Contestaţie la executare. Decizia nr. 21/2014. Tribunalul OLT
| Comentarii |
|
Decizia nr. 21/2014 pronunțată de Tribunalul OLT la data de 29-01-2014 în dosarul nr. 21/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL O.
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIA Nr. 21/2014
Ședința publică de la 29 Ianuarie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE M. I. S.
Judecător S. O.
Grefier C. P.
Pe rol se află judecarea apelului civil formulat de apelanta-intimată A. JUDEȚEANĂ A F. P. O. împotriva încheierii din data de 13.11.2013, pronunțată de Judecătoria Slatina în dosarul nr._ 13, în contradictoriu cu intimata-contestatoare B. M., având ca obiect contestație la executare.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns intimata-contestatoare, lipsă fiind apelanta-intimată.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează instanței faptul că s-a atașat la prezentul dosar dosarul de fond.
În baza art. 131 alin. 1 N.C.p.c. instanța procedează la verificarea competenței și în baza art. 95 pct. 2 N.C.p.c. rap. la art. 718 alin. 6 N.C.p.c., stabilește că este competentă general, material și teritorial să judece pricina.
Intimata-contestatoare depune la dosar copie de pe sentința civilă nr. 9551/04.10.2013 pronunțată în dosarul nr. 2686 /311/2013.
În temeiul art. 258 rap. la art. 255 N.c.p.c. raportat la art. 482 N.C.p.c., instanța încuviințează proba cu înscrisurile depuse la dosarul cauzei, apreciind-o ca fiind admisibilă, pertinentă, concludentă și utilă soluționării cauzei.
Nemaifiind cereri de formulat și probe de administrat, instanța constată că nu este necesară estimarea duratei cercetării procesului pricina fiind în stare de judecată, motiv pentru care acordă cuvântul pe fondul apelului.
Intimata-contestatoare solicită respingerea apelului ca neîntemeiat, menținerea hotărârii de fond, motivat de faptul că organul fiscal nu putea cere punerea în executare a titlului executoriu decât după comunicarea acestuia, iar intimata-contestatoare precizează că acesta nu i-a fost comunicat de către C.A.S., motiv pentru care apelanta-intimată în absența unui asemenea titlu de creanță a emis nelegal titlul executoriu atacat, care este lovit de nulitate neavând la baza o decizie de impunere fiscală.
INSTANȚA,
Deliberând asupra apelului de față, constată următoarele:
Prin încheierea pronunțată la data de 13.11.2013, în dosarul nr._ 13, Judecătoria Slatina a admis cererea privind suspendarea executării silite formulată de contestatoarea B. M. în contradictoriu cu intimata ANAF – ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR P. A MUNICIPIULUI SLATINA și a dispus suspendarea executării silite pornite în dosarul de executare silită 7591, întocmit de intimată pe temeiul titlului executoriu_/10.07.2013, până la soluționarea contestației la executare formulată în cadrul dosarului_ 13.
Pentru a pronunța această soluție, prima instanță a reținut că în temeiul titlului executoriu nr._, s-a pornit de către intimată executarea silita ce formează obiectul dosarului de executare nr. 7591, împotriva contestatoarei, care a formulat contestație la executare, înregistrată pe rolul Judecătoriei Slatina sub nr._ 13, solicitând instanței să dispună și suspendarea executării silite până la soluționarea acestei contestații.
În motivarea cererii, în esență, contestatoarea a precizat că titlul executoriu este emis pe temeiul unui act de creanță ce nu i-a fost comunicat iar titlul de creanță vizează plata de accesorii ale unor creanțe fiscale care la rândul lor nu sunt stabilite printr-un act de creanță,
Asupra cererii de suspendare, prima instanță a reținut că, potrivit disp.art. 718 alin. (1) C.proc.civ., (1) Până la soluționarea contestației la executare sau a altei cereri privind executarea silită, la solicitarea părții interesate și numai pentru motive temeinice, instanța competentă poate suspenda executarea. Suspendarea se poate solicita odată cu contestația la executare sau prin cerere separată; (2) Pentru a se dispune suspendarea, cel care o solicită trebuie să dea în prealabil o cauțiune, calculată la valoarea obiectului contestației (…).
Din analiza textului de lege rezultă că măsura în cauză constituie o facultate a instanței, care este chemată să verifice îndeplinirea unor cerințe de admisibilitate ce rezultă din însăși natura executării silite dar și a contestației la executare, și anume: urgența - generată de posibilitatea creării unui prejudiciu în patrimoniul debitorului dacă s-ar continua executarea silită, plata cauțiunii și vremelnicia.
În ceea ce privește prima cerință (urgența), dat fiind imprejurarea că executarea silită se face pentru o sumă de bani ce nu este stabilită printr-un titlu executoriu care să fie emis de o instanță judecatorească, și astfel nefiind supus controlului judecatoresc, precum și faptul că se contestă tocmai nelegalitatea titlului executoriu, instanta de fond a apreciat ca pana la definitivarea acestui aspect continuarea executarii poate aduce atingeri contestatorului, în sensul că acesta ar putea fi executat de o sumă de bani ce nu ar fi datorată ori fara ca împotriva sa să existe o executare silită valabilă.
De altfel, posibilitatea de a dispune suspendarea executarii silite apare ca o măsură de precautie instituita de legiuitor, normală si necesara într-un stat de drept, atâta timp cât pe calea contestației la executare se urmărește a se verifica respectarea dispozițiilor care reglementează instituția juridică a executării silite, dar și însăși valabilitatea titlului executoriu.
Caracterul vremelnic al măsurii decurge din însăși textul de lege, măsura suspendării urmând a fi dispusă până la soluționarea pe fond a contestației la executare iar cauțiunea fiind consemnată în cadrul dosarului_ privind soluționarea cererii de suspendare provizorie a executării silite.
Împotriva încheierii, în termen legal, a declarat apel apelanta-intimată A. JUDEȚEANĂ A F. P. O., solicitând admiterea apelului și schimbarea încheierii în sensul respingerii cererii de suspendare ca neîntemeiată.
A arătat, în esență, că încheierea este netemeinică și nelegală, instanța de fond mărginindu-se a menționa că în speță s-a pretins că titlul executoriu pe temeiul unui act de creanță ce nu a fost comunicat contestatoarei, iar titlul de creanță vizează plata de accesorii ale unor creanțe fiscale, care la rândul lor nu sunt stabilite printr-un act de creanță.
În opinia apelantei, din această perspectivă, încheierea apare ca fiind nelegală și netemeinică, deoarece contrar principiului de drept potrivit căruia instanța nu se poate pronunța decât pe baza dovezilor existente la dosar, s-a dispus suspendarea executării silite în lipsa probelor din care să rezulte că executarea silită contestată aduce o vătămare semnificativă a intereselor legitime ale contestatoarei și a caracterului ireversibil al posibilei vătămări.
S-a mai susținut că întreaga procedură de executare silită respectă dispozițiile art. 141-145 din OG nr. 92/2003, toate actele de executare fiind aduse la cunoștința contestatoarei, care nu a invocat nici un motiv de nelegalitate a actelor de executare contestate.
În drept, s-au invocat dispozițiile art. 466 alin.1 și art. 718 alin. 6 C.proc.civ..
Prin întâmpinarea formulată la data de 17.12.2013, intimata contestatoare a solicitat respingerea apelului ca neîntemeiat.
A arătat, în raport de temeiul de drept invocat în apel, că instanța de fond a respectat toate normele de procedură în soluționarea cererii de suspendare a executării silite.
S-a precizat că dispozițiile art. 718 alin. 1 C.proc.civ., prin sintagma „motive temeinice” lasă la latitudinea instanței de a aprecia aceste motive, fără a fi necesară administrarea de probe, nefiind ținută de criterii precum cele enunțate de apelantă.
A menționat că jurisprudența CEDO recomandă ca autoritatea jurisdicțională competentă să ia măsuri provizorii corespunzătoare atunci când executarea unor acte administrative este de natură să provoace daune grave particularilor, aceste măsuri provizorii de suspendare impunându-se pentru a se evita excesul de putere din partea autorității fiscale.
Mai mult, a susținut intimata, la dosarul cauzei există suficiente înscrisuri, provenite chiar de la apelantă, care confirmă nelegalitatea actelor de executare silită emise, în condițiile în care prin întâmpinarea depusă la fond apelanta a recunoscut că a solicitat de la CAS dosarul fiscal al intimatei, dar această instituție nu i l-a comunicat.
Analizând încheierea în raport de motivele de apel, în considerarea dispozițiilor legale incidente în cauză și prin raportare la probele de la dosar, tribunalul constată că apelul este nefondat, având în vedere următoarele considerente:
În speță, se pune în discuție aplicabilitatea art.718 alin. 1 C.proc.civ., potrivit cu care „până la soluționarea contestației la executare sau a altei cereri privind executarea silită, la solicitarea părții interesate și numai pentru motive temeinice, instanța competentă poate suspenda executarea”.
Apelanta consideră că măsura dispusă de prima instanță, de oprire provizorie a executării silite pornite împotriva intimatei, până la soluționarea contestației la executare, este nelegală și netemeinică.
Această susținere nu poate fi primită de tribunal.
Mai întâi, se constată că deși se susține că instanța de fond a procedat nelegal când a admis solicitarea intimatei contestatoare, nu se argumentează în nici un mod această apreciere, fiind vădit nefondată, în condițiile în care instanța de fond a respectat dispozițiile procedurale privitoare la soluționarea unei cereri de asemenea natură.
Nici critica privind netemeinicia încheierii nu este împărtășită de tribunal.
Suspendarea executării silite a primit de la legiuitor o reglementare foarte precisă, scopul acesteia fiind unul singur și anume, abținerea organului de executare de a efectua orice fel de act de executare (cu excepția actelor de conservare) până la soluționarea în instanță a litigiului care a generat măsura suspendării.
În spiritul prudenței judiciare, pentru a evita o eventuală întoarcere a executării silite în situația în care contestația la executare ar fi soluționată favorabil pentru contestatoare, se impune suspendarea silită, atât timp cât urmărirea contestatoarei nu se face în temeiul unei hotărâri judecătorești, ci în temeiul unui alt titlu executoriu.
A pretinde contestatoarei să procedeze la o eventuală întoarcere a executării silite împotriva intimatei, ar constitui o procedură prea oneroasă pentru aceasta, având în vedere că scopul suspendării executării silite este tocmai acela de a evita producerea unor prejudicii în patrimoniul debitorului.
Nu este necesar, astfel cum eronat apreciază apelanta, ca instanța să administreze dovezi din care să rezulte că executarea silită ar aduce o vătămare semnificativă a intereselor legitime ale contestatoarei, atât timp cât art. 718 alin. 1 C.proc.civ. nu impune asemenea criterii, ci lasă la aprecierea judecătorului luarea măsurii de suspendare.
Mai înainte ca justiția să se pronunțe asupra legalității și temeiniciei executării silite pornite împotriva sa, contestatoarea este îndreptățită să solicite suspendarea executării silite, cu atât mai mult cu cât critică tocmai titlul executoriu emis, iar aceasta constituie un motiv întemeiat la adoptarea soluției de suspendare a executării actului fiscal contestat.
Alături de argumentele expuse mai sus, se are în vedere și recomandarea nr.R/89/8/13.09.1989 a Comitetului de Miniștrii din cadrul Consiliului Europei privind protecția jurisdicțională provizorie în materie administrativă.
Așa cum s-a arătat de altfel și în recomandarea 16/2003 a Comitetului N. din cadrul Consiliului Europei, executarea deciziilor administrative trebuie să țină cont de drepturile și interesele persoanelor particulare.
Aceeași recomandare reamintește principiile din recomandarea nr. R/89/8 a Comitetului de Miniștrii care cheamă autoritatea jurisdicțională competentă, în speță instanța judecătorească, atunci când executarea unei decizii administrative este de natură să provoace daune grave particularilor cărora li se aplică decizia, să ia măsuri provizorii corespunzătoare.
Soluția suspendării executării silite până la pronunțarea instanței asupra contestație la executare se circumscrie noțiunii de protecție provizorie corespunzătoare, măsură care se recomandă a fi luată de autoritatea jurisdicțională.
Raportat la aceste considerente, în temeiul art. 480 alin. 1 C.proc.civ., tribunalul va respinge ca nefondat apelul declarat de apelanta intimată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat apelul formulat de apelanta-intimată A. JUDEȚEANĂ A F. P. O. împotriva încheierii din data de 13.11.2013, pronunțată de Judecătoria Slatina în dosarul nr._ 13, în contradictoriu cu intimata-contestatoare B. M., domiciliată în mun. Slatina, . D, jud. O..
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 29.01.2014.
Președinte, M. I. S. | Judecător, S. O. | |
Grefier, C. P. |
Red./tehnored.S.O.
Ex.4/06.02.2014
Judecător fond C. S.
| ← Fond funciar. Decizia nr. 20/2014. Tribunalul OLT | Contestaţie la executare. Decizia nr. 55/2014. Tribunalul OLT → |
|---|
