Uzucapiune. Decizia nr. 316/2012. Tribunalul OLT
| Comentarii |
|
Decizia nr. 316/2012 pronunțată de Tribunalul OLT la data de 12-03-2012 în dosarul nr. 316/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL O.
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIE Nr. 316/2012
Ședința publică de la 12 Martie 2012
Completul compus din:
PREȘEDINTE M. I. S.
Judecător I. B.
Judecător S. O.
Grefier I. E. A.
Pe rol se află soluționarea recursului formulat de recurentul reclamant N. M., domiciliat în comuna M. ., împotriva sentinței civile nr._/10.10.2011, pronunțată de Judecătoria Slatina în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata pârâtă U. A. T. A ., cu sediul în ., având ca obiect uzucapiune.
La recursul nominal făcut în ședința publică se prezintă recurentul reclamant N. M., lipsă intimata pârâtă.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a expus referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează instanței că recursul este declarat și motivat în termenul legal prevăzut de art. 301, 303 alin 1 Cod procedură civilă și că recurentul reclamant nu ș-a îndeplinit obligația privind plata taxei judiciare de timbru.
Având în vedere că este prima zi de înfățișare, instanța constată, în temeiul art.159 indice 1 alin. 4 coroborat cu dispozițiile art. 2 pct.3 din codul de procedură civilă și având în vedere obiectul pricinii, că este competentă să judece prezenta cauză.
.Instanța, invocă din oficiu, excepția netimbrării recursului și acordă cuvântul părților pe excepție.
Recurentul reclamant N. M., lasă la aprecierea instanței modul de soluționare a excepției.
Instanța reține cauza pentru soluționare pe excepție.
TRIBUNALUL
Asupra recursului civil de față:
P. sentința civilă nr._/10.10.2011, pronunțată de Judecătoria Slatina în dosarul nr._, s-a admis în parte acțiunea precizată formulată de reclamantul N. M., în contradictoriu cu pârâta U. A. T. .> S-a respins cererea reclamantului privind constatarea dreptului său de proprietate dobândit prin uzucapiune asupra terenului curți-construcții în suprafață de 800 mp situat pe raza comunei M., cu vecinătățile: N-M. F., E-B. A. C., S-drum secundar DS 10 și V drum secundar Ds 12 ca neîntemeiată.
S-a constatat dreptul de proprietate al reclamantului asupra imobilului construcții casă de locuit în suprafață de 36 mp, construită din paiantă în anul 1976.
S-a luat act de declarația reclamantului că nu solicită cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această instanță, instanța de fond a reținut următoarele:
P. cererea înregistrata la data de 27.08.2010 pe rolul Judecătoriei Slatina, sub nr._, reclamantul N. M. a solicitat instanței ca prin hotărârea ce se va pronunța în contradictoriu cu pârâta Instituția Primarului Comunei M. sa se constate că a dobândit prin uzucapiune dreptul deproprietate asupra terenului stăpânit în suprafață de 800 mp teren curți construcții, iar ca efect al accesiunii imobiliare dreptul de proprietate asupra construcției edificate pe acest teren.
Din declarațiile martorilor audiați în cauză și înscrisurile depuse la dosar, respectiv certificat de atestare fiscală nr. 5227/11.11.2010 eliberat de Primăria Comunei M., adresa nr. 1161/18.03.2011 a Primăriei Comunei M. și rolul din registrul agricol al reclamantului, instanța reține că în perioada 1960-1964 i-a fost atribuită în posesia tatălui reclamantului, numitul N. I., de către CAP M. o suprafață de 800 m.p. teren intravilan situată în satul Bacea, ., pe care reclamantul a edificat un imobil casă de locuit în suprafață de 36 m.p., construită din paiantă în anul 1976.
Din adresa nr. 1161/18.03.2011 a Primăriei Comunei M. (fila 26 dosar), instanța reține că pentru suprafața de teren de 800 m.p. aflată în litigiu „nu a fost solicitată reconstituirea dreptului de proprietate de vreo altă persoană care să fi formulat în acest sens cerere pe legile fondului funciar”.
Instanța reține astfel că suprafața de 800 m.p. i-a fost atribuită în posesie tatălui reclamantului.
Astfel, potrivit art. 1890 C. civ., pentru a se putea dobândi proprietatea bunului prin uzucapiune, cel care invoca acest mod de dobândire a proprietății trebuie sa îndeplinească doua condiții: sa posede bunul timp de 30 de ani si posesia să fie utila, în sensul ca posesia nu trebuie sa fie afectata de vreunul din viciile discontinuitatii, violentei, clandestinitatii si echivocului.
Posesia ca și condiție esențială a uzucapiunii este definită ca fiind starea de fapt a unui bun în astfel de condiții încât, din punct de vedere al conduitei posesorului apare ca o exteriorizare a atributelor unui drept real, iar pentru a –și produce efectele prevăzute de lege este necesară nu numai existența elementelor sale constitutive, ci și întrunirea anumitor calități de natură să o caracterizeze ca fiind o posesie utilă.
Din interpretarea per a contrario a dispozițiilor art. 1847 C. civ. se pot desprinde viciile posesiei, a căror incidență ar împiedica intervenirea uzucapiunii și anume: discontinuitatea, violența, clandestinitatea și echivocul.
In ceea ce privește prima condiție, instanța retine din probele administrate că autorului reclamantului i-a fost atribuită suprafața de teren autorul reclamantului, situație în care acesta nu a exercitat o posesie utilă în sensul art. 1847 C civ.
Cooperatorii care și-au amplasat gospodăria, adică construcțiile și anexele pe terenurile primite de la fostele CAP în acest scop sau chiar cu titlul de lot în folosință nu au fost proprietarii terenului și nu au exercitat utilitatea posesiei, prin lege specială - Legea nr. 18/1991 fiind prevăzută constituirea dreptului de proprietate pentru aceste categorii de persoane.
Astfel până în anul 1991 autorul reclamantului și ulterior reclamantul s-au manifestat ca detentori precari, exercitând numai o folosință asupra bunului imobil teren atribuit și conform art. 1853 C. civ actele care se exercită asupra unui bun al altuia, sub nume precar, nu constituie o posesie sub nume de proprietar, astfel că precaritatea nu este un viciu al posesiei, ea poate fi considerată o lipsă a însăși posesiei.
În consecința, constatând neîndeplinirea în cauza cele doua condiții prevazute de art.1890 C.civ. în mod cumulativ pentru dobandirea proprietatii prin uzucapiune, instanta va respinge cererea formulata de catre reclamant în privinta constatarii dreptului de proprietate asupra terenului in suprafata de 716 m.p., astfel cum a fost identificat prin raportul de expertiza tehnica judiciara in specialitatea topografie -cadastru întocmit de expertul tehnic M. M..
În ceea ce priveste al doilea capat de cerere, instanta retine dispozitiile art.492 C.civ. „orice constructie, plantatie sau lucru facut în pamânt sau asupra pamântului, sunt prezumate a fi facute de proprietarul acelui pamânt cu cheltuiala lui si ca sunt ale lui pâna ce se dovedeste din contra”.
Acest text de lege instituie o prezumtie legala relativa, susceptibila de a fi rasturnata prin dovada contrara, potrivit careia o constructie edificata pe un teren se considera a fi fost ridicata de catre proprietarul terenului respectiv, în nume propriu si pe cheltuiala sa.
Avand in vedere dispozitiile art. 492 C.civ. si ca prezumtia de proprietate asupra imobilului constructiei este relativă, martorii declarând că imobilul construcție a fost edificat de către reclamant, fără a fi invocată în cauză accesiunea imobiliară artificială de către proprietarul imobilului teren, mai mult fără a se cere reconstituirea dreptului de proprietate de către foștii proprietari ai terenului dinainte de preluarea acestuia de către CAP, instanța va constata dreptul de proprietate asupra imobilului casă de locuit edificat pe teren în suprafață de 36 m.p., construită din paiente în anul 1976.
In raport de considerentele de fapt si de drept menționate, instanta a admis în parte acțiunea precizată si va constata dreptul de proprietate al reclamantului asupra imobilului construcție.
Împotriva sentinței a declarat recurs reclamantul N. M., criticând-o sub aspectul nelegalității și netemeiniciei, deoarece posedă terenul de la data ridicării imobilului din anul 1976 și până în prezent și îndeplinește condițiile prev. de art. 1890 Cod civil.
Întrucât recurentul a fost legal citat cu mențiunea de a depune taxă judiciară de timbru și timbru judiciar în sumă de 205,86 lei și timbru judiciar în sumă de 3 lei, pentru termenul din 12.03.2012, acesta primind personal citația potrivit filei 8 dosar, și nu a înțeles să respecte dispozițiile instanței, în sensul de a timbra cererea, instanța din oficiu a pus în discuție excepția netimbrării recursului având în vedere dispozițiile art. 20 alin. 1 și alin. 3 din Legea nr. 146/1997, reținând cauza pentru soluționare pe această excepție.
În consecință, constatând că recurenta nu a timbrat legal recursul, și nici nu a îndeplinit obligația de plată până la termenul stabilit de instanță, urmează ca recursul să fie anulat ca netimbrat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Admite excepția netimbrării, invocată oficiu invocă.
Respunge ca netimbrat recursul formulat de recurentul reclamant N. M., domiciliat în comuna M. ., împotriva sentinței civile nr._/10.10.2011, pronunțată de Judecătoria Slatina în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata pârâtă U. A. T. a Comunei M. prin primar, cu sediul în ..
Irevocabilă
Pronunțată în ședință publică azi, 12 Martie 2012 la Tribunalul O..
Președinte, M. I. S. | Judecător, I. B. | Judecător, S. O. |
Grefier, I. E. A. |
Red. IB
Tehnored.BA
J.f. M.M.B.
Ex. 2
13.03.2012
| ← Fond funciar. Decizia nr. 286/2012. Tribunalul OLT | Plângere împotriva încheierii de carte funciară. Legea... → |
|---|
