Uzucapiune. Decizia nr. 264/2012. Tribunalul OLT
| Comentarii |
|
Decizia nr. 264/2012 pronunțată de Tribunalul OLT la data de 27-02-2012 în dosarul nr. 264/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL O.
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIE Nr. 264/2012
Ședința publică de la 27 Februarie 2012
Completul compus din:
PREȘEDINTE S. P.
Judecător M. R. H.
Judecător L. A.
Grefier I. E. A.
Pe rol se află soluționarea recursului formulat de recurenții reclamanți A. I. și A. E., domiciliați în comuna M. . O., împotriva sentinței civile nr._/09.11.2012, pronunțată de Judecătoria Slatina în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatele pârâte . și C. L. AL . obiect uzucapiune.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns recurentul reclamant A. I., personal și asistat de avocat P. S., lipsă recurenta reclamantă A. E., fiind reprezentată prin avocat P. S., lipsă intimatele pârâte.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a expus referatul cauzei de către grefierul de ședință care arată că recursul este declarat și motivat în termenul legal prevăzut de art. 301, 303 alin 1 Cod procedură civilă . Avocat P. S., depune la dosar dovada achitării taxei judiciare de timbru în cuantum de 65,5 lei și timbru judiciar de 3 lei.
Instanța pune în discuția părților competența de soluționare a cauzei.
Recurenții reclamanți, prin apărător, apreciază că instanța de recurs civil I a Tribunalului O., este competentă să soluționeze prezenta cauza
În raport de disp. art. 2 pct. 3 C.p.c., art. 299 C.p.c și art. 159ind 1 C.pc. instanța constată că este competentă material, teritorial și general să soluționeze prezenta cauză.
Nefiind cererii prealabile de formulat sau excepții de invocat, instanța acordă cuvântul părților sub aspectul propunerii de probe.
Avocat P. S., apărător ales al recurenților reclamanți, solicită încuviințarea probei cu înscrisurile de la dosar.
În baza art. 167 alin.1 C.pc. raportat la art. 305 Cod procedură civilă, instanța încuviințează proba cu înscrisurile de la dosar ca fiind pertinentă, concludentă și utilă soluționării cauzei și nemaifiind alte cererii de formulat acordă cuvântul părților, prin apărători, pe cererea de recurs.
Avocat P. S., pentru recurenți reclamanți, apreciază că soluția dată de prima instanță este netemeinică și nelegală, fiind dată cu greșita aplicare a legii, în cauză apreciind că au fost interpretate în mod eronat dispozițiile art. 1897 Cod civil, referitoare la condițiile de valabilitate ale justului-titlu. De asemenea hotărârea este dată cu aprecierea eronată a probatoriului administrat în cauză, că înscrisul sub semnătură privată denumit chitanță constituie just titlu
Față de motivele de recurs expuse, solicită admiterea recursului, casarea sentinței și trimiterea cauzei pentru rejudecare în vederea administrării probatoriului solicitat, fără cheltuieli de judecată.
Întrucât partea se judecă cu o autoritate locală, solicită ca în baza art. 23 din Legea nr. 146/1997, să fie restituită taxa de timbru.
TRIBUNALUL
Asupra recursului de față,
P. cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Slatina la data de 28.04.2011 sub nr._ reclamanții A. I. și A. E. au chemat în judecată pe pârâții . și C. L. al comunei M., pentru ca prin hotărârea ce se va pronunța să se constate că sunt proprietarii suprafeței de 4000 m.p. situată în comuna M. .. O., amplasat în T 10 P 2/1, cu vecinătăți: N – De 114, E – rest proprietate A. I., S – De 89, V – E. I. D., prin efectul prescripției achizitive sau uzucapiunii conform art. 1895 Cod civil.
În fapt, au arătat că la data de 22.07.1996, printr-un înscris sub semnătură privată denumit „chitanță”, numitul C. P. le-a vândut suprafața de teren sus menționată în imediata apropiere a gospodăriei lor, pentru care i-au achitat suma de 2.000.000 lei rol în trei rate, de la acea dată intratând în posesia terenului și îl stăpânesc netulburat.Totodată că sunt îndeplinite condițiile prev. de art. 1895 Cod civil, respectiv uzucapiunea de 10 ani și este justificat interesul lor, motiv pentru care au formulat prezenta cerere.
In drept au fost invocate dispozițiile art. 1895, art. 477, 646 Cod civil.
In dovedire reclamanții au anexat în copie „Chitanță” din 22.07.1996.
Cererea a fost legal timbrată.
Instanța a dispus emiterea unei adrese către C. L. al . C. Județean O. – Comisia de Fond Funciar, pentru a comunica situația juridică a terenului ce face obiectul cererii de chemare în judecată, dacă s-au formulat cereri de constituire sau de reconstituire a dreptului de proprietate potrivit legilor fondului funciar, iar în caz afirmativ să comunice stadiul soluționării acestora și copie de pe titlurile de proprietate emise. De asemenea, le-a pus în vedere reclamanților să depună la dosar chitanța în original, sub sancțiunea suspendării cauzei prev. de art. 155¹ C.pr.civ.
Deși, legal citați pârâții nu au depus intâmăinare și nici nu s-au prezentat in instanță pentru a formula eventuale apărări.
Soluția instanței de fond:
P. sentința civilă nr. 11.937/09.11.2011 pronunțată de Judecătoria Slatina în dosarul nr._ a fost respinsă cererea de chemare în judecată ca fiind neîntemeiată.
Motivarea instanței de fond:
Pentru a pronunța această hotărârea Judecătoria Slatina a reținut următoarele:
Uzucapiunea este un mod originar de dobândire a proprietății sau a altor drepturi reale cu privire la un bun, prin posedarea neîntreruptă a acestui bun în tot timpul fixat de lege.
Din cuprinsul dispozițiilor art. 1895 C. civil a reținut prima instanță că, pentru a opera dobândirea dreptului de proprietate prin efectul prescripției achizitive de scurtă durată se cer a fi intrunite, cumulativ, următoarele condiții: să existe o posesie utilă asupra lucrului, posesia utilă să se întemeieze pe just titlu, posesia să dureze de la 10 pâna la 20 de ani, posesia să fie de bună-credință.
De asemenea că, just titlu este potrivit prevederilor art. 1847 C. civil un act translativ de proprietate, care provine de la altcineva decât proprietarul, deci de la un non dominus, pentru că dacă ar proveni de la adevăratul proprietar ar fi suficient prin el însuși să ducă la dobândirea proprietății fără să fie nevoie de vreo trecere a timpului.
Totodată că, justul titlu trebuie să existe în realitate, nefiind suficient un titlu putativ, care există doar în imaginația celui care invocă uzucapiunea și trebuie dovedit în mod separat de buna credință după regulile specifice actelor juridice și să aibă o dată certă.
Din probatoriul administrat, respectiv înscrisurile depuse la dosarul cauzei, instanța a reținut just titlu invocat pentru dobândirea proprietății prin uzucapiunea de scurtă durată este înscrisul sub semnătură privată din data de 22.07.1996, denumit „chitanță” încheiat cu numitul C. P..
Or, cum chitanța din 22.07.1996 nu reprezintă un titlu translativ de proprietate în sensul art. 1897 C.civ., nefiind în măsură să transfere proprietatea asupra terenului în cauză, forma autentică fiind obligatorie sub sancțiunea nulității absolute a vânzării, instanța a constatat că reclamanții nu au făcut dovada existenței unui just titlu care să îndeplinească condițiile prevăzute de lege.
Nefiind îndeplinită una din condițiile cumulativ cerute de lege pentru constatarea dobândirii dreptului de proprietate prin uzucapiunea de 10-20 ani, instanța nu a mai proceda la analizarea îndeplinirii sau nu în cauză a celorlalte condiții, și va respinge acțiunea reclamanților ca neîntemeiată.
Motive de recurs:
Împotriva acestei sentințe s-a exercitat calea de atac a recursului de către recurentii reclamanti A. I. și A. E. solicitând admiterea recursului casarea sentinței si trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeași instanță.
Dezvoltarea motivelor de recurs:
Recurentii reclamanți au învederat, în esență, că, hotărârea primei instanțe a fost dată cu gresita aplicare a legii, interpretând eronat dispozițiile art. 1895 C.civ și art. 1897 C.civ., hotărârea fiind dată, de asemenea cu aprecierea eronată a probelor administrate. Astfel, inscrisul depus, intitulat chitanța are natura unui just titlu, având dată certă și fiind totodată un act translativ de proprietate pentru suprafața totală de 4.000 mp, indeplinind totodată condițiile de fond si de formă.
Temeiul de drept: art. 304 ind. 1 C.p.c. rap la art. 312 C.c.p.c.
Probei: a solicita iar instanța a încuviințat proba cu înscrisuri, cele depuse la instanța de fond.
Recursul a fost legal timbrat cu taxă judiciară de timbru- 66 lei și timbru judiciar- 3 lei.
Deși, legal citați pârâții intimați nu au depus întâmpinare și nici nu s-au prezentat în instanță pentru a formula eventuale apărări.
Considerentele instanței de recurs în raport de motivele de recurs invocate și de disp. art. 304 pct. 9 C.p.c, 304 ind 1 C.p.c și art. 312 C.p.c.:
I.Tribunalul constată că prima instanță a făcut o corectă interpretare și aplicare in cauză a dispozițiilor art. 1895 C.civ. și art. 1897 C.civ.
Astfel, în mod legal a stabilit că pentru dobândirea dreptului de proprietate prin efectul uzucapiunii de scurtă durată se cer a fi intrunite cumulativ mai multe condiții, respectiv, posesia să fie intemeiată pe un just titlu, posesia să fie de bună credință și să aibă o durată cuprinsă intre 10 și 20 de ani, in functie de domiciliul adevăratului proprietar.
Referitor la prima conditie- justul titlu- , în mod corect prima instanță a reținut că, în raport de disp. art. 1897 C.civ., trebuie să fie un act translativ de proprietate și care să provină de la altcineva decât adevăratul proprietar, in caz contrar fiind suficient prin el insuși să ducă la dobândirea proprietății, fără să fie nevoie de vreo trecere a timpului.
Mai reține Tribunalul că, inscrisul invocat de recurenții reclamanți îl reprezintă actul sub semnătură privată intitulat chitanță si datat 22.07.1996( f. 28 dosar fond).
Relativ la acest inscris in mod corect prima instanță a reținut că nu reprezintă un act translativ de proprietate și, pe cale de consecință, nu poate constitui just titlu în ințelesul anterior menționat, motivat de faptul că, având ca obiect o suprafață de teren, forma autentică este obligatorie pentru transmiterea dreptului de proprietate, condiția fiind ad validitatem.
Mai reține Tribunalul că, inscrisul invocat reprezintă un antecontract de vanzare cumpărare prin care părțile s-au angajat să constituie în viitor un drept real asupra respectivelor bunuri imobile și care naște în sarcina lor obligația de a face, respectiv obligația de a încheia contractul în forma cerută de lege (în formă autentică).
Întrucât condiția formei autentice este prevăzută de disp. art.2 din Titlului X al Legii nr.247/2005 privind reforma in domeniile proprietatii si justitiei, precum si masuri adiacente ad validitatem iar nu ad probationem, inscrisul invocat este lovit de nulitate absolută, astfel că, în raport de disp. art. 1897 alin.2 C.p.c. nu poate servi ca bază a uzucapiunii de 10-20 de ani.
Față de aceste considerente va fi respinsă susținerea recurenților reclamanți cum că inscrisul anterior menționat reprezintă în realitate just titlu.
Cum una dintre condițiile cumulative expuse anterior nu este indeplinită, în mod corect prima instanță a apreciat că nu se mai impune și analizarea celorlalte condiții.
În consecință, Tribunalul va respinge calea de atac ca fiind neintemeiată.
II. Sub aspectul cererii de restituire a taxei judiciare de timbru formulată oral în ședința publică din data de 27.02.2012, Tribunalul reține că disp. art. 23 din Legea nr. 146/1997 reglementează cazurile in care este admisibilă o astfel de cerere. Astfel, „sumele achitate cu titlu de taxe judiciare de timbru se restituie, la cererea petiționarului, în următoarele cazuri:
a) când taxa plătită nu era datorată;
b) când s-a plătit mai mult decât cuantumul legal;
c) când acțiunea sau cererea rămâne fără obiect în cursul procesului, ca urmare a unor dispoziții legale;
d) când, în procesul de divorț, părțile au renunțat la judecată ori s-au împăcat;
e) când contestația la executare a fost admisă, iar hotărârea a rămas irevocabilă;
f) în cazul în care instanța de judecată se declară necompetentă, trimițând cauza la un alt organ cu activitate jurisdicțională.
(2) În cazul prevăzut la lit. d), se restituie jumătate din taxa plătită, iar în cazul prevăzut la lit. e), taxa se restituie proporțional cu admiterea contestației”.
Din economia dispoziției legale anterior menționate se desprinde concluzia că, situațiile de restituire a taxei judiciare de timbru sunt strict și limitativ prevăzute de lege.
Tribunalul constată că, motivul invocat de recurenți reclamanți, respectiv judecarea în contradictoriu cu autoritate publică nu se incadrează în cazurile de excepție anterior menționate, astfel că va respinge cererea ca fiind neintemeiată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul formulat de recurenții reclamanți A. I. și A. E., domiciliați în comuna M. . O., împotriva sentinței civile nr._/09.11.2012, pronunțată de Judecătoria Slatina în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatele pârâte . și C. L. AL . neîntemeiat.
Respinge cererea de restituire a taxei judiciare de timbru ca fiind nefondată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 27 Februarie 2012.
Președinte, S. P. | Judecător, M. R. H. | Judecător, L. A. |
Grefier, I. E. A. |
Red/Tehnored. S.P.
2ex/10.04.2012
Jud. fond. C.D.
| ← Anulare act. Decizia nr. 281/2012. Tribunalul OLT | Fond funciar. Decizia nr. 286/2012. Tribunalul OLT → |
|---|
