Anulare act. Decizia nr. 45/2016. Tribunalul OLT
| Comentarii |
|
Decizia nr. 45/2016 pronunțată de Tribunalul OLT la data de 21-01-2016 în dosarul nr. 45/2016
Cod ECLI ECLI:RO:TBOLT:2016:020._
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL O.
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIA Nr. 45/2016
Ședința publică de la 21 Ianuarie 2016
Completul compus din:
PREȘEDINTE C. C.
Judecător M. I. D.
Grefier N. A. S.
Pe rol, soluționarea apelurilor declarate de apelanta reclamantă M. E., cu domiciliul în Slatina, .. 14, județul O., împotriva sentinței civile nr. 4744/10.06.2015 și a sentinței civile nr. 6235/09.09.2015 pronunțate de Judecătoria Slatina în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimații pârâți B. S. A., cu domiciliul în Slatina, .. 31-33, ., P. I., cu domiciliul în Slatina, ., județul O., ., cu sediul în Slatina, .. 50, județul O., N. M., cu domiciliul în B., .. 119, ., . și B. O., cu domiciliul în C., ., județul D., având ca obiect anulare act completare dispozitiv.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă apelanta reclamantă M. E. personal și asistată de avocat A. V., avocat Țuluca R. reprezentând pe intimatul pârât B. S. A., avocat C. F. reprezentând pe intimatul pârât P. I., lipsă celelalte părți.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că apelurile sunt declarate în termenul legal, motivate, timbrate, nu s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă, iar prin serviciul registratură, intimata pârâtă N. M. a depus la dosar note scrise.
Avocat Țuluca R., pentru intimatul pârât B. S. A., depune la dosar împuternicire avocațială nr._/20.01.2016.
Avocat A. V., pentru apelanta reclamantă M. E., depune la dosar împuternicire avocațială nr._/21.01.2016.
În temeiul dispozițiilor art. 482 raportat la art. 392 C.p.c., instanța declară deschise dezbaterile cu privire la apelurile formulate.
Avocat A. V., având cuvântul pentru apelanta reclamantă M. E., solicită admiterea apelului împotriva sentinței civile nr. 4744/10.06.2015 pronunțată de Judecătoria Slatina, anularea sentinței apelate și trimiterea cauzei pentru rejudecare primei instanțe. Arată că instanța de fond a apreciat că nu sunt întrunite condițiile pentru promovarea unei acțiuni în constatare privind constatarea falsului celor două contracte de vânzare cumpărare invocate anterior și a documentațiilor cadastrale. Reclamanta a arătat că după pronunțarea instanței cu privire la acest fals urmează să promoveze o acțiune de constatare a nulității celor două contracte de vânzare cumpărare menționate. Reclamanta având la îndemână această acțiune nu putea să ceară constatarea falsului pe cale principală. Apreciază că instanța de fond a încălcat principiul fundamental al disponibilității.
Avocat C. F., având cuvântul pentru intimatul pârât P. I., solicită respingerea apelurilor formulate de apelanta reclamantă. Față de primul apel, consideră că sentința pronunțată de instanța de fond este temeinică și legală, raportat la temeiul de drept invocat de reclamantă prin cererea de chemare în judecată. Cu privire la celălalt apel, motivele invocate de apelanta reclamantă sunt neîntemeiate. Solicită respingerea apelurilor ca nefondate și obligarea apelantei reclamante la plata cheltuielilor de judecată către intimatul pârât P. I..
Avocat Țuluca R., având cuvântul pentru intimatul pârât B. S. A., solicită respingerea apelurilor ca nefondate. Arată că, având în vedere principiul disponibilității, apelanta reclamantă a precizat că solicită pe cale principală doar să se constate ca fiind false contractele de vânzare-cumpărare. Prevederile art. 304-307 Noul Cod de procedură civilă împiedică realizarea acțiunii pe cale directă. Apreciază că soluția instanței de fond este temeinică și legală. Solicită respingerea apelurilor, cu cheltuieli de judecată.
În temeiul dispozițiilor art. 482 C.p.c. raportat la art. 394 C.p.c., instanța declară închise dezbaterile și reține cauza în pronunțare.
INSTANȚA
Prin sentința civilă nr. 4744/10.06.2015 pronunțată de Judecătoria Slatina în dosarul nr._ , s-a respins excepția decăderii din dreptul de a modifica cererea invocată de pârâtul B. S. A..
S-a respins excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de pârâtul B. S. I..
S-a respins excepția autorității de lucru judecat invocată de pârâtul ..
S-a respins excepția puterii de lucru judecat, invocată de pârâtul P. I..
S-a admis exceptia inadmisibilității actiunii invocată de pârâtul B. S. A..
S-a respins ca inadmisibilă actiunea formulată de reclamanta M. E. în contradictoriu cu pârâții B. S. A., P. I. si ..
S-a respins excepția lipsei de interes a reclamantei invocată de pârâtul ., ca rămasă fără obiect.
Pentru a pronunța această sentință, s-au reținut următoarele:
Prin cererea înregistrată la Judecătoria Slatina la data de 05.02.2014 sub nr._ reclamanta M. E. în contradictoriu cu pârâtii B. S. A. și P. I. solicitând ca prin sentința ce se va pronunța să se constate ca fiind false și să se dispună desființarea actelor de vânzare-cumpărare, autentificate prin încheierea 385/14.02.2002 a BNP C. V. și respectiv 1336 din 18.08.2006 a BNP M. C., cu obligarea pârâtilor la plata cheltuielilor de judecată.
In motivare, reclamanta a arătat că în anul 1965 a cumpărat în indiviziune cu numita B. A. un imobil situat în Slatina, .. 16 (actualmente 14), compus din 1278 mp teren loc de casă și grădină, pe care se află situată o casă din cărămidă, acoperită cu tablă cu 4 camere, un hol, două bucătării, 2 cămări, baie cu wc, pivniță, garaj și șopru, având ca vecini la Est - . Vest - Dealul Grădiște, la Sud -C. D. și la Nord - F. Preotosescu, așa cum rezultă din contractul pe care l-a anexat în copie certificată.
În anul 1972, printr-un act de partaj voluntar autentificat prin încheierea 197/02.02.1972, a partajat imobilul menționat anterior, prin bună înțelegere, cu cealaltă coproprietară B. A.. în lotul acesteia a fost inclusă suprafața de 513 mp teren, 3 camere și bucătărie, iar în lotul reclamantei a fost trecută suprafața de 513 mp, 2 camere, bucătărie, cămară și un garaj, conform partajului voluntar 250 mp din teren liber fără construcții împreună cu marchiza, holul, un coridor, baia cu wc, podul și pivnița casei au rămas mai departe în indiviziune.
Odată cu actul de partaj voluntar s-a întocmit de persoane autorizate și o schiță, parte componentă din actul de partaj voluntar, în care au fost numerotate cele 13 încăperi plus garajul care în schiță apare cu nr. 14. Totodată este de menționat faptul că în actul de partaj voluntar este stipulat clar că doar cei 250 mp teren liber de construcții rămâne în indiviziune și nu întregul teren.
În anul 2002, când numita B. A. era imobilizată la pat, așa cum rezultă din certificatul de încadrare în grad de handicap nr. 903 din 2003, iar în numele acesteia s-a făcut o cerere la . în vederea întocmirii documentației cadastrale, cerere care nu a fost semnată de aceasta și de care reclamanta nu a avut cunoștință și care a fost făcută pentru a putea vinde partea ei din imobil către nepotul de soră B. A. S., lucru care s-a și întâmplat prin contractul autentificat prin încheierea 385/14.02.2002 al BNP V. C..
Cu ocazia întocmirii documentației cadastrale, angajații . schimbat cu intenție numerotarea camerelor din schița cadastrală, parte componentă din actul de partaj voluntar precum și denumirea încăperilor, astfel încât aceștia au întocmit lucrarea din care rezultă un număr de 15 încăperi plus garajul.
Cele două încăperi în plus rezultă din fostul șopru (o aplecătoare), prin care se făcea . în încăperea cu nr. 13 din schița parte componentă a actului de partaj voluntar. Acest șopru (aplecătoare) nu este menționat la nici o coproprietară, el fiind comun.
Mai mult decât atât, atât în lucrarea efectuată de . și în primul contract de vânzare-cumpărare prin care B. A. i-a vândut lui B. partea sa din casă, apar ca înstrăinate camera nr. 1 din lucrarea cadastrală, cameră care provine din fostul șopru și care normal trebuia să rămână în indiviziune. Din fostul șopru (aplecătoare) au rezultat 2 încăperi numerotate în schița de plan întocmită . cu numerele 1 și 3 și care în mod normal trebuiau să fie în indiviziune.
Camera nr. 2 din lucrarea cadastrală menționată este de fapt bucătăria numitei B. A., încăpere care făcea parte din construcția veche a casei legată de toată construcția casei, aspect ce se poate observa și din planșele fotografice pe care le atașez prezentei cereri.
Prin schimbarea denumirii încăperilor pe care a făcut-o . cu nr. 2 (această fostă bucătărie a lui B.) a primit denumirea de hol, ceea ce iarăși încalcă actul de proprietate inițial și partajul voluntar încheiat între ea și B..
În ceea ce privește fântâna, B. A. nici măcar nu avea contract cu furnizorul de apă, singura proprietară a fântânii fiind doar ea.
În tot cuprinsul actului de vânzare-cumpărare 385/14.02.2002 se arată că atât terenul, cât și camerele au fost identificate conform fișei bunului imobil și schiței de plan „CARE FAC PARTE INTEGRANTĂ DIN PREZENTUL ACT" (a se vedea contractul, ultima frază pag. 1).
Ulterior, B. A. S. a vândut mai departe către P. I. exact bunurile menționate în primul contract, fără ca el să fie în realitate proprietarul părților din imobil pe care le-a vândut.
În momentul în care a aflat despre a două vânzare, a aflat și că o însemnată parte din imobil, proprietatea sa, fusese vândută prin actele mai sus menționate, întocmite în baza documentației cadastrale făcută de . am formulat plângere penală pentru fals împotriva acestei societăți.
În cauza penală cercetările au fost tergiversate o lungă perioadă de timp, dosarul fiind de două ori trimis de instanțe înapoi la parchet în vederea începerii urmăririi penale, s-au efectuat numeroase expertize, care au durat ani de zile datorită fie relei credințe, fie altor factori, astfel încât a intervenit prescripția și făptuitorii nu mai pot fi trași la răspundere penală.
Atât din considerentele sentințelor penale, prin care cauza a fost trimisă la parchet, cât și din simpla comparare a documentației mele originale cu cea întocmită de . baza căreia au fost încheiate cele două contracte de vânzare-cumpărare, se poate constata că schița întocmită de . complet diferită de cea originală și pe cale de consecință este falsă, caracteristică ce s-a transmis și contractelor de vânzare-cumpărare în care schița menționată este parte componentă.
Potrivit art. 308 NCPC în cazul în care potrivit legii acțiunea penală nu poate fi pusă în mișcare, ori nu poate continua, cercetarea falsului se va face de către instanța civilă prin orice mijloace de probă.
De menționat că acest articol preia vechiul art. 184, conform căruia „când nu este caz de judecată penală, sau dacă acțiunea publică s-a stins SAU S-A PRESCRIS, falsul se va cerceta de instanța civilă prin orice mijloace de dovadă".
În același sens s-a pronunțat și jurisprudența prin deciziile ICCJ 89/1990 (V.M. C. și M. N. NCPC volumul I pag 753) și decizia XV/2005 ICCJ Secțiile unite M. Of. 119/08.02.2006.
Efectele actelor false menționate anterior, ambele incluzând ca parte componentă schițele cadastrale întocmite de .-au produs în sensul că în extrasul de carte funciară eliberat de OCPI partea a II a eu figurez doar cu un număr de 3 camere, respectiv nr. 4, 14, 15 din noua schiță, ultima dintre acestea care nici măcar nu există în actul de partaj voluntar și în schița anexă a acestuia, iar celelalte două având numerotarea și denumirea schimbate. În ceea ce privește terenul, deși în actul de partaj voluntar figurez cu 513 mp, în schița întocmită de . am doar 380,84 mp și nu se mai vorbește nimic despre terenul de 250 mp neocupat de construcții, rămas în indiviziune după cum se menționează în actul de partaj voluntar.
La data de 13.03.2014 reclamanta a depus la dosar precizări în ceea ce privește petitul acțiunii, solicitând doar sa se constate ca fiind false contractele de vânzare cumpărare, autentificate prin încheierea nr. 385/14.02.2002 a BNP C. V. și nr. 1336 din 18.08.2006 a BNP M. C..
În ceea ce privește desființarea (constatarea nulității) celor două contracte menționate mai sus urmează să formuleze o acțiune separată după pronunțarea unei sentințe în prezenta cauză.
În ceea ce privește valoarea imobilelor din cele două contracte de vânzare
cumpărare, a solicitat să se constate că aceasta este cea din cuprinsul celor două acte, respectiv_ lei vechi, adică 19.000 RON pentru primul contract 385 /2002, și 70.000 lei pentru cel de al doilea contract 1336/2006. Copii după cele două contracte, purtând ștampila conforme cu originalul, au fost depuse odată cu acțiunea și nu se impune anexarea certificatelor de atestare fiscală pentru că nu este parte în aceste contracte și nu a solicitat deocamdată desființarea lor.
Reclamanta sustine că având în vedere că falsurile invocate de ea au fost constatate atât de parchet, cât și de două instanțe penale ale căror hotărâri le-a depus la dosarul cauzei, dar tragerea la răspundere penală a făptuitorilor nu mai este posibilă datorită împlinirii termenului de prescripție, ceea ce evident nu s-a produs din culpa mea, ci a organelor de poliție ce au tergiversat soluționarea cauzei consider că mă aflu în ipoteza prev. de art. 29 alin. 1 lit. i din OUG 80/2013, iar acțiunea este scutită de plata taxei de timbru.
In sustinere reclamanta a depus la dosar înscrisuri.
Pârâtul P. I. a depus la dosar întâmpinare prin care a solicitat respingerea actiunii.
In motivarea întâmpinării pârâtul a arătat că din compararea releveului imobilului din Slatina, .. 14 (fost 16), jud. O., ce s-a efectuat între defuncta B. A. și reclamanta M. E., în data de 02.02.1972, sub coordonarea arhitectului G. A., și releveul aceluiași imobil, întocmit de . (nu ., așa cum se arată în acțiunea inițială de către reclamanta M. E.) și înregistrat sub nr. 629/08.02.2002, nu există nici o diferență, ambii proprietari păstrându-și aceleași încăperi, cu aceleași dimensiuni și în aceeași poziție și orientare.
Șoprul (aplecătoare) la care face referire reclamanta M. E., acesta nu a mai fost prins în nici o lucrare pentru că după întocmirea actului de vânzare - cumpărare din anul 1965, ambele proprietare, respectiv B. A. cât și M. E., nu l-au mai întreținut pentru simplul motiv nu l-au folosit niciodată, acesta degradându-se progresiv și ambele au considerat că nu mai merită să fie trecut în releveul de la partajul din anul 1972 și nici la releveele din 08.02.2002.
Pârâtul a depus imagini foto, din data de 05.11.2014, pentru a se vedea în ce stare de degradare se află.
În lucrarea cadastrală efectuată de ., camera nr. 1, fostă camera nr. 13, în actul de partaj voluntar este în exclusivitate proprietatea lui B. A., așa cum se specifică și se vede clar în actul de partaj voluntar și în releveul întocmit cu această ocazie de arhitectul G. A..
Holul cu nr. 2 și nr. 3, având lățimea de 1,1 metri liniari, sunt spații de-trecere în camera nr. 1, respectiv camera nr. 13 în releveul de la partaj și nu provin din împărțirea șoprului (aplecătoarei), așa cum pretinde reclamanta M. E. și așa cum se poate observa și în fotografiile depuse.
Insinuarea reclamantei M. E., cum că B. A. i-ar fi vândut lui B. A. - S. ce ar fi rezultat dintr-o împărțire a șoprului (aplecătoare), respectiv holul nr. 1 și nr. 3, nu are nici un suport în realitate, așa cum arată de altfel arhitectul G. A. în releveul de la partaj, se observă clar și anume că încăperea cu nr. 13 are dimensiunile de 6 metri liniari pe 3,8 metri liniari, exact măsurătorile găsite și de . la holurile numerotate cu 1, 2 și încăperea nr. 3.
Holul cu nr. 2, așa cum susține reclamanta M. E., că ar fi de fapt cameră sau bucătărie și că îi încalcă dreptul de proprietate și partajul voluntar este o minciună sfruntată, așa cum se vede din releveul întocmit de arhitectul G. A. și pe care îl depune în copie, atât pe cel de la partaj, cât și pe cel efectuat de ..
De altfel, în sentința civilă nr. 3009/30.04.2008, în dosarul nr._, rămasă definitivă și irevocabilă prin respingerea apelului lui M. E., instanța a apreciat că:
- În raport de actele și probatoriile administrate în cauză și analizând înscrisurile existente la dosarul cauzei, concluziile rapoartelor de expertiză efectuate în cauză de către expert P. N. și de către expert Z. F., cât și de expertul asistent O. G., instanța a apreciat că acțiunea formulată de reclamantă, prin care s-a solicitat constatarea nulității contractelor de vânzare - cumpărare încheiate între B. A. și B. S. - A. autentificate sub nr. 385/14.02.2002, și, respectiv între B. S. - A. și P. I. autentificat sub nr. 1336/18.08.2006 și rectificarea mențiunilor făcute în Cartea Funciară este netemeinică pentru următoarele considerente:
- Cauza de nulitate invocată de către reclamanta pentru contractul de vânzare cumpărare încheiat între B. A., decedată pe parcursul procesului, fiind introduși în cauză moștenitorii acesteia - N. M. și B. O. și B. S. - A. este aceea că obiectul vânzării 1-a reprezentat mai mult și diferit față de ceea ce era în proprietatea vânzătoarei B. A..
- Astfel, în anul 1965, reclamanta a cumpărat în indiviziune cu B. A. un imobil compus din 1278 m.p. teren loc de casă și grădină,cu o casă din cărămidă, cu baie și WC, pivniță garaj și șopru, situate în Slatina, .. 16 (actualmente nr. 4), jud. O., cu vecinii: la E - . V - Dealul Grădiște; la S-C. D.; la N - F. Preotosescu; prin actul de vânzare - cumpărare autentificat sub nr. 112/01.02.1965.
- Ulterior, în anul 1972, prin încheierea de autentificare cu nr. 197/02.02.1972, au partajat imobilul fiecare dintre proprietarele coindivize, primind câte un lot individualizat, astfel: în lotul reclamantei M. E. a fost trecută suprafața de 513 m.p. teren, iar din imobil două camere, bucătărie, cămară și garaj din construcție, iar pârâta B. A. a primit în lotul său suprafața de 513 m.p. teren, trei camere și bucătărie, iar prin același act de partaj au rămas mai departe în indiviziune pe suprafața de 250 m.p., teren loc de casă, împreună cu marchiza, holul, coridorul, baia, podul și pivnița casei - după cum se poate lesne observa, nu se face vorbire despre nici un șopru (aplecătoare) - observația pârâtului P. I.. în anul 2002, B. -A. înstrăinează prin actul de vânzare - cumpărare cu nr. 385/14.02.2002 camerele aflate în proprietatea sa exclusivă și părțile aflate în indiviziune și din observarea actului de vânzare - cumpărare, instanța a reținut că numerotarea atât pentru spațiile indivize, cât și pentru cele aflate în proprietate exclusivă și care s-a făcut odată cu întocmirea documentației cadastrale nu aduce atingere dreptului de proprietate al reclamantei M. E., așa cum de altfel s-a și menționat în rapoartele de expertiză, deoarece reclamanta din anul 1972 și până în prezent a stăpânit și stăpânește cu toate atribuțiile dreptului de proprietate, absolut netulburată de nimeni, încăperile numerotate în schița de partaj din anul 1972 cu nr. 3, 4, 12, 14 (partaj), precum și în cotă indiviză încăperile numerotate cu 1, 2, 8, 9, 10, singura diferență existând doar în momentul în care s-a întocmit documentația cadastrală de către . cu nr. 2328, înscris în Cartea Funciară 6460 din Municipiul Slatina, când nu s-a utilizat aceeași numerotare a încăperilor, dar s-a respectat întocmai poziția încăperilor și s-au marcat grafic proprietarii acestora.
- Așadar, în documentația cadastrală numerotarea încăperilor diferă de cea a schiței de plan din actul de partaj din anul 1972, dar atât poziția în plan a acestora, precum și proprietarii lor corespund schiței și actului de partaj.
De asemenea, din expertizele tehnice efectuate în cauză rezultă că prin numerotarea camerelor din documentația cadastrală nu s-a adus atingere dreptului de proprietate al nici uneia dintre părți.
- Așa fiind, instanța a reținut că pârâtul B. A. - S. a dobândit cu bună-credință și prin act juridic cu titlu oneros de la vânzătoarea B. A., nedovedindu-se de către reclamantă că ar fi fost încălcată una din condițiile de valabilitate a actului juridic, și anume faptul că obiectul contractului nu ar aparține celui ce se obligă la transferul dreptului de proprietate și să fie corect determinat.
În consecință, înscrierea din Cartea Funciară fiind în deplină concordanță cu situația reală a imobilului, dreptul de proprietate al reclamantei cu toate atributele sale fiind corect reflectat pe înscrierea din Cartea Funciară.
Pârâtul sustine că un calcul simplu arată că măsurătorile făcute de . cu mijloace moderne de măsurare, releveul întocmit cu ocazia partajării și suprafața din actul de vânzare - cumpărare din data de 20.02.1965 sunt sensibil egale.
Astfel, în anul 1965, Suselescu I. vinde lui B. A. și M. E. un imobil compus din 1.278 m.p..
În data de 02.02.1972, cu ocazia,partajului voluntar, revine lui B. A. suprafața de 513 m.p., lui M. E. suprafața de 513 m.p., care împreună fac 1.026 m.p., la care se adaugă suprafața de 250 m.p., rămași în indiviziune, rezultă suprafața de.1.276 m.p.
Cu ocazia încheierii actului de vânzare - cumpărare din data de 14.02.2002, B. A. vinde lui B. A. - S. suprafața de 375,93 m.p., teren proprietate, și 478,21 m.p., teren în indiviziune (locul pe care se află amplasată casa și curtea), rezultat din măsurătorile ., la care adăugând suprafața de 380,84 m.p., proprietatea reclamantei M. E., rezultă suprafața de 1.254,98 m.p., comparată cu suprafețele calculate anterior se observă că sunt sensibil egale/ diferența datorându-se faptului că . a folosit mijloace de măsurii moderne, iar arhitectul A. cu ocazia partajului voluntar a folosit numerotarea clasică, făcută cu metrul.
Cât privește „fântâna" - o țeava cu un robinet - aflată în curte, ce provine din țeava comună de alimentare cu apă, construită de ambele proprietare, fiind în indiviziune, ambele posedând contract de furnizare apă și canalizare cu ACETI.
Afirmațiile cum că, camera cu nr. 15 nu ar fi prinsă în releveul casei făcută de . este o minciună și un neadevăr - a se vedea releveul casei înregistrat la nr. 629/08.02.2002.
Pârâtul a depus la dosar următoarele înscriuri: Copia contracte de vânzare- cumpărare nr._ din 18.08.2006; Copia sentinței nr. 1478/28.02.2008, care .tine loc de act de vânzare - cumpărare, definitivă în data de 14.03.2008; C. adresă emisă de Oficiul de cadastru și Publicitate Imobiliară O.; C. partaj voluntar, din care se observă că nu există nici un șopron sau aplecătoare; C. sentință civilă nr. 3009/30.04.2008, în dosar nr._, rămasă definitivă și irevocabilă prin respingerea apelului; C. releveul casei, executat de .; C. releveul efectuat cu ocazia partajului voluntar de către arhitect A. G.; Imagini foto.
La data de 10.11.2014 pârâtul a depus la dosar întâmpinare prin care a solicitat respingerea actiunii cu obligarea reclamantei la plata cheltuielilor de judecată.
În motivare pârâtul a arătat că prin cererea de chemare in judecata asa cum a fost precizata ulterior reclamanta a solicitat instanței ca in baza art.308 N.C .pr.civ sa constate ca fiind false contractele de vânzare cumpărare nr.385/14,02.2002 si nr.1336/18.08.2006 motivat de faptul ca acestea ar fi fost încheiate in baza unui act fals respectiv a unei schite întocmite de S.C.Est M. schită care fiind falsa a fi transmis acest caracter si celor 2 contracte de vânzare cumpărare sus amintite.
A mai susținut reclamanta ca pentru documentația cadastrala ce ar fi fost întocmită in fals de către S.C. Est M. ea ar fi formulat plângere penala împotriva acestei societăți pentru săvârșirea infracțiunii de fals dar ai aceasta nu ar mai fi putut fi trasa la răspundere penala ca urmare a intervenirii prescripției.
Pârâtul susține ca cererea reclamantei de a se constata că cele două contracte de vânzare-cumpărare sunt false deoarece au fost întocmite în baza unei documentatii cadastrale întocmită în fals de S.C. Est M. este neîntemeiată.
- atâta timp cat printr-o hotărâre judecătoreasca definitiva civila sau penala nu s-a stabilit ca documentația cadastrala invocata de reclamanta ar fi falsa si
atâta timp cat prin prezenta cerere de chemare in judecata reclamanta nu solicita sa se constate ca fiind falsa documentația cadastrala ci numai cele 2 contracte de vânzare încheiate in baza ei.
Ori in prezenta cauza instanța ar putea constata ca cele 2 contracte de vânzare-cumpărare sunt false numai daca ar constata intai ca actele ce au stat la baza incheierii lor sunt false .Ori acest lucru este imposibil intru-cat reclamanta nu a investit instanța si cu un asemenea capăt de cerere.
2).Pe de alta parte cererea reclamantei trebuie respinsa ca neintemeiata deoarece aceasta solicita sa se constate ca fiind false cele 2 contracte de vânzare cumpărare cu motivarea ca acestea ar fi fost incheiate in baza unei documentații cadastrale intocmita in fals de către S.C. EST M., ca impotriva acestei societății ar fi formulat plângere penala si ca din considerentele unei sentințe penale ar rezulta ca documentația intocmita de S.C. EST M. este falsa si de aici concluzia ca si actele de vânzare cumpărare sus amintite sunt false si ca atare instanța sa constate acest lucru.
Afirmațiile reclamantei sunt nereale si prin urmare cererea neintemeiata deoarece:
Nu exista nici o sentința penala prin care sa se fi constatat ca documentația cadastrala intocmita de S.C EST M. este falsa in totalitatea ei sau parțial in privința vreunei schite.
Litigiul dintre subsemnatul si reclamanta datează de mulți ani, pana in prezent are pe rolul instanțelor de judecata mai multe cauze civile si penale prin care reclamanta susținea același lucru si anume falsitatea documentației cadastrale fapt ce a determinat-o sa introducă atât acțiune in rectificarea cârtii funciare intocmite in baza docmentatiei cadastrale cat si nulitatea celor doua contracte de vânzare cumpărare tot ca o consecința a documentatiei cadastrale false.
Nu a avut castig de cauza motiv pentru care prin sent. civ. nr._.04.2009 pronunțata de Jud. Slatina in cauza nr._ definitiva reclamantei i s-a respins ca neintemeiata actiunea in rectificarea cărtii funciare pentru imobilul proprietatea sa si de constatare a nulității actelor de vânzare cumpărare nr. 385/14.02.2002 si nr. 1336/18.08.2006.
In baza probelor administrate, inscrisuri si rapoarte de expertiza in considerentele acestei sentințe instanța a reținut ca:
- numerotarea atât pentru spatiile indivize cat si pentru cele aflate in proprietatea exclusiva a numitei B. A. si care s-a făcut odată cu intocmirea documentației cadastrale nu aduc atingere dreptului de proprietate al reclamatei M. E. asa cum de altfel s-a si menționat in rapoartele de expertiza deoarece reclamanta M. E. a stăpânit din 1972 cu toate atributele dreptului de proprietate absolut netulburata de nimeni incaperile numerotate in schița de partaj din 1972 cu nr. 2,4,12,14 9 (garaj) precum si in cota indiviza incaperile numerotate cu 1,2,8 9,10 ,singura diferența existând in momentul in care s-a intocmit documentația cadastrala de către S.C. P. M. pentru inscrierea in cartea funciara cu nr. 6460 când nu s-a utilizat aceeași numerotare a incaperilor dar s-a respectat intocmai poziția încăperilor si s-au marcat grafic proprietarii acestora.
- s-a stabilit definitiv de către acea instanța ca in documentația cadastrala numerotarea incaperilor diferă de numerotarea din schița de plan aferenta actului de partaj din 1972 dar atât poziția in plan a acestora precum si proprietarii lor corespund schiței si actului de partaj.
In urma expertizelor efectuate in cauza s-a stabilit totodată definitiv ca prin numerotarea camerelor din documentația cadastrala intocmita de S.C. P. M. nu s-a adus atingere dreptului de proprietate al niciunei parti ,deci nici reclamantei M. E..
Având in vedere ca B. S. A. a cumpărat de la B. A. numai bunurile proprietatea acesteia (care nu a vândut mai mult decât avea in proprietate ) aceeași instanța a stabilit definitiv ca nu se impune constatarea nulității actului de vânzare cumpărare 285/2002 si nici al celui cu nr. 1336/2006.
In final, instanța a concluzionat definitiv ca inscrierea din cartea funciara este in deplina concordanta cu situația reala a imobilului dobândit intai de B. S. A. si ulterior de el.
In drept au fost invocate dispozițiile art.205 C.pr.dv, art.453 C.pr.dv
Pârâtul B. S. A. a depus la dosar întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiuniireclamantei M. E., așa cum a fost precizată în procedura de regularizare, ca inadmisibilă, cu cheltuieli de judecată.
In motivarea întâmpinării pârâtul a arătat că unicul temei legal invocat de către reclamantă în susținerea acțiunii este art. 308 NCPCcare prevede că „ în cazul în care, potrivit legii, acțiunea penală nu poate fi pusă în mișcare ori nu poate continua, cercetarea falsului se va face de către instanța civilă, prin orice mijloace de probă".
Reclamanta insistă în aplicarea normei de drept invocată mai sus, care ar reprezenta temeiul juridic al acțiunii sale, precizând că această dispoziție legală a preluat vechiul art. 184 din vechiul C..
În petitul inițial al acțiunii (fila 3 ultimul paragraf), reclamanta solicita să se constate „ ca fiind falsă documentația cadastrală întocmită de S.C. EST M. S.R.L., ce a stat la bază și este parte componentă a contractelor de vânzare - cumpărare autentificate prin încheierile 385/14.02.2002 a BNP V. C. și respectiv 1336/18.08.2006 încheiat de BNP M. C. și pe cale de consecință și a acestor contracte de vânzare -cumpărare a căror anulare o solicit, să dispuneți revenirea la situația anterioară (anulare număr cadastral) cu obligarea pârâților la plata cheltuielilor de judecată".
Instanța a sesizat ambiguitatea care planează asupra capetelor de cerere formulate de către reclamantă și a solicitat acesteia să-și precizeze acțiunea.
Prin precizările depuse la dosarul cauzei reclamanta a revenit și a precizat că înțelege să investească instanța de judecată „D. SĂ CONSTATAȚI CA FIIND FALSE CONTRACTELE DE VÂNZARE - CUMPĂRARE autentificate prin încheierea nr. 185/14.02.2002 a BNP C. V. și nr. 1336 din 18.08.2006 a BNP M. C. ".
Acțiunea așa cum a fost precizată este inadmisibilă din 2 motive:
1). cercetarea falsului de către instanța civilă prin orice mijloace de probă nu poate fi cerută instanței printr-o acțiune directă, de sine stătătoare.
Astfel, legiuitorul a reglementat această procedură ca putând fi declanșată numai pe cale incidentală în cadrul unui proces în care părțile utilizează ca mijloace de probă înscrisuri,dispozițiile art. 308 NCPC invocate de către reclamantă fiind inserate în Cap. 2. Judecata, Secțiunea a II - cercetarea procesului, Subsecțiunea a III-a - probele pct. 2, dovada cu înscrisuri, Subcapitolul IX - verificarea înscrisurilor.
Așadar, cercetarea falsului de către instanța civilă conform art. 308 NCPC este urmarea declanșării procedurii de denunțare a înscrisului ca fals (reglementată de art. 304 - 307 NCPC care la rândul ei este urmarea verificării înscrisurilor din cadrul procedurii de administrare a probei cu înscrisuri, care la rândul ei nu poate avea loc decât și numai într-o etapă de cercetare a unui proces.
Concluzia firească este că în speță reclamanta a investit direct instanța cu cercetarea unui fals, respectiv „să se constate ca fiind false 2 contracte de vânzare - cumpărare, situație în care instanța trebuie să respingă acțiunea ca inadmisibilă.
Pârâtul a solicitat să se constate că acțiunea reclamantei, așa cum a fost precizată, are ca obiect „D. SĂ CONSTATAȚI CA FIIND FALSE CONTRACTELE DE VÂNZARE CUMPĂRARE...".
Acest petit delimitează natura acțiunii formulate ca fiind o acțiune în constatare.
Așa cum chiar reclamanta a precizat în fraza imediat următoare, în sensul că „pentru constatarea nulității celor 2 contracte menționate mai sus, urmează să formulez o acțiune separată", aceasta recunoaște că există o altă cale prin care se poate cere realizarea dreptului său.
În această situație să se constate că în speță sunt incidente prevederile art. 35 NCPC (care a preluat aproape identic art. 111 din vechiul C.).
În subsidiar, să se constate lipsa calității procesuale pasive a sa, care în prezent nu mai are niciun drept și nicio obligație în legătura cu imobilul ce a făcut obiectul celor 2 contracte de vânzare - cumpărare, reformulând precizez faptul că în patrimoniul pârâtului nu se poate răsfrânge nicio consecință, deoarece bunul în discuție se află în patrimoniul numitului P. I. așa cum rezultă din extrasul de Carte Funciară.
Reclamanta a depus la dosar răspuns la întâmpinările depuse de pârâții P. I. și B. S. A. prin care arată că susținerile acestora sunt neîntemeiate.
In raport de întâmpinarea lui B. A. S. face precizarea că în mod
deliberat (sau nu) acesta adaugă la lege.
Așa cum prevăd dispoz. art. 35 NCP-C(fostul 111) cel care are interes poate să ceară constatarea existenței sau inexistenței unui drept .
Așa cum se poate observa din precizările depuse la 13.03.2014, reclamanta a solicitat instanței să constate ca false niște documente întocmite cu intenție greșit de către așa -ziși specialiști cadastrali și care au stat la baza încheierii contractului de vânzare-cumpărare 385/14.02.2002, prin care B. A. i-a vândut lui B. A. S. și care au fost preluate tară niciun fel de cenzură în contractul de vânzare-cumpărare, prin care, la rândul lui, B. i-a vândut lui P..
Așadar, ea nu cere să se constate existența sau inexistența vreunui drept (și nu cred că e cazul să mai teoretizez asupra a ceea ce înseamnă „drept" ), ci doar să se constate că niște documente întocmite de așa ziși specialiști nu sunt conforme cu realitatea, ceea ce este perfect admisibil având în vedere dispoz. art. 308 NCPC, conform cărora „în cazul în care, potrivit legii, acțiunea penală nu poate fi pusă în mișcare ori nu poate continua,, cercetarea falsului se va face de instanța civilă, PRIN ORICE MIJLOACE DE PROBĂ".
Deci, însăși legea permite și impune administrarea oricăror mijloace de probă pentru a se putea constata falsul unor acte, astfel că teoria dezvoltată de pârât la fila 2 pct. 1 din întâmpinare nu are niciun suport legal, fiind o pură speculație.
Cât privește lipsa calității procesuale pasive a pârâtului, să se aibă în vedere că acesta este primul cumpărător din actul de vânzare-cumpărare 385 /l4.02.2002, pentru care a fost falsificată cu bună știință documentația cadastrală, ceea ce a permis vânzarea unor bunuri care nu-i aparțineau lui B. A..
Ulterior, pârâtul B. folosind aceeași documentație înstrăinează la rândul lui bunurile care nu aparținuseră niciodată lui B. A. către celălalt pârât P. I., astfel că, practic, acesta a devenit proprietar asupra a ceea ce niciodată vânzătorul său (B. A.) nu avusese în proprietate. Simpla invocare a adagiilor „nemo plus iuris ad allium transfere ..." și „quvod nullum est nullum producit efectum" îi conferă calitate procesuală pasivă pârâtului B. S. A., astfel că și această apărare a lui urmează să fie înlăturată.
Cu privire la întâmpinarea pârâtului P. I., reclamanta solicită să se aibă în vedere că în acțiunea inițială la fila 2 parag. ultim, care se continuă pe fila 3, menționez în mod expres că „schița întocmită de . complet diferită de cea originală, fiind falsă", astfel că nu se mai poate susține că am solicitat constatarea contractelor ca fiind false, fără să cer ca și actele ce au stat la baza întocmirii acestora să se constate ca fiind false.
Cât privește sentința prin care i s-a respins rectificarea cărții funciare din dosarul_, să se observe că aprecierea instanței care a pronunțat acea sentință s-a fundamentat exact pe actele pe care solicită acum să se constate false.
In consecință, într-o eventuală admitere a prezentei acțiuni, este clar că hotărârea astfel pronunțată va constitui temei de revizuire a sentinței din dosarul_ pentru că în mod evident se va modifica și cartea funciară a imobilului.
Pârâtul P. I. a depus la dosar completare la întâmpinare prin care referitor la precizarea sau susținerea făcuta de reclamanta M. E. in sensul ca ar solicita sa se constatei ca fiind falsa si documentia cadastrala intelege sa invoce excepția puterii de lucru judecat si sa se respingă acest capăt de cerere al actiunii reclamantei.
Din cererea inițiala de chemare in judecata a reclamantei fila 1 al. l asa cum a fost ea precizata la 05.05.2014 fila 1, al.l randul 2 pârâtul a inteles ca aceasta solicita in final numai sa se constate false contractele de vânzare cumpărare nr. 385/14.02.2002 si nr.1336/18.08.2006.
Prin răspunsul la intampinare reclamanta susține ca obiectul acțiunii l-ar reprezenta si sa constatați ca schița si documentația cadastrala sunt false,fapt ce l-ar fi menționat in acțiunea inițiala pe fila 2 si 3 .
Reclamanta a solicitat să se constate ca la filele respective reclamanta vorbește numai despre faptul ca ar rezulta ca cele doua contracte de vânzare sunt false chiar prin simpla comparare a doua documentații ,respectiv schite ,cea chipurile originala a ei si cea intocmita de S.C. P. M. iar prin precizarea depusa la 05.05.2014 a arătat foarte clar ca obiectul cererii ei este ca instanța sa constate ca fiind false numai cele 2 contracte de vanzare cumparare ,nu si documentația cadastrala intocmita de S.C P. M..
De aceea in condițiile in care reclamanta sustine ca a solicitat si acest lucru sa se respingă acest capăt de cerere in urma admiterii excepției puterii de lucru judecat intru-cat asa cum a precizat prin intampinare reclamanta a mai solicitat instanței sa constate ca fiind nereala documentația cadastrala (inclusiv schița) intocmita de S.C.P. M. si prin sent.civ. nr.3009/30.04.2008 pronunțata de Jud. Slatina in cauza nr._ s-a respins acest capăt de cerere ca neintemeiat stabilindu-se ca documentația nu este falsa.
In drept au fost invocate dispozițiile art. 431C.p.civ.
Prin încheierea pronuntată la data de 01.04.2015 instanta a luat act de precizarea la actiune formulată de reclamanta și a dispus introducerea în cauză în calitate de pârâti S.C P. M. SRL și moștenitoarele autoarei B. A., respectiv N. M. și B. O..
Pârâta . a depus la dosar întâmpinare prin care a solicitat respingerea actiunii ca neîntemeiată.
In motivarea întâmpinării pârâta a invocat excepția lipsei de interes a reclamantei in promovarea unei astfel de cereri.
Astfel, asa cum rezulta din chiar precizarea acțiunii, prin care reclamanta arata ca nu mai solicita desființarea contractelor de vânzare cumpărare si a documentației cadastrale ce a stat ia baza acestora,ci numai sa se constate ca acestea sunt false, tot ea susține ca acest lucru a mai fost stabilit o data ,motiv pentru care consider ca reclamanta nu mai are nici un interes sa mai constate inca o data același lucru.
Pe cale de excepție înțelege sa invoce si autoritatea de lucru judecat, motiv pentru care se impune respingerea acțiunii reclamantei.
Potrivit art.431alin 1 NCPC„nimeni nu poate fi chemat in judecata de doua ori in aceeași calitate si aceeași cauza si pentru același obiect". Or, din sentința civila nr. 3009/30.04.2008 pronunțata in dos. nr._ rezulta ca reclamanta a mai formulat o cerere de chemare in judecata împotriva noastră in aceeași calitate, in temeiul aceleiași cauze si având același obiect si care a fost respinsa,motiv pentru care va rugam sa constați ca in cauza operează excepția autorității de lucru judecat.
Pe fondul cauzei a solicitat respingerea acțiunii ca neintemeiata, deoarece, asa cum rezulta din înscrisurile invocate in cauza, documentația cadastrala a fost intocmita in mod corect de către subscrisa . si nu EST M., cum in mod greșit susține reclamanta ,nefiind contestata de nimeni.
In drept au fost invocate dispoz. art.205 NCPC.
Reclamanta a depus la dosar precizări în întâmpinarea depusă la 08.12.2014 și înregistrată la nr._/2014, la fila 2, a precizat că potrivit dispoz. art. 35NCPC (fostul 111CPC) cel care are interes poate să ceară constatarea existenței sau inexistenței unui drept, opinie împărtășită de altfel în literatura de specialitate (V. M. C., G. B., Tr. B. — C. selectiv 2012 pag. 272).
Potrivit acestei opinii, „falsul poate fi cercetat de instanța civilă, pe cale principală în cazurile menționate mai sus, recurgându-se în acest sens la acțiunea în constatare, dacă sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 111" (art. 35 NCPC) - NCPC comentat și adnotat - V. M. C. și M. N. Voi. I pag. 752.
În precizările depuse la 13.03.2014, a solicitat instanței să se constate ca false documentele întocmite cu intenție în mod greșit de specialiștii cadastrali, documente care au stat la baza încheierii contractului de vânzare-cumpărare 385/14.02.2002, prin care fosta sa coproprietară B. A. i-a vândut lui B. A. S. partea sa din imobil, documente preluate identic și în contractul de vânzare-cumpărare 1336/18.08.2006, prin care B. A. S. a vândut mai departe lui P. I..
Din lecturarea celor două contracte de vânzare-cumpărare menționate anterior, rezultă că imobilul ce a constituit obiectul vânzării a fost individualizat și identificat pe baza unei schițe de plan, în care fiecare cameră avea un număr care era diferit față de cel din actul de proprietate inițial al lui B. A..
Preluându-se în contractele de vânzare-cumpărare (rândul 4 și următoarele din cvc. 385/14.02.2002 și rândul 4 și următoarele din 1336/18.08.2006) numerotarea camerelor din schița de plan întocmită în fals de . a fost „expropriată" de imobilul care, de fapt, era proprietatea sa, conform contractului de vânzare-cumpărare inițial în care eu figura cumpărătoarea alături de B. A.. Prin această schiță falsă, pe de o parte s-au modificat dimensiunile camerei și pe de altă parte camere, care conform schiței originale erau proprietatea mea, au fost numerotate ca fiind proprietatea lui B. A. și în acest fel au fost vândute către B. A. S. și ulterior P. I..
În privința temeiului juridic, literatura de specialitate este în unanimitate de acord că „cercetarea falsului de către instanța civilă poate fi făcută atât pe cale 1 principală (ca în cauza de față), cât și pe cale incidentală, în cadrul unor procese în care acțiunea penală nu poate fi pusă în mișcare, ori nu mai poate continua (ca în cauza de față unde a intervenit prescripția) - V. M. C., M. N. NCPC comentat și adnotazt voi I pag 752.
În sensul celor susținute, depune și două hotărâri irevocabile ale Tribunalului O., respectiv decizia 1886/19.11.2007 și decizia 745/25.05.2011, prin care s-au respins acțiunile formulate de P. I., tocmai motivat de faptul că acesta a invocat ca temei al acțiunilor sale contractul de vânzare-cumpărare prin care a dobândit o parte din imobil, pe baza schiței de plan întocmită în fals și preluată în contractul de vânzare-cumpărare.
In cursul cercetării judecatoresti a fost administrată proba cu înscrisurile depuse la dosar.
Asupra excepției decăderii din dreptul de a modifica cererea de chemare în judecată invocată de pârâtul B. S. I.:
Dispozițiile art. 204 alin.1 C.p.c stabilesc: reclamantul poate să își modifice cererea și să propună noi dovezi, sub sanctiunea decăderii, numai până la primul termen la care acesta este legal citat.
Potrivit art. 400 C.p.c: dacă în timpul deliberării, instanța găsește că sunt necesare probe sau lămuriri noi va dispune repunerea pe rol a cauzei, cu citarea părților.
Prin încheierea din data de 20 mai 2015 pronunțată de Judecătoria Slatina în dosarul nr._ instanța a dispus repunerea cauzei pe rol pentru a se lămuri cu privire la temeiul de drept invocat de reclamant.
La termenul de judecată din data de 3 iunie 2015, reclamanta prin apărător a arătat că temeiul de drept invocat este art.35 C.p.c si art. 308 C.p.c, temeiurile de drept indicate atât în actiune cât si în precizările ulterioare.
Precizarea formulată la data de 26.05.2015, nu reprezintă o modificare a cererii de chemare în judecată, ci, în cuprinsul acesteia s-au reluat de către reclamantă motivele de fapt si de drept invocate în cuprinsul precizărilor anterioare.
Pentru aceste motive, s-a respins această excepție.
Asupra excepției lipsei calității procesuale pasive invocată de pârâtul B. S. I..
Potrivit art.36 C.pr.civ: calitatea procesuală rezultă din identitatea dintre părți si subiectele raportului juridic litigios, astfel cum acesta este dedus judecății. Existența sau inexistența drepturilor si a obligațiilor afirmate constituie o chestiune de fond.
Prin cererea de chemare în judecată, reclamanta a solicitat să se constatate ca fiind false contractele de vânzare-cumpărare autentificate prin încheierea nr.385/14.02.2002 autentificat de BNP C. V. si nr. 1336/18.08.2006 autentificat de BNP M. C..
Pârâtul B. S. I. este parte în ambele contracte mai sus mentionate.
Fiind parte în aceste contracte este absolut necesară chemarea sa în judecată în calitate de pârât, neputându-se discuta de valabilitatea unor contracte fără ca părțile contractante să fie chemate în judecată.
Având în vedere aceste aspecte, s-a respins excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de pârâtul B. S. I..
Asupra excepției autorității de lucru judecat invocată de pârâtul .:
Prin cererea de chemare în judecată formulată si precizată, înregistrată în prezentul dosar, reclamanta a chemat în judecată pe pârâții B. S. A., P. I., pe moștenitorii lui B. A., numitele N. M. si B. O., precum si pe . si a solicitat să se constatate ca fiind false contractele de vânzare-cumpărare autentificate prin încheierea nr.385/14.02.2002 autentificat de BNP C. V. si nr. 1336/18.08.2006 autentificat de BNP M. C. precum si constatarea ca fiind falsă documentația cadastrală întocmită de . ce a stat la baza si care este parte componentă a contractelor de vânzare-cumpărare mai sus menționate.
Prin acțiunea înregistrată sub nr ._ pe rolul Judecătoriei Slatina reclamanta M. E. a chemat în judecată pe pârâții B. A., B. S. A. și P. I. solicitând instanței ca prin hotărârea ce se va pronunța să se rectifice cartea funciară cu nr 6460 cu nr cadastral 2238 din municipiul Slatina în temeiul art. 36 din legea 7/1996 și constatarea nulității actelor de vânzare-cumpărare autentificate sub nr 385/14.02.2002 și 1336/18.908.2006. Motivul anulării celor două contracte era acela că obiectul vânzării a fost diferit de ceea ce era în proprietatea pârâtei B. A.
Dispozițiile art.430 alin.1 și 2 C.p.c stabilesc: hotărârea judecătorească ce soluționează, în tot sau în parte, fondul procesului sau statuează asupra unei excepții procesuale ori asupra oricărui alt incident are, de la pronunțare, autoritate de lucru judecat cu privire la chestiunea tranșată. Autoritatea de lucru judecat privește dispozitivul, precum și considerentele pe care se sprijină, inclusiv cele prin care s-a rezolvat o chestiune litigioasă.
Nimeni nu poate fi chemat în judecată de două ori în aceeași calitate, în temeiul aceleiași cauze și pentru același obiect. Oricare dintre părți poate opune lucrul anterior judecat într-un alt litigiu dacă are legătură cu soluționarea acestuia din urmă (art.431 C.p.c)
Din aceste texte de lege, rezultă că elementele autorității de lucru judecat sunt: părțile, obiectul și cauza, care trebuie să fie aceleași în ambele cereri.
În prezenta cauză, se constată că nu există identitate de obiect si cauză.
Având în vedere cele mai sus arătate, instanța a respins excepția autorității de lucru judecat invocată de pârâtul ..
Asupra excepției puterii de lucru judecat invocată de pârâtul P. I.:
Dispozițiile art. 430 C.p.c stabilesc: hotărârea judecătorească ce soluționează, în tot sau în parte, fondul procesului sau statuează asupra unei excepții procesuale ori asupra oricărui alt incident are, de la pronunțare autoritate de lucru judecat cu privire la chestiunea trasată. Autoritatea de lucru judecat privește dispozitivul, precum și considerentele pe care se sprijină, inclusiv cele prin care s-a rezolvat o chestiune litigioasa.
Efectul pozitiv al puterii lucrului judecat se manifestă ca prezumție, mijloc de probă de natură să demonstreze ceva în legătură cu raporturile juridice dintre părți, venind să demonstreze modalitatea în care au fost dezlegate anterior anumite aspecte litigioase în raporturile dintre părți, fără posibilitatea de a se statua diferit.
Altfel spus, efectul pozitiv al lucrului judecat se impune într-un al doilea proces care nu prezintă tripla identitate cu primul, dar care are legătură cu aspectul litigios dezlegat anterior, fără posibilitatea de a mai fi contrazis.
Această reglementare a puterii de lucru judecat în forma prezumției vine să asigure, din nevoia de ordine și stabilitate juridică, evitarea contrazicerilor între considerentele hotărârilor judecătorești. Prezumția nu oprește judecata celui de-al doilea proces, ci doar ușurează sarcina probațiunii, aducând în fața instanței constatări ale unor raporturi juridice făcute cu ocazia judecății anterioare și care nu pot fi ignorate.
Având în vedere că existentei puterii de lucru judecată nu împiedică o nouă judecată, s-a respins excepția puterii de lucru judecat invocată de pârâtul P. I..
Asupra excepției inadmisibilitații actiunii:
Prin cererea de chemare în judecată formulată si precizată, reclamanta M. E. a solicitat, pe calea unei actiuni principale, constatarea ca fiind false a contractelor de vânzare-cumpărare autentificate prin încheierea nr.385/14.02.2002 a BNP C. V. si nr.1336 din 18.08.2006 a BNP M. C., precum si constatare ca fiind falsă a documentatiei cadastrale întocmită de ..
Dispozițiile art.35 C.p.c stabilesc: cel care are interes poate să ceară constatarea existentei sau inexistenței unui drept.Cererea nu poate fi primită dacă partea poate cere realizarea dreptului pe orice altă cale prevăzută de lege.
Prin precizarea actiunii formulată la data de 13.03.2014, reclamanta a arătat faptul că solicită doar să se constate ca fiind false contractele de vânzare-cumpărare autentificate prin încheierea nr.385/14.02.2002 a BNP C. V. si nr.1336 din 18.08.2006 a BNP M. C. iar în ceea ce privește constatarea nulității absolute a celor două contracte mentionate urmează să formuleze o actiune separata după pronunțarea unei sentințe în prezenta cauză.
Pârâtul B. S. A. a invocat excepția inadmisibilității raportat la faptul că reclamanta are la dispoziție formularea unei actiuni în realizarea dreptului.
Instanța a apreciat această excepție ca întemeiată, raportat la această susținere a pârâtului.
Reclamanta are la dispoziție o actiune în realizarea dreptului - actiunea în constatarea nulității absolute a contractelor de vânzare-cumpărare mai sus mentionate si a documentatiei cadastrale pentru motivele invocate în prezenta actiune. În cadrul acelei actiuni, motivul de nulitate invocat ar fi reprezentat tocmai de stabilirea de către instanță a falsului acestor contracte si a documentatiilor cadastrale.
Pe cale principală se poate solicita ca înscrisurile să fie declarate false de către instanța civilă, în cazul în care sunt indeplinite conditiile de admisibilitate prevăzute de art.35 C.p.c.
În situația de față nu sunt îndeplinite aceste condiții de admisibilitate, raportat la cele mai sus arătate.
În ceea ce privește invocarea art.308 C.p.c, cercetarea falsului se va face de către instanța civilă prin orice mijloace de probă, atunci când potrivit legii, actiunea penală nu mai poate fi pusă în mișcare ori nu poate continua.
Articolul 308 este inclus în codul de procedură civilă la capitolul IX Verificarea înscrisurilor. În cuprinsul acestui capitol se mentionează condițiile în care se verifică înscrisurilor propuse ca probe într-un proces aflat pe rolul unei instanțe.
Deci, cercetarea falsului de către instanța de judecată în temeiul acestui articol se face pe cale incidentală în cadrul unui proces în care înscrisurile folosite ca mijloace de probă au fost defăimate ca fiind false si nu pe calea unei actiuni principale, cum susține reclamanta.
Raportat la cele mai sus arătate, s-a admis exceptia inadmisibilității actiunii invocată de pârâtul B. S. A..
S-a respins ca inadmisibilă actiunea formulată de reclamanta M. E..
S-a respins excepția lipsei de interes a reclamantei invocată de pârâtul ., ca rămasă fără obiect, urmare a solutionării celorlalte excepții.
Prin sentința nr. 6235/09.09.2015 pronunțată de Judecătoria Slatina în dosarul nr._ , s-a admis cererea de completare a dispozitivului sentinței civile nr.4744/10.06.2015, pronunțată de Judecătoria Slatina în dosarul nr._, formulată de pârâtul P. I. în contradictoriu cu reclamanta M. E. și pârâții B. S. A., ., N. M. și B. O..
A fost obligată reclamanta M. E. să plătească pârâtului P. I. suma de 1000 lei, reprezentând cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această sentință, s-a reținut că la data de 16.07.2015 pârâtul P. I. în contradictoriu cu reclamanta M. E. și pârâții B. S. A., ., N. M. și B. O. a depus la dosar cerere de completare a sentintei civile nr. 4744/10.06.2015 așa cum a fost îndreptată prin încheierea din 09.07.2015 pronuntată în cauză în sensul obligării reclamantei M. E. la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 1000 lei reprezentând onorariu de avocat.
In fapt, deși pârâtul a solicitat obligarea reclamantei la plata cheltuielilor de judecată și a depus în acest sens chitanta nr. 249/20.01.2015 instanta a omis să se pronunte asupra cererii sale.
Împotriva sentinței nr. 4744/10.06.2015 a declarat apel reclamanta M. E..
In fapt, arată că prin sentința apelată a fost admisă excepția inadmisibilității acțiunii invocată de pârâtul B. S. A. și în consecință s-a respins ca inadmisibilă acțiunea pe care a formulat-o în contradictoriu cu pârâții B. S. A., P. I., ., N. M. și B. O..
Astfel, instanța a apreciat că are la dispoziție o acțiune în realizarea dreptului acțiunii în constatarea nulității absolute a celor două contracte de vânzare cumpărare și a documentației cadastrale pe baza căreia acestea au fost încheiate, iar în cadrul acelei acțiuni motivul de nulitate invocat ar consta tocmai în stabilirea de către instanță a falsurilor invocate.
A apreciat că în cauza de față nu sunt îndeplinite condițiile de admisibilitate prev de art.35 NCPC atâta timp cât cercetarea falsului de către instanța de judecată se face pe cale incidentală în cadrul unui proces în care înscrisurile folosite ca mijloace de probă au fost defăimate ca fiind false.
Prima instanță a greșit atunci când a apreciat asupra acestei ultime excepții menționate, privind inadmisibilitatea acțiunii.
Menționează că, în precizările depuse și înregistrate la nr._/2015 la dosarul cauzei, anterior datei de 03 iunie 2015, a arătat că potrivit dispoz.art.35 NCPC cel care are interes poate să ceară constatarea existenței sau inexistenței unui drept inclusiv în ceea ce privește falsul, care poate fi cercetat de instanța civilă pe cale principală în cazurile menționate recurgându-se în acest sens la acțiunea în constatare.
După cum se poate observa, în cererea adresată și precizată ulterior a solicitat instanței să constate ca fiind false documentele întocmite intentionat în mod greșit de specialiștii cadastrali, documente care au stat la baza încheierii contractului de vânzare cumpărare 385 din 14.02.2002, prin care fosta coproprietară B. A., i-a vândut lui B. S. A. partea sa din imobil, documente ce au fost preluate identic și în celălalt contract de vânzare cumpărare 1336 din 18.08.2006, prin care la rândul său B. A. S. a vândut mai departe partea din imobil din primul contract, către P. I..
Instanța de fond a apreciat că nu sunt întrunite condițiile pentru promovarea unei acțiuni în constatare întemeiată pe art.35 NCPC privind constatarea falsului celor două contracte de vânzare cumpărare invocate anterior și a documentațiilor cadastrale pe baza cărora au fost întocmite, parte integrantă a acestor contracte, întrucât în mențiunile făcute a arătat că după pronunțarea instanței cu privire la acest fals, va promova o acțiune de constatare a nulității celor două contracte de vânzare cumpărare menționate.
Așadar, având la îndemână această acțiune de constare a nulității nu putea să ceară constarea falsului pe cale principală prin prezenta acțiune ci doar în cadrul procesului având ca obiect constatarea nulității celor două contracte de vânzare cumpărare.
Apreciind în acest fel, susține că instanța a încălcat principiul fundamental al disponibilității care permite reclamantului să își formuleze acțiunea, cum și împotriva cui consideră de cuviință.
Practic instanța a obligat-o să formuleze o acțiune în constatarea nulității celor două contracte de vânzare cumpărare, deși, nu mai intenționa să facă acest lucru în situația în care s-ar fi constatat false documentațiile cadastrale și contractele, iar pârâții P. și B. ar fi fost de acord să modifice ordinea camerelor și încăperilor din cele două contracte cu respectarea întocmai a actului de partaj voluntar.
Precizează că, promovarea unei acțiuni de constatare a nulității celor două contracte putea fi evitată în ipoteza invocată mai sus dar care i-a fost de plano închisă de instanță prin interpretarea dată cererii.
Așa cum a precizat, în literatura de specialitate este unanim admisă ipoteza că ,, cercetarea falsului de către instanța civilă poate fi făcută atât pe cale principală (ca în cauza de față) cât și pe cale incidentală în cadrul unor procese în care acțiunea penală nu poate fi pusă în mișcare, ori nu mai poate continua,, (ca în cauza de față unde a intervenit prescripția).
În prezenta speță, din decizia penală 132 din 26.03.2009, pronunțată de Tribunalul O., din sentința penală 100 din 04.02.2010, pronunțată de Judecătoria Slatina, în dosarul nr._/311/2009 și din sentința penală 1012 din dosarul 6880/31 1/2013 al Judecătoriei Slatina, rezultă cu certitudine că acțiunea penală pentru fals, deși a fost pusă în mișcare, nu a mai putut continua, intervenind prescripția, astfel că din acest motiv a formulat prezenta cerere prin care a solicitat constatarea ca fiind false a celor două contracte de vânzare cumpărare și a documentațiilor cadastrale, parte componentă a acestora.
Împrejurarea că a solicitat constatarea falsurilor pe cale unei acțiuni principale s-a datorat și faptului că tot timpul a sperat într-o conciliere cu pârâții care să ducă, pe de o parte, la menținerea în parte a contractelor de vânzare cumpărare dar cu respectarea dreptului său de proprietate, ceea ce evident nu ar fi impus formularea unei acțiuni în constatarea nulității celor două contracte de vânzare cumpărare ci rectificare acestora pe cale amiabilă, păstrând în cea mai parte efectele celor două contracte, și evitând astfel cheltuielile suplimentare provocate de un nou proces.
Mai mult decât atât, procedând în acest mod, instanța de fond așa cum a precizat anterior ,,a obligat-o,, să promoveze o nouă acțiune cu toate că litigiul putea fi stins și pe cale amiabilă având în vedere că solicitările făcute profită atât ei cât și pârâților care oricând sunt vulnerabili atâta timp cât contractele lor de vânzare cumpărare sunt diferite față de titlul de proprietate (actul de partaj voluntar), pe baza cărora au fost întocmite.
În raport și de dispoz.art.480 alin 3 teza a II NCPC, solicită admiterea apelului, anularea sentinței și trimiterea cauzei pentru rejudecare primei instanțe având în vedere că aceasta nu s-a pronunțat asupra cererii pe care a formulat-o.
Reclamanta M. E. a declarat apel și împotriva sentinței nr. 6235/09.09.2015, pe care o consideră netemeinică și nelegală și solicită admiterea apelului, schimbarea hotărârii nr.6235/09.09.2015 a Judecătoriei Slatina și, pe fond, respingerea cererii de completare a dispozitivului sen. civ. 4744/10.06.2015.
Susține că, prima instanță a greșit când a acordat pârâtului cheltuielile de judecată.
Așa cum se constată din examinarea sentinței inițiale 4744/10.06.2015 - fila 14 considerente, excepția de inadmisibilitate pentru care i s-a respins acțiunea a fost invocată de pârâtul B. S. A., care a susținut că cercetarea falsului de către instanța de judecată se face pe cale incidentală, în cadrul unui proces în care înscrisurile folosite ca mijloace de probă au fost defăimate ca fiind false, și nu pe calea unei acțiuni principale așa cum ea a susținut .
După cum se poate constata și din întâmpinările depuse de P. I., acesta niciodată nu a invocat excepția inadmisibilității admisă de instanță, ci a invocat cu totul alte excepții, respinse în totalitate prin sen. 4744/10.06.2015.
Susține reclamanta că, întrucât acțiunea i-a fost respinsă ca inadmisibilă, dar nu pentru motivele invocate de P. I., nu se poate susține că acesta este îndreptățit la plata cheltuielilor de judecată.
Mai mult decât atât, arată că după cum se poate constata sentința nr. 6235 a fost pronunțată la data de 09.09.2015, iar ea a înregistrat apelul împotriva sentinței inițiale 4744/10.06.2015 care a fost completată, la data de 12.08.2015, așa cum se poate constata din examinarea acestei cereri de apel, astfel încât nu mai putea fi modificată decât prin decizia pronunțată de tribunal ca instanță de control judiciar.
Intimatul pârât P. I., la data de 03.11.2015, a depus la dosar întâmpinare, prin care solicită respingerea ca nefondate a apelurilor reclamantei și obligarea acesteia la plata cheltuielilor de judecata .
Consideră ca sentința instanței de fond este temeinica si legala, astfel ca apelul reclamantei este nefondat si trebuie respins .
Intrucat temeiul de drept invocat de apelanta îl constituie dispozițiile art. 34 N.C.pr.civ care prevăd ca cel care are interes poate sa ceara constatarea existentei sau inexistentei unui drept insa cererea nu poate fi primita daca partea poate cere realizarea dreptului pe orice alta cale prevăzuta de lege, cum apelanta reclamantă are la îndemana acțiunea in realizare constând in acțiunea in constatarea nulității absolute a celor 2 contracte de vânzare cumpărare la care face referire reclamanta ca au avut la baza documentațiile cadastrale false ,este evident ca acțiunea reclamantei este inadmisibila iar sentința instanței de fond este temeinica si legala.
In ceea ce privește incidența dispozițiilor art. 308 C.pr.civ. referitoare la cercetarea falsului de către instanța civila raportat la cauza de fata ,apreciază ca in mod corect instanța de fond a conchis ca nu sunt incidente intrucât acest text se refera la cercetarea falsului pe cale incidentala in cadrul unui proces in care înscrisul folosit ca mijloc de proba a fost defăimat ca fiind fals si nu pe calea unei acțiuni principale cum a procedat reclamanta .
Referitor la apelul declarat apel împotriva sentinței civile nr. 6235 din 09.09.2015, susține că și acesta este nefondat
Se arată că, reclamanta a căzut in pretenții si potrivit art. 453 al.l C.pr.civ.
la cererea părtii care a câștigat procesul, aceasta va fi obligata la cheltuieli de judecata. Nu contează ca nu el a invocat excepția in baza căreia ea a pierdut procesul, contează faptul ca ea a pierdut procesul, legea nu face distincția invocata de reclamanta.
Pe de alta parte dispoz. art. 444 C.pr.civ. prevăd ca se poate cere completarea hotărârii in același termen in care se poate declara dupa caz apel sau recurs împotriva acelei hotărâri.
Legea nu prevede ca daca partea adversa a declarat apel, soluționarea cererii de completare a dispozitivului ar fi de competenta instanței de control judiciar.
Mai mult decât atat, prezentă in instanța la soluționarea cererii de completare, reclamanta prin apărător a lăsat la aprecierea instanței soluția, astfel încat acum aceste critici sunt total nefondate.
In drept, s-au invocat dispozițiile art. 480 pct. 1 C.pr. civ, art. 453 pct.l C.pr.civ.
Intimatul pârât B. S. A. a formulat întâmpinare prin care solicită respingerea apelului declarat de către intimata - reclamantă M. E., ca neîntemeiat, cu obligarea la cheltuieli de judecată.
În motivare arată că apelanta - reclamantă și-a precizat acțiunea formulată la data de 13.03.2014, în sensul că a investit instanța de judecată doar să constatate ca fiind false contractele de vânzare - cumpărare autentificate prin încheierea nr. 185/14.02.2002 a BNP C., V. și nr. 1336/18.08.2006 a BNP M. C. ".
Instanța de fond a admis excepția de inadmisibilitate a acțiunii astfel cum a fost precizată și a respins acțiunea reclamantei pronunțând astfel o hotărâre temeinică și legală.
Observând motivarea clară și imposibil de criticat inserată în considerentele sentinței pronunțată de instanța de fond, apelanta - reclamantă s-a văzut nevoită să găsească justificări și critici uneori chiar neserioase.
Astfel, a susținut apelanta că instanța de fond a obligat-o să formuleze o acțiune în constatarea nulității celor două contracte de vânzare - cumpărare, critică absurdă, deoarece din lectura dispozitivului rezultă limpede că instanța de fond nu a obligat apelanta să formuleze o astfel de acțiune.
De asemenea, apelanta a motivat că a introdus pe cale principală acțiune în constatarea falsului, pentru a ajunge la o înțelegere amiabilă cu pârâții P. și B., alegație absolut gratuită și fără niciun suport probator deoarece intimatul - pârât B. o consideră pe apelanta reclamantă terț, străină total de convenția pe care acesta a încheiat-o, și ca atare a refuzat și va refuza constant orice negociere, înțelegere, tratative, etc,.
In finalul motivării apelului, apelanta - reclamantă își contrazice motivele anterioare de apel justificând faptul că a introdus acțiune directă în constatarea falsului fără să urmărească încetarea efectelor celor două contracte despre care susține în același timp că sunt false, cu motivarea că a sperat în tot timpul procesului într-o conciliere între părți, alegație care trezește ilaritate, și care reformulată vrea să sugereze că a dorit să supună intimații - pârâți unui mijloc puternic de presiune (acțiune în constatarea falsului), pentru a se lăsa convinși să concilieze aspectele dorite de apelanta - reclamantă.
Raportat la temeiul juridic al acțiunii, aceasta este inadmisibilă deoarece cercetarea falsului de către instanța civilă în temeiul art. 308 NCPC se efectuează exclusiv ca urmare a declanșării procedurii de denunțare a înscrisului ca fals (procedură reglementată de art. 304 -307 NCPC).
La rândul ei, procedura reglementată de art. 304 - 307 NCPC se desfășoară și este urmarea verificării înscrisurilor din cadrul procedurii de administrare a probei cu înscrisuri.
Ori, administrarea probei cu înscrisuri nu poate avea loc decât și numai ca etapă a unui proces.
Pe cale de consecință, deoarece apelanta - reclamantă a investit direct instanța cu cercetarea unui fals, acțiunea acesteia, pe fond, se impune a fi respinsă ca inadmisibilă așa cum în mod în temeinic și legal a procedat instanța de fond.
Excepția inadmisibilității acțiunii se impunea a fi admisă și raportat la condițiile de admisibilitate prevăzute de art. 35 Cpr.civ.
Așa cum corect a reținut instanța de fond, reclamanta a avut la dispoziție una sau chiar mai multe acțiuni în realizarea dreptului pretins, respectiv fie o acțiune în revendicare, fie în constatarea nulității absolute a celor două contracte, etc.
Și din acest motiv soluția instanței de fond este corectă și legală, în speță nefiind îndeplinită condiția de admisibilitate prevăzută de art. 35. C.pr.civ.
Reclamanta M. E. a depus la data de 26.11.2015 răspuns la întâmpinarea formulată de intimatul pârât B. S. A..
Menționează că, a arătat că atât actele premergătoare (schițele), cât și contractele de vânzare-cumpărare sunt false, în ceea ce privește numerotarea camerelor și dimensiunile acestora, astfel încât o parte din proprietate a ajuns, fără drept, în proprietatea lui B. A. S. și ulterior în cea a lui P. I..
Arată reclamanta că ea nu putea și nici nu dorea să împiedice transmiterea părții din imobil care a fost proprietatea numitei B. A. către orice altă persoană, cu condiția ca această transmitere să respecte actul de vânzare-cumpărare inițial și partajarea intervenită între ea și B. A..
In acest context a afirmat că, dacă ceilalți intimați pârâți ar fi recunoscut că documentația și contractele nu respectă actul de partaj voluntar dintre ea și B. A., acestea ar fi putut fi îndreptate cu acordul părților și fără să se mai ajungă la proces. În această ipoteză, cu acordul său, s-ar fi putut face alte schițe conforme cu realitatea și se puteau modifica cele două contracte, astfel încât prin ele să se transmită cu adevărat doar ceea ce a fost proprietatea numitei B. A..
Cât privește afirmația din întâmpinare potrivit căreia cercetarea falsului de către instanța civilă în temeiul art. 308 NCPC se efectuează exclusiv ca urmare a declanșării procedurii de denunțare a înscrisului ca fals (fila 2 alin. 2 întâmpinare), iar administrarea probei cu înscrisuri nu poate avea loc decât și numai ca etapă a unui proces (fila 2 alin. 3), solicită a se observa că este contrazisă în literatura juridică invocată în care se spune clar că falsul poate fi cercetat de instanța civilă pe cale principală, recurgându-se în acest sens la acțiunea în constatare.
Cât privește recomandarea din antepenultimul alineat al întâmpinării, prin care i se spune că a avut la dispoziție „una sau chiar mai multe acțiuni în realizarea dreptului pretins, respectiv fie o acțiune în revendicare, fie în constatarea nulității absolute a celor două contracte", solicită a se observa că aceasta confirmă teza limitării și încălcării principiului fundamental al disponibilității, care îi permite să formuleze acțiune cum și împotriva cui consideră de cuviință.
Aceasta întrucât este evident că, în ipoteza în care i-ar fi admisă acțiunea și s-ar constata că cele două contracte și documentația tehnică pe baza cărora au fost întocmite sunt false, pârâții ar fi nevoiți să întocmească o nouă documentație tehnică și să încheie alte contracte care să respecte actele originale, fără să îi mai fie încălcat dreptul de proprietate consfințit prin acestea.
Precizează că, acest lucru s-ar fi putut întâmpla încă de la început, dacă pârâții ar fi fost de bună credință și documentația tehnică ar fi fost întocmită și cu știrea ei.
Faptul că această documentație a fost întocmită pe ascuns în baza unei cereri false a numitei B. A., care nu a fost niciodată semnată de aceasta, ci de niște persoane care nici măcar nu s-au deplasat la fața locului, tocmai pentru a nu-i stârni suspiciuni, demonstrează fără echivoc că de la bun început s-a urmărit o expropriere a sa prin inversarea numerotării încăperilor față de actul original, precum și prin alterarea dimensiunilor acestor încăperi, după cum se poate constata de oricine, prin simpla comparare a actelor originale cu cele două contracte (și documentații tehnice) a căror falsitate solicită a fi constatată.
Considerentele instanței de apel, în raport de motivele de apel invocate, apărările formulate, și dispozițiile legale incidente în cauză:
După criteriul scopului urmărit de părți, cererile se împart în cereri în constatare, cereri în realizare și cereri în constituire de drepturi.Ca noțiune, cererea în constatare este aceea prin care reclamantul solicită constatarea existenței unui drept al său(cerere în constatare pozitivă) ori inexistența unui drept al pârâtului împotriva sa(cerere în constatare negativă), indiferent dacă dreptul are caracter patrimonial sau nepatrimonial.
În categoria cererilor pentru constatarea existenței sau inexistenței unui drept nepatrimonial se pot include, de exemplu, cererea privind constatarea calității de constructor de bună sau de rea-credință, cererea vizând constatarea existenței sau inexistenței consimțământului pârâtului la efectuarea unor lucrări de îmbunătățirea unui imobil, etc.
Sunt cereri în constatarea existenței unui drept patrimonial, următoarele:cererea în constatarea dreptului de proprietate, în ipoteza în care reclamantul are posesia bunului; cererea în constatarea dobândirii dreptului de proprietate, prin efectul uzucapiunii imobiliare în sistemul Codului civil de la 1864 sau al accesiunii imobiliare;cererea în constatarea inexistenței dreptului de creanță al pârâtului împotriva reclamantului;cererea în constatarea simulației unui act juridic;cererea privind constatarea calității de bun propriu;cererea în constatarea compensației legale, etc.
Cererile în constatare de drepturi au caracter subsidiar în raport cu cererile în realizare de drepturi, motiv pentru care instanța de fond a procedat corect atunci când a invocat caracterul subsidiar al cererii în constatare în raport de cererea în realizare, respingând în consecință cererea ca inadmisibilă.
Astfel, Tribunalul reține că apelanta-reclamantă a precizat la data de 13.03.2014 că temeiul de drept al acțiunii promovate este art.35 C., pe calea acestei acțiuni solicitând să se constate ca fiind false contractele de vânzare-cumpărare autentificate sub nr.385/14.02.2002 de BNP C. V. si nr.1336 din 18.08.2006 de BNP M. C..
Așa cum în mod corect a reținut și instanța de fond, apelanta-reclamantă are la dispoziție o actiune în realizarea dreptului - actiunea în constatarea nulității absolute a contractelor de vânzare-cumpărare anterior mentionate.
Tribunalul apreciază că invocarea de către apelanta-reclamantă în motivele de apel a încălcării de către instanța de fond a principiului disponibilității părților are o premisă greșită.
Astfel, principiul disponibilității părților, așa cum este reglementat de C., presupune că instanța este obligată să statueze în limitele obiectului stabilit prin cererea de chemare în judecată, pronunțându-se asupra a tot ceea ce s-a cerut, dar în același timp doar asupra a ceea ce s-a cerut.
Acest principiu are în vedere dreptul părților de a dispune de soarta procesului prin sesizarea instanței de judecată, prin stabilirea cadrului procesual, atât în privința părților, cât și în privința obiectului, prin dreptul reclamantului de a renunța la acțiune sau la dreptul subiectiv pretins, prin dreptul pârâtului de a achiesa la pretențiile formulate de către reclamant, prin dreptul părților de a încheia o tranzacție, prin dreptul părților de a exercita calea de atac, prin dreptul părților de a achiesa la hotărârea pronunțată.
Or, câtă vreme apelanta-reclamantă a stabilit obiectul cererii de chemare în judecată, instanța de fond s-a pronunțat cu privire la ceea ce a solicitat, în mod corect respingând actiunea ca inadmisibilă, din moment ce apelanta-reclamantă are la dispoziție o acțiune în realizarea dreptului.
De asemenea, procedura prevăzută de dispozițiile art.304-308 C., nu poate constitui obiectul unei acțiuni de sine stătătoare, ci este o doar o modalitate de validare a veridicității probatorii a unui înscris și este aplicabilă oricărui act folosit ca înscris în scop procesual sau oricărui mijloc de probă asimilat acestuia prin lege.
Pentru aceste considerente, Tribunalul urmează să respingă apelul formulat de apelanta reclamantă M. E. împotriva Sentinței civile nr. 4744/10.06.2015, pronunțată de Judecătoria Slatina, ca neîntemeiat.
În ceea ce privește apelul formulat de apelanta-reclamantă împotriva Sentinței nr. 6235/09.09.2015 a Judecătoriei Slatina, prin care s-a dispus completarea dispozitivului Sentinței civile nr. 4744/10.06.2015, fiind obligată apelanta-reclamantă la plata cheltuielilor judiciare în cuantum de 1.000 de lei către intimatul-pârât P. I., Tribunalul reține următoarele:
Este adevărat că acțiunea apelantei-reclamantă a fost respinsă ca inadmisibilă, ca urmare a apărării formulate în cauză de către intimatul-pârât B. A. S. și nu pentru motivele invocate de P. I., însă, dispozițiile art.453 C. care arată că „partea care pierde procesul va fi obligată, la cererea părții care a câștigat, să îi plătească acesteia cheltuieli de judecată”, nu prevăd nicio distincție în acest sens.
Fiind întemeiată pe dispozițiile art.35 din C., acțiunea apelantei-reclamantă este deopotrivă inadmisibilă față de intimații-pârâți, iar inadmisibilitatea acțiunii putea fi invocată și de instanță din oficiu, în ipoteza în care niciunul dintre intimații-pârâți nu ar fi formulat o astfel de apărare.
Ca atare, Tribunalul urmează să respingă și acest apel, ca nefondat.
În temeiul art.453 alin.1 C., va fi obligată apelanta-reclamantă M. E. la plata cheltuielilor judiciare în cuantum de 1.000 de lei, cu titlu de cheltuieli de judecată în apel către intimatul-pârât P. I., reprezentând onorariu avocat, conform chitanței nr.223/02.11.2015(f.33).
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge apelurile declarate de apelanta reclamantă M. E., CNP_, cu domiciliul în Slatina, .. 14, județul O., împotriva sentinței civile nr. 4744/10.06.2015 și a sentinței civile nr. 6235/09.09.2015 pronunțate de Judecătoria Slatina în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimații pârâți B. S. A., CNP_, cu domiciliul în Slatina, .. 31-33, ., județul O., P. I., CNP_, cu domiciliul în Slatina, ., județul O., ., cu sediul în Slatina, .. 50, județul O., N. M., cu domiciliul în B., .. 119, ., . și B. O., cu domiciliul în C., ., județul D., ca nefondate.
Obligă apelanta la plata sumei de 1000 lei către intimatul P. I., cheltuieli de judecată.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 21 Ianuarie 2016.
Președinte, C. C. | Judecător, M. I. D. | |
Grefier, N. A. S. |
Red.CC
Tehnored.CC/IM
Jf: M.E.C.
Ex.5/02.02.2016
| ← Investire cu formulă executorie. Decizia nr. 960/2015.... | Anulare act. Sentința nr. 41/2016. Tribunalul OLT → |
|---|
