Contestaţie la executare. Decizia nr. 601/2012. Tribunalul OLT
| Comentarii |
|
Decizia nr. 601/2012 pronunțată de Tribunalul OLT la data de 30-05-2012 în dosarul nr. 601/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL O.
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIE Nr. 601/2012
Ședința publică de la 30 Mai 2012
Completul compus din:
PREȘEDINTE I. D.
Judecător A. C. Tițoiu
Judecător M. I. S.
Grefier M. R.
Pe rol, judecarea recursului civil, având ca obiect contestație la executare, privind pe recurenta contestatoare O. F., domiciliată în S., .. 3ABC, ., județul O., împotriva sentinței civile nr. 6567 din data de 14 decembrie 2010, pronunțată de Judecătoria S., în dosar nr._, în contradictoriu cu intimata B. T. – S. S., cu sediul în S., C. II nr. 1, județul O., având ca obiect – contestație la executare.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă avocat M. F. pentru recurenta contestatoare O. F., lipsă intimata B. T. S..
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care;
Avocat M. F. solicită admiterea cererii și repunerea cauzei pe rol având în vedere că la dosar au fost depuse, în copie, sentința nr. 279/24.05.2011, pronunțată de Curtea de Apel C. și decizia nr. 4660/11.10.2011, pronunțată de ICCJ București, ambele în dosar nr._ .
Instanța in temeiul art.244 al.2 si art.245 C.pr.civ, admite cererea de repunere pe rol și dispune repunerea cauzei pe rol.
Constatând dosarul în stare de soluționare, a acordat cuvântul pe recursul promovat.
Avocat M. F., având cuvântul pentru recurenta contestatoare, arată că debitul a fost achitat integral astfel că cererea de recurs a rămas fără obiect.
Solicită restituirea cauțiunii achitata aferent cererii de suspendare a executării silite.
TRIBUNALUL
Asupra recursului civil de față:
Prin cererea înregistrată la data de 26.08.2010 pe rolul Judecătoriei S., reclamanta O. F. în contradictoriu cu intimata B. T. - S. S. a formulat contestație la executare împotriva executării silite pornite de intimata, pe care a considerat-o netemeinică și nelegală.
In motivarea acțiunii, s-a arătat că prin adresa nr. 3929/13.08.2010 emisa de S. Antonel, in calitate de executor bancar la cererea Băncii T. - S. S. a solicitat ..R.L. S. sa înființeze poprire asupra venitului sau net lunar, în cota de 1/3, pana la recuperarea debitului de_ lei, susținându-se ca aceasta suma se datorează conform contractului de credit nr. 143/07.03.2007.
De asemenea contestatoarea a invocat necompetenta materială a executorului bancar în efectuarea procedurii de executare silită, întrucât nu există text de lege în baza căruia executorii bancari să desfășoare aceste activități publice de executare silită.
Astfel, a precizat faptul ca, corpul executorilor bancari a fost constituit in baza Legii bancare nr. 58/1998. publicata in M.Of nr. 121 din 23.03.1998, care la art. 88. alin. 2, prevedea ca "Separat sau in cadrul asociațiilor profesionale, băncile vor putea să-si organizeze un corp propriu de executori, a cărui activitate va fi strict legata de punerea în executare a titlurilor executorii aparținând băncilor".
De asemenea, la alineatul 3 al art. 88 din Legea bancara nr. 58/1998 se stipula expres ca "Statutul acestui corp de executori va fi aprobat prin ordin al ministrului justiției".
Conform acestor acte normative, competenta efectuării executării silite a obligațiilor ce decurg din titluri executorii aparținând unei bănci (respectiv contracte de credit încheiate cu B.), aparținea, pana la data de 01.01.2007 corpului executorilor bancari, conform art. 88 din Legea nr. 58/1998 coroborat cu art. 2 și art. 10 din Statutul Corpului executorilor bancari. De asemenea, menționează faptul ca în prezent legea bancara nr. 58/1998 este abrogata prin OG 99/2006, iar de la data intrării în vigoarea a acestei ordonanțe corpul executorilor bancari funcționează în afara legii.
Pe cale de consecința, contestatorul a solicitat instanței sa se constate faptul ca executorul bancar nu mai are competenta materiala de punere in executare a unui titlu executoriu.
De asemenea a invocat nulitatea absoluta a executării silite motivat de faptul ca executorul bancar nu are competenta materiala de a efectua acte de executare silita, întrucât activitatea sa nu mai este reglementata expres, in prezent nefiind aprobat prin ordin al ministrului justiției Statutul Corpului executorilor bancari. Astfel potrivit art. 105 alin. 2 din Codul de procedura civila „actele îndeplinite cu neobservarea formelor legale sau de un funcționar necompetent se vor declara nule numai daca prin aceasta s-a pricinuit părtii o vătămare ce nu se poate înlătura decât prin anularea lor. In cazul nulităților prevăzute anume de lege, vătămarea se presupune pana la dovada contrarie ".
In acest sens, consideră ca sunt aplicabile dispozițiile art. 399, alin. 2 din Codul de procedura civila, conform cărora "nerespectarea dispozițiilor privitoare la executarea silita insasi sau la efectuarea oricărui act de executare atrage sancțiunea anularii actului nelegal".
In cazul de fata, este de domeniul evidentei ca actele de executare silita au fost efectuate de către un funcționar necompetent, iar prin acestea a fost creata o vătămare neîndoielnica a patrimoniului contestatoarei, fiindu-i afectate veniturile salariate.
Pe fond, s-a arătat ca executarea silita este, de asemenea, nelegala si neîntemeiată, întrucât in ceea ce privește presupusul contract de fidejusiune, nu sunt îndeplinite condițiile ad validitatem prevăzute de Codul civil. Astfel, fiind vorba despre un contract si contractul de fidejusiune trebuie sa îndeplinească toate condițiile necesare de validitate. In cazul de fata, nu exista acordul părtilor, în sensul ca nu exista acordul de voința al băncii, pe formularul respectiv nefiind aplicata stampila băncii si nici semnăturile reprezentanților acesteia.
In al doilea rând, contestatoarea a învederat faptul ca, contractul de credit conține clauze abuzive, care potrivit reglementarilor in vigoare sunt nule, aceste clauze fiind înscrise de către banca pe un formular pretipizat care a fost pus in fata sa fara a i se acorda timpul necesar lecturării si luării la cunoștința despre conținutul acestora si, implicit, nefăcând obiectul unei prealabile negocieri, cerându-i-se sa-l semneze de îndată. Consideră ca, la încheierea contractului, din motive de celeritate, datorita poziției dominante deținuta de banca, in opoziție cu contestatoarea, banca a prezentat un contract cu clauze prestabilite, iar aceasta nu a avut alta posibilitate, obligata fiind sa-l semneze.
Contestatia a fost legal timbrata.
In dovedire, contestatoare a atașat la dosar un set de înscrisuri.
Intimata B. T. SA S. S. a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea contestației, ca neîntemeiată.
În motivarea întâmpinării a arătat ca la data de 04.06.2010 a formulat cerere de executare silită împotriva garantului O. F. al debitorului R. M. - F. pentru recuperarea debitului în sumă de 13.888,18 lei și dobânzile aferente până la achitarea lor integrală. Corpul executorilor bancari din cadrul băncii a început formele de executare silită în conformitate cu dispoz.art. 387 și urm Cod proc.civ. obținând încuviințarea executării silite a titlului executoriu reprezentat de contractul de credit, dată de Judecătoria S. în dosar nr._ .
A mai arătat că în baza Statutului (art. 11) executorii bancari își desfășoară activitatea, exercitându-și atribuțiile prevăzute la art. 190 din același statut, pe întreg teritoriul României.
S-a mai arătat că a declarat scadent anticipat creditul, ca urmare a nerespectării condițiilor contractuale, în sensul neachitării datoriilor aferente, împrumutatul înregistrând un serviciu al datoriei de peste 90 de zile.
Atașat întâmpinării intimata a depus la dosar un set de înscrisuri.
La data de 09.11.2010 contestatoarea a depus la dosar o precizare la acțiune prin care a învederat instanței faptul ca înțelege sa conteste încheierea nr. 2157/21.06.2010 pronunțata de Judecătoria S. în dosarul nr._, înțelege sa conteste titlul executoriu reprezentat de contractul de credit nr. 143/07.03.2007, înțelege sa conteste executarea însăși, si solicita în temeiul art. 403 alin. 1 cpc suspendarea executării silite până la soluționarea contestației.
Soluția instanței de fond:
Prin sentința civilă nr. 6567 din data de 14 decembrie 2010, pronunțată de Judecătoria S., în dosar nr._ , s-a respins cererea de suspendare a executării silite formulata de contestatoarea O. F., ca neîntemeiată.
S-a respins excepția necompetentei materiale a executorului bancar invocata de contestatoarea O. F., ca neîntemeiata.
S-a respins contestația la executare formulata de contestatoarea O. F., în contradictoriu cu intimata B. T.-S. S., ca neîntemeiată.
Motivarea instanței de fond:
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut relativ la contestatia la executare astfel cum a fost precizata, că art. 399 al. 1, teza I C. prevede principiul general ca împotriva executării înseși, precum si împotriva oricărui act de executare se poate face contestație de catre cei interesați sau vătămați prin executare.
Contestația la executare este mijlocul procedural prin care părțile sau terțele persoane vătămate prin executare, se pot plânge instanței competente in scopul de a obține desființarea actelor ilegale de executare.
S-a avut în vedere faptul ca argumentele invocate în cadrul contestației la executare reprezintă apărări de fond ale actelor de executare respectiv cu privire la anularea încheierii nr. 2157/21.06.2010 pronunțata de Judecătoria S. în dosarul nr._ si nu justifică suspendarea executării silite pe calea contestației la executare.
În ceea ce privește excepția necompetentei materiale a executorului bancar invocata de contestatoarea O. F., a fost respinsă de instanță, ca fiind neîntemeiată. Astfel, corpul executorilor bancarei se organizează și funcționează potrivit prevederilor OG nr. 99/2006 și ale Statului executorilor bancari aprobat prin Ordinul Ministrului Justiției nr. 2628/C/08.11.1999, ordin și statut care nu sunt abrogate si sunt în vigoare, executorul bancar având competența materiala sa pună în executare contractul de credit nr. 143/07.03.2007.
Potrivit prevederilor din Statutul Executorilor Bancari, aceștia sunt investiți sa îndeplinească orice activități legale în scopul realizării voluntare sau, când este cazul, prin executare silita a obligațiilor stabilite prin titlurile executorii ce aparțin băncilor.
Potrivit art. 418 – „(1) Instituțiile de credit pot să-și constituie asociații profesionale, care să le reprezinte interesele colective față de autoritățile publice, să studieze probleme de interes comun, să promoveze cooperarea, să informeze membrii asociației și publicul și să organizeze serviciile de interes comun. Asociațiile profesionale ale instituțiilor de credit colaborează cu B. Națională a României. (2) Separat sau, după caz, în cadrul asociațiilor profesionale, instituțiile de credit pot să-și organizeze un corp propriu de executori, a cărui activitate este strict legată de punerea în executare a titlurilor executorii aparținând instituției de credit și altor entități care aparțin grupului acesteia și care desfășoară activități financiare. (3) Statutul acestui corp de executori se aprobă prin ordin al ministrului justiției, iar activitatea acestuia se desfășoară în conformitate cu dispozițiile în materie din dreptul comun.” Astfel corpul executorilor bancari a fost aprobat prin Ordinul Ministrului Justiției nr. 2628/C/1999, ordin care nu este abrogat.
În ceea ce privește fondul cauzei, actele de executare emise de biroul executorului judecătoresc, instanța a constatat că acestea au fost emise cu respectarea dispozițiilor legale în materie.
In speță, titlul executoriu este contractul de credit nr.143/07.03.2007 pentru care nu este necesara învestirea cu formula executorie, el putând fi e4xecutat silit.
Potrivit dispozițiilor art. 374 Cod pr. civila, nici o hotărâre judecătorească nu se va putea executa daca nu este investita cu formula executorie, afara de anumite hotărâri prevăzute de lege, care se executa fără formula executorie.
Potrivit Deciziei nr. XIII din 20.03.2006 a ICCJ, dispozițiile art. 79 alin. 2 din Legea nr. 58/1998, se interpretează în sensul ca se atribuie contractelor de împrumut bancar, fără nicio distincție, valoarea de titlu executoriu și au în vedere, prin prisma unor interese de ordine publică și a regulilor prescrise executării silite în natură a obligațiilor, nu numai contractele care se vor încheia după . textului menționat, dar și pe cele încheiate sub imperiul legii vechi. Mai exact, acțiunea în timp a textului menționat cuprinde și efectele viitoare ale unor raporturi juridice trecute (facta futura), ceea ce impune concluzia, în baza art. 1 din Codul civil, că textul, privit ca lege nouă, este de imediată aplicare.
Potrivit art. 374 indice 1 cod procedura civila înscrisurile cărora legea le recunoaște caracterul de titlul executoriu sunt puse în executare fără investirea cu formula executorie.
Astfel, în mod corect instanța a încuviințat executarea silita a contractului de credit bancar nr. 143/07.03.2007, acesta constituind titlu executoriu, nefiind necesara învestirea acestuia cu formula executorie, neexistând nici un motiv de anulare a încheierii nr.2157/21.06.2010..
Instanța a constatat faptul ca contestatoarea O. F. nu a precizat motivul de nelegalitate al actelor de executare contestate.
Astfel, față de cele arătate, instanța a reținut ca actele de executare efectuate în dosarul de executare nr._ de executor bancar S. Antonel sunt legal întocmite din punct de vedere atât al formei (fiind respectate condițiile privind conținutul somației, conform art. 387 C.pr.civila, executarea urmând a începe conform acestor dispoziții doar după comunicarea acestei somații), cât si al fondului,
nefiind motive temeinice pentru anularea acestora.
Respingând contestația la executare formulată, instanța a menținut actele de executare efectuate în dosarul de executare.
Astfel potrivit dispozițiilor art. 969 alin. 1 cod civil convențiile legal făcute au putere de lege între părțile contractante, iar actul juridic încheiat de către părți se impune părților întocmai ca și legea.
Aceste critici invocate de către contestatoare în ceea ce privește clauzele abuzive din contractul de credit menționat ar fi putut fi invocate de către contestatoare și pe calea unei acțiuni separate, respectiv o acțiune în anularea clauzelor abuzive din contractul de credit acțiune pe care contestatoarea nu a formulat-o, iar așa cum prevad dispozițiile art. 399 alin. 3 cpc prezenta instanța de executare, competenta sa soluționeze contestația la executare formulata nu poate, potrivit art. 399 al.1 si 3 C. pr. civila sa procedeze la analiza acestor aparari de fond invocate în contestatie, acest lucru fiind posibil doar daca, titlul executoriu nu ar fi fost emis de o instanța judecătoreasca, precum și daca legea nu prevede în acest scop o altă cale de atac, ceea ce nu este cazul în speța de fața, legea prevăzând o cale separata de anulare a clauzelor abuzive din contractele de credit.
În ceea ce privește capătul de cerere privind întoarcerea executării, capăt de cerere accesoriu contestației la executare, instanța a constatat că este neîntemeiat, acesta fiind admisibil doar în situația desființării titlului executoriu sau însăși a executarii silite, ceea ce nu este cazul în speță, titlul executoriu și actele de executare nefiind desființate.
Calea de atac exercitată:
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs recurenta contestatoare O. F., criticând-o pentru netemeinicie și nelegalitate, invocând dispozițiile art. 304 pct.9 cpc, solicitând modificarea sentinței recurate, în sensul admiterii contestației la executare și, în principal să se constate nulitatea absolută a încheierii nr.2157 din 21.06.2010 pronunțată de Judecătoria S. în dosarul nr._, a titlului executoriu, în ceea ce privește presupusul contract de fidejusiune precum și a întregii executări silite pornite de executorul S. Antonel.
Recurenta contestatoare a arătat ca in mod nelegal instanta de fond a respins cererea de suspendare a executarii silite, deoarece executarea începuta era de natura a o prejudicia, argumentele in acest sens fiind invocate prin precizarea din data de 09.11.2010.
De asemenea, consideră că instanța de fond a făcut o interpretare eronată a problemei de drept dedusă judecății, atunci când a apreciat că Ordinul Ministrului Justiției nr.2628 /C/1999 reprezintă cadrul legal în ceea ce privește competența materială a executorului bancar de a pune în executare un titlu executoriu.
În aceste condiții, competența materială pentru executarea titlului executoriu aparține exclusiv executorului judecătoresc, acesta fiind singurul în măsură să aducă la îndeplinire prin executare silită, potrivit dreptului comun, un titlu executoriu.
Astfel, în condițiile în care activitatea de executare bancară, respectiv drepturile, obligațiile, competența materială, teritorială a executorilor bancari și alte aspecte specifice nu sunt reglementate în conformitate cu legea, actele de executare realizate de către aceștia, fără drept, sunt lovite de nulitate.
S-a mai arătat că motivarea instanței de fond este contradictorie, deoarece pe de o parte aceasta analizează critica potrivit careia contractul de credit cuprinde clauze abuzive, iar pe de altă parte, apreciaza ca respectivele critici ar putea fi invocate pe calea unei actiuni separate. Se invoca in acest sens dispoz art.304 pct.7 C.pr.civ.
De altfel, instanța de fond nu s-a pronunțat asupra criticilor privind valabilitatea contractului de credit, precum și asupra incertitudinii creanței pentru care s-a început executarea silită, ori această obligație îi incumba conform art. 261 al.1, pct.5 cod procedură civilă.
Consideră recurenta că este inechitabil ca girantul, fidejusorul, să fie obligat la plata unei datorii pe care acesta a înțeles să o achite numai dacă debitorul principal ar fi insolvabil și nu de drept, în locul său.
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 304 ind.1 și art. 304 pct.7 și 9 cod procedură civilă.
Intimata B. T. a formulat la data de 14.02.2011 intâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului, ca nefondat si mentinerea solutiei pronuntate de instanta de fond.
In motivarea intâmpinării intimata a arătat că executorul bancar este organul investit cu autoritate de stat pentru a impune debitorului urmărit obligatia de a executa dispozitiile din titlul executoriu.
Contractul de credit a fost legal incheiat cu respectarea tuturor conditiilor de validitate, iar referitor la clauzele abuzive s-a consemnat chiar in conținutul contractului că toate clauzele cuprinse in acesta au făcut obiectul negocierii directe.
Recurenta contestatoare s-a obligat prin contract sa răspundă solidar cu titularul contractului de credit de plata sumelor datorate băncii si ca renunța la beneficiul de diviziune si discuțiune.
La data de 15.02.2011 recurenta contestatoare a formulat cerere de suspendare a executării silite, pana la soluționarea irevocabilă a prezentei cauze.
La data de 22.02.2011 intimata a formulat note scrise prin care a solicitat respingerea ca neîntemeiata a cererii de suspendare a executării silite.
La termenul din data de 23.02.2011 instanta a admis cererea de suspendare a executarii silite si a dispus aceasta masura pana la solutionarea irevocabila a contestatiei la executare.
Având in vedere faptul că recurenta contestatoare a invocat exceptia de nelegalitate a Ordinului Ministrului Justiției si Libertăților Cetățenești nr.2628/1999, la acelasi termen s-a dispus suspendarea judecatii recursului, pana la solutionarea exceptiei invocate. Aceasta cerere a fost scoasa de pe rol si inaintata Curtii de Apel C..
La data de 06.03.2012 recurenta a formulat cerere de repunere pe rol a cauzei, prin care a arătat ca a achitat integral debitul si dobânzile aferente si a solicitat totodata restituirea cauțiunii in cuantum de 1450 lei, achitata pentru cererea de suspendare a executarii silite.
Cauza a fost repusa pe rol la termenul din data de 30.05.2012, când recurenta contestatoare a facut dovada solutionarii irevocabile a exceptiei de nelegalitate a Ordinului nr.2628/1999, in cadrul dosarului nr._ .
Analizând recursul formulat prin prisma motivelor invocate, raportat la dispozițiile legale incidente in cauza, Tribunalul constata ca acesta este nefondat si urmează a fi respins.
Relativ la modalitatea de solutionare de catre instanta de fond a cererii de suspendare a executarii silite, Tribunalul constata ca acest motiv a ramas fara obiect, prin prisma admiterii cererii de suspendare pe care recurenta contestatoare a formulat-o in recurs, prin încheierea din data de 23.02.2011.
Pe de altă poarte, in mod corect a retiunut instanta de fond ca competența materială pentru executarea titlului executoriu reprezentat de un contract de credit bancar aparține executorului bancar, facând o corecta aplicare in speță a Ordinului nr.2628/1999, care nu a fost abrogat.
Astfel, susținerile recurentei contestatoare in sensul ca abrogarea Legii nr.58/1998 lipsește de efecte Ordinul emis in executarea sa, nu pot fi retinute deoarece reglementările anterioare ale Legii nr.58/1998 privind constituirea si functionarea corpului propriu de executare pentru bănci/instituții de credit au fost preluate intocmai de OUG nr.99/_ asigurând in continuare acelasi regim juridic in materie.
Nu se poate retine o motivare contradictorie a instantei de fond, care a facut o corecta aplicare a dispoz art.399 C.pr.civ., retinând ca pentru stabilirea caracterului abuziv al clauzelor contractului de credit contestatoarea avea la dispozitie o altă cale, reglementata de Lega nr.193/2000 privind clauzele abuzive din contractele incheiate intre comercianți si consumatori.
S-a reținut pe de altă parte faptul ca contractul de credit legal incheiat are putere de lege intre părtile contractante, potrivit art.969 C.civ. din 1864, ceea ce nu contrazice aspectele mentionate mai sus.
In aceasta modalitate instanta de fond a retinut si valabilitatea contractului de credit, constatând ca acesta este legea părtilor, fiind legal incheiat.
De altfel observând contractul de credit nr.143/07.03.2007 ce a facut obiectul executarii silite, Tribunalul constata ca acesta este semnat de catre creditoare, prin reprezentanții sai.
Prin hotărârea instantei de fond s-a retinut ca in cauza sunt indeplinite atât conditiile de forma cât si conditiile de fond ale executarii silite, fiind astfel analizata implicit si certitudinea creanței.
Potrivit dispoz art.379 al.2 C.pr.civ., creanta certa este aceea a carei existenta rezulta din insusi actul de creanță sau din alte acte chiar neautentice, emanate de la debitor sau recunoscute de dânsul. In cauza creanța rezulta din contractul de credit nr.143/07.03.2007 in care contestatoarea reclamanta figureaza in calitate de garant.
Se mai retine că recurenta contestatoare s-a obligat prin contract sa răspundă solidar cu titularul contractului de credit de plata sumelor datorate bancii si ca renunta la beneficiul de diviziune si discuțiune (fila 14 dosar fond).
Față de cele ce preced, Tribunalul constata ca in cauza nu sunt incidente motive care sa atraga modificarea solutiei instantei de fond, iar in temeiul dispoz art.312 al.1 teza a II-a si constatând că în cauză nu sunt incidente motive de ordine publica ce ar putea sa fie invocate de instanta din oficiu in conditiile art.306 al.2 C. pr.civ, Tribunalul va respinge ca nefondat recursul declarat de recurenta contestatoare O. F., împotriva sentinței civile nr. 6567 din data de 14 decembrie 2010, pronunțată de Judecătoria S., în dosar nr._, în contradictoriu cu intimata B. T. – S. S..
Relativ la cererea de restituire a cauțiunii achitata in cauza aferent cererii de suspendare a executarii silite formulata de recurenta contestatoare, Tribunalul constata ca potrivit art.723 ind.1 al.3 C.pr.civ., cautiunea se elibereaza celui care a depus-o in măsura in care asupra acesteia cel indreptățit in cauza nu a formulat cerere pentru plata despăgubirii cuvenite, pana la implinirea termenului de 30 de zile de la data la care, prin hotărâre irevocabilă, s-a soluționat fondul cauzei. Cu toate acestea, cauțiunea se eliberează de îndată daca partea interesata declara in mod expres că nu urmărește obligarea părtii adverse la despăgubiri pentru prejudiciile cauzate.
In speta se constata pe de o parte ca termenul de 30 de zile in care creditoarea ar fi putut solicita despăgubiri ca urmare a suspendarii executarii nu a expirat, iar pe de alta parte creditoarea, citata cu mentiune in acest sens, nu a arătat in mod expres că nu urmărește obligarea părtii adverse la despăgubiri pentru prejudiciile cauzate.
Prin urmare, cererea de restituire a cauțiunii va fi respinsa ca prematur formulată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de recurenta contestatoare O. F., domiciliată în S., .. 3ABC, ., județul O., împotriva sentinței civile nr. 6567 din data de 14 decembrie 2010, pronunțată de Judecătoria S., în dosar nr._, în contradictoriu cu intimata B. T. – S. S., cu sediul în S., C. II nr. 1, județul O..
Respinge cererea de restituirea a cauțiunii, ca prematur formulată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 30 Mai 2012, la Tribunalul O..
Președinte, I. D. | Judecător, A. C. Tițoiu | Judecător, M. I. S. |
Grefier, M. R. |
Red./Tehnored.MIS
JF.G. N.V.
Ex.2
| ← Obligaţie de a face. Hotărâre din 08-03-2012, Tribunalul OLT | Fond funciar. Sentința nr. 9/2015. Tribunalul OLT → |
|---|
