Fond funciar. Decizia nr. 281/2014. Tribunalul OLT
| Comentarii |
|
Decizia nr. 281/2014 pronunțată de Tribunalul OLT la data de 18-06-2014 în dosarul nr. 281/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL O.
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIE Nr. 281/2014
Ședința publică de la 18 Iunie 2014
Complet specializat în litigii de fond funciar, constituit din:
PREȘEDINTE I. D.
Judecător M. I. D.
Judecător A. C. Tițoiu
Grefier M. R.
Pe rol, judecarea recursului civil declarat de recurenta reclamantă D. S. E., domiciliată în C., ., județul O., împotriva sentinței civile nr._ din data de 18 noiembrie 2013, pronunțată de Judecătoria Slatina, în dosar nr._, în contradictoriu cu intimații pârâți C. L. Slatina și C. Județeană O. ambele de aplicarea legilor fondului funciar, Ț. D.- decedat, cu ultim domiciliu în Slatina, . 5, .- prin moștenitoare Ț. R., domiciliată în Slatina, ., ., ., având ca obiect- litigiu de fond funciar.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă avocat T. I. pentru moștenitoarea Ț. R., lipsă recurenta reclamantă D. S. E., intimatele pârâte C. L. Slatina și C. Județeană O. ambele de aplicarea legilor fondului funciar.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care;
Instanța procedând la verificarea competenței în temeiul art. 159 ind.1 alin. 4 c.p.c., constată în conformitate cu prevederile art. 2 alin. 3 c.p.c. că este competentă general, material și teritorial să soluționeze prezenta cauză.
Avocat I. T. depune la dosar chitanța nr._/2014 ce reprezintă onorariul de avocat și copie de pe certificatul de moștenitor nr. 9/20.01.2014, cu care face dovada că numita Ț. R. este singura moștenitoare a intimatului Ț. D., decedat.
Arată că nu mai are alte cereri de formulat sau probe de administrat.
Părțile prezente arată că nu mai au alte cereri de formulat sau probe de administrat.
Nemaifiind cereri de formulat, instanța constată cauza în stare de soluționare și acordă cuvântul asupra recursului.
Avocat I. T., având cuvântul pentru intimata moștenitoare Ț. R., solicită respingerea recursului ca nefondat întrucât pe baza întregului material probator instanța de fond a pronunțat o hotărâre temeinică și legală, ce se impune a fi menținută.
Solicită obligarea recurentei reclamante la plata cheltuielilor de judecată.
TRIBUNALUL
Asupra recursului civil de față:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Slatina la data de 05.11.2012, sub nr._, reclamanta D. S.-E. a solicitat în contradictoriu cu pârâții C. L. de Aplicare a Legilor F. F. Slatina, C. Județeană O. pentru A. Legilor F. F. și Toncu D., ca prin hotărârea ce se va pronunța:
1. să se constate nulitatea absolută parțială a titlului de proprietate nr. 7982/58 din 17.05.2002 și să se dispună diminuarea suprafeței cu 800 mp teren, respectiv cu suprafața de 600 mp situată în tarlaua 175, . mp în tarlaua 175, .> 2. să se dispună obligarea comisiilor de aplicare a legilor fondului funciar să elibereze un nou titlu, urmând ca din acesta să nu mai facă parte cele două suprafețe de teren sus menționate;
3. să se dispună obligarea pârâților la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea în fapt a cererii, reclamanta a arătat că la data de 14.02.1995 autorului său, D. I., i s-a eliberat titlul de proprietate nr. 6773/59 pentru suprafața de 8000 mp teren intravilan arabil, situat în tarlaua 175 . vecinătăți: N-. T. D-tru, S-De, V-Ț. M.
Titlul a fost eliberat în conformitate cu actele premergătoare, respectiv adeverința de proprietate și procesul verbal de punere în posesie.
În data de 17.05.2002, numitului Ț. M., autorul pârâtului Ț. D. i s-a eliberat titlul de proprietate nr. 7982/58 pentru suprafața totală de 6,6800 ha.
La momentul eliberării titlului, reprezentanții comisiei locale nu au ținut cont de faptul că actele premergătoare eliberării titlului de proprietate erau pentru suprafața de 6,60 ha.
La data de 25.11.1996 membrii comisiei locale au procedat la punerea în posesie a autorului pârâtului cu suprafața de 6,60 ha.
Ulterior au eliberat un titlu de proprietate pentru o suprafață mai mare decât cea pentru care se procedase la punerea în posesie, astfel că în titlul eliberat pârâtului este înscrisă și o suprafață de 600 mp în tarlaua 175, . se suprapune peste terenul proprietatea sa.
Din examinarea actelor premergătoare eliberării titlului de proprietate pe numele autorului Toncu D. se poate observa ca actele premergătoare (adeverința de proprietate si proces verbal de punere in posesie) sunt emise pentru suprafețe mai mici decât cele înscrise in titlul de proprietate.
În drept, cererea s-a întemeiat pe dispozitiile art. III din Legea nr. 169/1997.
Pârâtul Ț. D. a depus întâmpinare la data de 28.02.2013, prin care a invocat excepția lipsei calității procesuale active a reclamantei.
Pe fond, a solicitat respingerea acțiunii reclamantei ca neîntemeiată și obligarea acesteia la plata cheltuielilor de judecată aferente soluționării cauzei.
În motivare, pârâtul a arătat că autorul reclamantei D. I. s-a judecat cu tatăl său Ț. M., iar prin hotărâre irevocabilă s-a stabilit suprafața pentru care acesta este proprietar, ulterior delimitându-se terenurile prin semne de hotar, rezultând că hotărârea pronunțată este opozabilă reclamantei.
Titlul de proprietate a cărui anulare se solicită de către reclamantă a fost emis în anul 2002, iar de la data emiterii până la introducerea prezentei acțiuni, nici autorul și nici moștenitoarea acestuia, reclamanta, nu au contestat veridicitatea și autenticitatea acestuia, astfel că titlul a intrat în circuitul civil și a produs efecte juridice, terenul a fost îngrădit, s-a achitat impozitul legal.
Faptul că titlul a fost emis de C. Județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate denotă că reclamanta nu are calitate procesuală activă, deoarece nu are nici un drept asupra terenului pârâtului și nu l-a chemat în judecată pentru revendicare teren sau tulburare posesie.
Potrivit Legii nr. 18/1991, orice persoană care a luat cunoștință de actele premergătoare eliberării titlului de proprietate și manifesta un interes direct, justificat de calitatea de proprietar, avea posibilitatea să conteste în termen legal adeverința de proprietate sau procesul verbal de punere în posesie, reclamanta omițând să facă acest lucru în termenul prevăzut de lege.
Soluția instanței de fond:
Prin sentința civilă nr._ din data de 18 noiembrie 2013, pronunțată de Judecătoria Slatina, în dosar nr._, s-a admis excepția lipsei calității procesuale active a reclamantei D. S.-E., invocată de pârâtul TONCU D., prin întâmpinare.
S-a respins cererea formulată de reclamanta D. S. E., în contradictoriu cu pârâtele C. L. SLATINA, C. JUDEȚEANĂ O. și Ț. D., ca fiind formulată de o persoană fără calitate procesuala activă.
S-a respins cererea reclamantei privind obligarea pârâților la plata cheltuielilor de judecată.
Motivarea instanței de fond:
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut, referitor la excepția lipsei calității procesuale pasive a reclamantei, invocata de intimatul Toncu D. prin întâmpinare, că pe numele lui D. I., in calitate de moștenitor al defunctului D. G., s-a eliberat titlul de proprietate nr. 6773/59/14.02.1995 in reconstituirea dreptului de proprietate pentru suprafața totala de 8000 m.p. teren intravilan situat pe raza municipiului Slatina in T 175 P 3, cu vecinătățile N- . T. D., S- De, V- Toncu M.
Conform înscrisurilor depuse la dosarul cauzei s-a procedat de către numitul D. I. la dezmembrarea suprafeței de 8000 m.p. situata in T 175 P 3 cu formarea mai multor corpuri de proprietate (filele 80 și 81 dosar) si înstrăinarea a o parte dintre acestea, respectiv:
- prin contractul de donație autentificat sub nr. 2894/15.11.2005 la BNP P. G. numitul D. I. i-a donat numitei D. A. suprafața de 669,796 m.p. rezultata din acte si măsurători situata in T 175 P 3/9;
- prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 1274/27.05.2003 la BNP P. G. numitul D. I. le-a vândut numiților N. I. și N. M. suprafețele de 636,511 m.p. situata in T 175 P 3/5 și 633,612 m.p. situata in T 175 P 3/6;
- prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 7086/29.09.2003 la BNP D. T. numitul D. I. i-a vândut numitei A. L. M. suprafața de 628,212 m.p. situata in T 175 P 3 S 4;
- prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 118/20.01.2004 la BNP P. G. numitul D. I. le-a vândut numiților I. E. S. si D. M., in cota de ½ fiecare, suprafața de 661,472 m.p. situata in T 175 P 3/8.
Prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 1046/_ a BNP P. G. s-a vândut numitului D. M. si reclamantei D. S. E. suprafața de 671,938 m.p. rezultata din acte si măsurători situata in T 175 P 3/10.
La rândul sau, numitul D. M. a vândut prin contractele de vânzare-cumpărare autentificate sub nr. 7087/29.09.2003 la BNP D. T. si nr. 1263/30.06.2004 la BNP P. G., doua suprafețe de teren de 619,867 m.p. situata in T 175 P 3 și de 610,447 m.p. situata in T 175 P 3/2 .
2. Succesiunile lui D. M. si D. I..
D. M. a fost fiul lui D. I. si a predecedat acestuia la data de 17.07.2007, având ca moștenitori legali, conform certificatului de moștenitor nr. 28/13.06.2011 pe reclamanta D. S. E.-sotie supravietuitoare, D. I.-fiica, V. A.-fiica si D. A.-fiu.
Conform sentinței civile nr. 1804/08.02.2008 a Judecătoriei C. pronunțata in dosarul nr._/215/2007, definitiva prin nerecurare, reclamanta D. S. E. a primit in lotul său cota de ½ din cele două suprafețe de teren de 671,938 m.p. situata in Slatina, T 175 P 3/10 și de 661,472 m.p.teren situata in T 175 P 8.
D. I. a decedat la data de 21.03.2011, având in calitate de moștenitori legali pe D. E.-sotia supraviețuitoare, D. A.-nepot de fiu predecedat, D. I.-nepoata de fiu predecedat și V. A.-nepoata de fiu predecedat, iar in calitate de moștenitori testamentari pe D. E.-sotia supravietuitoare și D. I.- nepoata de fiu predecedat, conform certificatului de mostenitor nr. 18/17.06.2011 eliberat de BNP N. Ionascu.
Rezulta ca numiții D. A.-nepot de fiu predecedat, D. I.-nepoata de fiu predecedat și V. A.-nepoata de fiu predecedat au venit la succesiunea defunctului D. I. prin reprezentarea descendentului de gradul I-D. M. si ca reclamanta D. S. E. nu are calitatea de moștenitoare legala sau testamentara a numitului D. I..
In certificatul de moștenitor nr. 18/17.06.2011 eliberat de BNP N. Ionascu se menționează expres ca face parte din masa succesorala a defunctului D. I. (alături de alte bunuri imobile care nu au legătura cu prezenta cauza) suprafața de 887,946 m.p. teren arabil situata in Slatina T 175 P 11 cu nr. cadastral 2838, înscris in Cartea Funciara nr._ a localității Slatina, teren ce face parte dintr-o suprafața de 8000 m.p., moștenitorii declarând ca restul de 7112,054 m.p. teren a fost înstrăinată anterior.
3. Calitatea de succesori cu titlu particular a lui D. M. si reclamantei D. S. E. fata de suprafața de teren de 671,938 m.p. situata in Slatina, T 175 P 3/10 și cota de ½ din suprafața de 661,472 m.p. situata in T 175 P3/8.
Din contractele de vânzare-cumpărare menționate anterior si coroborate cu certificatul de moștenitor nr. 18/17.06.2011 eliberat de BNP N. Ionascu, instanța a concluzionat ca numiții D. M. si D. S. E. au intrat in proprietatea suprafeței de teren de 671,938 m.p. situata in Slatina, T 175 P 3/10 și a cotei de ½ din suprafața de 661,472 m.p. situata in T 175 P3/8 prin acte de înstrăinare, având calitatea de succesori cu titlu particular.
Conform cererii de intervenție formulata de reclamanta D. S. in dosarul nr._/311/2012 al Judecătoriei Slatina, aceasta a susținut ca pentru suprafața de teren de 661,472 m.p. situata in T 175 P3/8 are calitatea de coproprietar împreuna cu numitul I. E., în baza contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 118/20.01.2004 la BNP P. G. si sentinței civile nr. 1804/08.02.2008 a Judecătoriei C. pronunțata in dosarul nr._/215/2007, coproprietate care se confirma prin actele menționate.
Prin sentința civila nr. 7796/01.07.2011 pronunțata de Judecătoria Slatina si pusa executare silita, coproprietarul I. E. a fost obligat sa ii lase pârâtului Toncu D. suprafața de 241 m.p. teren si s-a stabilit linia de hotar intre suprafața de teren de 661,472 m.p. situata in T 175 P3/8 si terenul proprietatea pârâtului Toncu D..
Reclamanta D. S. E. a susținut prin cererea de intervenție ca aceasta sentința civila pronunțata in revendicare si grănițuire nu ii este opozabila.
Prin sentința civila nr. 7300/26.06.2013 a Judecătoriei Slatina pronunțata in dosarul nr._/311/2012, instanța a respins contestația la executare si cererea de intervenție formulata de actuala reclamanta, reținând ca sentința civila pronunțata in revendicare si grănițuire si prin care s-a stabilit ca suprafața de 241 m.p. teren îi aparține lui Toncu M. se bucura de putere de lucru judecat, nemaiputând fi contrazisa de nicio persoana ce pretinde un drept de proprietate asupra terenului respectiv fondat pe vreunul din raporturile juridice analizate de instanța in cadrul sentinței executate silit.
Rezulta ca pentru suprafata de 661,472 m.p. situata in T 175 P3/8 aflata in coproprietate între reclamanta D. S. Ecatrina si I. E. in cote de 1/2 pentru fiecare s-a stabilit cu putere de lucru judecat ca nu exista suprapunere cu suprafata de teren proprietatea lui Toncu D..
Totodată, instanța a reținut din considerentele sentinței civile nr. 7796/01.07.2011 a Judecătoriei Slatina, pusa in executare silita, ca anterior, in anul 2000, între Ț. M. și D. I. s-a derulat un proces civil având ca obiect revendicare, ce a fost declanșat de cererea lui D. I. prin care solicita obligarea lui Ț. M. să-i lase în deplină proprietate suprafața de 1200 mp pe care o ocupă abuziv. Acest proces s-a soluționat irevocabil prin decizia Curții de Apel C. nr. 9553/23.08.2000 prin care a fost respins recursul formulat de D. I. împotriva deciziei instanței de apel, Tribunalul O., nr. 198/2000. S-a reținut atunci de către Tribunalul O. că D. I. a făcut dovada dreptului de proprietate pentru suprafața de 8000 m.p., însă că deținea 8035 m.p., iar Toncu M. (autorul pârâtului) a făcut dovada dreptului de proprietate pentru 7000 m.p., deținând 6975,75 m.p.
Rezulta ca anterior dezmembrării suprafeței de 8000 m.p. de către numitul D. I. si a înstrăinării a mare parte din suprafețele de teren rezultate din dezmembrare, acesta a avut in deplină proprietate si totodată, în posesie suprafața de 8000 m.p. teren înscris in titlul sau de proprietate, nerezultând vreo suprapunere de terenuri între cele două suprafețe de 8000 m.p. aparținând lui D. I. și 7000 m.p. aparținând lui Toncu M..
Prin urmare, întrucât D. M. si D. S. E. au intrat in proprietatea suprafeței de 671,938 m.p. teren situat in Slatina, T 175 P 3/10 și a cotei de 1/2 din suprafata de 661,472 m.p. situata in T 175 P3/8 prin acte de înstrăinare, având calitatea de succesori cu titlu particular, dreptul de proprietate al lui D. I. s-a transmis exact așa cum apărea el in patrimoniul vânzătorului D. I., acesta neputând ceda mai multe drepturi decât avea si, în consecința, a intrat in patrimoniul cumpărătorilor D. M. si D. S. E. numai cu privire la suprafața de 671,938 m.p. teren situata in Slatina, T 175 P 3/10 și cota de ½ din suprafața de 661,472 m.p. situata in T 175 P3/8.
Pentru cealaltă suprafața de teren, proprietatea exclusiva a reclamantei D. S. E. de 671,938 m.p., instanța a reținut ca in contractul de vanzare-cumpărare autentificat sub nr. 1046/_ la BNP P. G. s-a menționat „rezultata din acte si măsurători” situata in T 175 P 3/10 S 10, nr. cadastral provizoriu 2873 și inscrisă in cartea funciara nr._ a localității Slatina, cu dimensiunile N- S9, -33,65 m.p., E-rest proprietate D. I./.-19,87 m.p., S- S11 rest proprietate D. I.-34,06 m.p., V- proprietate Toncu M- 19,87 m.p.
Prin urmare, întrucât dintr-o hotărâre judecătoreasca irevocabila a rezultat ca anterior dezmembrării suprafeței de 8000 m.p. de către numitul D. I. si a înstrăinării vânzătorul avea posesia întregii suprafețe de teren, suprafața de teren ce a făcut obiectul vânzării-cumpărării este bine individualizata prin dimensiuni si vecinătăți, reclamanta nu a făcut dovada calității sale de moștenitoare a lui D. I. și nu justifica calitatea procesuala activa in prezenta cauza pentru constatarea nulității titlului de proprietate, putând eventual sa promoveze o acțiune in revendicare, în măsura in care are convingerea că din suprafața de 671,938 m.p. cumpărată pârâtul îi ocupă vreo suprafața de teren, fiind vorba de o eventuala tulburare a posesiei, raportat la suprafața existenta la momentul vânzării-cumpărării și nu de legalitate a titlului de proprietate al autorului pârâtului .
Conform art. III alin. 2 din Legea nr. 167/1991” (2) Nulitatea poate fi invocată de primar, prefect, Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților și de alte persoane care justifică un interes legitim, iar soluționarea cererilor este de competența instanțelor judecătorești de drept comun.”
Calitatea procesuala activa a reclamantei s-ar justifica numai in situația dovedirii calității sale de moștenitoare a defunctului D. I. si a invocării unor împrejurări ulterioare pronunțării deciziei nr. 198/2000 a Tribunalului O., ori din înscrisurile depuse la dosar si din hotărârile judecătorești anterioare rezulta ca reclamanta nu are calitatea de moștenitoare a defunctului D. I., neputându-se raporta, in invocarea motivelor de nulitate a titlului autorului pârâtului, de titlul de proprietate al lui D. I. pentru întreaga suprafața de 8000 m.p.
Pentru aceste considerente de fapt si de drept, instanța a admis excepția lipsei calității procesuale active a reclamantei D. S.-E., invocată de pârâtul Toncu D., prin întâmpinare si a respins cererea de chemare in judecata ca fiind formulată de o persoană fără calitate procesuala activă.
Instanța, având in vedere dispozițiile art. 274 C.p.c., conform cărora partea care cade in pretenții poate fi obligata, la cerere, la plata cheltuielilor de judecata si faptul ca reclamanta este cea care a căzut in pretenții in prezenta cauza, a respins cererea reclamantei privind obligarea pârâților la plata cheltuielilor de judecată.
Calea de atac exercitată:
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamanta D. S. E., solicitând admiterea recursului, casarea sentinței și trimiterea cauzei spre rejudecare în vederea soluționării pe fond a cauzei.
În motivarea recursului, recurenta arată că în mod greșit instanța de fond a apreciat că nu este moștenitoarea autorului D. I., întrucât, din înscrisurile existente la dosarul cauzei, rezultă cu certitudine că este soția supraviețuitoare a lui D. M., fiul autorului.
Pe de altă parte, judecătorul fondului trebuia să administreze probe din care să rezulte dacă la momentul la care i s-a reconstituit dreptul de proprietate pârâtului Ț. D., această reconstituire s-a făcut conform registrelor agricole.
Consideră reclamanta că reprezentanții comisiei locale, la momentul la care au procedat la reconstituirea dreptului de proprietate lui Ț. D., nu au ținut cont de actele premergătoare eliberării titlului de proprietate, acte emise pentru o suprafață de 6,60 ha.
La data de 17.05.2002 a fost eliberat titlul de proprietate nr.7982/58 pentru o suprafață totală de 6,68 ha.
Reclamanta precizează că prin eliberarea titlului de proprietate pentru o suprafață mai mare decât cea înscrisă în actele premergătoare s-a ajuns în situația ca o persoană care nu era îndreptățită la eliberarea unei astfel de suprafețe să fie pusă în posesie cu o suprafață pe care nici aceasta și nici autorii acesteia nu au deținut-o pe acel amplasament.
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 304 ind.1 cod procedură civilă.
Ca urmare a intervenirii decesului intimatului pârât Toncu D., in cauza a fost introdusă in calitate de intimata sccesoarea acestuia, Ț. R., calitate dovedită cu certificatul de mostenitor nr.9/20.01.2014.
In recurs nu s-au administrat probe noi.
Intimatii nu au formulat întâmpinare.
Analizând recursul declarat prin prisma motivelor invocate, raportat la dispozițiile legale incidente in cauză, Tribunalul constată că acesta este nefondat si va fi respins, pentru următoarele considerente:
Relativ la exceptia lipsei calității procesuale active a reclamantei D. S. E., pe care instanța de fond a constatat-o ca fiind întemeiată, făcând astfel de prisos cercetarea in fond a pricinii- art.137 al.1 C.pr.civ., Tribunalul reține că soluția judecătoriei este legală si temeinică.
Chiar dacă recurenta reclamantă este soția supraviețuitoare a defunctului D. M., fiul autorului D. I., aceasta nu poate veni la succesiunea socrului său, in conditiile in care D. M. este predecedat față de ascendentul său, D. I..
Se au astfel in vedere normele ce reglementează instituția reprezentării succesorale, care este un beneficiu al legii in virtutea căruia unul sau mai multi mostenitori legali de un grad mai îndepărtat (reprezentant/reprezentanți) urcă în gradul, locul si drepturile ascendentului său (numit reprezentat), care este decedat la deschiderea mostenirii, pentru a culege partea ce i s-ar fi cuvenit acestuia din mostenire, daca s-ar mai fi aflat in viață (art.664-668 C.civ.).
Reprezentarea succesorală este admisă în privința descendenților copiilor defunctului si in privința descendenților din frați si surori (art.665,666,672 C.civ.), iar sotul supraviețuitor nu poate beneficia de reprezentare pentru a mosteni părintii soțului predecedat.
In speță, la succesiunea autorului D. I. au venit, prin reprezentare, descendenții lui D. M., fiul său predecedat, respectiv numiții D. A.-nepot de fiu predecedat, D. I.-nepoata de fiu predecedat și V. A.-nepoata de fiu predecedat, nicidecum soția supraviețuitoare a acestuia.
Cum recurenta reclamantă nu este nici succesoare testamentară a autorului D. I., este evident că aceasta nu si-a justificat in cauză calitatea procesuală activă si că solutia instanței de fond este legala si urmează a fi menținută.
Toate celelalte aspecte invocate de recurenta reclamantă referitoare la probele pe care instanta de fond trebuia sa le administreze pentru a stabili daca la momentul la care i s-a reconstituit dreptul de proprietate pârâtului Ț. D., această reconstituire s-a făcut conform registrelor agricole și dacă titlul contestat corespunde actelor premergătoare, sunt aspecte de fond, ce nu mai pot fi analizate, in conditiile in care pricina s-a solutionat pe excepția lipsei calității procesuale active a reclamantei.
Admiterea acestei excepții a făcut de prisos cercetarea fondului pricinii.
Raportat la considerentele de mai sus, Tribunalul, constatând că în cauză nu există vreun alt motiv de casare de ordine publică care să poată fi invocat din oficiu și pus în dezbaterea părților de instanța de recurs, potrivit dispozițiilor art. 306 al.2 cod procedură civilă, în conformitate cu dispoz. art. 312 al.1 C.pr.civ. va respinge recursul formulat, ca nefondat.
În temeiul dispoz art. 274 alin.3 cod procedură civilă, va fi obligată recurenta, aflată în culpă procesuală, la 500 lei cheltuieli de judecată către intimata pârâtă Toncu R..
Astfel, potrivit art. 274 alin. 3 C.proc.civ., instanța este îndreptățită să aprecieze în ce măsură onorariul pentru apărătorul ales, plătit de partea care a câștigat procesul trebuie suportat de partea care a pierdut, față de mărimea pretențiilor și complexitatea cauzei, întrucât prin angajarea unui apărător nu trebuie să se urmărească împovărarea părții căzute în pretenții, scopul exercitării dreptului la apărare fiind acela de a valorifica pretenții alegate.
Sub acest aspect și Curtea Europeană a Drepturilor Omului s-a pronunțat în nenumărate cazuri asupra temeiurilor acordării cheltuielilor de judecată astfel: în hotărârea din 17 decembrie 2004 în cauza C. și M. împotriva României Curtea reamintește că, în aplicarea art. 41 din Convenție, aceasta acordă doar cheltuieli de judecată cu privire la care se stabilește ca au fost cu adevărat suportate, că acestea au fost necesare și că au o valoare rezonabilă.
În hotărârea din 28 septembrie 2004 în cauza S. si Pîrcalab împotriva României, în ceea ce privește cheltuielile pentru procedura în fata Curții, aceasta trebuie să stabilească dacă au fost cu adevărat suportate, că acestea au fost necesare și că au o valoare rezonabilă (Nilsen și Jobnsen împotriva Norvegiei [GC] nr.23.118/93, paragraful 62, CEDO 1999-VIII).
Pornind de la caracterul rezonabil pe care Curtea Europeană îl invocă drept temei al acordării cheltuielilor de judecata, instanța reține că în ceea ce privește raporturile juridice stabilite între avocat și client orice imixtiune din partea vreunui organ al statului este inadmisibilă, însă în speță se apreciază că prin reducerea onorariului plătit de intimata pârâtă apărătorului său ales, nu se încalcă de către instanță prevederile art. 30 din Legea nr. 51/1995 și nici cele ale Statutului profesiei de avocat, contractul de asistență juridică producându-si efectele pe deplin între părțile contractante, obligațiile și întinderea acestora astfel cum au fost convenite între părți rămân neatinse, însă efectele acestui contract nu trebuie să se repercuteze față de recurenta reclamantă (terță persoană față de convenție) în totalitate, ci intimata pârâtă Ț. R. va obține rambursarea sumei reprezentând onorariu apărător ales în măsura în care se stabilește realitatea, necesitatea și caracterul rezonabil al cuantumului acestuia.
Cum fundamentul acordării cheltuielilor de judecată avansate de partea care a câștigat procesul în care sunt incluse și sumele de bani plătite avocatului cu titlu de onorariu, îl reprezintă culpa procesuală, înseamnă că acel contract încheiat de partea care a câștigat procesul cu avocatul său își va produce efectele și față de partea care a pierdut procesul în baza unuia dintre principiile ce guvernează repararea prejudiciului în materia răspunderii civile delictuale, anume principiul fundamental al răspunderii civile delictuale al reparării integrale. Partea care a pierdut procesul se vede obligată în temeiul voinței exprimate de persoanele ce au negociat onorariul de avocat, partea adversă și apărătorul său, deși ea evident nu a participat nici personal nici prin reprezentant la încheierea contractului de asistență juridică.
Dreptul de a pretinde despăgubiri pentru prejudiciile cauzate printr-o faptă ilicită este susceptibil, ca orice drept subiectiv civil, de exercitare abuzivă.
În funcție de situația concretă din speță, instanța are posibilitatea să-l oblige pe cel care a pierdut procesul să suporte numai o parte din suma ce reprezintă onorariul de avocat plătit de partea care a câștigat procesul, apreciind ca aceasta din urma a săvârșit un abuz de drept, deci o faptă ilicită și prejudiciabilă care angajează răspunderea civilă delictuală a părții care a câștigat procesul. Diferența dintre onorariul convenit și suma pe care o va plăti partea care a pierdut procesul ar reprezenta tocmai modalitatea prin care partea care a câștigat procesul va răspunde delictual pentru abuzul de drept pe care l-a comis.
Rezultă așadar că pe temeiul răspunderii civile delictuale, cel care a câștigat procesul are dreptul de a obține de la adversar sumele pe care le-a plătit cu titlu de onorariu de avocat (fapta ilicită a fost săvârșită de cel care a pierdut procesul în sensul că datorită atitudinii sale a avut loc procesul respectiv) dar, tot pe temeiul răspunderii civile delictuale cel care a câștigat procesul nu ar putea obține de la adversar decât o parte din sumele pe care le-a plătit cu titlu de onorariu de avocat. De data aceasta fapta ilicită a fost săvârșită de către cel care a câștigat procesul constând în exercitarea abuzivă a dreptului de a obține restituirea cheltuielilor de judecată, respectiv de executare.
În concret, intimata pârâtă Ț. R. a solicitat cu titlu de onorariu avocat suma de 2000 lei.
În cauza dedusă judecății, prin raportare la criteriile rezultate din dispozițiile art. 274 alin. 3 C.pr.civ., respectiv complexitatea pricinii – recurs litigiu de fond funciar solutionat la fond pe exceptia lipsei calității procesuale active si munca îndeplinită de avocat in recurs (lipsa intâmpinarii si prezența la două termene de judecata), onorariul perceput de avocat (2.000 lei) se dovedește a fi disproporționat de mare.
Prin urmare, onorariul perceput, în suma de 2.000 lei, este apreciat de Tribunal ca excesiv, astfel că față de munca depusă și de complexitatea cauzei, suportarea de către recurenta reclamantă a unui onorariu de 500 lei, este rezonabilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de recurenta reclamantă D. S. E., domiciliată în C., ., județul O., împotriva sentinței civile nr._ din data de 18 noiembrie 2013, pronunțată de Judecătoria Slatina, în dosar nr._, în contradictoriu cu intimații pârâți C. L. Slatina și C. Județeană O., ambele de aplicarea legilor fondului funciar, Ț. D.- decedat, cu ultim domiciliu în Slatina, . 5, ., județul O.- prin moștenitoare Ț. R., domiciliată în Slatina, ., ., ., ca nefondat.
Obligă recurenta reclamantă la 500 lei cheltuieli de judecată în temeiul art. 274 alin.3 cod procedură civilă, către intimata pârâtă Ț. R..
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 18 Iunie 2014, la Tribunalul O..
Președinte, I. D. | Judecător, M. I. D. | Judecător, A. C. Tițoiu |
Grefier, M. R. |
Red./Tehnored.M.I.D.
JF:B. M.M.
Ex.2
| ← Plângere împotriva încheierii de carte funciară. Legea... | Fond funciar. Decizia nr. 277/2014. Tribunalul OLT → |
|---|
