Pretenţii. Decizia nr. 605/2015. Tribunalul OLT
| Comentarii |
|
Decizia nr. 605/2015 pronunțată de Tribunalul OLT la data de 10-09-2015 în dosarul nr. 605/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL O.
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIE Nr. 605/2015
Ședința publică de la 10 Septembrie 2015
Completul constituit din:
PREȘEDINTE S. O.
Judecător V. V.
Grefier A. D.
Pe rol judecarea apelului civil declarat de apelantul reclamant S. C. JUDEȚEAN DE URGENȚĂ C., cu sediul în C., ., Județul D. împotriva sentinței civile nr. 273 din 25.03.2015 pronunțată de Judecătoria Corabia în dosarul civil nr._ în contradictoriu cu intimatul pârât D. A. N., domiciliat în comuna Cilieni, ., având ca obiect pretenții.
La apelul nominal făcut în ședința publică nu au răspuns părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier după care:
Instanța în conformitate cu prevederile 131 alin. 1 raportate la dispozițiile art. 95 alin. 2 privitoare la competența Tribunalului și art. 466 alin. 1 Cp. Civ. privitoare la calea de atac a apelului, constată că este competentă general, material și teritorial să soluționeze prezenta cauză.
Văzând dispozițiile art.468 Cod procedură civilă, în raport de data comunicării sentinței și data la care a fost declarată calea de atac, așa cum rezultă din rezoluția de la instanța de fond, instanța invocă din oficiu excepția tardivității apelului.
Întrucât prin cererea de apel apelantul a solicitat judecarea cauzei în lipsă, nemaifiind cereri de formulat sau probe de administrat, instanța constată cauza în stare de soluționare și reține cauza spre soluționare pe excepție.
INSTANȚA,
Deliberând asupra apelului de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Corabia la data de 23.12.2014 sub nr._, reclamantul S. C. Judetean de Urgenta C. a chemat in judecata pe paratul D. A. N. solicitand ca prin hotararea ce se va pronunta acesta sa fie obligat la plata sumei de 655,42 lei.
In motivarea in fapt a cererii, reclamantul a aratat ca in perioada 23.07._11 paratul a fost internat in Sectia Chirurgie BMF a Spitalului C. Judetean de Urgenta C., contravaloarea zilelor de spitalizare fiind de 655,42 lei.
S-a apreciat de catre reclamant ca sunt indeplinite conditiile raspunderii civile delictuale pentru paratul D. A. N., prevazute de art. 998 – 999 C. Civil, precum si conditiile prevazute de art. 313 din Lg. 95/2006.
In drept cererea a fost intemeiata pe disp. art. 998 si 999 C. Civil, art. 112 C. P. Civila si art. 313 din Lg. 95/2006.
In temeiul art. 17 din Lg. 146/1997 cu modificarile si completarile ulterioare (OUG 80/2013) reclamantul este scutit de plata taxei judiciare de timbru.
In temeiul art. 242 al. 2 C.P. Civila s-a solicitat judecarea in lipsa.
In sprijinul si pentru dovedirea cererii reclamantul a depus la dosar decont de cheltuieli privind pe numitul D. A. N..
Paratul nu s-a prezentat in instanta si nu a formulat intampinare.
Prin sentința civilă nr. 273/25.03.2015, pronunțată în dosarul nr._, Judecătoria Corabia a respins actiunea formulata de reclamantul S. C. Judetean de Urgență C. în contradictoriu cu pârâtul D. A. N..
Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut că în perioada 23.07.2011 – 25.07.2011 paratul a fost internat in Sectia Chirurgie BMF a Spitalului C. Judetean de Urgenta C., beneficiind de asistenta medicală de specialitate de urgență.
Potrivit prevederilor art. 313 Legea nr. 95/2006, persoanele care prin faptele lor aduc daune sănătății altei persoane răspund potrivit legii și au obligația sa repare prejudiciul cauzat furnizorului de servicii medicale reprezentând cheltuielile efective ocazionate de asistentă medicală acordată.
În considerarea temeiului juridic invocat de către reclamant, instanța de fond a constatat că, potrivit art. 103 din Legea nr. 71/2011 privind punerea în aplicare a NCC, faptele juridice extracontractuale sunt supuse legii în vigoare la data producerii sau săvârșirii lor.
În speță, acțiunea reclamantului se întemeiază pe un fapt constând în internarea pârâtului în spital în perioada 23.07.2011 – 25.07.2011, dată la care NCC intrase în vigoare.
Prin urmare, cu privire la situația de fapt invocată în susținerea cererii, instanța de fond a constatat aplicabilitatea disp. art. 1357-art.1357 din NCC.
Potrivit acestor dispoziții legale, condițiile angajării răspunderii civile delictuale a unei persoane sunt: existența unei fapte ilicite, prin care s-au adus prejudicii materiale sau morale unei alte persoane, existenta unei legături de cauzalitate între fapta ilicită și prejudiciul cauzat și vinovăția autorului faptei ilicite.
Fapta ilicită reprezintă o acțiune sau inacțiune a unei persoane prin care, încălcându-se normele dreptului obiectiv, se aduc prejudicii dreptului subiectiv al unei alte persoane.
Prejudiciul produs în dauna persoanei vătămate reprezintă efectul negativ suferit de aceasta care trebuie să se afle în legătură de cauzalitate cu fapta ilicită în sensul că acest efect negativ trebuie să fie rezultatul direct și nemijlocit al acțiunii autorului faptei ilicite.
Vinovăția reprezintă latura subiectivă a răspunderii civile delictuale și constă în atitudinea de voință și conștiință a autorului faptei ilicite față de aceasta și rezultatul socialmente periculoase.
Nu se poate reține existenta unei fapte ilicite în sarcina pârâtei, în sensul de acțiune sau inacțiune prin care, încălcându-se normele dreptului obiectiv, s-a vătămat dreptul subiectiv al altei persoane, deoarece însuși reclamantul precizează că pârâta este victima încălcării a normelor legale de către un pretins autor.
Analizând normele legale invocate de reclamant în susținerea cererii sale, instanța de fond a constatat ca actele normative care reglementează sistemul de asigurări de sănătate nu instituie în sarcina pârâtului - victimă a agresiunii, obligația de a comunica numele persoanei care a provocat ., prin încălcarea căreia să fi provocat un prejudiciu în patrimoniul reclamantului sau al Fondului Național Unic. Prin urmare, nu se poate reține că omisiunea de a furniza astfel de relații reprezintă o faptă ilicită.
De asemenea, s-a retinut că, în conformitate cu disp. art. 92 alin. (1) din Legea nr. 95/2006, acordarea asistentei medicale publice de urgență este o datorie a statului și un drept al cetățeanului (textul nedistingând între cetățeanul asigurat și cel neasigurat).
Sistemul național de servicii medicale de urgență și prim ajutor calificat reprezintă ansamblul de structuri, forțe, mecanisme și relații, organizate după aceleași principii și reguli, care utilizează proceduri integrate de management specializat și/sau calificat [art. 86 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 95/2006].
Finanțarea acordării asistenței medicale publice de urgență se face de la bugetul de stat, prin bugetul Ministerului Sănătății Publice și bugetul Ministerului Administrației și Internelor, din bugetul Fondului național unic de asigurări sociale de sănătate, din bugetul autorităților publice locale, precum și din alte surse prevăzute prin lege, inclusiv donații și sponsorizări [art. 93 alin. (1) din Legea nr. 95/2006].
Unul dintre obiectivele sistemului de asigurări sociale de sănătate este protejarea asiguraților față de costurile serviciilor medicale în caz de boală sau accident [art. 208 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 95/2006].
Asigurările sociale de sănătate sunt obligatorii și funcționează ca un sistem unitar, iar obiectivele sale se realizează pe baza unor principii, printre care: acordarea unui pachet de servicii medicale de bază, în mod echitabil și nediscriminatoriu, oricărui asigurat.
Asigurații au dreptul de a beneficia de servicii medicale de urgență conform art. 218 lit. h) din Legea nr. 95/2006.
Potrivit dispozițiilor Legii nr. 95/2006, serviciile medicale de urgență sunt suportate din Fondul național unic, format, potrivit art. 256, din contribuțiile persoanelor fizice și juridice, subvenții de la bugetul de stat, donații, dobânzi, sponsorizări, venituri obținute din exploatarea patrimoniului CNAS și caselor de asigurări, precum și alte venituri in condițiile legii, sume proprii ale Ministerului Sănătății Publice.
Conform art. 34 din Constituție, dreptul la ocrotirea sănătății este garantat, statul fiind obligat să ia măsuri pentru asigurarea igienei și a sănătății publice.
Față de cele expuse, instanța de fond a constatat că cererea introdusă de reclamant este neîntemeiată, în cauză nefiind întrunite condițiile impuse de art. 313 Legea nr. 95/2006 și condițiile răspunderii civile delictuale instituite de art. 1357-art.1358 NCC, astfel că acțiunea a fost respinsă.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel apelantul reclamant S. C. Județean de Urgență C., criticând-o ca netemeinică și nelegală și solicitând admiterea apelului și admiterea acțiunii așa cum a fost formulată, invocând în drept dispoz. art. 466 și urm. C.proc.civ.
În esență, apelantul susține că au fost interpretate eronat dispozițiile art. 313 din Legea 95/2006, potrivit cărora în situația în care, din culpa beneficiarului îngrijirilor medicale nu a fost stabilită persoana a cărei faptă să fi produs o vătămare, cel obligat la repararea prejudiciului este chiar beneficiarul.
Mai arată că, în condițiile în care furnizorii de servicii medicale nu dețin date despre persoanele vinovate, beneficiarul serviciilor are obligația de a efectua demersurile judiciare pentru identificarea persoanei vinovate, iar în lipsa acestor demersuri, intimatului îi incumbă obligația de a plăti contravaloarea serviciilor medicale prestate fiicei lor.
Consideră că principiul îmbogățirii fără justă cauză, ca izvor de obligații de sine stătător, poate fi aplicat și în speță, atât timp cât patrimoniul său a suferit o diminuare, fără ca pentru aceasta să existe un temei juridic.
Intimatul nu a formulat întâmpinare.
La termenul din data de 10.09.2015 instanța a invocat, din oficiu, excepția tardivității formulării apelului.
Față de prevederile art. 248 alin. 1 C.proc.civ., tribunalul va analiza cu prioritate această excepție, reținând următoarele:
Potrivit art. 468 C.proc.civ., termenul de apel este de 30 zile de la comunicarea hotărârii, dacă legea nu se dispune altfel.
Raportând data comunicării hotărârii la data depunerii cererii de apel se constată că termenul prevăzut de art. 468 C.proc.civ., calculat în acord cu art. 181 și 182 C.proc.civ., a fost depășit, intervenind sancțiunea decăderii în conformitate cu art. 185 C.proc.civ..
Tribunalul reține că în cauză nu s-a formulat cerere de repunere în termen în conformitate cu art. 186 alin. 2 C.proc.civ. și nici nu s-au invocat și probat împrejurări care să determine întreruperea sau suspendarea termenului în condițiile art. 184 alin. 3 și 4 sau art. 469 C.proc.civ..
Față de aceste considerente, în temeiul art. 480 raportat la art. 185 C.proc.civ., tribunalul va admite excepția invocată din oficiu și va respinge apelul ca tardiv formulat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite excepția tardivității apelului.
Respinge apelul declarat de apelantul reclamant S. C. JUDEȚEAN DE URGENȚĂ C., cu sediul în C., ., Județul D., împotriva sentinței civile nr. 273 din 25.03.2015 pronunțată de Judecătoria Corabia în dosarul civil nr._, în contradictoriu cu intimatul pârât D. A. N., domiciliat în comuna Cilieni, ., având ca obiect pretenții, ca tardiv.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 10 Septembrie 2015.
Președinte, S. O. | Judecător, V. V. | |
Grefier, A. D. |
Red./tehnored. S.O.
Ex.4/16.09.2015
Judecător fond E. L.
| ← Hotarâre care sa tina loc de act autentic. Decizia nr.... | Legea 10/2001. Sentința nr. 376/2015. Tribunalul OLT → |
|---|
