Anulare act. Sentința nr. 41/2016. Tribunalul OLT
| Comentarii |
|
Sentința nr. 41/2016 pronunțată de Tribunalul OLT la data de 21-01-2016 în dosarul nr. 41/2016
Acesta nu este document finalizat
Cod ECLI ECLI:RO:TBOLT:2016:016._
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL O.
SECȚIA I CIVILĂ
SENTINȚA Nr. 41/2016
Ședința publică de la 21 Ianuarie 2016
Completul compus din:
PREȘEDINTE C. C.
Grefier I. E. A.
Pe rol se află soluționarea cererii de chemare în judecată formulată de contestatorul N. Ș. M. cu domiciliu procesual ales la . SA – prin avocat Prioteșescu V. cu sediul în București, secotr 5, .-138, ., în contradictoriu cu intimata C. Națională pentru C. I. ( C.), cu sediul în București, sector 1, Calea Floreasca, nr. 202, având ca obiect anulare act – Legea nr. 165/2013, contestație.
La apelul nominal făcut în ședința publică părțile nu se prezintă.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează că procedura de citare este legal îndeplinită, reclamantul a solicitat judecarea în lipsă, prin serviciul registratură, la data de 04.12.2015, intimata a depus note de ședință cu privire la excepția necompetenței Tribunalului O., invocată de contestator.
Instanța reține cauza pentru soluționare asupira excepției invocate.
INSTANȚA
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București - Secția a III -a Civilă la data de 20.04.2015 contestatorul N. Ș.-M. a solicitat, în contradictoriu cu intimata C. Națională pentru C. I., anularea deciziei de invalidare nr. 2849/27.01.2015, validarea Dispoziției nr. 660/21.11.2005, emisă de Primarul Comunei Mărunței, Județul O., privind conacul (teren și construcție) situat în . R., Județul O., prin care s-au propus măsuri reparatorii în echivalent; stabilirea numărului de puncte și valoarea acestora, aferente imobilului pentru care s-au propus măsuri reparatorii în echivalent prin Dispoziția nr. 660/21.11.2005 a Primarului Comunei Mărunței, Județul O.; obligarea pârâtei la emiterea deciziei de compensare a imobilului; obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.
In motivarea contestației se susține că decizia de invalidare este nelegală deoarece contestatorul a făcut dovada că este persoană îndreptățită la restituire, fiind fiul defunctului N. N., care a avut în proprietate imobilul ce face obiectul notificării nr. 212/10.08.2001.
Se mai arată că preluarea imobilului deținut de autorul contestatorului a fost abuzivă, aspect ce reiese din înscrisurile depuse la dosar ce se coroborează cu prevederile Capitolului I lit. e) din Normele metodologice de aplicare a Legii nr. 10/2001, teza a Il-a.
Contestatorul a mai susținut că dispoziția nr. 660/21.11.2005 emisă de Primarul Comunei Mărunței, județul O., a fost înaintată fostei Comisii Centrale de Stabilire a Despăgubirilor, dobândind astfel caracterul unui act juridic irevocabil ce nu mai poate fi revocată pe alte aspecte, conform teoriei dreptului câștigat.
Acest caracter a fost confirmat și consacrat de controlul de legalitate efectuat de către instanțele judecătorești, respectiv prin sentința civilă nr. 3537/18.05.2011 pronunțată de Curtea de Apel București - Secția C. Administrativ și fiscal, rămasă definitivă și irevocabilă prin Decizia nr. 3714/25.09|2012, pronunțată de înalta Curte de Casație și Justiție.
în aceste condiții contestatorul a solicitat admiterea contestației astfel cum a fost formulată.
In susținerea contestației contestatorul a depus la dosar înscrisuri.
Prin sentința civilă nr. 1132 din 07.10.2015, Tribunalul București- Secția a III-a civilă a admis excepția necompetenței teritoriale a acestei instanței, invocata din oficiu și a dispus declinarea competenței de soluționare a cauzei, în favoarea Tribunalului O..
P. a pronunța această sentință, tribunalul a avut în vedere următoarele:
A constat că obiectul cauzei este reprezentat de contestația împotriva deciziei de invalidare cu referire la un imobil situat în județul O., așadar în circumscripția Tribunalului O. în raza căruia se află entitatea învestită cu cererea de retrocedare a imobilului din litigiu.
Conform dispozițiilor art. 35 alin. 1 din Legea nr. 165/2013, deciziile emise cu respectarea prevederilor art. 33 și 34 pot fi atacate de persoana care se consideră îndreptățită la secția civilă a tribunalului în a cărui circumscripție se află sediul entității, în termen de 30 de zile de la data comunicării.
Textul de lege se referă la soluționarea pe fond a notificărilor formulate în baza Legii nr. 10/2001 de către entitățile învestite și la soluționarea dosarelor deja înregistrate pe rolul C.C.S.D. care se trimit la C.N.C.I. și la dosarele înregistrate la C.N.C.I. ulterior intrării în vigoare a Legii nr. 165/2013.
A apreciat că art. 35 face trimitere expresă la competența tribunalului în circumscripția căruia se află sediul entității învestite ori care a fost învestită cu soluționarea pe fond a cererilor de restituire în baza Legii nr. 18/1991 ori a notificărilor formulate în baza Legii nr. 10/2001.
Astfel a reținut că tribunalul competent a soluționa contestația împotriva deciziei de invalidare, conform art. 34 și raportat la art. 35 din Legea nr. 165^013, este tribunalul în circumscripția căruia se află entitatea care a soluționat cererea de restituire a imobilului, anume Tribunalul O..
Cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului O. la data de 13.11.2015, sub nr._ .
La data de 27 noiembrie 2015, prin serviciul registratură, contestatorul a depus o cerere prin care a invocat exceptia necompetentei teritoriale a Tribunalului O., prin raportare la dispozițiile art. 35 alin 1 din legea nr. 165/2015 potrivit cu care Deciziile emise cu respectarea prevederilor art. 33 și 34 pot fi atacate de persoana care se consideră îndreptățită la secția civilă a tribunalului în a căni circumscripție se află sediul entității, în termen de 30 de zile de la data comunicării.
Prin urmare a solicitat admiterea excepției și declinarea competenței de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București- secția civilă.
Intimata C. Națională pentru C. I. (C.), a depus note de ședință prin care a invocat, la rândul său aceeași excepție.
În motivare excepției a arătat că:
Art. 20 din Titlul VII al Legii nr. 247/2005, astfel cum acesta a fost modificat prin Legea nr. 2/2013, stabilea în mod expres faptul că este de competența secției de contencios administrativ din cadrul tribunalului in a cărui rază domiciliază reclamantul soluționarea cauzelor având ca obiect anularea deciziilor Comisiei Centrale ori obligarea acesteia la emiterea deciziei reprezentând titlul de despăgubire.
Se mai arată că, ulterior modificărilor aduse de Legea nr. 165/2013 prin art. 35 alin. 1 deciziile emise cu respectarea prevederilor art. 33 și 34 pot fi atacate de persoana care se consideră îndreptățită la secția civilă a tribunalului în a căni circumscripție se află sediul entității, în termen de 30 de zile de la data comunicării.
Prin entitate se înțelege aici, unitatea emitentă a actului.
Susține intimata că legiuitorul a avut în vedere regula generală de drept comun potrivit căreia reclamantul este cel care trebuie să se deplaseze la instanța în a cărei circumscripție teritorială își are sediul pârâtul, iar nu pârâtul la domiciliul reclamantului.
Această regulă tradițională, preluată din dreptul roman și acceptată de mai toate legislațiile străine, se justifică pe o dublă prezumție de care beneficiază pârâtul, atât timp cât litigiul nu a fost soluționat; prezumția că pârâtul nu datorează nimic și prezumția că aparențele sunt conforme realității până la proba contrară.
Analizând excepția necompetenței teritoriale, invocată de ambele părți, în temeiul art. 248 alin.1 C.proc.civ., instanța reține următoarele:
Regula generală privitoare la competența teritorială reglementată de dispozițiile art. 107 C. proc. civ., prevede că "Cererea de chemare în judecată se introduce la instanța în a cărei circumscripție domiciliază sau își are sediul pârâtul, dacă legea nu prevede altfel".
Reiese deci, că ori de câte ori printr-o dispoziție legală specială se prevede alte reguli de stabilire a competenței teritorială a instanțelor, acestea se aplică cu prioritate.
Actul normativ incident în cauză, respectiv Legea nr. 165/2013, conține dispoziții speciale referitoare la competența teritorială a instanțelor învestite cu soluționarea deciziilor emise de entitățile care sunt definite prin art. 3 din același act normativ.
Astfel, potrivit dispozițiilor art. 35 alin. (1) "Deciziile emise cu respectarea prevederile art. 33 și 34 pot fi atacate de persoana care se consideră îndreptățită la secția civilă a tribunalului în a cărui circumscripție se află sediul entității, în termen de 30 de zile de la data comunicării".
Dispozițiile legale sus-menționate instituie o normă de competență teritorială absolută, ce conferă tribunalului în a cărui circumscripție se află sediul entității învestite de lege competența de soluționare a contestației formulate împotriva deciziilor emise de aceasta.
Noțiunea de entitate învestită de lege este explicitată la art. 3 alin. (1) pct. 4 din Legea nr. 165/2013 în sensul că au această semnificație următoarele structuri cu atribuții în procesul de restituire a imobilelor preluate abuziv și de stabilire a măsurilor reparatorii:
"a) unitatea deținătoare, în înțelesul Hotărârii Guvernului nr. 250/2007 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare unitară a Legii nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, cu modificările și completările ulterioare, al Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 94/2000, republicată, cu modificările și completările ulterioare, precum și al Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 83/1999, republicată;
b) entitatea învestită cu soluționarea notificării, în înțelesul Hotărârii Guvernului nr. 250/2007, cu modificările și completările ulterioare;
c) comisia locală de fond funciar, comisiile comunale, orășenești și municipale, constituite în temeiul Legii nr. 18/1991, republicată, cu modificările și completările ulterioare;
d) comisia județeană de fond funciar sau, după caz, C. de Fond Funciar a Municipiului București, constituite în temeiul Legii nr. 18/1991, republicată, cu modificările și completările ulterioare;
e) C. specială de retrocedare a unor bunuri imobile care au aparținut cultelor religioase și comunităților cetățenilor aparținând minorităților naționale din România;
f) Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților, organ de specialitate al administrației publice centrale, cu personalitate juridică;
g) C. Națională pentru C. I., înființată potrivit legii".
Prin cererea de chemare în judecată, reclamantul a contestat decizia de invalidare nr.2849 din 27.01.2015 emisă de C. Națională pentru C. I., acțiune întemeiată pe dispozițiile art. 35 alin. (1) din Legea nr. 165 din 2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România.
Întrucât, în cauză, decizia de invalidare contestată de reclamant, a fost emisă de C. Națională pentru C. I., în aplicarea dispozițiilor art. 3 pct. 4 lit. g) din Legea nr. 165/2013, această instituție are calitatea de entitate învestită de lege, astfel încât, conform art. 35 alin. (1) din același act normativ, competența de soluționare a cauzei revine tribunalului în a cărui circumscripție se află sediul acestei entități.
Având în vedere că sediul Comisiei Naționale pentru C. I. se află în circumscripția Tribunalului București, aceasta este instanța competentă teritorial să soluționeze cauza dedusă judecății.
Prin urmare, în temeiul art.248 alin.1 C. și art.132 alin.1 C., Tribunalul O. urmează să admită excepția necompetenței teritoriale a cestei instanțe, excepție invocată de ambele părți și să decline competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București.
În temeiul art.133 pct.2 teza I, Tribunalul O. va constata ivit conflictul negativ de competență.
În temeiul art.134 C., Tribunalul O. va suspenda din oficiu judecata cauzei și va înainta dosarul Înaltei Curți de Casație și Justiție în vederea soluționării conflictului negativ de competență.
P. ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite excepția necopetenței teritoriale a Tribunalului O., în soluționarea cauzei, excepție invocată de ambele părți.
Declină competența de soluționare a cauzei, privind pe contestatorul N. Ș. M. cu domiciliu procesual ales la . SA – prin avocat Prioteșescu V. cu sediul în București, secotr 5, .-138, ., în contradictoriu cu intimata C. Națională pentru C. I. ( C.), cu sediul în București, sector 1, Calea Floreasca, nr. 202, având ca obiect anulare act – Legea nr. 165/2013, contestație, în favoarea Tribunalului București.
Constată ivit conflict negativ de competență.
Suspendă din oficiu judecata cauzei
Înaintează cauza către ICCJ pentru soluționarea conflictului de competență.
Fără cale de atac.
Pronunțată în ședința publică de la 21 Ianuarie 2016
Președinte, C. C. | ||
Grefier, I. E. A. |
Red.CC
Tehnored.CC/AI.
2 ex./27.01.2016
| ← Anulare act. Decizia nr. 45/2016. Tribunalul OLT | Servitute. Decizia nr. 231/2015. Tribunalul OLT → |
|---|
