Contestaţie la executare. Decizia nr. 980/2015. Tribunalul OLT
| Comentarii |
|
Decizia nr. 980/2015 pronunțată de Tribunalul OLT la data de 02-12-2015 în dosarul nr. 980/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL O.
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIE Nr. 980/2015
Ședința publică de la 02 decembrie 2015
Completul de judecată constituit din:
PREȘEDINTE I. D.
Judecător C. T.
Grefier M. R.
Pe rol, soluționarea apelului civil declarat de apelantul contestator I. D., domiciliat în comuna Valea M., . O. împotriva sentinței civile nr. 6509 data de 16 septembrie 2015, pronunțată de Judecătoria Slatina, în dosar nr._, în contradictoriu cu intimata Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România prin Direcția Regională de Drumuri și Poduri C., cu sediul în C., Calea Severinului nr. 17, județul D., având ca obiect- contestație la executare.
La apelul nominal făcut în ședința publică nu se prezintă părțile
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că prin motivele de apel s-a solicitat și judecarea cauzei în lipsă.
Instanța procedând la verificarea competenței în temeiul art. 131 c.p.c., constată în conformitate cu prevederile art. 95 c.p.c., 466 alin. 1 c.p.c. că este competentă general, material și teritorial să soluționeze prezenta cauză.
Din oficiu, instanța constată că în cauză operează excepția de netimbrare a apelului și reține dosarul pentru soluționare pe această excepție.
TRIBUNALUL
Asupra apelului civil de față;
P. sentința civilă nr. 6509/2015 Judecătoria Slatina a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a intimatului B. I. R. F., invocată din oficiu de instanță și a respins contestația la executare formulată de contestatorul I. D. în contradictoriu cu intimatul B. I. R. F., ca fiind formulată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.
A respins contestația la executare formulată de contestatorul I. D., în contradictoriu cu intimata C.N.A.D.N.R SA- DIRECȚIA DE DRUMURI SI PODURI C. cu sediul în C., Calea Severinului, nr.17, jud. D. ca neîntemeiată.
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut cu privire la excepție, că executorul judecătoresc nu acționează în nume propriu și pentru sine ci ca reprezentant al creditoarei Compania Națională De Autostrăzi Și Drumuri Naționale Din România SA prin Direcția Regională de Drumuri C.. Totodată, având în vedere faptul că atâta timp cât executorul judecătoresc își îndeplinește obligațiile prevăzute de legea nr.188/2000 la cererea persoanei interesate și în prezenta cauza nu s-a făcut contestație la executare împotriva refuzului executorului judecătoresc de a îndeplini un act-unde se pune problema răspunderii personale a acestuia, instanța va admite excepția lipsei calității procesuale pasive a B. I. Raol F.și va respinge contestația la executare formulată împotriva sa ca fiind formulată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.
Pe fond instanța a reținut că, pe calea contestației la executare contestatorul nu poate invoca motive de nulitate a procesului-verbal de contravenție constând în lipsa semnăturii agentului constatator, atâta timp cât nu a formulat această plângere contravențională.
Cu privire la prescripția executării sancțiunii contravenționale întrucât nu i s-ar fi comunicat procesul-verbal de contravenție instanța a apreciat-o neîntemeiată întrucât procesul-verbal de contravenție a fost comunicat contestatorului la data de 23.04.2012, conform avizului de primire semnat de contestator, aflat în dosarul execuțional.
Dispozițiile art.8 alin.3 din OG 15/2013, invocate de contestator, în vigoare la data întocmirii procesului-verbal de contravenție stabileau: contravenientul are obligația de a achita, pe lângă amenda contravențională, cu titlu de tarif de despăgubire, în funcție de tipul vehiculului folosit fără a deține rovinieta valabilă, sumele stabilite potrivit anexei nr. 4, articol care a fost abrogat prin prevederile art.I pct.2 din legea 144/2012.
Potrivit art. II din legea 144/2012: tarifele de despăgubire prevăzute de Ordonanța Guvernului nr. 15/2002 privind aplicarea tarifului de utilizare și a tarifului de trecere pe rețeaua de drumuri naționale din România, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 424/2002, cu modificările și completările ulterioare, aplicate și contestate în instanță până la data intrării în vigoare a prezentei legi se anulează.
În decizia nr.385/2013, Curtea Constituțională a menționat: P. Ordonanța Guvernului nr. 15/2002, legiuitorul român a apreciat necesar să instituie obligația plãții unui tarif pentru utilizarea rețelei de drumuri naționale din România, aplicabil tuturor utilizatorilor români și strãini, pentru toate vehiculele înmatriculate, astfel cum se precizeazã în art. 1 alin. (2) al actului normativ menționat. Potrivit art. 8 alin. (1) din ordonanțã, neachitarea acestui tarif reprezintã contravenție și se sancționeazã cu amendã, limitele acesteia fiind stabilite în funcție de tipul vehiculului și fiind cuprinse în anexa nr. 2 la ordonanțã. Distinct de sancțiunea amenzii, prevederile art.8 alin. (3) din Ordonanța Guvernului nr. 15/2002 impuneau în sarcina contravenientului și obligația de a achita, cu titlu de tarif de despãgubire, o anumitã sumã de bani, precizatã în anexa nr. 4 la ordonanțã, în funcție de tipul vehiculului care a fost folosit fãrã a deține rovinieta valabilã, adicã în lipsa documentului sau înregistrãrii în format electronic care atestã achitarea tarifului de utilizare a rețelei de drumuri naționale din România. P. art. I pct. 2 din Legea nr. 144/2012 au fost abrogate prevederile din Ordonanța Guvernului nr. 15/2002 referitoare la plata acestui tarif de despãgubire, iar prin cele ale art. II din aceeași lege, criticate în prezenta cauzã, s-a prevãzut anularea acelor tarife de despãgubire aplicate și contestate în instanțã pânã la data intrãrii în vigoare a legii. Autorul excepției criticã aceastã din urmã mãsurã legislativã, susținând cã ar avea caracter retroactiv, contrar prevederilor constituționale ale art. 15 alin. (2). Din examinarea motivãrii excepției, Curtea observã, însã, cã autorul acesteia se raporteazã, în argumentarea criticii, la redactarea pe care textul constituțional o avea anterior revizuirii din 2003, și anume cã "Legea dispune numai pentru viitor, cu excepția legii penale mai favorabile". Or, în prezent, acesta prevede, alãturi de legea penalã mai favorabilã, și legea contravenționalã mai favorabilã ca excepție de la regula neretroactivitãții legii.
Ca urmare a abrogãrii dispozițiilor legale care instituiau obligația achitãrii tarifului de despãgubire - suplimentar fațã de obligația de platã a amenzii pentru utilizarea pe drumurile publice a unui autovehicul pentru care nu s-a achiziționat rovinieta - textul de lege criticat conține, însã, o normã legalã mai favorabilã, intervenitã în domeniul contravențional, conformã prevederilor art. 15 alin. (2) din Legea fundamentalã.
Curtea a reținut că, referindu-se la tarifele de despăgubire aplicate și contestate în instanță până la data intrării în vigoare a Legii nr. 144/2012 și dispunând anularea lor, prevederile de lege ce formează obiect al excepției au, într-adevăr, caracter retroactiv, reglementând pentru trecut cu privire la consecințele săvârșirii unei contravenții. De asemenea, Curtea a statuat că, în urma abrogării dispozițiilor legale care instituiau obligația achitării tarifului de despăgubire - suplimentar față de obligația de plată a amenzii pentru utilizarea pe drumurile publice a unui autovehicul pentru care nu s-a achiziționat rovinieta - textul de lege criticat conține o normă contravențională mai favorabilă, în concordanță cu prevederile art. 15 alin. (2) din Legea fundamentală.
P. Decizia nr. 228 din 13 martie 2007 referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 12 alin. (1) din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 283 din 27 aprilie 2007, Curtea a reținut că aplicarea legii noi care nu mai prevede și nu mai sancționează contravențional o anumită faptă trebuie analizată prin raportare la momentul intrării în vigoare a acesteia și la stadiul
derulării cauzei. Totodată, Curtea a constatat că contravenția, ca fapt antisocial, trebuie privită atât sub aspectul săvârșirii și constatării acesteia, cât și sub aspectul aplicării și executării sancțiunii și că, din acest punct de vedere, prin . legii care nu mai prevede fapta drept contravenție, sancțiunile contravenționale nu se mai aplică, iar în cazul celor aplicate, dar aflate în curs de executare la data intrării în vigoare a noii legi, sancțiunile nu se mai execută. Curtea a statuat că efectele legii noi se aplică tuturor sancțiunilor contravenționale aplicate și neexecutate până la data intrării sale în vigoare și că a reduce aplicarea legii noi, care nu mai prevede și nu mai sancționează fapta, doar la situația neaplicării sancțiunii echivalează cu deturnarea intenției legiuitorului asupra efectelor pe care legea dezincriminatoare le are asupra sancțiunilor aplicate și neexecutate până la data intrării în vigoare a noului act normativ, în sensul că acestea nu se mai execută. Curtea a conchis că o sancțiune aplicată în baza unei legi pentru o faptă dezincriminată printr-un nou act normativ urmează să nu mai fie executată, chiar dacă procedura de executare a acesteia a început. Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să determine schimbarea acestei jurisprudențe, atât considerentele, cât și soluția deciziilor invocate își păstrează valabilitatea și în prezenta cauză.
Referitor la pretinsa discriminare invocată de autoarea excepției între contravenienții care au contestat tarifele de despăgubire prevăzute de Ordonanța Guvernului nr. 15/2002 până la data intrării în vigoare a Legii nr. 144/2012 - tarife care se anulează conform textului criticat - și cei care nu au formulat astfel de contestații sau ale căror contestații au fost respinse ca tardive, Curtea constată că cele două categorii de persoane se află în situații juridice diferite, aspect ce justifică tratamentul juridic diferit aplicat de legiuitor, neputând fi reținută încălcarea prin textul criticat a dispozițiilor art. 16 din Constituție.
Deci, în cuprinsul deciziilor mai sus menționate s-a reținut faptul că legea contravențională mai favorabilă prevăzută de legea 144/2012, se aplică, în condițiile stabilite de această lege, respectiv proceselor-verbale contestate în instanță.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel contestatorul I. D., considerând-o netemeinică și nelegală, întrucât instanța de fond a dat o interpretare eronată probatoriilor de la dosar.
Având în vedere dispozițiile art. 248 c.p.c conform cărora ,,instanța se va pronunța mai întâi asupra excepțiilor de procedură, precum și asupra celor de fond care fac inutilă, în tot sau în parte, administrarea de probe ori, după caz, cercetarea în fond a cauzei” tribunalul urmează să constate că apelul este netimbrat.
În conformitate cu dispozițiile art. 1 din OUG 80/2013, acțiunile și cererile introduse la instanțele judecătorești… sunt supuse taxelor judiciare de timbru care sunt datorate de către toate persoanele fizice și juridice reprezentând plata serviciilor prestate de către instanțele judecătorești.
Legiuitorul a prevăzut în dispozițiile art. 32 și 33 din OUG 80/2013 că ,,taxele judiciare de timbru se datorează atât pentru judecata în prima instanță, cât și pentru exercitarea căilor de atac” iar ,,taxele judiciare de timbru se plătesc anticipat…”, sancțiunea fiind aceea a anulării cererii.
Din verificarea actelor și lucrărilor de la dosar se constată că apelantul contestator I. D. a fost citat cu mențiunea achitării taxei judiciare de timbru în cuantum de 23 lei, iar până la data soluționării cauzei această obligație nu a fost îndeplinită.
Întrucât obligația legală de achitare a taxei judiciare de timbru nu a fost îndeplinită, având în vedere dispozițiile art. 248 Cod procedură civilă, raportat la art. 33 din OUG 80/2013, urmează să se dispună anularea apelului ca netimbrat.
Pe cale de consecință, instanța nu va mai putea analiza motivele de nelegalitate și netemeinicie invocate în cererea de apel.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Anulează apelul civil declarat de apelantul contestator I. D., domiciliat în comuna Valea M., . O. împotriva sentinței civile nr. 6509 data de 16 septembrie 2015, pronunțată de Judecătoria Slatina, în dosar nr._, în contradictoriu cu intimata Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România prin Direcția Regională de Drumuri și Poduri C., cu sediul în C., Calea Severinului nr. 17, județul D., ca netimbrat.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 02 decembrie 2015, la Tribunalul O..
Președinte, I. D. | Judecător, C. T. | |
Grefier, M. R. |
Red. Ct
Jf. M.E.C.
4 ex./15.12.2015
| ← Anulare act. Decizia nr. 232/2015. Tribunalul OLT | Investire cu formulă executorie. Decizia nr. 932/2015.... → |
|---|
