Fond funciar. Decizia nr. 1077/2015. Tribunalul OLT

Tribunalul OLT - Sentințe și decizii civile / 2016

Decizia nr. 1077/2015 pronunțată de Tribunalul OLT la data de 21-12-2015 în dosarul nr. 1077/2015

Dosar nr._

ROMÂNIA

TRIBUNALUL O.

SECȚIA I CIVILĂ

DECIZIE Nr. 1077/2015

Ședința publică de la 21 Decembrie 2015

Completul constituit din:

PREȘEDINTE D. S.

Judecător O. M. P.

Grefier R. I. T.

Pe rol se află soluționarea apelului civil declarat de apelantul reclamant C. F. împotriva sentinței civile nr. 5646/08.07.2015 pronunțată de Judecătoria Slatina în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimații reclamanți C. G., C. I., C. A., C. M. C. și intimatele pârâte C. L. M. de aplicare a L. 18/1991 - prin primar și C. J. de aplicare a L. 18/1991 O., având ca obiect fond funciar.

Prezența părților și dezbaterile au fost consemnate în încheierea de ședință din data de 14.12.2015, care face parte integrantă din hotărârea ce se va pronunța, când, în temeiul dispozițiilor art. 396 alin. 1 C.p.c., având nevoie de timp pentru a delibera, instanța a amânat pronunțarea la 21.12.2015.

TRIBUNALUL

P. cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Slatina sub nr._ la data de 13.01.2014, reclamanții C. F., C. G., C. I., C. A. și C. M. C. au solicitat, în contradictoriu cu pârâtele C. L. M. DE A. A L. 18/1991 și C. J. DE A. A L. 18/1991 O., să se pronunte o hotarare care sa constate nulitatea absolută parțială a adeverinței de proprietate nr._ din 1991 emisă de C. Locală de A. a L. 18/1991 M. pe numele C. I. pentru suprafața de 2,94 ha și a procesului verbal de punere în posesie nr. 816/1996 emis de aceeași comisie.

Au mai solicitat obligarea Comisiei Locale să pună la dispoziția moștenitorilor lui C. I. suprafața reală de 4,00 ha pe vechile amplasamente. Totodată, a solicitat obligarea pârâtelor la daune moratorii de 15.000 lei pentru executarea cu întârziere a obligației, a daunelor cominatorii de 50 lei pentru fiecare zi de întârziere și la cheltuieli de judecata.

În motivarea cererii, au arătat că autorul lor C. I. nu a formulat nici o cerere scrisă pentru reconstituirea dreptului de proprietate pentru suprafața de 2,94 ha, acesta nefiind nici înscris în CAP, ci a avut și a muncit în permanență suprafața de 3,78 ha, suprafață pentru care ar fi trebuit să i se emită adeverința de proprietate, lucru care nu s-a întâmplat.

P. sentința civilă nr. 5646/08.07.2015 pronunțată de Judecătoria Slatina în dosarul nr._, s-a respins cererea formulată de reclamanții C. F., C. G., C. I., C. A. și C. M. C., în contradictoriu cu pârâtele C. L. M. DE A. A L. 18/1991, cu sediul in M., jud. O. și C. J. DE A. A L. 18/1991 O., ca neîntemeiată și s-a luat act că pârâtele nu au solicitat cheltuieli de judecată.

Pentru a pronunța această sentință instanța de fond a reținut că potrivit art. III alin. 1 lit. a sublit. i din Legea nr. 169/1997, modificată și completată, sunt lovite de nulitate absolută actele de reconstituire sau de constituire a dreptului de proprietate, în favoarea persoanelor care nu erau îndreptățite, potrivit legii, la astfel de reconstituiri sau constituiri, cum sunt: actele de reconstituire în favoarea unor persoane care nu au avut niciodată teren în proprietate predat la cooperativa agricolă de producție sau la stat.

În speță, reclamanții au solicitat nulitatea adeverinței de proprietate motivat de faptul că autorul lor nu a predat terenul la CAP sau la stat, iar cererea de reconstituire nu a fost semnată de el.

Potrivit unui principiu general de drept, se află în circuitul civil bunurile și valorile susceptibile de a fi dobândite, conservate, administrate, folosite ori înstrăinate prin acte juridice. Ori, reclamanții au folosit terenul din 1996 (când au fost puși în posesie) ca adevărați proprietari, cultivându-l și plătind taxele și impozitele, fără a contesta niciodată această stare de fapt timp de 18 ani, considerându-se proprietari.

Așadar, în toată această perioadă (18 ani), s-au comportat ca adevărați proprietari având folosința, posesia și dispoziția bunului, astfel că instanța consideră că au avut un bun (nu doar o speranță legitimă) în sensul art. 1 Protocolul 1 din CEDO. A-i priva de acest bun după 18 ani, înseamnă categoric o încălcare a dreptului de proprietate în sensul art. 1 Protocolul 1 din CEDO.

Astfel, în cauza Toșcuță și alții împotriva României, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a reținut că anularea titlurilor de proprietate care are ca efect privarea de proprietate, în sensul celei de-a doua teze din primul paragraf al art. 1 din Protocolul adițional nr. 1 la Convenție, este permisă dacă se demonstrează, că aceasta a intervenit pentru cauză de utilitate publică și în condițiile prevăzute de lege, urmărește un scop legitim, iar prin anulare se păstrează un echilibru just între cerințele interesului general al comunității și imperativele apărării drepturilor fundamentale ale individului, care nu trebuie să suporte o sarcină specială și exorbitantă, în sensul Convenției.

În speță, nulitatea este prevăzută de lege, însă instanța a apreciat că nu urmărește un scop legitim (înlăturarea din sfera juridică a actelor de reconstituire a dreptului de proprietate emise în favoarea persoanelor care nu erau îndreptățite, potrivit legii, la astfel de reconstituiri este solicitată de succesorii celui îndreptățit și, culmea, după decesul acestuia) și nici nu păstrează un echilibru just între cerințele interesului general al comunității și imperativele apărării drepturilor fundamentale ale individului, reclamanții urmărind doar o îmbogățire - prezenta cerere având drept scop, după constatarea nulității, și punerea în posesie cu suprafața de 4,00 ha.

În privința deciziilor administrative emise de autoritățile române în domeniul reconstituirii dreptului de proprietate, Curtea a stabilit că o astfel de adeverință, emisă pe cale administrativă, reprezintă o valoare patrimonială și deci o speranță legitimă de a se bucura de atributele dreptului de proprietate (I. și I. c. României).

Potrivit art. 34 alin. 4 Regulamentul de punere in aplicare a L. 18/1991 (HG 890/2005), punerea in posesie se face prin întocmirea si prin semnarea procesului verbal, un exemplar al acestuia fiind înmânat proprietarului.

Așadar, punerea in posesie reprezintă operațiunea materială desfășurată de comisiile locale de fond funciar sau, după caz, de comisiile județene de fond funciar, prin care se realizează o delimitare si parcelare a terenurilor ce urmează a fi atribuite prin reconstituirea sau constituirea dreptului de proprietate, operațiune care se finalizează prin încheierea procesului verbal de punere in posesie.

Instanța a retinut ca punerea in posesie s-a făcut în 1996, în baza adeverinței nr._/07.11.1991, moștenitorii lui C. I. semnând procesul verbal de punere în posesie fără a avea obiecțiuni.

Totodată, instanța nu a putut reține că în speță nu sunt aplicabile prevederile art. 8 și următ. din Legea nr. 18/1991 în sensul că autorul C. I. nu era îndreptățit la reconstituire pentru că nu a avut terenurile în CAP, reclamanții nefăcând nici o dovadă, conform art. 249 Cod proc. civ., în acest sens, iar conform L. nr. 59/1974 privitoare la fondul funciar, terenurile au fost scoase din circuitul civil general, astfel că reclamanții nu pot afirma că autorul lor mai deținea aceste terenuri cu vreun titlu.

Potrivit art. 11 alin. 3 din Legea nr. 18/1991, stabilirea dreptului de proprietate se face la cerere, pe baza situației terenurilor deținute de cooperativa agricolă de producție la 1 ianuarie 1990, înscrisă în sistemul de evidență a cadastrului funciar general sau a registrului agricol, corectată cu înstrăinările legal efectuate de către cooperativă până la data intrării în vigoare a legii.

Reclamanții au afirmat că cererile în baza cărora li s-a eliberat adeverința de proprietate nu au fost semnate de autorul lor. Ori, este adevărat că raportul de expertiză criminalistică efectuat în cauză a stabilit că semnătura de pe cererile nr. 583/11.03.1991 și nr. 1570/18.03.1991 (filele nr. 41 și 42 la dosar) nu aparțin aceleiași persoane care a semnat ca martor procesul verbal de la fila 125 din dosar sau Registrul agricol, însă defunctul C. I. nu a contestat cererile depuse la comisie în 1991 și a fost de acord cu reconstituirea dreptului său de proprietate conform Registrului agricol. Având în vedere că reconstituirea se face la cerere, considerarea că autorul lor nu a formulat o astfel de cerere ar priva reclamanții de dreptul de proprietate ce le-a fost recunoscut.

Pentru aceste considerente, instanța a respins acest capăt de cerere ca neîntemeiată.

Referitor la daunele moratorii și cominatorii, instanța a reținut că daunele moratorii reprezinta echivalentul prejudiciului pe care creditorul il sufera ca urmare a executarii cu intarziere a obligatiei, putandu-se cumula cu executarea in natura a obligatiei, iar daunele cominatorii sunt un mijloc de constrangere prin amenintarea pe care o reprezinta pentru debitor spre a-l determina sa-si execute obligatia. Avand caracterul unei pedepse civile ele nu au un caracter reparator si nu pot fi acordate in situatia in care debitorul isi executa obligatia; motiv pentru care instanța le-a respins ca neîntemeiate, reținând că pârâtele nu au vreo culpă în ceea ce privește reconstituirea dreptului de proprietate pentru C. I..

Împotriva acestei sentințe a declarat apel apelantul reclamant C. F., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

În motivare, arată că autorul C. I. nu avea dreptul la reconstituire deoarece nu fusese înscris în CAP și nu i se preluase pământul pe care l-a deținut și muncit în permanență. Totodată, au arătat că cererile nr. 583/11.03.1991 și nr. 1570/18.03.1991 nu sunt semnate de autorul lor C. I., motiv pentru care înțeleg să se înscrie în fals împotriva acestora, acesta nu a formulat nici o cerere scrisă pentru reconstituirea dreptului de proprietate pentru suprafața de 2,94 ha, acesta nefiind nici înscris în CAP ci a avut și a muncit în permanență suprafața de 3,78 ha, suprafață pentru care ar fi trebuit să i se emită adeverința de proprietate, lucru care nu s-a întâmplat, în toată perioada de 18 ani .

Se mai arată că instanța de fond în mod nelegal și eronat a constatat și reținut că s-au comportat ca adevărați proprietari având folosința și posesia și dispoziția bunului, respectiv că au avut un bun, prin cererea principală a solicitat constatarea nulității absolute a adeverinței de proprietate nr._/1991 și a procesului verbal de punere in posesia nr. 816/1996 care nu reprezintă titlul de proprietate.

Susține de asemenea că instanța de fond a fost lipsită de rol activ în aflarea adevărului, precizând totodată că numitului C. T. –fiul autorului nu i s-a reconstituit dreptul de proprietate pentru 0,40 ha cât avea in proprietate de la tată său pentru motivul că acesta nu a avut rol în perioada l959-l962,mai mult,suprafața de 0,40 ha ce a fost atribuită fiului său in prezent este inclusă conform procesului verbal de punere in posesia nr. 816/1996 în suprafața de 2,94 ha,deci in cazul acestora nu se urmărește o îmbogățire ci se urmărește o îndreptare a prejudiciilor provocate de comisia locală de fond funciar M..

Se mai arară că instanța de fond în mod eronat a interpretat Legea 59/1974 privitoare la fondul funciar.

Pentru aceste considerente, se solicită admiterea apelului așa cum a fost formulat.

La data de 24.09.2015 intimata parată C. L. DE FOND FUNCIAR M. a depus întâmpinare solicitând respingerea apelului ca neîntemeiat, și menținerea soluției dată de instanța de fond ca temeinică și legală.

Arată că, comisia procedând la reconstituirea dreptului de proprietate pe baza cererilor formulate și a registrelor agricole din anii 1959-1963. A mai arătat că reclamanții nu au avut obiecții 23 de ani cât au folosit terenul respectiv, iar punerea în posesie pe vechile amplasamente nu mai este posibilă fiind eliberate titluri de proprietate altor persoane.

Intimata parata C. J. DE A. A L. 18/1991 O. a depus întâmpinare, solicitând respingerea apelului ca neîntemeiat și arătând că este atributul comisiei locale de a întocmi actele premergătoare în baza cărora comisia județeană eliberează titlul de proprietate.

Examinând sentința apelată în raport cu actele dosarului și dispoz. art 476 și urm. din noul cod de procedură civilă, Tribunalul constată că apelul este nefondat, pentru următoarele considerente:

Întrucât cooperativizarea s-a realizat în perioada 1959-1963, aceasta este perioada de referință pentru stabilirea suprafețelor de teren la reconstituirea cărora sunt îndreptățite persoanele care au formulat cerere de reconstituire a dreptului de proprietate.

Or, în perioada relevantă pentru reconstituirea dreptului de proprietate, defunctul C. I. a figurat în registrul agricol cu suprafața de 2,94 ha, rectificată conform procesului verbal de măsurători (anterior măsurătorilor autorul figurand cu suprafața totală de 2,79 ha). Mențiunile din registrul agricol au fost însușite de autorul C. I. prin semnăturile executate în calitate de cap al gospodăriei în anii 1959, 1960 și 1961.

Este adevărat că din raportul de expertiză criminalistică a rezultat că cererile nr. 593/11.03.1991 și nr. 1570/18.03.1991 (filele nr. 41 și 42 la dosar judecătorie), în baza cărora autorul C. I. a fost validat cu suprafața de 2,94 ha și i-a fost eliberată adeverința de proprietate nr._/07.11.1991, nu au fost semnate de acesta. Însă, defunctul C. I. nu a contestat semnăturile de pe cererile de reconstituire depuse la comisie în numele său în anul 1991, deși a avut la dispoziție calea plângerii împotriva hotărârii comisiei județene de validare cu suprafața de 2,94 ha, fiind astfel de acord cu reconstituirea dreptului său de proprietate pentru această suprafață.

Neformulând în termenul legal plângere conform art. 53 din Legea nr. 18/1991, iar ulterior moștenitorii autorului C. I. (inclusiv apelantul C. F.) acceptând amplasamentul suprafeței validate, pus la dispoziție conform procesului verbal de punere în posesie nr. 816/1996, actele premergătoare emiterii titlului de proprietate pentru suprafața de 2,94 ha nu mai pot fi contestate în temeiul art. III din Legea nr. 169/1997 (operând decăderea, ca urmare a neexercitării căii de atac a plângerii prevăzute de art. 53 din Legea nr. 18/1991.

Este adevărat că procesul verbal de punere în posesie nr. 816/1996 nu a fost semnat de către moștenitorii defunctului C. I., însă, potrivit susținerilor intimatei CLFF M., necontestate nici de apelantul reclamant, nici de ceilalți moștenitori ai defunctului C. I., terenurile menționate în acesta au fost muncite de către moștenitori, aflându-se în posesia acestora.

În altă ordine de idei, având în vedere susținerea apelantului că autorul său nu a formulat cerere de reconstituire, deși o asemenea cerere era necesară în vederea reconstituirii dreptului de proprietate, nici persoana interesată și ulterior nici moștenitorii săi nu ar fi putut beneficia de reconstituirea dreptului de proprietate pentru suprafața de 4 ha (solicitată prin cererea de chemare în judecată).

În fine, acceptând ipoteza susținută de apelant, în sensul că autorul său C. I. nu a fost membru cooperator, nu s-a înscris în CAP cu vreo suprafață de teren (nefiind găsită în arhiva Primăriei M. cererea acestuia de înscriere în CAP – conform adresei nr. 4402/18.08.2014 emisă de Primăra . judecătorie - fila 130 din dosar) și nici nu i s-a preluat terenul în baza unei legi speciale sau fără titlu, devine incident art. 27 alin. 2 ind. 1 din Legea nr. 18/1991.

Dispozițiile acestei norme legale prevăd că proprietarii sau mostenitorii acestora care nu s-au înscris in cooperativa agricola de productie, nu au predat sau nu li s-au preluat la stat terenurile prin acte translative de proprietate vor putea cere prefectului, prin comisiile de fond funciar, titluri de proprietate conform prezentei legi. Acestor categorii de proprietari si mostenitori le sunt aplicabile numai prevederile art. 64.

Din analiza articolului menționat rezultă că vizează situația în care dreptul de proprietate al solicitantului nu a fost pierdut (terenurile nefiind preluate niciodată de CAP sau de Stat), ramânând în continuare în posesia foștilor proprietari sau a moștenitorilor acestora (deci și în prezent), dar care (proprietari sau mostenitorii acestora), dintr-un motiv sau altul, nu dețin titluri de proprietate, ori aceste titluri au fost distruse. În acest caz, la cererea persoanei îndreptățite, prefectul emite titlul de proprietate (în mod evident) pe vechiul amplasament al imobilului are caracter recognitiv, în caz de refuz persoana îndreptățită având la dispoziție plângerea prevăzută de art. 64 din Legea nr. 18/1991.

Or, însuși apelantul susține că autorul său nu a formulat nicio cerere care ar putea fi calificată drept cerere întemeiată pe dispozițiile art. 27 alin. 2 ind. 1 din Legea nr. 18/1991.

În ceea ce privește posesia asupra vechiului amplasament al terenului solicitat în speță, la interpelarea instanței de apel, apelantul a pretins că autorul său l-a folosit până în anul 1991. Or, este greu de crezut că deposedarea a avut loc după desființarea CAP-urilor, iar pe de altă parte, într-o asemenea situație, nefiind vorba despre o preluare abuzivă de către CAP (acesta fiind desființat), nu ar mai fi incidente dispozițiile L. 18/1991, care se aplică terenurilor aflate (cu sau fără titlu) în patrimoniul CAP. În acest sens sunt prevederile art. 8 din Legea nr. 18/1991 (stabilirea dreptului de proprietate privata asupra terenurilor care se gasesc in patrimoniul cooperativelor agricole de productie se face în conditiile prezentei legi, prin reconstituirea dreptului de proprietate sau constituirea acestui drept) și art. 11 alin. 2 ind. 1 din Legea nr. 18/1991 (terenurile preluate abuziv de cooperativele agricole de productie de la persoanele fizice, fara înscriere în cooperativele agricole de producție sau de către stat, făra nici un titlu, revin de drept proprietarilor care au solicitat reconstituirea dreptului de proprietate, pe vechile amplasamente, daca acestea nu au fost atribuite legal altor persoane).

În consecință, sentința instanței de fond este temeinică și legală, motiv pentru care, în baza art. 480 alin. 1 C.p.c., Tribunalul urmează să respingă apelul declarat, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE L.

DECIDE

Respinge ca nefondat apelul declarat de apelantul reclamant C. F., domiciliat în Scornicești, ., ., . împotriva sentinței civile nr. 5646/08.07.2015 pronunțată de Judecătoria Slatina în dosarul nr._ în contradictoriu cu intimații reclamanți C. G., C. I., C. A.,C. M. C., toți cu domiciliu procesual ales la cabinet avocat V. I. în Slatina, . jud. O. și intimații pârâți C. L. M. de aplicare a L. 18/1991- prin primar și C. J. de aplicare a L. 18/1991 O..

Definitivă.

Pronunțată în ședința publică de la 21 Decembrie 2015.

Președinte,

D. S.

Judecător,

O. M. P.

Grefier,

R. I. T.

Red. OMP

Tehnored. MS

9 ex./ 29.01.2016

Jud. fond: P.S.

← Contestaţie la executare. Decizia nr. 284/2014. Tribunalul OLT		Pretenţii. Decizia nr. 58/2016. Tribunalul OLT →

Fond funciar. Decizia nr. 1077/2015. Tribunalul OLT

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Fond funciar. Decizia nr. 1077/2015. Tribunalul OLT