Fond funciar. Decizia nr. 286/2012. Tribunalul OLT
| Comentarii |
|
Decizia nr. 286/2012 pronunțată de Tribunalul OLT la data de 05-03-2012 în dosarul nr. 286/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL O.
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIE Nr. 286/2012
Ședința publică de la 05 Martie 2012
COMPLET SPECIALIZAT P. SOLUȚIONAREA LITIGIILOR DE FOND FUNCIAR
Completul constituit din:
PREȘEDINTE M. R. H.
Judecător L. A.
Judecător S. P.
Grefier I. E. A.
Pe rol se află soluționarea recursului formulat de recurenții reclamanți P. T., domiciliat în localitatea Iași, ., .,., P. N., domiciliat în . și P. VICTORIȚA, domiciliată în Rm V., ..8, ., ., împotriva sentinței civile nr._/04.11.2011, pronunțată de Judecătoria Slatina în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimații pârâți: C. L. DE A. P. A. L. 18/1991ȘERBĂNEȘTI, cu sediul în ., C. JUDEȚEANĂ O. P. A. L. 18/1991, cu sediul în Slatina, județul O., C. L. DE A. P. A. L. 18/1991 CRÎMPOIA, cu sediul în ., C. A., domiciliată în București, sector 1, ., nr.1, . și C. V., domiciliat în ..
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă recurentul reclamant P. T., personal și asistat de avocat I. L. și av. I. A., lipsă recurenții reclamanți P. N. și P. Victorița, fiind reprezentați de avocat I. A., se prezintă intimatul Crăcin V., lipsă intimata C. A., fiind reprezentată de av. C. D., se prezintă numitul I. F. din partea C. L. Șerbănești, lipsă intimatele Comisa L. Crîmpoia și C. Județeană O..
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a expus referatul cauzei de către grefierul de ședință după care, instanța pune în discuția părților competența de soluționare a cauzei.
Recurenții reclamanți, prin apărător, apreciază că instanța de recurs civil a Tribunalului O., este competentă să soluționeze prezenta cauza.
Intimatul pârât, prin apărător, apreciază că prezenta instanță este competentă să soluționeze cauza.
În raport de disp. art. 5 alin. 1 Titlul XIII Lg 247/2005, art. 2 pct. 3 C.p.c., art. 299 C.p.c instanța constată că este competentă material, teritorial și general să soluționeze prezenta cauză.
Nemaifiind cererii prealabile de formulat sau excepții de invocat, instanța acordă cuvântul părților sub aspectul propunerii de probe.
Avocat I. A., apărător ales al recurenților reclamanți, solicită încuviințarea probei cu înscrisurile de la dosar.
Avocat C. D., apărător ales al intimatului pârât, solicită încuviințarea probei cu înscrisurile de la dosar.
În baza art. 167 alin.1 C.pc. raportat la art. 305 Cod procedură civilă, instanța încuviințează proba cu înscrisurile de la dosar ca fiind pertinentă, concludentă și utilă soluționării cauzei și nemaifiind alte cererii de formulat acordă cuvântul părților, prin apărători, pe cererea de recurs.
Avocat I. A., pentru recurenții reclamanți P. T., P. N. și P. Victorița, solicită în principal, admiterea recursului, casarea sentinței și trimiterea cauzei pentru rejudecare, cu indicația efectuării unei expertize topografie, având în vedere obiectivele depuse la dosar, iar în subsidiar solicită admiterea recursului, modificarea în tot a sentinței și admiterea cererii de chemare în judecată,cu obligarea intimaților la plata cheltuielilor de judecată.
Instanța de fond a apreciat că reclamanții se află în culpă deoarece nu au formulat contestație împotriva refuzului Comisiei Locale de a da curs cererilor formulate, posibilitate pe care o aveau, deși legea nu prevede expres acest lucru. Este nelegală hotărârea primei instanțe, pentru că prevederile art. 53 alin 2 din Lg.18/91 arată expres că se poate face plângere împotriva hotărârii Comisiei Județene, ori, atâta timp cât în favoarea reclamanților nu a fost adoptată o hotărâre în urma cererilor depuse, aceștia nu au deschis calea plângerii.
Cu privire la excepția puterii de lucru judecat, să se aibă în vedere faptul că procesul anterior a avut ca obiect plângere împotriva hotărârii de invalidare a Comisiei Județene, iar prezenta cerere vizează obligația de a face, neexistând identitate de obiect. Nu există nici identitate de părți, chiar dacă se acceptă faptul că pentru reclamantul P. T. există identitate de părți, ceilalți doi reclamanți străini de această procedură .
Nu există nici identitate de cauză, în primul proces plângerea se întemeia pe dispozițiile art. 53 alin 2 din Lg.18/91 iar în prezentul proces cauza cererii de chemare în judecată este dată de încălcarea dispozițiilor art. 23.25 cât și a art. 8 alin 3 din Lg.18/91.
Referitor la titlul de proprietate emis pe numele lui C. V., acesta este nul parțial. Este adevărat faptul că reclamanții au fost în eroare cu privire la cererea formulată în 1991 de sora lor C. M., ei însă trebuie să fie înscriși alături de aceasta în titlul de proprietate emis.
Avocat C. D., pentru intimata pârâtă C. A., solicită respingerea recursului ca fiind nefondat și menținerea soluției dată de prima instanță ca temeinică și legală, cu obligarea recurenților la plata cheltuielilor de judecată.
Să se aibă în vedere faptul că pentru lipsa unei cererii de reconstituire a dreptului de proprietate sau situația neurmăriri procedurii prev. de Lg 18/91, privind plângerea împotriva modului de soluționare a cererii, se poate formula, ulterior, o acțiune în obligația de a face întemeiată pe dreptul comun.
O altă motivație este principiul puterii de lucru judecat, întrucât anumite aspecte au fost cercetate anterior de către o instanță de judecată care a lămurit în mod irevocabil împrejurările de fapt și de drept.
Dacă existența unui testament olograf, despre care reclamanții aveau cunoștință încă de la apariția Lg. 18/91, le-ar da posibilitatea reclamanților de a formula acțiune în instanță fără urmarea unei proceduri prealabile pentru reconstituirea dreptului lor de proprietate, după persoana pe care aceștia o pretind ca fiindu-le autor.
Împotriva modului de soluționare a cererii de reconstituire a dreptului de proprietate, reclamanții aveau posibilitatea de a formula plângere la C. Județeană, fapt ce nu s-a și întâmplat.
Principiul puterii de lucru judecat împiedică nu numai judecata din nou a unui proces terminat, având același obiect, aceiași cauză și fiind purtat între aceleași părți, ci și contrazicerea între două hotărâri judecătorești, adică afirmarea constatărilor făcute într-o hotărâre judecătorească definitivă printr-o altă hotărâre judecătorească posterioară, dată în alt proces.
I. D F., din partea Comisiei Locale Șerbănești, solicită respingerea recursului ca fiind nefondat și menținerea soluției dată de prima instanță ca fiind temeinică și legală.
Avoca I. L., pentru recurentul reclamant P. T., solicită admiterea recursului astfel cum a fost formulat, cu obligarea intimaților la plata cheltuielilor de judecată.
Referitor la faptul că nu ar exista interes, să se aibă în vedere că atâta timp cât cererea de reconstituire a dreptului de proprietate nu a fost soluționată, reclamanți nu puteau face plângere la C. Județeană.
INSTANȚA
Deliberând asupra recursului dedus judecății, reține următoarele:
Prin sentința civilă nr._/04.11.2011 pronunțată de Judecătoria Slatina în dosarul_ au fost respinse ca neîntemeiate atât excepțiile lipsei calității procesuale active a reclamanților, lipsei interesului, autorității de lucru judecat și lipsei calității procesuale pasive a pârâtei C. L. Șerbănești ca neîntemeiată cât și cererea de chemare în judecată formulată de reclamantii P. T., P. N. si P. V. în contradictoriu cu paratii C. LOCALA DE APLICARE A L. 18/1991 CRAMPOIA, JUDETUL O., C. LOCALA DE APLICARE A L. 18/1991 SERBANESTI, JUDETUL O., C. JUDETEANA O. P. A. L. 18/1991, C. A. si C. V..
P. a se pronunța astfel, prima instanță a reținut următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Slatina la data de 14.04.2011 sub nr._, reclamanții P. T., P. E., P. N. și P. V. au chemat în judecată pe pârâtele C. L. Crîmpoia de aplicare a legilor fondului funciar și C. Județeană O. de aplicare a legilor fondului funciar, pentru ca prin hotărârea ce se va pronunța să se constate nulitatea parțială absolută a titlurilor de proprietate nr._/55 din 20.01.1994, nr. 0887/18 din 28.08.2002, nr._/99/22.11.2002 și nr. 7826/28 din 25.04.2001, în sensul că nu s-a reconstituit dreptul de proprietate pentru toți moștenitorii care au formulat cerere de pe urma defunctului C. N. și obligarea pârâtelor să elibereze titluri de proprietate pentru toți moștenitorii, respectiv reclamanții.
În motivarea în fapt a cererii, reclamanții au arătat că au formulat cerere de reconstituire a dreptului de proprietate de pe urma autorului C. N.. Deși prin adresa Comisiei Locale Crîmpoia se menționează că au solicitat reconstituirea, reclamantul P. T. nu figurează, iar reclamantul P. N. este trecut doar pe unul din titlurile de proprietate, motiv pentru care au formulat prezenta cerere.
În drept, cererea nu a fost motivată.
În susținere s-au anexat în copie act de identitate și certificat de naștere al reclamantului P. T., titlurile de proprietate contestate nr._/55 din 20.01.1994, nr. 0887/18 din 28.08.2002, nr._/99/22.11.2002 și nr. 7826/28 din 25.04.2001.
La termenul din 13.05.2011 reclamanții au depus la dosar modificare și întregire a cererii introductive în sensul că înțeleg să cheme în judecată pârâții C. L. Crîmpoia de aplicare a legilor fondului funciar, C. L. Șerbănești de aplicare a legilor fondului funciar și C. Județeană O., C. A., C. V., pentru a se constata: 1) nulitatea absolută totală a titlurilor de proprietate nr._/55 din 20.01.1994, nr. 7826/28 din 25.04.2001, nr. 0887/18 din 28.08.2002 și nr._/99 din 22.11.2002 emise pe numele C. Alisa E.; 2) nulitatea absolută parțială a titlului de proprietate nr._/13 din 06.03.1995 emis pe numele pârâtului C. V. pentru suprafața de 2481 m.p.; 3) obligarea pârâtelor comisii locale Crîmpoia și Șerbănești să facă propuneri Comisiei Județene O. privind reconstituirea dreptului de proprietate pe numele reclamanților, în calitate de moștenitori ai autorului C. N. atât pentru terenurile situate în intravilanul satelor B., . de Jos, . amplasamente, cât și pentru terenurile extravilane din terenurile aflate la dispoziția ADS pentru suprafața totală de 26,5 ha; 4) obligarea Comisiei Județene O. să emită o hotărâre prin care să reconstituie pe numele reclamanților dreptul de proprietate cu privire la terenurile arătate la punctul 3 și să emită titluri de proprietate pentru aceste suprafețe; 5) obligarea pârâților la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea în fapt a cererii, reclamanții au arătat că sunt fiii lui C. N. din afara căsătoriei recunoscuți prin testamentul olograf din 2 martie 1961. Din căsătorie autorul a mai avut doi copii – C. Alisa E. și C. M.. Au învederat reclamanții că tatăl lor a fost proprietarul suprafeței totale de 28 ha dobândită prin actul de vânzare autentificat sub nr._ din 12.12.1922 și titlul de proprietate nr._ din 01.07.1928 (împroprietărire după primul război mondial). În anii 1950 autorul a fost înscris în registrul agricol al comunei Crîmpoia cu suprafața de 26,5 ha din care în temeiul HCM 308/1953 25,5 ha au trecut la stat (așa cum rezultă din mențiunea făcută pe marginea rolului agricol fila nr. 138 și din evidențele in anii 1954-1955 când a rămas înscris cu suprafața de 1 ha). În momentul deposedării autorul era înscris în evidențe cu suprafața de 26,5 ha, aceasta fiind întinderea dreptului solicitat de reclamanți prin prezenta cerere.
Terenul era situat astfel: 8 ha în vatra satului Șerbăneștii de Jos (conform actului de vânzare din 1922, din care 7 ha în locul bâlciului și 1 ha în locul oborului de vite), 3 ha în vatra satului B. (aferent conacului), iar restul teren extravilan.
La 20.03.1991 reclamanții au solicitat reconstituirea terenului moștenit de la autorul lor, cererea fiind înregistrată sub nr. 45 la Primăria comunei B.. Întrucât terenul era amplasat pe teritoriul a două comune (Crîmpoia și Șerbănești), în opinia reclamanților comisia locală Crîmpoia trebuia să trimită copia cererii comisiei Șerbănești pentru terenul aferent acesteia, procedură care nu a fost urmată, iar cererea reclamanților nu a fost finalizată printr-o hotărâre a Comisiei Județene de validare sau invalidare.
După apariția L. nr. 169/1997 reclamanții au depus din nou cereri de reconstituire a proprietății funciare în calitate de moștenitori, înregistrate sub nr. 14 din 29.12.1997 la .. 149/03.04.1998 la . acestea nu au fost soluționate.
Cu toate acestea sorei lor C. Alisa E. (decedată în anul 2006) i-a fost reconstituit dreptul de proprietate pentru întreaga suprafață, motiv pentru care solicită nulitatea titlurilor de proprietate în contradictoriu cu fiica acesteia, pârâta C. A..
Au mai arătat reclamanții că pe timpul CAP-ului pârâtul C. V. și-a edificat gospodăria pe terenul intravilan din satul B., proprietatea tatălui reclamanților și în mod nelegal pe numele acestui pârât a fost emis titlul de proprietate pentru suprafața de 3481 m.p., care apreciază că este lovit de nulitate.
În drept, cererea s-a întemeiat pe dispozițiile legilor fondului funciar și s-a solicitat judecata în lipsă. În susținere au fost anexate înscrisuri (filele 20-32).
Instanța a dispus citarea în calitate de pârâți a persoanelor menționate de reclamanți, respectiv C. L. Crîmpoia de aplicare a legilor fondului funciar, C. L. Șerbănești de aplicare a legilor fondului funciar și C. Județeană O., C. A., C. V..
La termenul din 03.06.2011 pârâta C. A. a depus întâmpinare, prin care a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată. A invocat excepția lipsei calității procesuale active a reclamanților aceștia nedovedind calitatea de moștenitor potrivit dispoz. art. 13 din Legea 18/1991 sau dovada vreunui grad de rudenie cu autorul și excepția lipsei de interes a reclamanților în promovarea cererii.
La termenul din 03.06.2011 instanța a solicitat pârâtei C. L. Crîmpoia pentru aplicarea legilor fondului funciar să înainteze toate actele care au stat la baza emiterii titlurilor de proprietate contestate.
La data de 23.06.2011 Primăria comunei Crîmpoia a înaintat în copie înscrisurile solicitate (filele 62-81).
La termenul din 02.09.2011 pârâtul C. V. a depus note scrise prin care a solicitat respingerea cererii reclamanților ca fiind neîntemeiată, întrucât titlul său de proprietate a fost emis cu respectarea cerințelor legale.A anexat în copie titlul de proprietate nr._/13 din 06.03.1995, contract de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 3863/19.09.1989 la notariatul de Stat Jud. O., chitanță din 17.09.1989, mențiuni din registrul agricol și titlurile de proprietate contestate de reclamanți (filele 83-104).
La termenul din 24.06.2011 pârâta C. L. Șerbănești a depus întâmpinare, prin care a solicitat respingerea cererii reclamanților ca neîntemeiată. A învederat că prin sentința civilă nr. 1532 din 04.03.2008 pronunțată de Judecătoria Slatina în dosarul nr. 3836._, irevocabilă prin decizia nr. 933/21.05.2008 pronunțată de Tribunalul O. a fost respinsă cererea reclamantului P. T., întrucât potrivit prevederilor legale acesta nu a făcut dovada dreptului de proprietate asupra suprafeței de teren solicitate și nici dovada exproprierii terenurilor. A anexat în copie decizia nr. 933/21.05.2008 pronunțată de Tribunalul O. în dosarul nr. 3836._ .
La 29.08.2011 reclamanții au depus răspuns la întâmpinarea pârâtei C. A., prin care au solicitat respingerea excepțiilor invocate de către aceasta, respectiv a lipsei calității procesuale active și a lipsei de interes, ca fiind neîntemeiate. De asemenea, au solicitat respingerea excepției autorității de lucru judecat invocată de pârâta C. L. Șerbănești, ca neîntemeiată, cu motivarea că în dosarul nr. 3836._ cererea a fost formulată doar de reclamantul P. T., nefiind întrunită condiția triplei identități de părți, obiect și cauză. Au solicitat efectuarea unei expertize în specialitatea topografie având ca obiective identificarea terenurilor pe vechile amplasamente, potrivit actelor indicate.
La data de 01.09.2011 pârâta C. L. Crîmpoia a înaintat adresa nr. 2337/31.08.2011 prin care a arătat că în urma verificărilor efectuate a rezultat că reclamanții au formulat cereri de reconstituire a dreptului de proprietate de pe urma autorului decedat C. N., dar nu au fost însoțite de acte de stare civilă din care să rezulte că sunt moștenitorii acestuia. Titlul de proprietate nr._/55/20.01.1994 a fost eliberat pe numele C. A., care a demonstrat cu acte de stare civilă că este moștenitoarea lui C. N..
La termenul din 30.09.2011 instanța a unit cu fondul excepția lipsei de interes și excepția lipsei calității procesuale active a reclamanților invocate de părătorul pârâtei C. A., precum și excepția autorității de lucru judecat invocată de pârâta C. L. Șerbănești de aplicare a L. nr. 18/1991, cu fondul cauzei, constatând că pentru soluționarea acestora este necesară administrarea de probe comune cu cele pentru soluționarea fondului cauzei.
La termenul din 14.10.2011 instanța a pus în vedere reclamanților să depună la dosar dovada formulării și depunerii tuturor cererilor pe care susțin că le-au formulat pentru reconstituirea dreptului de proprietate, în ordinea depunerii, respectiv să facă dovada depunerii cererilor nr. 45/1991 și nr.14/1997 care sunt urmările acestora, sub sancțiunea suspendării prev. de art. 155/1 C.pr.civ.
Totodată, în temeiul art. 129 alin 5 C.proc.civ. care reglementează rolul activ al instanței în materie probatorie a dispus emiterea unei adrese către Primăria . pentru a depune la dosar din registrul de înregistrare a cererilor de reconstituire a dreptului de proprietate, pagina la care a fost înregistrată cererea nr. 45/1991 și nr. 14/1997, formulată de reclamanți, precum și modalitatea de soluționare a acestora.
La data de 03.11.2011 s-a înregistrat la dosar adresa nr. 4111/03.11.2011 emisă de Primăria comunei Crîmpoia, la care a fost anexat în copie registru de evidență a cererilor de reconstituire (filele 161-164).
Analizând actele și lucrările dosarului, asupra excepțiilor invocate, instanța de fond a reținut următoarele:
De regula, calitatea procesuala activa presupune identitate intre persoana reclamantului si cel care este titularul dreptului afirmat, iar in cazul situațiilor juridice, si cel ce se poate prevala de un interes. In cazuri de excepție, legea poate conferi o astfel de calitate unor persoane sau unor organe, cum este cazul de fata, comisiile având ope legis o astfel de calitate, dar in anumite condiții.
Conform art. III alin. 2 din legea 169/1997, nulitatea poate fi invocata de către primar, prefect, Autoritatea Naționala pentru restituirea Proprietarilor, si alte persoane care justifica un interes .
Reclamanții din prezenta cauză justifică calitatea procesuală activă, având în vedere că potrivit înscrisurilor depuse la dosarul cauzei, aceștia, în calitate de moștenitori ai autorului C. N., au formulat cereri de reconstituire a dreptului de proprietate de pe urma autorului lor, excepția urmând a fi respinsă ca neîntemeiată.
De asemenea, ca neîntemeiată va fi respinsă și excepția lipsei de interes a reclamanților, având în vedere că aceștia justifică un interes legitim, personal, născut și actual, în sensul că pot obține un folos practic in urma anularii titlurilor a căror anulare o solicită, având în vedere că au formulat cerere de reconstituire a dreptului de proprietate de pe urma autorului C. N..
Asupra excepției autorității de lucru judecat, instanța de fond a reținut că potrivit art. 1201 cod civil este lucru judecat atunci când a doua cerere în judecată are același obiect, este întemeiată pe aceeași cauză și este între aceleași părți, făcută de ele și în contra lor în aceeași calitate. Așadar pentru existența autorității de lucru judecat se cer a fi îndeplinite cumulativ trei condiții, respectiv identitate de obiect, cauză și părți.
În speță nu sunt întrunite condițiile autorității de lucru judecat, neexistând trimpla identitate cerută de lege. Astfel prin sentința civilă nr. 1532/04.03.2008 pronunțată de Judecătoria Slatina în dosarul nr. 3836._ irevocabilă prin respingerea recursului prin decizia civilă nr. 933/21.05.2008 a fost respinsă ca neîntemeiată plângerea formulată de petentul P. T. împotriva hotărârii nr._/16.01.2005 emisă de C. Județeană O., cu consecința reconstituirii dreptului de proprietate în favoarea sa de pe urma autorului N. C. pentru suprafața de 28 ha teren amplasat pe raza comunei Serbănești.
Așadar nu există identitate nici în privința părților și nici a obiectului cauzelor, motiv pentru care instanța va respinge excepția autorității de lucru judecat ca neîntemeiată.
În privința excepției lipsei calității procesuale pasive a pârâtei C. L. Șerbănești, instanța de fond a respins-o ca neîntemeiată, având în vedere că se solicită reconstituirea dreptului de proprietate pe raza comunei Șerbănești.
Asupra fondului cauzei, instanța de fond a reținut următoarele:
Reclamanții P. T., P. N. și P. Victorița au formulat cereri de reconstituire a dreptului de proprietate de pe urma autorului C. N., pentru suprafața de 28 ha teren situat pe raza ., cereri înregistrate sub nr. 45/1991(adresată Primăriei B.), nr. 14/1997(adresată .. 149/1998 adresată .> Deși aceste cereri nu a fost soluționate de niciuna dintre Comisiile cărora li s-au adresat, reclamanții nu au formulat contestație împotriva refuzului Comisiilor Locale de a da curs cererilor formulate, posibilitate pe care o aveau deși legea nuprevede expres acest lucru, reclamanții aveau posibilitatea de a formula în temeiul art. 53 din legea nr. 18/1991 plângere împotriva refuzului Comisiilor de a emitew actul solcitat.
Ulterior reclamanții au adresat aceeași cerere către Primăria . nr. 19/21.09.2005, soluționată prin hotărârea Comsiei Locale în sensul respingerii, cu motivarea că nu au fost depuse acte doveditoare ale dreptului de proprietate ulterioare anului 1945, reclamantul formulând contestație înaintată spre soluționare Comisiei Județene O., care prin hotărârea nr._/16.01.2006 a respins contestația petentului, însușindu-și motivarea Comisiei Locale.
Având în vedere că această din urmă cerere are același conținut ca și precedentele, instanța de fond a apreciat că, deși la primele cereri, reclamanții nu au primit un răspuns, prin hotărârea dată asupra cererii nr. 19/2005, au fost soluționate implicit și cererile anterioare.
Hotărârea Comisiei Județene a fost menținută prin sentința civilă nr. 1532/04.03.2008 pronunțată de Judecătoria Slatina în dosarul nr. 3836._ irevocabilă prin respingerea recursului prin decizia civilă nr. 933/21.05.2008 a fost respinsă ca neîntemeiată plângerea formulată de petentul P. T..
Instanța de fond a reținut că prin sentința sus menționată instanța a analizat toate actele premergătoare care au stat la baza emiterii titlurilor de proprietate a căror anulare se solicită în prezenta cauză.
Astfel, din probele administrate rezultă că autorul petentului a detinut în proprietate teren atât pe raza comunei Serbănești, cât și pe raza comunei Crâmpoia, jud.O., respectiv 16, 50 pe raza comunei Serbăneștii de Jos, diferența regăsindu-se pe raza satului B., conform extrasului de pe Tabloul colectiv de impunere a gospodăriilor agricole pe anul 1949 ( f 69 dosar_ ), și din chiar cuprinsul contractului de vânzare cumpărare nr._/12.12.1922.
Pe de altă parte, sotii C. nu au avut deschisă poziție de rol pe raza comunei Serbănești, ci numai pe raza comunei Crâmpoia la care s-a alipit satul B. după anul 1948, unde erau înregistrați cu suprafața totală de 26 ha și 50 mp în anul 1951 ( f 79 dosar_ ).
Totodată actul pe care se întemeiază în prezent reclamanții, respectiv actul de vânzare cumpărare din 12.12.1922 a fost avut în vedere la validarea pentru întreaga suprafață evidențiată în registrul agricol din 1951 al comunei Crâmpoia.
Nu poate fi reținută apărarea reclamanților în sensul că pârâta C. A. este o persoană căreia i s-a reconstituit dreptul de proprietate deși nu a formulat cerere, având în vedere că o astfel de cerere a fost formulată, și înregistrată sub nr. 136/20.03.1991.
Pe de altă parte chiar instanța de recurs a arătat că suprafața de teren de 23 ha dobândită prin actul de vânzare cumpărare din 12.12.1922 nu aparținea autorului C. N. ,ci soției acestuia, M. N C., având în vedere că la acea dată opera principiul separației de patrimonii, principiul comunității de bunuri operând după . codului familiei adoptat prin legea nr. 4/1953, persoană față de care reclamanții nu au calitatea de moștenitori.
În privința titlului de proprietate nr._/13 din 06.03.1995 emis pe numele pârâtului C. V. pentru suprafața de 2481 m.p instnața de fond a reținut că acesta a fost emis cu respectarea dispozițiilor legale, neexistând niciunul din cazurile prevăzute de art. III din legea nr. 169/1997 privind constatarea nulității acestuia.
Față de aceste considerente, în lipsa oricăror alte probe care să facă dovada dreptului de proprietate al reclamanților și neexistând nici un motiv de nulitate din cele prevăzute de art. III din legea nr. 169/1997 prima instanța a respins cererea ca neîntemeiată.
Având în vedere că s-au solicitat cheltuieli de judecată, care potrivit art. 274 cod procedură civilă cad în sarcina părții care pierde procesul, reținând culpa procesuală a reclamanților, instanța de fond a dispus obligarea acestora la plata sumei de 5270 lei cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu de avocat, pârâtei C. A..
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs reclamanții criticând-o pentru greșita aplicare a legii.
în dezvoltarea motivelor de recurs, recurenții au arătat că trimiterea făcută de instanță la art. 53 Lg 18/1991 nu se încadrează în situația concretă dedusă judecății. Instanța a arătat că aveau posibilitatea de a formula plângere împotriva refuzului Comisiilor de a emite actul solicitat, însă nu precizează în ce termen putea fi introdusă o asemenea acțiune. În speță titlurile de proprietate emise pe numele C. Alisa cât și cel în care este trecut P. N. sunt lovite de nulitate absolută atât timp cât nu cuprind și numele celorlalți moștenitori care au formulat cerere în termen.
P. a respinge acțiunea instanța a mai reținut că reclamanții au adresa cerere în anul 2005 Primăriei Comunei Șerbănești, cerere care a fost invalidată prin Hotărârea nr._/2006 a Comisiei Județene O. și că prin hotărârea dată cererii din 2005 au fost soluționate implicit și cererile anterioare, dar argumentele instanței de fond sunt nelegale.
În mod greșit a reținut prima instanță prezumția de lucru judecat deoarece nu sunt îndeplinite condițiile art. 1201 Cciv.
Soluția dată cererii având ca obiect nulitatea parțială a titlului de proprietate al pârâtului C. V. este nelegală din perspectiva art. 23-25 Lg 18/1991.
Recursul este scutit de plata taxei judiciare de timbru si a timbrului judiciar, conf art. 42 din Legea 1/2000 pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole si a celor forestiere, solicitate potrivit prevederilor L. fondului funciar nr. 18/1991.
În conf cu disp. art. 308 alin. 2 Cpciv, intimata C. A. a formulat întâmpinare solicitând respingerea recursului ca nefondat întrucât aceștia nu au urmat procedura prevăzută de legea fondului funciar, astfel încât nu mai pot beneficia de reconstituirea dreptului de proprietate.
Prin sentința civilă nr. 1532/2008 și decizia 933/2008 instanțele au analizat atât cererea reclamantului P. T. cât și toate actele care au stat la baza emiterii titlurilor de proprietate a căror anulare se solicită în prezent. Prin prezenta acțiune reclamantul P. T. nu face altceva decât să repună în discuție aspecte tranșate în mod irevocabil, ceea ce înseamnî o încălcare a principiului securității raporturilor juridice ce derivă din principiul puterii de lucru judecat.
În etapa recursului nu au fost administrate noi probe.
Examinând sentința recurată prin prisma motivelor invocate și a disp. Art. 3041Cpciv, Tribunalul reține că recursul este întemeiat, urmând a fi admis pentru următoarele considerente:
Prin cererea modificatoare înregistrată pe rolul Judecătoriei Slatina la data de 13.05.2011, reclamanții au solicitat constatarea nulității absolute a titlurilor de proprietate_/55 din 20.01.1994, 7826/28 din data de 25.04.2001, nr.0887/18 din data de 28.08.2002 și nr._/99 din data de 22.11.2002 emise pe numele C. Alisa E. și_/13 din data de 06.03.1995 emis pe numele C. V. pentru suprafața de 2481 mp, obligarea comisiilor locale Crîmpoia și Șerbănești să facă propuneri pe numele lor în calitate de moștenitori ai tatălui lor C. N. și obligarea Comisiei Județene O. să dea o hotărâre prin care să reconstituie pe numele lor dreptul de proprietate.
Prima instanță a respins acțiunea reținând că nu au fost soluționate cererile formulate prin care reclamanții au solicitat reconstituirea dreptului de proprietate, iar aceștia nu au formulat contestație împotriva refuzului Comisiilor locale de a da curs cererilor formulate, posibilitate prevăzută implicit de disp. Art. 53 Lg 18/1991, fără a remarca că a fost investită cu o astfel de contestație prin chiar cererea modificatoare din data de 13.05.2011 (punctele 3 și 4).
Astfel, instanța avea obligația de a verifica îndreptățirea reclamanților la reconstituirea dreptului de proprietate în calitate de moștenitori ai autorului C. N. în raport de fiecare cerere formulată.
Este adevarat că regula consacrata de Lega fondului funciar este aceea ca instantele judecatoresti nu se pot substitui organelor care potrivit legii au competenta de a emite actele de reconstituire a dreptului de proprietate asupra terenurilor, iar cel indrituit trebuie sa urmeze aceasta procedura pentru a –si readuce dreptul in patrimoniu .
In speta, insa, Tribunalul constată ca reclamanți au urmat aceasta procedura, formuland cererile de reconstituire a dreptului de proprietate 45/1991, 14/1997, 149/1998 dar autoritatile competente nu au soluționat timp de 20 ani aceaste cereri
Pasivitatea acestor autorități echivaleaza cu un refuz de a solutiona cererea, astfel încât reclamanții aveau dreptul sa solicite instantei verificarea indreptatirii lor la reconstituirea dreptului de proprietate.
Refuzul persoanei juridice abilitate de a soluționa cererea de restituire nu poate fi apreciat ca un impediment legal pentru titularul notificării de a se adresa instanței de judecată în vederea valorificării drepturilor recunoscute de legea specială de reparație, sub pretextul inadmisibilității (prematurității) cererii de chemare în judecată, o asemenea interpretare contravenind spiritului legii analizate, principiului liberului acces la justiție consacrat de art. 21 din Constituție și de art. 6 din Convenția Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale.
Aprecierea primei instanțe potrivit căreia prin hotărârea nr. 19/2005 au fost soluționate implicit și cererile anterioare apare nu doar lipsită de fundament juridic (nicio normă legală neprevăzând că analizarea cererii formulate în temeiul unei legi ulterioare de reconstituire echivalează cu analiza tuturor cererilor anterioare formulate în temeiul unor legi precedente de reconstituire a dreptului de proprietate) ci constituie în opinia Tribunalului o necercetare a fondului cauzei deduse judecății.
Totodată, Tribunalul constată că reclamanții au solicitat constatarea nulității absolute parțiale a titlului de proprietate emis pârâtului C. V. în ceea ce privește suprafața de 2481 mp, teren aferent casei și grădinii asupra căruia i s-a recunoscut dreptul de proprietate în temeiul art. 23-25 Lg 18/1991.
Prima instanță a respins acest petit arătând generic că nu există niciunul dintre cazurile prev de art. III Lg 169/1997, fără a indica care au fost argumentele care i-au fundamentat convingerea.
Prin această modalitate de soluționare a cauzei judecătorul primei instanțe a încălcat dispozițiile art. 261 Cod procedură civilă, dispoziții care prevăd că orice hotărâre judecătorească trebuie motivată în fapt și în drept, ceea ce presupune că judecătorii sunt obligați să arate în cuprinsul hotărârii motivele de fapt și de drept care le-au format convingerea să enunțe direct cele constatate și dovezile care au determinat această convingere.
Sub acest aspect prevederile art. 261 pct. 5 Cod procedură civilă au caracter imperativ, iar nerespectarea lor atrage casarea hotărârii pentru că fără arătarea motivelor și a dovezilor hotărâre Or, nemotivarea hotărârii are conotații care vizează nelegalitatea acesteia, aflându-se în situația încălcării unei obligații legale a judecătorului, aceea de a proceda la motivarea hotărârii în cazurile prevăzute de lege.
Neîndeplinirea acestei cerințe legale, a motivării de către judecătorului fondului, constituie motivul de casare prevăzut de art. 304 pct. 7 Cod procedură civilă, iar această situație echivalează cu nepronunțarea și face imposibilă analiza în cadrul recursului a legalității deciziei în raport de soluția pronunțată prin aceasta, ceea ce impune trimiterea cauzei spre rejudecare, în baza art. 312 alin. 2 Cod procedură civilă, întrucât hotărârea poate fi casată dacă nu cuprinde considerentele pe baza cărora s-a întemeiat dispoziția de respingere a cererii având ca obiect anularea parțială a titlului de proprietate emis pârâtului C. V.
Cu ocazia rejudecării, instanța de trimitere va analiza îndreptățirea reclamanților la reconstituirea dreptului de proprietate verificând îndeplinirea de către aceștia a condițiilor legale la data formularii fiecărei cereri de reconstituire a dreptului de proprietate, având în vedere și prezumțiile legale de putere de lucru judecat izvorâre din hotărârile judecătorești pronunțate anterior în privința cererilor formulate de aceștia.
În raport de soluția pronunțată cu privire la aceste aspecte, instanța de rejudecare va analiza și justifica legalitatea fiecărui titlu de proprietate în raport de normele legale invocate de reclamanți.
În ceea ce privește cheltuielile de judecată solicitate de părți, acestea vor fi avute în vedere de instanța de trimitere cu ocazia rejudecării cauzei.
P. ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE L.
HOTĂRĂȘTE
Admite recursul formulat de recurenții reclamanți P. T., domiciliat în localitatea Iași, ., .,., P. N., domiciliat în comuna Crîmpoia, . și P. VICTORIȚA, domiciliată în Rm V., ..8, ., ., împotriva sentinței civile nr._/04.11.2011, pronunțată de Judecătoria Slatina în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimații pârâți: C. L. DE A. P. A. L. 18/1991ȘERBĂNEȘTI, cu sediul în ., C. JUDEȚEANĂ O. P. A. L. 18/1991, cu sediul în Slatina, județul O., C. L. DE A. P. A. L. 18/1991 CRÎMPOIA, cu sediul în ., C. A., domiciliată în București, sector 1, ., nr.1, . și C. V., domiciliat în ..
Casează sentința și trimite cauza spre rejudecare la Judecătoria Slatina.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 05 Martie 2012
Președinte, M. R. H. | Judecător, L. A. | Judecător, S. P. |
Grefier, I. E. A. |
Red LA/2 ex/02.05.2012
J fond F S.
I.A. 08 Martie 2012
| ← Uzucapiune. Decizia nr. 264/2012. Tribunalul OLT | Uzucapiune. Decizia nr. 316/2012. Tribunalul OLT → |
|---|
