Hotarâre care sa tina loc de act autentic. Decizia nr. 317/2015. Tribunalul OLT
| Comentarii |
|
Decizia nr. 317/2015 pronunțată de Tribunalul OLT la data de 04-05-2015 în dosarul nr. 317/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL O.
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIE Nr. 317/2015
Ședința publică de la 04 Mai 2015
Completul constituit din:
PREȘEDINTE O. M. P.
Judecător D. S.
Grefier R. I. T.
Pe rol soluționarea apelului civil declarat de apelanta reclamantă . SRL împotriva sentinței civile nr. 98/22.01.2015 pronunțată de Judecătoria B. în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul pârât B. T. prin mandatar M. M., având ca obiect hotarâre care sa tina loc de act autentic - acord de mediere.
La apelul nominal făcut în ședința publică părțile nu se prezintă.
Procedura legal îndeplinită.
Instanța, în temeiul dispozițiilor art. 104 alin. 13 din R.O.I., dispune lăsarea cauzei la sfârșitul ședinței.
La apelul nominal făcut în ședința publică la a doua strigare, părțile nu se prezintă.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că este primul termen, a fost achitată taxa judiciară de timbru, nu s-a depus întâmpinare, s-a solicitat judecarea în lipsă de către apelantă, după care,
Constatându-se că s-a solicitat judecarea în lipsă, instanța reține cauza spre soluționare.
INSTANȚA
P. sentința civilă nr. 98/22.01.2015 pronunțată de Judecătoria B. în dosarul nr._ s-a respins cererea prin care se solicită a se lua act de acordul de mediere încheiat între . SRL și Bitică T., CNP_.
Pentru a pronunța această sentință instanța de fond a reținut că între părțile cauzei a intervenit o promisiune bilaterală de vânzare-cumpărare cu privire la terenurile mai sus individualizate.
Prețul a fost stabilit de părți la suma de 14.308 lei, pentru suprafețele menționate și încă altele patru, încasat de promitentul vânzător de la promitenta cumpărătoare, la data încheierii înscrisului, când acesta a predat și posesia terenului, neprezentându-se ulterior la notarul public.
Deși înscrisul cuprinde clauze specifice contractului de vânzare-cumpărare, părțile consimțind la vânzarea bunului prin plata prețului și predarea posesiunii, nefiind în formă autentică, acesta nu are valoarea unui contract autentic ci, prin aplicarea principiului conversiunii actului juridic, doar a unei promisiuni bilaterale de vânzare-cumpărare, ce naște în sarcina părților obligația de a încheia actul în forma „ad validitatem“.
În același timp, instanța a precizat că prin . nr. 17/2014 privind unele măsuri de reglementare a vânzării-cumpărării terenurilor agricole situate în extravilan și de modificare a Legii nr. 268/2001 privind privatizarea societăților comerciale ce dețin în administrare terenuri proprietate publică și privată a statului cu destinație agricolă și înființarea Agenției Domeniilor Statului, transmiterea proprietății asupra terenurilor extravilane este posibilă doar dacă a fost respectat dreptul de preempțiune al coproprietarilor, arendașilor, proprietarilor vecini, precum și al statului român, prin Agenția Domeniilor Statului, în această ordine, la preț și în condiții egale, precum și dacă imobilul ce face obiectul antecontractului este înscris la rolul fiscal și în cartea funciară, dispozițiile art. 4 și 5 din actul normativ menționat fiind neechivoce.
În cauza de față, în raport de probatoriul administrat, este evident că aceste condiții nu sunt îndeplinite.
Mai mult, părțile cauzei nu s-au prezentat în fața instanței, pentru a fi verificată nemijlocit voința lor în sensul încheierii acordului de mediere, prezență impusă de dispozițiile art. 441 raportat la art. 438 din Codul de procedură civilă, cu atât mai mult cu cât la întocmirea acordului de mediere acestea au fost reprezentate de mandatari.
Raportat la cele mai sus expuse, apreciind că demersul părților cauzei este realizat doar pentru a eluda dispozițiile legale anterior menționate, fără ca între ele să existe un litigiu real, instanța nu a putut lua act de acest acord de mediere.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel reclamanta . SRL, cu motivarea că instanța de fond a respins acțiunea promovată pentru faptul că apelanta nu a îndeplinit condițiile art. 4 și 5 din Legea 17/2014, deși nu li s-a pus in vedere nici in perioada de regularizare a cererii de chemare in judecată și nici la primul termen de judecată.
Pe de altă parte, a susținut că la momentul pronunțării hotărârii era in vigoare art. 20 din Legea 17/2014 potrivit căruia antecontractelor autentice încheiate anterior apariției legii 17/2014 nu li se aplică prezenta lege, fapt pentru care solicită admiterea apelului, casarea sentinței și trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de fond.
În drept invocă dispoz.art 466, 470 n.c.p.c.
Examinând sentința apelată în raport cu actele dosarului și dispoz. art 476 și urm. din noul cod de procedură civilă, Tribunalul constată că apelul este nefondat, pentru următoarele considerente:
Contrar celor susținute de apelantă, dispozițiile Legii nr. 17/2014 sunt (și erau) aplicabile în speță deoarece anterior pronunțării sentinței apelate Curtea Constituțională pronunțase Decizia nr. 755/16.12.2014 prin care declarase neconstituționalitatea prevederilor art. 20 alin. (1) din Legea nr. 17/2014 referitoare la exceptarea de la aplicarea Legii nr. 17/2014 a antecontractelor autentificate la notariat anterior intrării în vigoare a acesteia.
În motivarea deciziei Curtea Constituțională a constatat că persoanele care au încheiat antecontracte de vânzare în formă autentică, pe de o parte, și persoanele care au încheiat antecontracte de vânzare fie sub forma unui înscris sub semnătură privată, fie sub forma unui înscris atestat de către un avocat, pe de altă parte, având ca obiect terenuri agricole situate în extravilan, se află în aceeași situație juridică, întrucât natura juridică a actului – antecontract de vânzare, efectele produse de acesta – obligația de a încheia în viitor contactul de vânzare, precum și momentul încheierii antecontractelor – anterior intrării în vigoare a Legiinr. 17/2014 sunt identice. Astfel, atât antecontractul încheiat în formă autentică, cât și cel neautentificat nu realizau însuși transferul dreptului de proprietate, generând doar obligația părților de a încheia în viitor contractul de vânzare.
În consecință, având în vedere că situațiile juridice în care se află părțile antecontractului de vânzare încheiat în formă autentică, cât și ale celui neautentificat nu diferă în esență, nu poate fi justificată nici aplicarea, în privința acestora, a unui tratament juridic diferit.
P. urmare, Curtea a constatat că excepția instituită de legiuitor de la principiul aplicării imediate a legii noi, reprezentată de regimul juridic diferit aplicabil efectelor generate de antecontracte în formă autentică, încheiate anterior intrării în vigoare a legii noi, este de natură a genera o situație privilegiată în privința dreptului de creanță al persoanelor care au încheiate astfel de antecontracte în formă autentică, contrară exigențelor principiului constituțional al egalității în fața legii în componenta sa referitoare la interzicerea privilegiilor coroborat cu cel al garantării și ocrotirii egale a dreptului de proprietate privată.
Având în vedere Decizia nr. 755/16.12.2014 de admitere a excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 20 din Legea nr. 17/2014, în mod judicios judecătoria a respins cererea de a se lua act de acordul de mediere, constatând ca nefiind îndeplinite condițiile impuse de art. 4 și 5 din Legea nr. 17/2014, care prevăd că transmiterea proprietății asupra terenurilor extravilane este posibilă doar dacă a fost respectat dreptul de preempțiune al coproprietarilor, arendașilor, proprietarilor vecini, precum și al statului român, prin Agenția Domeniilor Statului, în această ordine, la preț și în condiții egale, precum și dacă imobilul ce face obiectul antecontractului este înscris la rolul fiscal și în cartea funciară.
Cum nici în apel nu au fost complinite lipsurile constatate de prima instanță, în baza art 480 alin. 1 C.p.c., Tribunalul urmează să respingă apelul declarat, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge apelul declarat de apelanta reclamantă . SRL cu dom ales cab avocat B. O. G., în C., ., ., ., împotriva sentinței civile nr. 98/22.01.2015 pronunțată de Judecătoria B. în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul pârât B. T. prin mandatar M. M., domiciliat în C., ., jud. D., având ca obiect hotarâre care sa tina loc de act autentic - acord de mediere.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 04 Mai 2015.
Președinte, O. M. P. | Judecător, D. S. | |
Grefier, R. I. T. |
Red. OMP
Tehnored. MS
4 ex./19.06.2015
Jud. Fond: C.N.I.
| ← Hotarâre care sa tina loc de act autentic. Hotărâre din... | Grăniţuire. Decizia nr. 414/2015. Tribunalul OLT → |
|---|
