Revendicare imobiliară. Decizia nr. 1106/2013. Tribunalul OLT
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1106/2013 pronunțată de Tribunalul OLT la data de 27-11-2013 în dosarul nr. 1106/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL O.
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIE Nr. 1106/2013
Ședința publică de la 27 Noiembrie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE A. C. Tițoiu
Judecător M. I. S.
Judecător C. C.
Grefier M. R.
Pe rol, judecarea recursului civil declarat de recurenta reclamantă C. E., domiciliată în București, sector 5, .. 49, ., . D. N. cu domiciliul în S., Piața E. T. nr. 6, județul O., împotriva sentinței civile nr. 8684 din data de 11 septembrie 2013, pronunțată de Judecătoria S., în dosar nr._, în contradictoriu cu intimații pârâți M. S. prin primar, C. L. al M. S. și C. Națională de C. F. C. SA S. Regională C. C.- Divizia Patrimoiu, cu sediul în C., ., județul D., având ca obiect- revendicare imobiliară.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă avocat C. D. pentru recurenta reclamantă C. E., lipsă intimații pârâți M. S. prin primar, C. L. al M. S. și C. Națională de C. F. C. SA S. Regională C. C.- Divizia Patrimoiu.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care;
Instanța procedând la verificarea competenței în temeiul art. 159 ind.1 alin. 4 c.p.c., constată în conformitate cu prevederile art. 2 alin. 3 c.p.c. că este competentă general, material și teritorial să soluționeze prezenta cauză.
Avocat C. D. depune la dosar împuternicire avocațială de reprezentare nr._/2013.
Arată că nu mai are alte cereri de formulat sau probe de administrat.
Așa fiind, instanța constată cauza în stare de soluționare și acordă cuvântul asupra recursului promovat.
Avocat C. D., având cuvântul pentru recurenta reclamantă C. E., solicită admiterea, casarea sentinței și trimiterea cauzei pentru rejudecare la instanța de fond pentru continuarea judecății.
În motivare, arată că la 23 mai 2012 cauza a fost suspendată în conformitate cu dispozițiile art. 155 ind. 1 c.p.c. iar la 20 mai 2013 reclamanta a formulat cerere de repunere pe rol, părțile primind în acest sens citație cu termen la 26 iunie 2013.
Termenul de un an pentru a se invoca excepția de perimare s-ar fi împlinit la 23 mai 2013. Or, cererea de repunere pe rol a cauzei fiind formulată la 20 mai 2012 a întrerupt cursul perimării.
Față de aceste motive se impune casarea sentinței și trimiterea cauzei la instanța de fond pentru continuarea judecății.
TRIBUNALUL
Deliberând asupra recursului civil de față reține următoarele:
La data de 31.01.2012 s-a înregistrat sub nr._ cererea formulată de reclamanta C. E. prin mandatar D. N. in contradictoriu cu pârâții M. S. P. Primarul M., C. L. Al M. S. și C. N. de C. F."C."SA-S. Regională C. C.-Diviza Patrimoniu.
La data de 23.05.2012 cauza a fost suspendată pentru neîndeplinirea de către reclamanta a obligațiilor stabilite în sarcina acestuia de către instanță, în temeiul art. 1551 alin. (1) C. proc. civ.
La data de 20.05.2013 reclamanta a formulat cerere de repunere pe rol a cauzei.
Conform dispozițiilor normative care reglementează instituția perimării:
Art. 248 C. proc. civ. – (1) Orice cerere de chemare în judecată, contestație, apel, recurs, revizuire și orice altă cerere de reformare sau de revocare se perimă de drept, chiar împotriva incapabililor, dacă a rămas în nelucrare din vina părții timp de un an. Partea nu se socotește în vină, când actul de procedură urma să fie îndeplinit din oficiu.
(2) Termenul perimării nu curge cât timp, fără vina părții, cererea n-a ajuns încă la instanța competentă să o judece sau nu se poate fixa termen de judecată.
(3) În materie comercială termenul de perimare este de șase luni.
P. sentința civilă nr. 8684 din data de 11 septembrie 2013, pronunțată de Judecătoria S., în dosar nr._, s-a constatat perimată cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta C. E. in contradictoriu cu pârâții M. S. P. Primarul M., C. L. al M. S. și C. Naționala de C. F."C."SA - S. Regională C. C. - Diviza Patrimoniu.
Pentru a pronunța această sentință instanța de fond a reținut următoarele:
Analizând sesizarea din oficiu privind perimarea cererii din perspectiva textului de lege citat anterior, Judecătoria constată că în cauză sunt întrunite condițiile cerute de lege pentru constatarea cererii ca fiind perimată, deoarece de la data suspendării judecății pricinii și până în prezent a trecut o perioadă de timp mai mare de un an.
Cu privire la susținerile mandatarului reclamantei conform cărora perimarea nu poate opera întrucât cerere de repunere pe rol a fost făcută înainte de împlinirea termenului de 1 an de la data suspendării, instanța constată că acestea se dovedesc a fi neîntemeiate pentru următoarele considerente:
Într-adevăr, la data de 20.05.2013 reclamanta a formulat cerere de repunere pe rol, însă prin încheierea de ședință din data de 26.06.2013 instanța a respins cererea de repunere pe rol ca neîntemeiată și a menținut măsura suspendării judecății cauzei, motivat de faptul că reclamanta nu a îndeplinit obligațiile stabilite în sarcina sa.
În aceste condiții cererea de repunere pe rol nu a produs nu a avut efect întrerupător pentru termenul de perimare deoarece fiind respinsă, cauza nu a fost repusă pe rol, ci a rămas în stare de suspendare.
Cererea de repunere pe rol reprezintă un act de procedura făcut în vederea judecării procesului, numai în măsura în care este admisă de instanță, în condițiile în care sunt îndeplinite de către reclamant obligațiile stabilite în sarcina sa.
Interpretară contrară ar paraliza complet instituția perimării cererii, deoarece în cazul cauzelor suspendate în temeiul art. 1551 C. proc. civ., ori de câte ori reclamantul ar dori să întrerupă cursul perimării, ar depune formal o cerere de repunere pe rol a cauzei suspendate, fără a-și îndeplini obligațiile stabilite în sarcina sa (pentru care de altfel a și fost suspendată cauza).
Așa fiind, în raport de dispozițiile art. 249 Cod proc civ. rap. la art. 1551 Cod proc civ., numai cererea de repunere pe rol admisă de către instanța întrerupe cursul suspendării, astfel că susținerile mandatarului reclamantei se dovedesc neîntemeiate.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamantă C. E., considerând-o netemeinică și nelegală.
P. încheierea de ședință din data de 23.05.2012 instanța a dispus suspendarea cererii, în temeiul art. 1551 alin. (1) C. proc. civ.
La data de 20.05.2013, în temeiul art. 1551 alin. (1) C. proc. Civ., cererea de repunere pe rol a cauzei ce a fost înregistrată sub nr. 8240/20.05.2013.
La data de 21.05.2013 s-a ficat termen la data de 26.06.2013.
Potrivit prev. art. 248 C. proc. civ. Orice cerere de chemare în judecată, se perimă de drept, dacă a rămas în nelucrare din vina părții timp de un an, iar conform art. 249 Cod proc civ. Primarea se întrerupe prin îndeplinirea unui act de procedură făcut în vederea judecării procesului de către partea care justifică un interes.
Precizează că a înregistrat cererea de repunere pe rol a cauzei la data de 20.05.2013, deci înainte de împlinirea termenului de 1 an (23.05.2013), iar această cerere a întrerupt cursul perimării.
În drept au fost invocate prevăzute art. 253 alin. 2 Cod procedură civilă.
Analizând sentința prin prisma motivelor de recurs invocate, dar și în lumina dispozițiilor art. 304 pct.9 C.p.c și art.3041 Cod procedură civilă, tribunalul constată următoarele:
Conform art.249 C.p.c perimarea se întrerupe prin îndeplinirea unui act de procedură făcut în vederea judecării procesului de către partea care justifica un interes.
Din analiza acestui text de lege rezultă că un act de procedură produce efectul juridic al întreruperii perimării numai dacă aparține acelei părți care poate justifica un interes în obținerea întreruperii perimării, iar scopul urmărit prin îndeplinirea acestuia este acela de a continua judecarea procesului.
Determinarea înțelesului sintagmei “făcut în vederea judecării procesului” aparține instanțelor de judecată chemate să aprecieze în funcție de împrejurările concrete ale unei cauze, dacă prin formularea unui astfel de act procedural se dorește în mod real redeschiderea judecății pentru o finalizare a procesului sau doar înlăturarea aplicării dispozițiilor procedurale care sancționează pasivitatea părții, manifestată în decurs de un an.
Din această perspectivă relevante rămân în speță dispozițiile art.155 indice 1 C:p.c care au ca fundament măsura suspendării pronunțată de instanță la data de 19.09.2012.
Potrivit art.155 indice 1 C.p.c când constată desfășurarea normală a procesului este împiedicată din vina părții reclamante prin neîndeplinirea obligațiilor prevăzute ori stabilite în cursul judecății, instanța poate suspenda, arătând în încheiere care anume obligații. La cererea părții judecata va fi reluată dacă obligațiile la care se referă art.1 au fost îndeplinite potrivit legii.
Rezultă că în ipoteza suspendării întemeiate pe art.155 indice 1 C.p.c reluarea judecății este dublu condiționată, și anume:1) partea reclamantă să-și fi îndeplinit obligațiile prevăzute de lege ori de instanță în cursul judecății, cele care au determinat și justificat suspendarea și 2) judecata să poată continua, potrivit legii, adică să nu fi operat sancționarea perimării, până la formularea cererii de reluare a judecății.
Cum reluarea judecății este legal posibilă, în această ipoteză, numai partea reclamantă face dovada îndeplinirii obligațiilor care au determinat suspendarea, rezultă că pentru suspendările operate în temeiul art.155 indice 1 C.p.c, intenția părții de a se judeca procesul în înțelesul art.249 C.p.c rezidă din îndeplinirea tuturor obligațiilor stabilite în sarcina sa prin încheierea de suspendare.
per a contrario o cerere de redeschidere a judecății formulată de partea reclamantă înăuntrul termenului de perimare de un an, neînsoțită de dovezile îndeplinirii obligațiilor, care au impus suspendarea nu poate avea efect întreruptiv de perimare.
Este însă posibil ca partea să se afle în imposibilitatea îndeplinirii tuturor obligațiilor stabilite prin încheierea de suspendare pronunțată în temeiul art.155 indice 1 C.p.c din motive care exclud orice culpă, însă ele însele trebuie dovedite, pentru că numai o astfel de conduită relevă intenția fermă a părții de continuare a judecății, ieșirea din pasivitate și efortul depus pentru a sesiza instanța cu o cerere de chemare în judecată în conformitate cu dispozițiile art.112 C.p.c și a finaliza procesul.
O cerere de reluare a judecății respinsă irevocabil, nu poate determina întreruperea cursului perimării, încheierea de respingere creând prezumția lipsei unei intenții reale, a părții de a continua judecata, în condițiile în care a formulat o astfel de cerere fără să-și fi îndeplinit toate obligațiile stabilite de instanță.
P. respingerea unei astfel de cereri cauza rămâne suspendată, nu operează o repunere pe rol, iar termenul de perimare curge în continuare, astfel că numai o cerere de redeschidere a judecății, admisă de instanță ar putea produce efectul întrerupător de perimare în raport cu dispozițiile art.249 raportat la art.155 indice 1 C.p.c.
P. încheierea de ședință din data de 23.05.2012 instanța a dispus suspendarea cererii, în temeiul art. 1551 alin. (1) C. proc. Civ, pentru neîndeplinirea obligațiilor stabilite în sarcina sa, respectiv evaluarea obiectului cererii în revendicare și de a timbra cererea la valoarea estimată. încheiere care nu a fost recurată de reclamantă în situația în care ar fi considerat că cererea sa era formală și suspendarea în temeiul art.155 indice 1 C.p.c nelegală.
La data de 20.05.2013, în temeiul art. 1551 alin. (1) C. proc. Civ., cererea de repunere pe rol a cauzei ce a fost înregistrată sub nr. 8240/20.05.2013, fără însă ca reclamanta recurentă să-și îndeplinească obligațiile stabilite în sarcina sa.
La data de 26.06.2013 instanța a respins cererea de repunere pe rol, reținând că reclamanta nu și-a îndeplinit obligațiile: respectiv evaluarea obiectului cererii în revendicare și de a timbra cererea la valoarea estimată, sens în care a fost citată (dovada de îndeplinirii de procedurii de citare).
La același termen instanța a invocat din oficiu excepția de perimare și a acordat un nou termen, pentru a cita reclamanta recurentă în vederea formulării apărărilor asupra acestei excepții.
P. prisma tuturor acestor argumente tribunalul constată că cererea de repunere formulată la data de 20.05.2013 nu este de natură să producă efectul prevăzut de art.249 C.p.c pentru că nu se poate considera că a fost făcută cu intenția de reluare a judecății, ci doar în scopul obținerii întreruperii cursului perimării, rațiuni pentru care la termenul din data de 26.06.2013, când a fost pusă în discuție excepția de perimare era îndeplinit termenul de perimare de 1 an de zile (potrivit art.101 alin.3 Cp.c termenul statornicit pe ani se consideră îndeplinit în ziua anului lunii, zile corespunzătoarea celei în care a început-23.05._13).
Instanța consideră că aplicarea riguroasă a unor sancțiuni procedurale, precum suspendarea în baza art.155 indice 1 C.p.c, ori perimarea cererii de chemare în judecată nu este de natură să afecteze dreptul de acces la justiție al părții reclamante, în interpretarea pe care Curtea Europeană a Drepturilor Omului a dat-o prin jurisprudența sa, dispozițiilor art.6 din Convenție acest drept nefiind unul absolut. Se permite așadar statelor membre, ca prin norme interne să aducă limitări implicite acestui drept, proporționale scopului urmărit, acela al păstrării unui echilibru între interesele private ale părților în procesul civil și interesul general al unei bune administrări a justiției și clarificării situațiilor juridice deduse judecății, într-un termen rezonabil. Ceea ce se sancționează este inerția părții reclamante, atitudinea sa culpabilă, iar aplicarea acestor sancțiuni este previzibilă în caz de pasivitate, acordându-se un termen de un an, în cazul perimării, pentru ca partea să-și îndeplinească obligațiile privind formularea unei cereri cu respectarea dispozițiilor art.112 C.p.c, care condiționează judecarea pricinii. Perimarea răspunde așadar exigențelor unui proces echitabil.
Constatând că instanța de fond a dat o interpretare corespunzătoare dispozițiilor legale mai sus menționate, tribunalul în conformitate cu dispozițiile art. 312 Cod procedură civilă, va respinge recursul, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de recurenta reclamantă C. E., domiciliată în București, sector 5, .. 49, ., . D. N. cu domiciliul în S., Piața E. T. nr. 6, județul O., împotriva sentinței civile nr. 8684 din data de 11 septembrie 2013, pronunțată de Judecătoria S., în dosar nr._, în contradictoriu cu intimații pârâți M. S. prin primar, cu sediul în S., K., nr. 1, Județul O., C. L. al M. S., cu sediul în S., K., nr. 1, Județul O., și C. Națională de C. F. C. SA S. Regională C. C. - Divizia Patrimoniu, cu sediul în C., ., județul D..
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 27 Noiembrie 2013 la Tribunalul O..
Președinte, A. C. Tițoiu | Judecător, M. I. S. | Judecător, C. C. |
Grefier, M. R. |
Red. IB
Tehnored.BA
J.f. D.L.
Ex. 2
| ← Contestaţie la executare. Decizia nr. 1087/2013. Tribunalul OLT | Contestaţie la executare. Decizia nr. 1029/2013. Tribunalul OLT → |
|---|
