația in anulare în senul că a înțeles sa declare recurs împotriva sentinței si nu contestație in anulare, precizare de care instanța de fond a luat act la aceeași dată.
În judecarea recursului a precizat că își menține motivele invocate in cadrul cererii inițiale in sensul că tatăl său S. G., in calitate de moștenitor testamentar, in mod legal a fost înscris in cele doua titluri de proprietate astfel ca instanța in mod greșit a dispus anularea acestora.
In dovedire a solicitat proba cu înscrisuri, interogatoriu si martori
In drept a invocat dispozițiile art.304 si urm.c.pr.civ.
Prin sentința civilă nr.3931/11.12.2013 pronunțată de Judecătoria Caracal s-a dispus declinarea competenței de soluționarea a cauzei în favoarea Tribunalului O., pentru competenta soluționarea a recursului, cauza fiind înregistrată pe rolul Tribunalului O. la data de 09.01.2014.
Analizând sentința prin prisma motivelor de recurs invocate în conformitate cu dispozițiile art. 304 pct.5 Cod procedură civilă, instanța a reținut următoarele:
Cu privire la cererea de repunere in termenul de recurs se constată următoarele:
Potrivit art.103 NCPC neexercitarea oricărei căi de atac și neîndeplinirea oricărui alt act de procedură in termenul legal atrage decăderea, afară de cazul când legea dispune altfel sau când partea dovedește că cel care a fost împiedicată printr-o împrejurare mai presus de voința sa.
Pentru a se solicita repunerea in termenul de apel, instanța trebuie să verifice dacă sentința a fost comunicată, având în vedere că termenul pentru exercitarea căii de atac începe să curgă de la data comunicării sentinței.
In speță recurentul a învederat că nu i-a fost comunicată sentința recurată la adresa de domiciliu.
Verificând dovada de comunicare a sentinței aflată la fila 53 din dosarul de fond se constată că in aceasta figurează cu domiciliul in Drăgănești O., ., însă din actul de identitate depus la dosar se reține că figurează cu domiciliu în Drăgănești O., . care s-a constatat că sentința nu a fost comunicată la domiciliul său.
Prin urmare apare ca neîntemeiată cererea de repunere in termenul de apel, atâta timp cât sentința nu a fost comunicată recurentului pârât la domiciliul său ci la o altă adresa, termenul de recurs nu a început să curgă, nefiind necesar ca instanța să dispună repunerea acestuia în termen, instituție aplicabilă atunci când partea nu a efectuat actul de procedură in termenul prevăzut dintr-o împrejurare mai presus de voința ei, ceea ce presupune ca hotărârea să fie comunicată cu respectarea dispozițiilor legale.
Pentru motivele expuse instanța a respins și excepția tardivității recursului ca neîntemeiată, considerând că până la data promovării prezentei cereri nu a început să curgă termenul de 15 zile in vederea exercitării căii de atac a recursului.
Analizând sentința prin prisma motivului de nelegalitate prevăzut de art.304 pct.5 C.p.c instanța a reținut următoarele:
Nelegalitatea îndeplinirii procedurii de citare se încadrează în dispozițiile art.304 pct.5 C.p.c respectiv încălcarea formelor de procedură prevăzute sub sancțiunea nulității absolute de art.105 alin. C.p.c.
Citarea părților constituie o formalitate esențială care asigură exercitarea dreptului de apărare.
Dispozițiile legale referitoare la citarea părților au un caracter imperativ, deoarece sunt prevăzute pentru realizarea dreptului de apărare și a principiului contradictorialității. Din acest motiv instanța nu poate hotărî asupra unei acțiuni numai cu citarea sau înfățișarea părților.
Înmânarea citației și a tuturor actelor de procedură se face potrivit art.90 alin.1 C.p.c la domiciliul sau reședința celui citat.
În speță recurentul a făcut dovada că la data promovării și judecării cauzei domicilia în Drăgănești O., ., însă în cererea de chemare în judecată adresa acestuia a fost indicată în ..
Analizând procedura de citare din dosarul de fond s-a constatat că în procesul verbal de îndeplinire a procedurii de citare a fost menționată ..
Cum citarea acestuia nu s-a făcut la domiciliul din actul de identitate și nu s-a făcut dovada că acesta ar fi locuit efectiv la adresa din ., județul O., instanța a constatat că citarea a fost nelegală, întrucât pârâtul nu a fost în măsură să-și facă apărările față de acțiunea promovată, iar hotărârea pronunțată în acest fel s-a dat cu încălcarea dispozițiilor legale prevăzute de art.93 C.p.c .
Îndeplinirea procedurii de citarea la o altă adresă decât cea de domiciliu a pârâtului a pricinuit acestuia in temeiul art.105 alin 2 C.p.c o vătămare care nu poate fi înlăturată altfel decât prin anularea sentinței.
Prin decizia nr. 283/18.06.2014 pronunțata de Tribunalul O. s-a respins cererea de repunere în termenul de recurs ca neîntemeiată și excepția de tardivitate cu același titlu.
S-a admis recursul declarat de recurentul pârât Ș. M. împotriva sentinței civile nr. 259 din data de 27 ianuarie 2005, pronunțată de Judecătoria Caracal, în dosar nr._, în contradictoriu cu intimații reclamanți S. P., R. E. și M. D., S. M., S. A. și S. A., intimații pârâți Ș. N., C. L. Stoenești și C. Județeană O. ambele de aplicarea legilor fondului funciar, s-a casat sentința și trimis cauza spre rejudecare.
Cauza a fost reînregistrată sub același număr de dosar pe rolul Judecătoriei Caracal, la data de 17.09.2014.
Instanța a dispus in baza rolului activ înaintarea unor adrese către C. Comunală de aplicare a Legii nr. 18/1991 R din . primar prin care a solicitat actele acre au stat la baza emiterii titlurilor de proprietate nr._/14.10.2002 și nr. 3096/10.06.2004 emise de C. Județeană O. pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor din cadrul Prefecturii O..
De asemenea, instanța a pus in vedere reclamantului să depună dovezi la dosar din care să rezulte susținerea acestuia, respectiv că terenul menționat în titlurile de proprietate nr._/14.10.2002 și nr. 3096/10.06.2004 emise pe numele moștenitorului S. I. au aparținut autorului Ș. I..
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța a reținut următoarea situație de fapt:
In partajul care s-a făcut conform testamentului din anul 1940, Ș. G. apare ca tutore al minorilor Ș. M. și Ș. N., iar aceștia deși majori in anul 1991 nu au formulat cerere de reconstituire a dreptului de proprietate, iar autoarea A. Ș., soția lui G. Ștribu era precedatată față de tatăl sau I. Ș., fapt pentru care terenul s-a atribuit minorilor Ș. M. și Ș. N., soțul acesteia Ștribu G. neavând nici un drept succesoral, deoarece nu putea moșteni pe socrul său.
Aceasta situație a fost confirmata și de Primaria . nr. 79/11.01.2005 în sensul ca între numitul Ș. G. și S. I. nu este nici un grad de rudenie, între acestia existând doar o relație de afinitate, Ș. G. fiind soțul A. Ș., sora Angelei ( soția autorului S. I.), iar testamentul existent la dosar este un partaj voluntar care se referă la averea funciară a socrului lui S. I., respectiv autorul I. Ș..
De asemenea, nu sunt dovezi la dosar din care să rezulte că suprafețele de teren mai existau la data apariției legilor fondului funciar, iar din adresa înaintată de Primaria ./14.01.2015 ( fila 68) rezultă că întreaga suprafață de teren deținuta de autorul S. I. a fost introdusă in GAC Stoenesti, Gostavățu și Băbiciu inainte de anul 1959, respectiv în anii 1956-1958.
Având în vedere aceste considerente, instanța a admis acțiunea reclamanților și a dispus anularea parțială a titlurilor de proprietate nr._/14.10.2002 și nr. 3096/10.06.2004 emise de C. Județeană O. pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor din cadrul Prefecturii O., în sensul că a fost înlăturat numele Ș. G. de pe ambele titluri de proprietate ( în prezent decedat-reprezentat de pârâții Ș. M. și Ș. N.), reținut în mod eronat ca fiind moștenitorul autorului S. I..
Împotriva sentinței a declarat recurs recurentul pârât Ș. M., considerând-o nelegală și netemeinică.
A precizat că nu a susținut niciodată că tatăl său ar fi moștenitorul legal al preotului I. S. ,însă a solicitat instanței să aibă în vedere înscrisurile care au stat la baza emiterii acestor titluri de proprietate, din care rezultă că terenul înscris în aceste titluri de proprietate a aparținut autorului Ș. I., străbunicul său și nu lui S. I..
Astfel, din înscrisurile comunicate de C. locală de fond funciar Stoenești, atât prin întâmpinare cât și prin adresa nr. 3022/22.10.2014 rezultă că la data retrocedării suprafețelor de teren autorului decedat S. I. s-a avut în vedere Actul de partaj din 12.01.1940 emis de DGAS – Filiala Arhivelor județene ale Statului. Din acest înscris rezultă că descendenții autorului Ș. I. căsătorit cu F. I., au înțeles să împartă moștenirea acestuia între ei printr-un partaj voluntar. Printre cei șase moștenitori ai autorului comun (M. I., P. I., A. – soția preotului S. I., E. V. C., V. S.) se afla și bunica sa A. Ș..
Deoarece A. Ș. era decedată la data întocmirii partajului voluntar, cei prezenți au decis ca din această moștenire să ia parte în mod egal și minorii surorii lor defuncte A. Ș.. Se mai arată că aceasta înțelege ca moștenirea are și datorii, pe care, de asemenea, le vor plăti în mod egal iar în cazul în care, tatăl minorilor A., în calitate de tutore legal al acestora nu va plăti datoriile moștenirii la fel ca și ceilalți moștenitori, sora lor A., prin soțul său preotul S. I., este împuternicită să plătească ea ratele pentru minori.
Din copia registrului agricol ce a fost comunicată instanței la cererea acestora, rezultă că autorul S. I. nu avea decât o suprafață de 0,61 ha teren. Din certificatul nr._/15.06.1992 rezultă că acesta figura în tabelul nominal cu numele chiaburilor ca având o suprafață de 15 ha . Or, din partajul încheiat în anul 1940 rezultă că S. I. a luat de la socrul său Ș. I. suprafața de 9,25 ha . rezultă de aici că, pentru a ajunge la 15 ha preotul S. I. și-a însușit și terenul ce se cuvenea moștenitorilor A. Ș..
În concluzie, apreciază că prin înscrisurile anexate s-a dovedit ca în mod corect tatăl său Ș. G. a fost înscris în cele două titluri de proprietate, motiv pentru care a solicitat admiterea recursului, desființarea sentinței și, pe fond, respingerea acțiunii reclamanților ca nefondată.
A solicitat proba cu înscrisuri și emiterea unei adrese către Primăria Stoenești - C. locală de fond funciar pentru a comunica înscrisurile ce au stat la baza emiterii titlurilor de proprietate.
În drept, s-au invocat dispozițiile art. 304 și urm. cod pr civilă.
La data de 20 martie 2015, intimații reclamanți S. P., R. E., M. D., S. M., S. A. și S. C. E. au depus la dosar întâmpinare, la recursul declarat de pârâtul Ș. M., solicitând respingerea acestuia ca nefondat.
Ș. G. nu are calitate de moștenitor legal față de autorul S. I., aspect recunoscut chiar de către recurent.
Autorul recurentului nu are nici calitatea de moștenitor testamentar față de S. I., calitate pe care a invocat-o inițial prin raportare la actul de partaj voluntar ce a intervenit între moștenitorii autorului I. Ș..
Afirmația făcută de Primăria comunei Stoenești, despre faptul că preotul S. I. a primit 9,25 ha în urm a partajului nu este susținută de nicio dovadă în acest sens.
Acest răspuns nu lămurește situația din dosar, deoarece nu se precizează la care partaj se referă adeverința pentru că din actul de partaj depus la dosarul cauzei rezultă că soția lui S. I. a primit teren și nu autorul S. I..
Titlul de proprietate_/77/15.07.2005 pentru suprafața de 2, 1000 ha a fost emis ca urmare a reconstituirii prin decizia nr. 105/29.01.1992 a Prefecturii O..
În această decizie, autorul recurentului Ș. G. nu figurează la rubrica moștenitori.
Consideră că din punct de vedere legal, în cauză sunt incidente dispoz. art. III lit. a din Legea nr. 169/1997, soluția instanței fiind temeinică și legală și din acest punct de vedere.
Solicită respingerea recursului, cu cheltuieli de judecată.
Analizând recursul formulat prin prisma motivelor invocate și în raport de dispozițiile art. 304 ind. 1 cod pr. civlă tribunalul reține că acesta nu este fondat având în vedere următoarele considerente:
Potrivit art.8 alin. 2 din Legea nr. 18/1991 de prevederile legii beneficiază „membrii cooperatori care au adus pământ în CAP”, precum și „în condițiile legii civile, moștenitorii acestora”.
Având în vedere faptul că numitul Ș. G. a formulat cerere de reconstituire a dreptului de proprietate după autorul S. I. și nici nu s-a dovedit existența vreunei legături de rudenie cu defunctul, în mod judicios a constatat prima instanță că acesta nu are calitate de persoană îndreptățită la reconstituire, fiind menționat în mod greșit în titlurile de proprietate nr._/14.10.2002 și nr. 3096/10.06.2004.
Astfel, tribunalul reține că în temeiul art. 8 alin. 2 și art. 13 din Lg. 18/1991, legiuitorul a acordat beneficiul reconstituirii dreptului de proprietate asupra terenurilor,în condițiile legii civile, tuturor moștenitorilor autorului (cu respectarea normelor de drept comun referitoare la proximitatea gradului de rudenie și a claselor de moștenitori), cu condiția ca aceștia să fi formulat cerere de reconstituire sau constituire a dreptului de proprietate.
Or, din actele premergătoare emiterii titlurilor de proprietate contestate, rezultă că cererile de reconstituire a dreptului de proprietate au fost formulate după autorul S. I..
Nu poate fi primită susținerea recurentului în sensul că la reconstituirea dreptului de proprietate în mod corect autorul său a fost înscris în titlul de proprietate ținându-se cont de Actul de partaj din 12.01.1940 emis de DGAS – Filiala Arhivelor județene ale Statului.
Din acest înscris rezultă că descendenții autorului Ș. I. căsătorit cu F. I., au înțeles să împartă moștenirea acestuia între ei printr-un partaj voluntar iar printre cei șase moștenitori ai autorului comun (M. I., P. I., A. – soția preotului S. I., E. V. C., V. S.) se afla și bunica recurentului A. Ș., de pe urma căreia minorilor A. Ș. le-a revenit o anumită suprafață de teren.
Conform mențiunilor din ,, Actul Convențional” (fila 19 dosar fond primul ciclu procesual ) reiese faptul că minorii C. Gh. Ș. și F. Gh. Ș., urmare a partajului mai sus invocat au rămas în ,, posesie cu suprafața de 5 pogoane și trei sferturi din dreptul din terenul agricol, alte 3 pogoane fiind date doamnei A. Preot S.”, fiind plătite cu acestea ,, dreptul de moștenire provenit de la defunctul Ș. I..” În aceste condiții nu se poate concluziona că terenul ce a revenit moștenitorilor A. Ș. s-ar fi aflat în patrimoniul preotului S. I. la momentul colectivizării.
Tribunalul nu împărtășește nici susținerea recurentului cu ocazia concluziilor de la termenul din 01 iulie 2015 vizând faptul că în condițiile în care nu a fost contestată Hotărârea Comisiei Județene reclamanții, neavând calitatea de terți față de această hotărâre, nu puteau solicita direct în instanță anularea titlurilor de proprietate.
Instanța are în vedere faptul că dreptul la acțiunea în constatarea nulității titlului emis în favoarea persoanei neîndreptățite la reconstituire este distinct și necondiționat de exercitarea sau neexercitarea dreptului recunoscut de Legea nr.18/1991 de a formula plângere împotriva actelor premergătoare emiterii titlului de proprietate.
De aceea, acțiunea în constatarea nulității, fiind imprescriptibila, poate fi formulata oricând, reclamanții neputând fi considerați decăzuți din dreptul de a invoca un motiv de nulitate absolută prin faptul ca nu au urmat calea contestării actelor premergătoare.
Pe cale de consecință, constatând netemeinicia criticilor aduse hotărârii recurate, tribunalul, în baza art. 312 cod pr. civilă, va respinge ca nefondat recursul declarat.
Văzând și dispozițiile art. 274 cod pr. civilă, tribunalul va obliga recurentul la plata sumei de 500 lei cheltuieli de judecată către intimați, reprezentând onorariu avocat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul recurentul pârât Ș. M., domiciliat în Drăgănești O., ., județul O., împotriva sentinței civile nr. 205 din data de 26 ianuarie 2015, pronunțată de Judecătoria Caracal, în dosar nr._, în contradictoriu cu intimații reclamanți S. P., R. E. și M. D. toți domiciliați în ., S. M., S. A. și S. A. toți domiciliați în București, .-39, ., ., sector 1, intimații pârâți Ș. N. domiciliat în Drăgănești O., .. ZA1, ., ., C. L. Stoenești și C. Județeană O. ambele de aplicarea legilor fondului funciar, având ca obiect- litigiu de fond funciar, ca nefondat.
Obligă recurentul la plata sumei de 500 lei cheltuieli de judecată, către intimați.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 14 octombrie 2015 la Tribunalul O..
Președinte, C. T. | Judecător, M. I. D. | Judecător, I. M. |
Grefier, M. R. |
Red. CT
Tehnored.CM
Jf: M.I. Ex.2/27.10.2015
| ← Pretenţii. Decizia nr. 793/2015. Tribunalul OLT | Contestaţie la executare. Sentința nr. 1711/2015. Tribunalul OLT → |
|---|
