Pretenţii. Decizia nr. 793/2015. Tribunalul OLT
| Comentarii |
|
Decizia nr. 793/2015 pronunțată de Tribunalul OLT la data de 22-10-2015 în dosarul nr. 793/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL O.
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIE Nr. 793/2015
Ședința publică de la 22 Octombrie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE M. I. D.
Judecător C. C.
Grefier G. B.
Pe rol judecarea apelului civil declarat de apelantul reclamant S. C. JUDEȚEAN DE URGENȚĂ C. cu sediul în C., . Județul D., împotriva sentinței civile nr. 4247 din 25.05.2015 pronunțată de Judecătoria Slatina în dosarul civil nr._, în contradictoriu cu intimatul pârât G. L. domiciliat în ., ., Județul O., având ca obiect pretenții.
La apelul nominal făcut în ședința publică nu se prezintă părțile.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că apelul este declarat în termen și este motivat.
Având în vedere solicitarea apelantului de judecare a cauzei în lipsă, instanța, în temeiul art.482 C. rap.la art.394 C., reține cauza pentru soluționarea apelului promovat.
TRIBUNALUL
Asupra cauzei civile de față reține următoarele:
Prin sentința civila nr. 4247 din 25.05.2015 pronunțată de Judecătoria Slatina în dosarul civil nr._ s-a respins ca neîntemeiată acțiunea având ca obiect „pretenții”, formulată de reclamantul S. C. Judetean de Urgenta C., in contradictoriu cu paratul G. L..
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut că,prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Judecătoriei Slatina la data de 29.12.2014 sub nr._ reclamantul S. C. Județean de Urgență C. a solicitat instanței ca prin hotărârea pe care o va pronunța, în contradictoriu cu paratul G. L. să dispună obligarea acestuia la plata sumei de 1.084,68 lei reprezentând contravaloarea cheltuielilor de spitalizare.
În fapt, reclamantul a învederat instanței că în perioada 07.08-11.08.2011 paratul a fost internat la S. C. Județean de Urgență C., în cadrul secției Neurochirurgie, iar în urma acestei spitalizări trebuia achitat prejudiciul cauzat de asistenta medicala acordata paratului.
În drept reclamantul a invocat disp. art. 998,999 Cod civil, 112 Cod procedura civila si art 313 din Legea 95/2006.
In dovedirea cererii reclamantul a depus la dosarul cauzei, în fotocopie, inscrisuri (f. 6).
Fiindu-i comunicată acțiunea, în termenul prevăzut de art. 201 Noul Cod procedură civilă, pârâtul nu a depus întâmpinare la dosar.
In cursul cercetării judecătoresti a fost administrată proba cu înscrisurile depuse la dosarul cauzei.
Motivarea instanței de fond:
In fapt, în perioada 07.08._11, pârâtul a fost internat în cadrul secției Neurochirurgie a Spitalului C. Județean De Urgență C., fiind efectuate de către reclamant cheltuieli de spitalizare în cuantum de 1.084,68 lei, conform decontului anexat (fila 6).
Prin cererea introductivă de instanță, reclamantul a solicitat despăgubirea sa de către pârât cu contravaloarea asistentei medicale acordate acestuia, arătând în considerentele de fapt ale cererii că aceasta obligație îi incumba ca o consecință a faptului că a beneficiat de servicii și nu a prezentat documente privind persoana vinovată de producerea agresiunii.
În speță, conform art. 998-999 cod civil de la 1865 (aplicabil în cauză conform dispozițiilor art. 3 din Legea 71/2011 față de data faptului juridic în sens restrâns invocat ca și temei al cererii) „Orice faptă a omului, care cauzează altuia prejudiciu, obligă pe acela din a cărui greșeală s-a ocazionat, a-l repara.”
Astfel, pentru a fi angajată răspunderea civilă delictuală în persoana pârâtului, reclamanta trebuie să facă dovada existenței unei fapte ilicite imputabile celui dintâi, în realizarea căreia acesta a acționat cu vinovăție.
În ceea ce privește fapta ilicită, cauzarea prejudiciului a fost generată ca urmare a agresiunii fizice a cărui victimă a fost pârâtul, iar reclamanta a invocat culpa acestuia în neindicarea persoanei vinovate de producerea agresiunii.
Prin art. 313 din Legea 95/2006 privind reforma în domeniul sănătății se stabilește persoana împotriva căreia furnizorii de servicii medicale se pot îndrepta, pentru recuperarea daunei suferite ca urmare a prestării asistenței medicale în favoarea unei persoane – victimă a unei agresiuni, sarcina reparării prejudiciului revenind persoanelor care prin faptele lor aduc daune sănătății altei persoane.
Așadar, chiar legea stabilește persoana culpabilă în realizarea faptei ilicite care a cauzat prejudiciul constând în contravaloarea serviciilor medicale prestate, excluzând posibilitatea obligării persoanei victimă a agresiunii.
Mai mult, din decontul de cheltuieli anexat, se observa ca pârâtul a fost internat în regim de urgenta în secția Neurochirurgie din cadrul Spitalului C. Județean de Urgență C..
Or, persoanele asigurate, ca platitori ai contributiei, beneficiaza de pachetul de servicii de baza in caz de boala sau accident avand, astfel cum rezulta din art 218 alin 2 lit h din Legea nr 95/2006 dreptul de a beneficia de servicii medicale de urgenta.
În plus, legea sus menționată reglementează și aspectul chetuielilor ocazionate de aceasta situație, arătând in art 93 alin 1 ca „finantarea acordarii asistentei medicale publice de urgenta se face de la bugetul de stat, prin bugetul Ministerului Sanatatii Publice si bugetul Ministerului Administratiei si Internelor, din bugetul Fondului N. Unic de asigurari sociale de sanatate etc.”
Rezultă astfel că nimic nu îndreptateste furnizorul de servicii medicale să solicite și contravaloarea acestora câtă vreme sunt prestate în regim de urgență, iar plata contribuției la asigurările sociale de sănătate se face tocmai cu scopul ca asiguratul să beneficieze de asemenea servicii.
În consecință, având în vedere că fapta ilicită invocată de reclamant ca și temei al obligației de dezdăunare nu poate fi imputată pârâtului, în persoana acestuia din urmă nu sunt întrunite condițiile răspunderii civile delictuale astfel încât instanța de fond a respins cererea reclamantului, ca neîntemeiată.
Calea de atac exercitată:
Împotriva sentinței a declarat apel apelantul reclamant S. C. JUDEȚEAN DE URGENȚĂ C., prin care solicită admiterea apelului, desființarea sentinței și trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de fond și pe cale de consecință obligarea pârâtului la plata sumei de 1.084,68 lei reprezentând contravaloarea serviciilor medicale acordate acestuia, de la data producerii debitului și până la data plății efective.
În motivarea apelului, reclamantul arată că, având în vedere dispozițiile art.313 din Legea 95/2006 privind reforma în domeniul sănătății, persoanele care prin faptele lor aduc daune sănătății altei persoane răspund potrivit legii și au obligația să repare prejudiciul cauzat furnizorului de servicii medicale reprezentând cheltuielile efective ocazionate de asistența medicală acordată. Sumele reprezentând cheltuieli efective vor fi recuperate de către furnizorii de servicii medicale. Pentru litigiile având ca obiect recuperarea acestor sume, furnizorii de servicii medicale se subroga in toate drepturile si obligațiile procesuale ale caselor de asigurări de sănătate si dobândesc calitatea procesuala a acestora " iar, spitalul in calitate de furnizor de servicii medicale are obligația de a recupera prejudiciul cauzat furnizorului de servicii medicale de la persoanele care datorează debitul reprezentând cheltuielile efective ocazionate de asistenta medicala acordata, întrucât pârâtul a fost victima unei agresiuni, iar sumele ocazionate de spital cu tratamentul acordat acestuia potrivit Normelor metodologice de aplicare a Contractului-cadru privind condițiile acordării asistentei medicale in cadrul sistemului de asigurări sociale de sănătate și art. 313 din Legea 95/2006, cheltuielile de spitalizare pentru agresiuni, accidente rutiere, accidente de muncă și boli profesionale nu se suportă din fondul asigurărilor sociale de sănătate, astfel încât spitalul trebuie să deconteze Casei de Asigurări de Sanatate cheltuielile de spitalizare, de la persoanele vinovate.
S., în calitate de furnizor de servicii medicale, are obligația de a recupera prejudiciul cauzat furnizorului de servicii medicale de la persoanele care datorează debitul reprezentând cheltuielile efective ocazionate de asistența medicală acordată, întrucât pârâtul a fost victima unei agresiuni, iar sumele ocazionate de spital cu tratamentul acordat acestuia nu sunt suportate din Fondul național de asigurări de sanatate și are obligația de a le restituite către Casa de Asigurări de Sănătate D..
Mai arată că, în cauza de față apreciază faptul ca printr-o simplă interpretare gramaticala a dispozitiilor art.313 alin. 1 din actul normativ menționat, rezulta ca cel obligat la repararea prejudiciului este persoana care prin fapta proprie a produs o vătămare sanatatii altei persoane, însa printr-o interpretare teleologica se ajunge la concluzia ca in acele situații in care, din culpa beneficiarului îngrijirilor medicale nu a fost stabilita persoana a cărei fapta proprie sa fi produs o vătămare, cel obligat la repararea prejudiciului este chiar beneficiarul. Cu alte cuvinte, fapta ilicita a beneficiarului de servicii medicale consta tocmai in lipsa sa de diligenta în stabilirea persoanei vinovate. În cazul in care s-ar accepta ideea ca doar persoana vinovata de vătămarea sănătății altei persoane trebuie obligata la repararea prejudiciului, ar presupune implicit imposibilitatea reparării efective, in condițiile in care, in lipsa oricăror demersuri judiciare ale celui vătămat, nu se poate vorbi de vinovăția celui presupus a fi produs aceasta vătămare. Având in vedere faptul ca pârâtul a fost victima unei agresiuni, iar spitalul a efectuat cheltuieli și a asigurat asistentă medicală pârâtului, este evident că S. C. Județean de Urgență C. a suferit o diminuare a patrimoniului, fără ca pentru aceasta să existe o justă cauză. La baza diminuării patrimoniului a stat atitudinea pârâtului care nu a facut demersurile legale pentru a se identifica persoana culpabilă și nu a înțeles să solicite tragerea la răspundere a celui care l-a accidentat.
Din dispozițiile legale menționate se poate concluziona faptul că paratul avea obligația sa efectueze demersurile legale, pentru a stabili vinovăția autorului accidentului/agresiunii, chiar si numai in scopul rezolvării obligațiilor ce rezulta din acordarea serviciilor medicale, demers nedovedit anterior demarării acțiunii in instanța, astfel, se poate prezuma ca paratul își recunoaște culpa, constand in omisiunea sau neglijenta de a întreprinde demersuri judiciare pentru a face dovada ca starea sanatatii sale a fost afectata de o alta persoana care ar răspunde fata de furnizorul de servicii medicale conform dispozițiilor art.313 din Legea nr.95/2006.
De asemenea, practica judiciară a stabilit că și o persoană spitalizată poate avea calitate procesuală pasivă, atunci când nu depune minimum de diligente pentru a identifica autorul faptei ilicite, iar în situația în care din culpa beneficiarului îngrijirilor serviciilor medicale acordate, nu a fost stabilită persoana a cărei faptă proprie ar fi produs o vătămare, cel obligat la repararea prejudiciului este chiar beneficiarul, în caz contrar în situația în care instanțele naționale ar accepta ideea că doar persoana vinovată de vătămarea sănătății altei persoane, trebuie obligată la repararea prejudiciului, ar presupune imposibilitatea reparării efective și integrale a prejudiciului, în condițiile în care în lipsa oricăror demersuri judiciare a celui vătămat, nu se poate vorbi de inovația celui presupus a fi produs această vătămare.
Ținând cont de dispozițiile art.313 din Legea 95/2006 privind reforma în domeniul sănătății ,,pentru litigiile având ca obiect recuperarea acestor sume, furnizorii de servicii medicale se subrogă în toate drepturile și obligațiile procesuale ale casei de asigurări de sănătate și dobândesc calitatea procesuală a acestora, iar spitalul în calitate de furnizor de servicii medicale are obligația de a recupera prejudiciul cauzat furnizorului de servicii medicale, reprezentând cheltuieli efective ocazionate de asistența medicală acordată, iar sumele ocazionate de spital cu tratamentul acordat acestuia nu sunt suportate din Fondul Național de Asigurări de Sănătate’’.
Menționează apelantul că sumele ocazionate de unitățile sanitare cu serviciile medicale acordate pacienților victime ale accidentelor de circulație/agresiunilor, trebuie recuperate de furnizorii de servicii medicale, în speță, S. C. Județean de Urgență C. și restituite către Casa de Asigurări de Sănătate D., de la persoanele care datorează debitul.
Apelantul reclamant arată că nu deține date sau documente privind persoanele care au produs fapta, acesta neavând decât evidența persoanelor spitalizate.
In drept, au fost invocate dispoz. art. 282-298 C.pr.civ., art. 262, art. 313 din Legea 95/2006 privind reforma în domeniul sanatatii, art. 21 și urm. C.pr.fiscală, art. 89 și urm. C.pr.fiscală.
Intimatul pârât nu a formulat intâmpinare.
In apel nu s-au administrat probe noi.
Analizând sentința prin prisma motivelor de apel invocate, în considerarea probelor de la dosar și a dispozițiilor legale incidente în cauză, tribunalul constată că apelul este nefondat, având în vedere următoarele considerente:
Astfel cum în mod corect a stabilit prima instanță, în perioada 07.08-11.08.2011, intimatul pârât a fost internat in cadrul Secției Neurochirurgie a Spitalului C. Județean De Urgență C., fiind efectuate de către apelantul reclamant cheltuieli de spitalizare în cuantum de 1.084,68 lei, conform decontului anexat (fila 6 dosar fond).
Întemeindu-și demersul judiciar pe dispozițiile art. 998 C.Civ. din 1864, conform cu care „orice fapta a omului care cauzează altuia un prejudiciu, obligă pe acela din a cărei cauza s-a ocazionat, a-l repara” si pe art.999 C.civ din 1864 potrivit cărora ,,omul este responsabil nu numai pentru prejudiciul ce a cauzat prin fapta sa, dar si de acela ce a cauzat prin neglijența sau imprudența sa”, apelantul reclamant a solicitat obligarea intimatului pârât la plata sumei de mai sus, întrucât nu a furnizat relații privind identificarea persoanei vinovate de producerea agresiunii a cărei victimă a fost.
Susținerile apelantului reclamant nu pot fi primite atâta timp cât legiuitorul a impus prin dispozițiile Legii 95/2006, dreptul oricărei persoane de a beneficia de servicii medicale de urgență, contravaloarea acestora suportându-se de la bugetul de stat.
Legal a stabilit instanța de fond că dispozițiile art. 313 din Legea nr. 95/2006, privind reforma în domeniul sănătății, nu instituie în sarcina intimatului obligația de a comunica numele persoanei care a provocat ., prin încălcarea căreia să fi provocat un prejudiciu în patrimoniul apelantului, astfel că omisiunea de a furniza asemenea relații nu poate constitui o faptă ilicită.
Ori, în lipsa unui element esențial circumscris art. 998 C.civ. din 1864, respectiv în lipsa faptei ilicite, rezultă cu puterea evidenței că nu poate fi atrasă răspunderea civilă delictuală a intimatului în repararea eventualului prejudiciu pe care l-ar fi suportat apelantul.
Pe cale de consecință, cum instanța de fond a dat o interpretare corespunzătoare dispozițiilor legale aplicabile în speță, în temeiul art. 480 alin. 1 C.proc.civ., tribunalul va respinge ca nefondat apelul declarat de apelantul reclamant.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge apelul declarat de apelantul reclamant S. C. JUDEȚEAN DE URGENȚĂ C. cu sediul în C., . Județul D. împotriva sentinței civile nr. 4247 din 25.05.2015 pronunțată de Judecătoria Slatina în dosarul civil nr._, în contradictoriu cu intimatul pârât G. L. domiciliat în ., ., Județul O., ca nefondat.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 22 Octombrie 2015, la Tribunalul O..
Președinte, M. I. D. | Judecător, C. C. | |
Grefier, G. B. |
Red. MID
Tehnored.CM
Jf: C.O.
Ex.4/28.10.2015
| ← Contestaţie la executare. Decizia nr. 1035/2015. Tribunalul OLT | Fond funciar. Decizia nr. 200/2015. Tribunalul OLT → |
|---|
