Pretenţii. Sentința nr. 3/2015. Tribunalul OLT
| Comentarii |
|
Sentința nr. 3/2015 pronunțată de Tribunalul OLT la data de 02-07-2015 în dosarul nr. 539/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL O.
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIE Nr. 539/2015
Ședința publică de la 02 Iulie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE V. V.
Judecător S. O.
Grefier A. D.
Pe rol judecarea apelului civil privind pe apelantul reclamant S. C. JUDETEAN, cu sediul în C., ., Județul D. împotriva sentinței civile nr. 358 din 19.02.2015 pronunțată de Judecătoria B. în dosarul civil nr._ /2015 în contradictoriu cu intimata pârâtă I. A. M., domiciliată în B., ., Județul O., având ca obiect pretenții .
La apelul nominal făcut în ședința publică nu au răspuns părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează
Instanța, potrivit dispoz prev de art.104 alin 1. pct 13 din R.O.I.al instanțelor judecătorești, lasă cauza la sfârșitul ședinței.
La a doua strigare, la apelul nominal făcut în ședința publică nu au răspuns părțile
Instanța în conformitate cu prevederile 131 alin. 1 raportate la dispozițiile art. 95 alin. 2 privitoare la competența Tribunalului și art. 466 alin. 1 Cp. Civ. privitoare la calea de atac a apelului, constată că este competentă general, material și teritorial să soluționeze prezenta cauză.
Întrucât prin cererea de apel apelantul a solicitat judecarea cauzei în lipsă, nemaifiind cereri de formulat sau probe de administrat, instanța, din oficiu, invocă excepția tardivității apelului declarat, în raport de dispozițiile art. 468 Cod procedură civilă și reține cauza în pronunțare pe excepție
INSTANȚA,
Deliberând asupra apelului de față, constată următoarele:
Prin acțiunea civilă înregistrată pe rolul Judecătoriei B. sub nr._, reclamantul S. C. Județean de Urgență C. a chemat în judecată pe pârâta I. A. M., solicitând ca prin sentința care se va pronunța să fie obligată aceasta la plata sumei de 811,47 lei.
În motivarea acțiunii, reclamantul a arătat că suma solicitată reprezintă contravaloarea serviciilor medicale acordate pârâtei în perioada 26.10._11, când aceasta a fost spitalizată, ca urmare a unui accident de circulație.
S-a arătat că persoana obligată la reparea prejudiciului este cea care prin fapta proprie a produs o vătămare sănătății altei persoane, iar în cazul în care, din culpa beneficiarului serviciilor medicale, nu a fost stabilită, acoperirea prejudiciului va fi făcută de acest beneficiar.
Reclamantul a motivat și existența cumulativă a condițiilor răspunderii civile delictuale, respectiv fapta ilicită, prejudiciul, legătura de cauzalitate între fapta ilicită și prejudiciu și vinovăția făptuitorului.
În drept, reclamantul s-a întemeiat pe dispozițiile art. 998-999 din Codul civil de la 1865 și art. 313 din Legea nr. 95/2006.
La dosarul cauzei reclamantul nu a depus niciun înscris, deși a invocat, în scop probator, decontul de cheltuieli întocmit pentru pârâtă.
Pârâta nu a depus întâmpinare și nici nu s-a prezentat în instanță pentru a formula eventuale apărări față de susținerile reclamantului.
Prin sentința civilă nr. 358/19.02.2015 Judecătoria B. a respins acțiunea civilă formulată de reclamantul S. C. Județean de Urgență C., în contradictoriu cu pârâta I. A. M..
Pentru a se pronunța astfel, instanța de fond a reținut că pârâta a fost spitalizată în cadrul reclamnatului, în perioada 26.10._11, interval de timp în care unitatea spitalicească ar fi făcut cheltuieli de 811,47 lei.
Ab initio, instanța de fond a reținut aplicabilitatea în cauză a prevederilor art. 313 alin. 1 din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătății, care dispun că „Persoanele care prin faptele lor aduc daune sănătății altei persoane, precum și daune sănătății propriei persoane, din culpă, răspund potrivit legii și au obligația să repare prejudiciul cauzat furnizorului de servicii medicale reprezentând cheltuielile efective ocazionate de asistența medicală acordată. Sumele reprezentând cheltuielile efective vor fi recuperate de către furnizorii de servicii medicale. Pentru litigiile având ca obiect recuperarea acestor sume, furnizorii de servicii medicale se subrogă în toate drepturile și obligațiile procesuale ale caselor de asigurări de sănătate și dobândesc calitatea procesuală a acestora în toate procesele și cererile aflate pe rolul instanțelor judecătorești, indiferent de faza de judecată.“, din a căror interpretare gramaticală rezultă că repararea prejudiciul cauzat furnizorului de servicii medicale va fi realizată de persoana care a vătămat sănătatea alteia.
Totodată, printr-o interpretare teleologică a aceleiași prevederi legale se ajunge la concluzia că, în cazul în care acestei persoane nu i s-a stabilit vinovația, acoperirea prejudiciului va fi făcută de beneficiarul serviciilor medicale acordate de unitățile spitalicești.
În cauză, având în vedere că reclamantul nu a dovedit cuantumul pretențiilor sale, nedepunând vreun înscris în acest sens, instanța de fond a respins acțiunea civilă cu a cărei judecată a fost investită.
Împotriva sentinței a declarat apel apelantul reclamant S. C. Județean de Urgență C., prin care solicită admiterea apelului, casarea sentinței și trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de fond și pe cale de consecință obligarea pârâtei la plata sumei de 811,47 lei reprezentând contravaloarea serviciilor medicale acordate acestuia.
În motivare apelului, reclamantul arată că, având în vedere dispozițiile art.313 din Legea 95/2006 privind reforma în domeniul sănătății, persoanele care prin faptele lor aduc daune sănătății altei persoane răspund potrivit legii și au obligația să repare prejudiciul cauzat furnizorului de servicii medicale reprezentând cheltuielile efective ocazionate de asistența medicală acordată. Sumele reprezentând cheltuieli efective vor fi recuperate de către furnizorii de servicii medicale.
Precizează apelantul că spitalul în calitate de furnizor de servicii medicale are obligația de a recupera prejudiciul cauzat furnizorului de la persoanele care datorează debitul reprezentând cheltuieli efective ocazionate de asistența medicală acordată, întrucât pârâta a fost victima unui accident de circulație, iar sumele ocazionate de spital cu tratamentul acordat acestuia, cheltuielile de spitalizare pentru agresiuni, accidente rutiere, accidente de muncă și boli profesionale, nu se suportă din fondul asigurărilor sociale de sănătate, astfel încât spitalul trebuie să deconteze casei de asigurări de sănătate cheltuielile de spitalizare de la persoanelor vinovate.
Apelantul consideră că cel obligat la repararea prejudiciului este persoana care prin fapta proprie a produs o vătămare sănătății altei persoane.
Având în vedere faptul că pârâta a fost victima unui accident de circulație/agresiune, iar spitalul a efectuat cheltuieli și a asigurat asistență medicală pârâtului, este evident că S. C. Județean de Urgență C. a suferit o diminuare a patrimoniului, fără ca pentru aceasta să existe o justă cauză.
Astfel, la baza diminuării patrimoniului a stat atitudinea pârâtei care nu a făcut demersurile legale pentru a identifica persoana culpabilă și nu a înțeles să solicite tragerea la răspundere a celui care a accidentata-o, iar spitalul se află în imposibilitatea de a cunoaște făptuitorul.
Ținând cont de dispozițiile art.313 din Legea 95/2006 privind reforma în domeniul sănătății ,,pentru litigiile având ca obiect recuperarea acestor sume, furnizorii de servicii medicale se subrogă în toate drepturile și obligațiile procesuale ale casei de asigurări de sănătate și dobândesc calitatea procesuală a acestora, iar spitalul în calitate de furnizor de servicii medicale are obligația de a recupera prejudiciul cauzat furnizorului de servicii medicale, reprezentând cheltuieli efective ocazionate de asistența medicală acordată, iar sumele ocazionate de spital cu tratamentul acordat acestuia nu sunt suportate din Fondul Național de Asigurări de Sănătate’’.
Menționează apelantul că sumele ocazionate de unitățile sanitare cu serviciile medicale acordate pacienților victime ale accidentelor de circulație/agresiunilor, trebuie recuperate de furnizorii de servicii medicale, în speță, S. C. Județean de Urgență C. și restituite către Casa de Asigurări de Sănătate D., de la persoanele care datorează debitul.
Concluzionând, apelantul reclamant arată că nu deține date sau documente privind persoanele care au produs fapta, decât evidența persoanelor spitalizate.
A menționat apelantul reclamant că în baza art. 30 din OUG nr. 80/2013, sunt scutiți de obligația achitării taxei de timbru, fiind instituție publică iar suma solicitată constituind venit public.
Solicită judecarea cauzei și în lipsă, conform art. 242 alin. 2 C.p.civ.
F. D., în calitate de reprezentant legal al minorei I. A. M., a formulat întâmpinare prin care solicită respingerea apelului și menținerea ca legală și temeinică a sentinței instanței de fond.
În fapt, arată că pârâta (minoră) a fost chemată în judecată pentru a fi obligată la plata sumei de 862,32 lei pentru cele două zile de spitalizare din cadrul secției Chirurgie Infantilă a Spitalului C. Județean de Urgență C., în perioada 07.12.2011 – 09.12.2011, minora fiind victima unui accident rutier.
Se mai arată că în dosarul nr._, pe latură civilă, s-a încheiat o tranzacție prin care cheltuielile de spitalizare erau suportate de către asiguratorul de răspundere civilă.
Arată că, pe cale de excepție, a solicitat respingerea cererii, constatând lipsa calității procesuale a pârâtei I. A. M., aceasta fiind minoră, născută la data de 05.07.2004, având vârsta de 10 ani, nu poate exercita drepturile procedurale în nume propriu.
Tot pe cale de excepție, a solicitat respingerea cererii, constatând prescris dreptul la acțiune raportat la data emiterii decontului de cheltuielile – 14.12.2011 și la data introducerii acțiunii ce formează obiectul prezentei cauze – 19.12.2014.
În drept, s-au invocat dispoz. art. 205 C.p.civ.
La termenul din data de 02.07.2015 instanța a invocat, din oficiu, excepția tardivității formulării apelului.
Față de prevederile art. 248 alin. 1 C.proc.civ., tribunalul va analiza cu prioritate această excepție, reținând următoarele:
Potrivit art. 468 alin. 1 C.proc.civ., „Termenul de apel este de 30 de zile de la comunicarea hotărârii, dacă legea nu dispune altfel.”.
Din cuprinsul dovezii de comunicare a hotărârii rezultă că aceasta s-a realizat la data de 25.02.2015 în condițiile art. 161 și art. 163 alin. 6 C.proc.civ. .
Cererea de apel a fost depusă și înregistrată la instanța a cărei hotărâre se în acord cu art. 471 alin. 1 C.proc.civ. la data de 24.04.2014.
Raportând data comunicării hotărârii la data depunerii cererii de apel se constată că termenul prevăzut de art. 468 alin. 1 C.proc.civ., calculat în acord cu art. 181 și 182 C.proc.civ., a fost depășit, intervenind sancțiunea decăderii în conformitate cu art. 185 C.proc.civ..
Tribunalul reține că în cauză nu s-a formulat cerere de repunere în termen în conformitate cu art. 186 alin. 2 C.proc.civ. și nici nu s-au invocat și probat împrejurări care să determine întreruperea sau suspendarea termenului în condițiile art. 184 alin. 3 și 4 sau art. 469 C.proc.civ..
Față de aceste considerente, în temeiul art. 480 raportat la art. 185 C.proc.civ., tribunalul va admite excepția invocată din oficiu și va respinge apelul ca tardiv formulat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite excepția tardivității.
Respinge apelul declarat de apelantul reclamant S. C. JUDETEAN, cu sediul în C., ., Județul D., împotriva sentinței civile nr. 358 din 19.02.2015 pronunțată de Judecătoria B. în dosarul civil nr._ /2015, în contradictoriu cu intimata pârâtă I. A. M., domiciliată în B., ., Județul O., ca tardiv formulat.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică, astăzi 02.07.2015.
Președinte, V. V. | Judecător, S. O. | |
Grefier, A. D. |
Red./tehnored.S.O.
Ex.4/10. 07.2015
Judecător fond C.N. I.
| ← Pretenţii. Decizia nr. 89/2015. Tribunalul OLT | Fond funciar. Decizia nr. 162/2015. Tribunalul OLT → |
|---|
