Anulare act. Decizia nr. 189/2014. Tribunalul OLT
| Comentarii |
|
Decizia nr. 189/2014 pronunțată de Tribunalul OLT la data de 25-04-2014 în dosarul nr. 189/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL O.
DECIZIE Nr. 189/2014
Ședința de la 28 aprilie 2014
Completul de judecată constituit din:
PREȘEDINTE I. D.
Judecător A. C. Tițoiu
Judecător M. I. S.
Grefier M. R.
Pe rol, pronunțarea asupra recursului civil declarat de recurenta pârâtă ., cu sediul în localitatea S., ., județul D., împotriva sentinței civile nr. 513 din data de 13 februarie 2014, pronunțată de Judecătoria Caracal, în dosar nr._, în contradictoriu cu intimata pârâtă C. M., domiciliată în Caracal, .. 42, județul O. și intimatul reclamant C. L. R. prin primar B. D., județul O., având ca obiect- anulare act.
Instanța, constatând că dezbaterile au avut loc în ședința publică din 23 aprilie 2014, consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, ce face parte integrantă din prezenta decizie, deliberând în secret a pronunțat următoarele:
TRIBUNALUL
Deliberând asupra recursului civil de față reține următoarele:
Cu cererea înregistrată la data de 8.02.2013 sub nr._ pe rolul Judecătoriei Caracal, reclamantul B. D. în calitate de P. al comunei R. și de reprezentant legal al Consiliului L. R., a chemat în judecată pe pârâții . si C. M., solicitând instanței ca prin hotărârea ce se va pronunța să constate nulitatea absolută a contractului de arendă nr.1260/12.10.2006, înregistrat sub nr.105/20.12.2006 în registrul Contractelor de Arendă al Consiliului L. R..
În motivarea cererii, arată reclamantul că, între C. M., in calitate de arendator și ., în calitate de arendaș a fost încheiat în data de 12.10.2006 Contractul de arendă având ca obiect suprafața de 0,81 ha, teren agricol, înregistrat în Registrul Contractelor de Arendă al Consiliului L. al Comunei R. sub nr.105/20.12.2006..
Se mai arată că, prin acest contract, părțile și-au stabilit drepturile și obligațiile reciproce pe o durata de 10 ani.
Se susține că susnumitul contract este lovit de nulitate absolută și nu putea fi înregistrat în Registrul de Evidență al Contractelor de arendă al Consiliului L. R. deoarece: terenul în suprafață de 0,81 ha pentru care părțile au înțeles să încheie respectivul contract nu se regăsește în raza administrativ teritorială a comunei R., el aflându-se pe raza administrativ teritorială a mun. Caracal jud. O.; obiectul contractului nu este determinat lipsind tarlaua, . de proprietate, purtând mențiunea greșită că se află în extravilanul comunei R., situație care nu poate să determine în mod legal înscrierea în Registrul Contractelor de Arendă al Consiliului L. al comunei R..
Susține reclamantul că, înscrierea contractului în Registrul de Evidență al Contractelor de Arendă al Consiliului L. R. este nelegală și produce grave consecințe care derivă din încălcarea art.5 și 6 din Legea 16/1994, in vigoare, la data încheierii, pe de o parte, iar pe de altă parte, această stare de nelegalitate a generat emiterea unor acte fără temei legal în ceea ce privește suprafețele de teren și proprietarii.
Contrar legii, pe această stare de fapt și de drept, pârâta ., a impus avizarea contractelor de arendă, printre care figura și cel al pârâtei, obținând în temeiul înscrierii în Registrul de Evidență al Contractelor de arendă al Consiliului L. R. subvenții de la stat, în condițiile în care contractul trebuia înregistrat în Registrul de Evidență al Contractelor de arendă al Consiliului L. R. și cererea de obținere a subvențiilor trebuia depusă la Primăria Mun.Caracal.
În final, se solicită constatarea nulității absolute a Contractului de arendă nr.1260/12.10.2006 cu consecința radierii acestuia din registrul contractelor de arendă al Consiliului L. al comunei R. sub nr.105/20.12.2006.
În drept invocă disp.art.5, 6 și 24 din Legea 16/1994.
În dovedirea acțiunii reclamantul a depus la dosar contractul de arendă nr.1260/12.10.2005, adeverința nr._ din 4.10.2012 emisă de Primăria mun. Caracal, adresa nr.845/22.02.2013 emisă de Primăria comunei R., certificat de înregistrare . nr._, titlul de proprietate_/91 din 5.05.2007, adeverința nr.2381/8.02.2013 emisă de Primăria mun. Caracal și chitanța privind achitarea taxei judiciare de timbru.
În data de 12.03.2013 reclamantul B. D. în calitate de reprezentant legal al Consiliului L. R., a depus la dosar o cerere invocând dispoz. art.3 lit.a1 din Legea nr.146/1997, respectiv timbrajul aferent cererii de constatare nulitate absolută a contractului de arendă, fiind în cuantum de 12 lei.
Precizează in acest sens ca nu se urmărește obținerea unui folos material cuantificabil si evaluabil in bani, interesul reclamantului constând in restabilirea legalitatii incalcate, interes public.
Pe de alta parte, prin acțiune nu se solicita repunerea partilor in situatia anterioara si reclamantul nu are nici un folos patrimonial din admiterea actiunii, pentru ca nu reintra in posesia terenului si nu este indreptatit nici la contravaloarea arendei.
P. cerere se urmareste exclusiv realizarea interesului public, incalcat si care se impune a fi restabilit prin promovarea actiunii.
Un argument in plus este si acela ca, la momentul înscrierii contractelor de arenda, in registrul contractelor de arenda al Cons. L. R., inscrierea nu este conditionata de achitarea vreunei taxe si principiul simetriei implica acelasi regim.
Mentioneaza reclamantul, de asemenea ca isi intemeieaza cererea si pe faptul ca in speta cauzele nulitatii sunt exterioare actului incheiat de parti, iar nulitatea absoluta deriva din incalcarea normelor imperative prev de legiuitor in Legea nr. 16/1994.
Pârâta . ,a depus la dosar întâmpinare, solicitând respingerea cererii formulată de reclamant, ca nefondată.
Totodată, aceeași pârâta invocă excepția lipsei calității procesuale active a reclamantului, susținând că acțiunea este introdusă de către o persoană fizică, prin care se solicită constatarea nulității absolute a contractului de arendă nr.1260 din 12.10.2006, încheiat între arendaș și proprietarul arendator, fără ca respectiva convenție să producă efecte juridice în ceea ce-l privește pe reclamantul B. D..
A doua excepție invocată de pârâtă, este cea a lipsei de interes a acțiunii, având în vedere că reclamantul nu justifică practic nici un interes în promovarea acesteia. Contractul de arendă a fost valabil încheiat și a fost înregistrat în registrul special ținut de C. L. R..
Dacă s-ar constata nulitatea absolută a contractului de arendare în discuție nu ar exista absolut nici un folos practic pentru reclamant.
Precizează pârâta că, acel contract de arendă cu nr.1260/12.10.2006 a fost încheiat cu respectarea condițiilor formale stabilite de art.5 din Legea nr.16/1994, fiind întocmit în formă scrisă, din care un exemplar a fost înregistrat la C. L. R., în registrul special ținut de această instituție publică.
Susține pârâta că, motivul de nulitate invocat de reclamant referitor la neînregistrarea contractului la C. L. pe raza căruia se situează terenul agricol este lipsit de temei. Contractul a fost înregistrat în Registrul contractelor de arendă ținut de C. L. R., fiind îndeplinită formalitatea prev. de Legea 16/1994 pentru încheierea sa valabilă.
Se arată că, înregistrarea contractului de arendă la C. L. în raza căreia se află terenul vizează strict un aspect de opozabilitate, iar nu unul de legalitate, esențial este că, contractul de arendă ce face obiectul acestui litigiu este înregistrat la C. L., fiind astfel îndeplinită condiția prev. de Legea arendării.
În drept, se invocă dispoz. art.115 C.p.c. și dispoz. Legii nr.16/1994.
S-a anexat la dosar adresa nr._ din 18. 09.2007 și tabel nominal cu cetățenii care figurează cu debite emis în data de 19.03.2013, reprezentând impozit datorat terenului.
Instanța la termenul de judecată din data de 10.04.2013 a pus în discuție cele două excepții invocate de către ., care au fost respinse din următoarele considerente:
În ceea ce privește excepția lipsei calității procesuale active instanța a reținut că, acțiunea nu este formulată de numitul B. D. ca persoana fizică, ci în calitate de P. al comunei R. jud. O. și de reprezentant legal al Consiliului L. al comunei R..
Calitatea acestuia de reprezentant derivă din lege, art.21 din Legea 215/2001, în conformitate cu care primarul este reprezentantul UAT, este persoană juridică de drept public cu capacitate juridică deplină și patrimoniu propriu.
Pe de altă parte, nulitatea absolută a unui act juridic conform dispoz. legale poate fi invocată de orice persoană care are și justifică un interes, cu atât mai mult Primarul în calitate de reprezentant al Comunei și al Consiliului local, garant al legalității actelor adoptate.
În ceea ce privește excepția lipsei de interes, fiind neîntemeiată s-a respins, motivat de faptul că interesul în promovarea prezentei acțiuni rezidă din dispozitivul deciziei civile nr.4451/2012, pronunțată de Curtea de Apel C., dispozitiv din care rezultă că Primăria . obligată la plata sumei de 844.045 lei cu titlu de despăgubiri către reclamanta ., ca urmare a eliberării unei adeverințe pentru o suprafață de teren mai mică decât cea solicitată de către pârâta din prezenta cauză. La stabilirea cuantumului acestei sume a fost avută în vedere și suprafața din aceste contracte de arendă înregistrate în mod nelegal în Registrul Contractelor de Arendă al Comunei R., fapt ce a generat obligarea la plata acestor despăgubiri datorate unor înscrieri nelegale, lovite de nulitatea absolută, pentru terenuri care nu se aflau pe raza Comunei R. și nu trebuiau înscrise în acest registru.
Pe fond, prin sentința civilă nr. 1948/ 23.04.2013, pronunțată de Judecătoria Caracal, s-a admis cererea formulată de reclamantul B. D., împotriva pârâtelor . și C. M..
S-a constatat nulitatea absolută a contractului de arendă nr.1260/12.10.2006, înregistrat sub nr.105/20.12.2006 și radierea acestuia din Registrul Contractelor de Arendă al Consiliului L. al comunei R..
Instanța a apreciat că, acestui contract îi lipsește obiectul, în sensul că nu este determinat și individualizat prin . care nu poate să determine în mod legal înscrierea în Registrul Contractelor de Arendă al comunei R. județul O..
Pe de altă parte, instanța a apreciat că în acest context înscrierea acestui contract în Registrul Contractelor de Arendă al comunei R. este fondat pe o cauză ilicită, cauză care și ea la rândul ei atrage sancțiunea nulității absolute, neputând avea nici un efect fiind contrară legii.
Având în vedere faptul că, obiectul și temeiul legal al acțiunii sânt prevăzut în legea specială a arendării, respectiv art.5, art.6 și art.24 alin.4 din Legea nr.16/1994, care coroborate cu dispozițiile art.948 cod civil atrag în mod legal nulitatea contractului, instanța a constatat, raportat la motivele invocate și interesul public necesar a fi protejat, că un efect al constatării nulității contractului de arendă intervenit între numita C. M. și . îl reprezintă și radierea acestui contract din Registrul Contractelor de Arendă al comunei R., întrucât numai în acest mod se poate restabili o situație nelegală.
Instanța a reținut că, în fapt, contractul de arendă 1260/12.10.2005 intervenit între pârâte, a fost înscris în Registrul Contractelor de Arendă cu încălcarea unor norme de ordine publică, care atrag ca primă sancțiune nulitatea absolută a contractului intervenit între pârâte.
Pe de altă parte, instanța a reținut incidente în cauză și prevederile art.6 alin.1 și 4 din Legea nr.16/1994 în care se stipulează că sunt valabile și opozabile numai contractele de arendă încheiate în scris și înregistrate în termen de 15 zile de la încheierea acestora la C. L. în a cărei rază teritorială se află bunurile arendate, ceea ce alături de dispozițiile art.948 Cod civil, reprezintă condiții ad validitatem, prevăzute pentru contractul de arendă și care atrage în caz contrar sancțiunea nulității absolute.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâta ., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, solicitând admiterea recursului, modificarea în tot a sentinței, în principal admiterea excepției lipsei de interes și respingerea acțiunii ca fiind lipsită de interes, iar în subsidiar respingerea acțiunii ca neîntemeiată.
P. decizia civilă nr.831/24.09.2013 pronunțată de Tribunalul O., sentința recurată a fost casată, iar cauza trimisă spre rejudecare la aceeași instanță de fond.
Pentru a se pronunța în acest sens instanța de recurs a reținut că deși din preambulul sentinței civile nr.1948/23.04.2013 pronunțată de Judecătoria Caracal, au fost puse în discuția părților excepțiile invocate prin întâmpinare de pârâta ., nu s-a menționat aplicarea dispoz. art.137 alin.2 C.p.c. în sensul unirii excepțiilor cu fondul cauzei.
Mai mult, în dispozitivul sentinței recurate nu se regăsește modul de soluționare a excepțiilor invocate, respectiv lipsa calității procesuale active a reclamantului și lipsa de interes în promovarea acțiunii, motiv pentru care s-a apreciat că, instanța de fond a soluționat cauza fără cercetarea fondului.
S-a indicat ca în rejudecare instanța de fond să se pronunțe asupra excepțiilor invocate de pârâtă, urmând să aibă în vedere și celelalte motive de recurs.
Dosarul a fost reînregistrat pe rolul Judecătoriei Caracal sub nr._, s-a fixat termen de judecată pentru când s-a dispus citarea tuturor părților din litigiu pentru punerea în discuție a excepțiilor formulate prin întâmpinare de către pârâta ..
Totodată, instanța a pus în vedere atât reclamantului cât și pârâților să anexeze la dosarul cauzei titlul de proprietate în baza căruia a fost încheiat contractul de arendă nr.1260 din data de 12.10.2005.
În data de 3.02.2014 s-au comunicat prin poștă și prin fax titlul de proprietate nr.0771/60 emis în data de 30.07.2002 pentru suprafața de 3,2500 ha teren situat pe raza comunei R. (în extravilan) titular fiind C. E. și M. Z., precum și un testament autentificat sub nr.2140 /13 iulie 1996 de Biroul Notarilor Publici Caracal în baza căruia numitul C. T. dispune ca după încetarea sa din viață întreaga avere mobilă și imobilă ce se va găsi în patrimoniul său, să revină soților C. D. și C. M. instituindu-i astfel legatari universali.
În scopul clarificării modalității de dobândire a terenului în suprafață de 0,81 ha, de către pârâta C. M., ce a făcut obiectul contractului de arenda, încheiat între aceasta și . data de 12.10.2005, cât și a justificării calității de proprietar al numitului C. T., asupra aceleiași suprafețe de teren, întrucât acesta a dispus ca după încetarea sa din viață, toate bunurile mobile și imobile, să fie stăpânite de soții C., instanța a dispus citarea și prezența obligatorie în instanță a pârâtei.
Până la termenul de judecată din data de 13.02.2014, pârâta nu a înțeles să se prezinte în instanță, nu a solicitat judecarea în lipsă și nu a produs dovezi cu privire la modul de dobândire al terenului arendat.
P. sentința civilă nr. 513 din data de 13 februarie 2014, pronunțată de Judecătoria Caracal, în dosar nr._, s-au respins ca neîntemeiate excepțiile invocate de pârâta .,
S-a admis acțiunea reclamantului s-a constatat nulitatea absolută a contractului de arendă nr. 1260/12.10.2006, înregistrat în Registrul Contractelor de arendă al Consililui L. al .. 105/20.12.2006 și s-a dispus radierea înregistrării.
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut următoarele:
În situația de față, prin raportare la data intervenirii contractului de arendă ce face obiectul prezentei cauze și anume 12.10.2005, sânt aplicabile dispoz.codul civil din 1864, întrucât acest act juridic este încheiat anterior intrării în vigoare a noului cod civil (1.10.2011).
Potrivit disp.art.102 alin.2 din Legea nr.71/2011, pentru punerea în aplicarea a Legii nr.287/2009 privind codul civil, contractul este supus dispozițiilor legii în vigoare la data când a fost încheiat în ceea ce privește încheierea, interpretarea, efectele, executarea și încetarea sa.
În ședința publică din data de 13.02.2014, instanța a pus în discuție excepțiile invocate de pârâta . prin întâmpinare, întrucât în conf.cu disp.art.137 alin.1 C., instanța se va pronunța mai întâi asupra excepțiilor de procedură și asupra celor de fond, care fac de prisos în totul sau în parte a cercetării în fond a pricinii.
Deși, cele două excepții și anume excepția lipsei calității procesual active și excepția lipsei de interes a reclamantului în promovarea acestei acțiuni, au fost invocate de pârâtă cu ocazia rejudecării litigiului, nu s-a mai prezentat în instanță pentru a susține temeinicia acestor excepții și nici în scris nu și-a exprimat poziția față de aceste excepții.
De altfel, reclamantul prin apărător a solicitat respingerea ca neîntemeiate a excepțiilor, din același considerente pe care le-a susținut în prima judecată, precizând că reclamantul justifică calitatea procesuală activă de vreme ce nu a promovat acțiunea în nume propriu, ca persoană fizică, ci în calitate de reprezentant legal al Consiliului L. R. și de primar al Unității Administrativ Teritorial R..
Astfel, potrivit art.21 din Legea nr.215/2001, privind administrația publică locală, administrațiile administrativ teritoriale – comunele, orașele, municipiile și județele, sunt persoane juridice de drept public, având un patrimoniu propriu și capacitate juridică deplină.
Persoanele juridice de drept public sunt guvernate de un regim special derogator de la dreptul comun.
Unitățile administrativ – teritoriale au calitate de subiect de drept și în alte raporturi juridice reglementate prin acte juridice care aparțin altor ramuri de drept și își exercită drepturile procesuale și își îndeplinesc obligațiile procesuale ca reclamant sau pârât, sau în alți termeni, își valorifică capacitatea procesuală de exercițiu, prin primar, sau prin președintele consiliului local, consiliului județean, după caz.
Excepția lipsei calității procesuale active fiind o excepție procesuală de fond, absolută și peremtorie, poate fi invocată în orice stare a procesului de către partea interesată sau de instanță din oficiu.
În ceea ce privește excepția lipsei de interes care de asemenea este o excepție absolută și peremtorie, în cauza de față, instanța de fond a apreciat că este neîntemeiată de vreme ce reclamantul a justificat un interes și anume acela de înregistrare nelegală a contractului de arendă, în evidențele Consiliului L. R., deși obiectului contractului este un teren situat pe raza mun.Caracal.
Pe fondul cauzei, instanța de fond a reținut că între pârâta C. M. și . s-a încheiat un contract de arendă în data de 12.10.2005, cu nr.1260, privind suprafața de 0,81 ha, valabil 10 ani.
Conform art.2 din Legea nr.16/1994 R, prin arendare se înțelege contractul încheiat între proprietar, uzufructual, sau un alt deținător de bunuri agricole, denumit arendator și arendaș, cu privire la exploatarea bunurilor agricole pe o durată determinată și la un preț stabilit de părți.
Potrivit disp.art.6 – (1) din Legea nr.16/1994 R, „contractul de arendare se întocmește în scris, câte un exemplar pentru fiecare parte și un exemplar care se depune la consiliul local, în a cărei rază teritorială se află bunul arendat, în termen de 15 zile de la data încheierii.
Acesta se înregistrează într-un registrul special ținut de secretarul consiliului local.
Verificând atât contractul de arendă mai sus menționat cât și titlul de proprietate anexat de părți la dosar, se constată că nu există identitate între persoana care a dispus de teren prin încheierea contractului de arendă și titularului de drept al terenului.
Astfel, pe titlul de proprietate nr.0771/60 emis în data de 30.07.2002, figurează doi coproprietari, respectiv C. E. și M. Z., cărora li s-a reconstituit în calitate de moștenitori ai defunctului M. I., dreptul de proprietate în condițiile legii fondului funciar pentru suprafața totală de 3,2500 ha.
Examinând testamentul autentificat sub nr. 2140/13.07.1996 de BNP Caracal, reține instanța că numitul C. T. – testator fără descendenți văduv și fără ascendenți în viață, dispune ca după încetarea sa din viață, întreaga avere mobilă și imobilă ce se va găsi în patrimoniul său la data decesului, să revină în proprietatea soților C. M. și C. D..
În cuprinsul acestui testament, nu se menționează în concret bunurile mobile și nici cele imobile pentru a se demonstra că acesta persoană C. T., a deținut în proprietate suprafața de 0,81 ha, ce s-a transmis în patrimoniul soților C., după decesul său, pentru ca unul dintre soți să dispună de acest teren – să-l arendeze, pârâtei .. R.
Ceea ce rezultă indubitabil din mențiunile testamentului, este faptul că testatorul a deținut acțiuni, echivalentul unui teren agricol la . și nu teren fizic, sau dacă a existat în patrimoniul său teren fizic, nu s-a demonstrat acest fapt.
Oricum testamentul nu are valoarea unui titlu de proprietate în baza căruia se poate transfera dreptul de proprietatea asupra unui bun mobil, sau imobil, decât dacă acesta este valorificat în cadrul dezbaterii succesiunii testatorului, fiind cunoscut faptul că acest act juridic de ultimă voință al unei persoane fizice, nu produce efecte juridice decât la data deschiderii moștenirii testatorului.
Pe de altă parte, nu s-a demonstrat o legătură între coproprietarii terenului ce figurează pe titlul de proprietate emis în data de 30.07.2002 și autorul testamentului întocmit în data de 13.07.1996, dacă acesta a dobândit terenul integral sau o parte din teren, modalitatea de dobândire și nici dacă acest testament mai este valabil în prezent, dat fiind că există cazuri când legatele pot fi desființate retroactiv, unele pot fi nule sau anulabile, ori revocate prin voința testatorului sau ca urmare a unei fapte culpabile săvârșite de legatar, prin instanța judecătorească.
Pe lângă acest aspect privind existența unui titlu de proprietate valabil, a modalității de dobândire a proprietății terenului în suprafață de 0,81 ha, de către pârâta C. M., instanța a avut în vedere că, în contractul de arendă nu se indică tarlaua, . proprietate în care este cuprins, nu s-a efectuat un plan de situație pentru teren, astfel încât să se cunoască cu exactitate locul situării lui, fiind motive care atrag sancțiunea nulități absolute a contractului de arendă.
Așa fiind, constată instanța a constatat că obiectul contractului de arendă, nu îndeplinește condițiile de valabilitate, nefiind precis și complet determinat, cerință impusă de art.5 al.1 lit.b din Legea nr.16/1994 R.
Potrivit disp.art.24 din actul normativ mai sus menționat, contractele de arendare încheiate cu încălcarea prevederilor prezentei legi, sunt nule sau anulabile.
De menționat că, deși la data întocmirii contractului de arendă, terenul arendat care ar proveni din titlul de proprietate nr. 0771/60 emis în data de 30.07.2002, se afla pe raza . revocarea titlului de proprietate prin Hotărârea Comisiei Județene O. nr._/8.01.2007, terenul în suprafață totală de 3,2500 ha, din anul 2007 a figurat ca amplasament pe raza mun.Caracal, în extravilan, fiind întocmit un alt titlu de proprietate nr._/91 emis pe numele proprietarilor inițiali – C. E. și M. I.Z., pentru aceeași suprafață de teren, de 3,2500 ha, situat în aceeași . T.47/1, P.5.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâta ., solicitând admiterea recursului ca fiind fondat, modificarea în tot a sentinței recurate și, pe cale de consecință:
>In principal, admiterea excepției lipsei de interes și respingerea acțiunii ca fiind lipsită de interes;
>în subsidiar, respingerea acțiunii ca fiind neîntemeiată.
În motivare a arătat că în primul rând, interesul este definit drept folosul practic care se obține ca urmare a admiterii unei cereri de chemare în judecată. Or, în motivarea soluției sale, instanța de fond nu face absolut nicio referire la un astfel de folos practic, pentru simplul motiv că acesta nu există.
Mai mult, nu doar că reclamantul nu justifică niciun fel de interes în promovarea acțiunii, ci, ca urmare a constatării nulității absolute a contractului de arendă din prezenta cauză, se naște în sarcina Primăriei R. obligația de a vira către Primăria Municipiului Caracal toate taxele și impozitele pe care Primăria R. le-a încasat de-a lungul timpului de la arendașul proprietar, pentru suprafața care face obiectul contractului de arendă.
Cu alte cuvinte, ca urmare a unei eventuale desființări a contractului de arendă în discuție, se va înregistra o pierdere la bugetul local al Comunei R.. Or, este evident că niciodată o creanță nu reprezintă un folos practic pentru un reclamant. Din contră, această creanță dovedește cu prisosință faptul că reclamantul nu justifică interes în promovarea acțiunii.
S-a mai învederat că instanța de fond drept motivare a soluției de respingere a excepției lipsei de interes a reținut faptul că interesul reclamantului ar fi justificat de așa-zisa înregistrare nelegală în evidențele Consiliului L. R. a unui teren care ar fi fost situat pe raza Municipiului Caracal (pag. 7 paragraful 5 din sentință).
Această motivare este - în mod evident - netemeinică și nelegală.
Astfel, în anul 2006, la data încheierii contractului de arendă, precum și la data înregistrării acestuia în Registrul contractelor de arendă ținut de C. L. R., terenul arendat era menționat atât în acte, cât și în evidențele publice ca fiind situat pe raza comunei R..
Conform Titlului de proprietate nr. 0771/60/30.07.2002 eliberat de Comisia județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor județul O., C. E. (autoarea arendașului) avea în proprietate tarlaua 47/1 în suprafață totală de 5. 25 ha, situată pe teritoriul comunei R.. Mai mult decât atât, la nivelul comunei R. exista un rol fiscal pentru această suprafață de teren, fiind percepute și încasate taxe și impozite.
În concluzie, întrucât în baza documentelor și a actelor oficiale emise de autoritățile publice, terenul arendat figura, atât la data încheierii contractului, cât și la data depunerii, pe teritoriul comunei R., în mod firesc, contractul de arendă a fost înregistrat, conform dispozițiilor art. 6 alin. 1 din Legea nr. 16/1994, la Consiliului local R..
S-a mai precizat că părțile contractante au respectat în totalitate dispozițiile legale conform cărora „contractul de arendare se întocmește in scris, cate un exemplar pentru Secare parte si un exemplar care se depune la consiliul local in a cărui raza teritoriala :e afla bunurile arendate, in termen de 15 zile de la data încheierii”.
Este evident, așadar, că părțile au fost de bună credință. Totodată, este de domeniul evidenței faptul că părțile nu puteau să anticipeze o situație juridică aflată mai presus de voința sau de capacitatea lor de prevedere, respectiv modificarea administrativ teritorială intervenită ulterior.
Abia în data de 08.01.2007, Comisia Județeană O. pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor a emis Hotărârea nr._/08.01.2007 privind revocarea Titlului de proprietate nr. 0771/60/30.07.2002 și emiterea unui nou titlu de proprietate cu mențiunea suprafețelor de teren reconstituite pe raza localității Caracal și nu R., județul O..
Or, această hotărâre nu produce efecte retroactive asupra contractelor de arendare care au fost încheiate în baza vechilor titluri de proprietate (valabile la momentul încheierii contractelor) și înregistrate conform dispozițiilor legale și conform mențiunilor din aceste titluri de proprietate, la C. L. R..
În ceea ce privește fondul cauzei, sentința recurată este netemeinică și nelegală, pentru următoarele motive:
În primul rând, sentința recurată a fost dată cu încălcarea principiului disponibilității și a principiului contradictorialității.
Astfel, prin cererea de chemare în judecată formulată, reclamantul a solicitat constatarea nulității absolute a contractului de arendă nr. 1260/12.10.2006, având în vedere două motive:
a)terenul care face obiectul contractului nu s-ar regăsi în raza administrativ - teritorială a comunei R., ci în raza administrativ-teritorială a Municipiului Caracal;
b)obiectul contractului nu ar fi determinat, lipsind tarlaua, . de proprietate.
Acesta a fost, așadar, cadrul procesual fixat prin cererea de chemare în judecată, instanța de fond fiind obligată să analizeze exclusiv motivele invocate de reclamant, Aprecierea instanței cum că nu ar exista identitate între persoana care a dispus de teren prin încheierea contractului de arendă și titularul de drept al terenului (pag. 7 paragraful I din sentința atacată), precum și aceea că nu s-ar fi demonstrat o legătură între coproprietarii ce figurează pe titlul de proprietate și autorul testamentului (pag. 8, paragraful 4 din sentința atacată) exced cadrului trasat de reclamant și constituie o încălcare a principiului disponibilității.
Totodată, ele reprezintă și o încălcare a principiului contradictorialității, întrucât instanța era obligată să pună în discuția părților orice situație de fapt relevantă pentru soluționarea cauzei. Contradictorialitatea înseamnă că fiecărei părți trebuie să i se ofere posibilitatea de a-și exprima punctul de vedere asupra chestiunilor de fapt sau de drept invocate de instanță din oficiu, în scopul aflării adevărului și al pronunțării unei hotărâri legale și temeinice. Or, în speță, subscrisei recurente nu i s-a oferit de către instanță posibilitatea de a își exprima punctul de vedere cu privire la cele două situații de fapt anterior menționate și reținute de instanță în motivarea sentinței.
S-a mai învederat că apartenența terenului la o unitate administrativ teritorială sau alta este o problemă de regim juridic a imobilului și nu o cauză de nulitate absolută a contractului. în condițiile în care revocarea titlului de proprietate a intervenit ulterior încheierii și înregistrării contractului de arendă la C. L. R., este vădit nelegal ca instanța de judecată să constate nulitatea absolută a contractului pentru încălcarea dispozițiilor art. 6 alin. 1 din Legea nr. 16/1996. Aceasta în primul rând pentru că nu a existat o încălcare a acestor dispoziții legale, iar în al doilea rând pentru că este injust, netemeinic și nelegal ca părților contractante să li se aplice retroactiv o sancțiune constând în desființarea contractului încheiat cu respectarea tuturor condițiilor de fond și formă prevăzute de lege, pentru motive care nu le sunt imputabile, care nu sunt previzibile, dar mai ales, care sunt ulterioare încheierii contractului de arendă.
Totodată, este surprinzător faptul că nici în rejudecare instanța de fond nu a reținut culpa evidentă a Consiliului L. R., care, după emiterea Hotărârii nr..5899/08.01.2007 și după eliberarea noului titlu de proprietate, ar fi trebuit să transfere către C. L. Caracal, din proprie inițiativă, pe cale administrativă, toate contractele de arendă care priveau suprafețele de teren care au fost mutate de pe raza comunei R. pe raza localității Caracal.
În schimb, Primăria R. a preferat să rămână în pasivitate timp de 5 ani, însă a încasat taxe și impozite la bugetul local pentru această suprafață de teren, iar în prezent, susține cu nonșalanță nelegalitatea contractului de arendare, pe care ea însăși 1-a înregistrat și 1-a „uitat" în evidențele proprii până la momentul convenabil.
Pe de altă parte, arată că măsura depunerii contractului de arendare la C. local pe raza căruia se situează terenul agricol este o condiție de opozabilitate a - antractului față de terți și nicidecum una de valabilitate a acestuia.
Această soluție este reținută în Noul Cod Civil care, la art. 1838 alin. 2 menționează expres că nedepunerea contractului de arendare la consiliul local poate fi sancționată cu amendă civilă stabilită de instanță și nicidecum cu nulitatea absolută a contractului de arendare.
b) Contractul nr. 1260/12.10.2006 a fost încheiat cu respectarea condițiilor formale stabilite de art. 5 din Legea nr. 16/1994. Identificarea suprafeței arendate s-a făcut prin anexarea la contract a titlului de proprietate al arendatorului. De asemenea, contractul de arendare a fost întocmit în scris, un exemplar al acestuia fiind înregistrat la C. L. R., în registrul special ținut de această instituție publică.
Este evident faptul că înscrierea în Registrul contractelor de arendă s-a făcut după verificarea prealabilă a contractului de către persoanele desemnate de C. L. R..
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 304 indice 1 C.proc.civ.
Analizând sentința prin prisma excepției lipsei de interes și a dispozițiilor art.304 pc.9 C.p.c tribunalul reține următoarele:
P. cererea de chemare în judecată, reclamantul a solicitat în contradictoriu cu pârâții C. M. și ., constatarea nulității absolute a contractului de arendă nr.1260/12.10.2004 înregistrat sub nr.105/20.12.2006 în registrul contractelor de arendă a Consiliului local R., cu motivarea că suprafața pentru care s-a încheiat acest contract nu se găsește în raza administrativă teritorială a comunei R., obiectul contractului nu este determinat prin menționarea tarlalei, parcelei și vecinătățile și poartă numai semnătura secretarului consiliului local.
Pentru a putea exercita acțiunea civilă, trebuie îndeplinite cumulativ patru condiții: afirmarea unui drept, existența unui interes, capacitatea procesuală și calitatea procesuală.
Analizând una dintre condițiile obligatorii pentru promovarea acțiunii, respectiv existența unui interes, rezultă că pentru promovarea unei acțiuni nu este suficient să se afirme existența unui drept, ci trebuie justificat și interesul (folosul practic urmărit).
Deși legiuitorul nu a definit interesul, în doctrină s-a arătat că prin interes înțelegem folosul practic, imediat pe care-l are o parte pentru a justifica punerea în mișcare a procedurii judiciare.
Interesul trebuie să fie legitim (licit), să fie personal (să aparțină titularului cererii), să fie născut și actual (cel care acționează în cazul în care nu ar face acest lucru, s-ar expune unui prejudiciu), adică să existe în momentul în care se apelează la mijlocul procesual din conținutul acțiunii, pentru că rolul judecătorului este de a rezolva litigii deja născute.
Un interes eventual, sau un interes care a trecut nu poate permite formularea unei cereri în justiție.
În doctrină s-a spus că interesul este actual în sensul că dacă cel interesat nu ar recurge la acțiune la momentul respectiv s-ar expune prin aceasta la un prejudiciu.
Această condiție trebuie să existe nu numai la declanșarea procedurii judiciare, deci nu numai în legătură cu cererea de chemare în judecată, ci pe tot parcursul procesului, ori de câte ori se apelează la una sau alta dintre formele procedurale care alcătuiesc conținutul acțiunii.
În speță din actele dosarului se constată că în prezent actul de arendă a cărui nulitate se solicită nu mai este înregistrat în registrul de evidență a contractelor de arendă a Consiliului L. al Comunei R., având în vedere că în anul 2007, Comisia Județeană de Aplicare a legii 18/1991 prin Hot. nr.5899 a dispus revocarea titlului de proprietate nr. 0771/60/30.07.2002 (în opinia instanței de recurs în mod nelegal având în vedere că acesta intrase in circuitul civil) și emiterea unui nou titlu de proprietate cu mențiunea că suprafața de teren reconstituită și pentru care s-a încheiat contractul de arendă se află pe raza localității Caracal și nu R., județul O..
Astfel din anul 2007, terenul fiind înscris pe raza localității Caracal, contractul de arendă nu mai apare ca fiind înregistrat de la aceea dată în registrul contractelor de la C. L. R., situație față de care instanța de recurs constată că în prezent reclamanții nu mai justifică obținerea niciunui folos material ca urmare a nulității contractului de arendă.
Tribunalul mai reține că acest interes nu se justifică de reclamantul intimat nici prin raportate la cele statuate prin decizia civilă nr.4451/29.05.2012, pronunțată de Curtea de Apel C., având în vedere că această hotărâre este irevocabilă si s-a reținut cu putere de lucru judecat că atât Primăria Comunei R. cât și reclamantul în solidar cu aceasta si secretarul se fac vinovați de producerea prejudiciului în cuantum de 844.045 lei, către recurenta din prezenta cauză.
De astfel însuși reclamantul prin precizarea la acțiune a învederat că nu urmărește un folos patrimonial, terenul ce face obiectul contractului de arendă nu le aparține și nu sunt îndreptățiți la contravaloarea arendei, interes pe care aceștia trebuie să-l justifice și în acțiunea privind nulitatea absolută a unui act juridic, având în vedere că motivele de nulitate absolută ale unui contract pot fi invocate de orice persoană interesată și nu de orice persoană, așa cum a susținut în mod eronat reclamantul intimat.
Pentru cele mai sus expuse tribunalul constată că reclamantul nu a făcut dovada că interesul său în promovarea acțiunii este actual, astfel că se apreciază că acțiunea este promovată de o persoană ce nu justifică un interes, motiv pentru care în baza art.312 cod procedură civilă, urmează să se admită recursul și să se respingă acțiunea ca fiind lipsită de interes.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul formulat de recurenta . sediul în localitatea S., ., județul D., împotriva sentinței civile nr. 513 din data de 13 februarie 2014, pronunțată de Judecătoria Caracal, în dosar nr._, în contradictoriu cu intimata pârâtă C. M., domiciliată în Caracal, .. 42, județul O. și intimatul reclamant C. L. R. prin primar B. D., județul O..
Modifică sentința în sensul că admite excepția lipsei de interes și respinge acțiunea ca lipsită de interes.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 28 aprilie 2014 la Tribunalul O..
Președinte, I. D. | Judecător, A. C. Tițoiu | Judecător, M. I. S. |
Grefier, M. R. |
Red. ACT
Tehnored.BA
J.f. V.B.
Ex. 2
| ← Revendicare imobiliară. Hotărâre din 06-11-2014, Tribunalul OLT | Contestaţie la executare. Decizia nr. 86/2014. Tribunalul OLT → |
|---|
