Pretenţii. Decizia nr. 192/2012. Tribunalul OLT
| Comentarii |
|
Decizia nr. 192/2012 pronunțată de Tribunalul OLT la data de 13-02-2012 în dosarul nr. 192/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL O.
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIE Nr. 192/2012
Ședința publică de la 13 Februarie 2012
Completul constituit din:
PREȘEDINTE M. R. H.
Judecător L. A.
Judecător S. P.
Grefier I. E. A.
Pe rol se află soluționarea recursului formulat de recurentul pârât C. M., domiciliat în S., ., ., județul O., împotriva sentinței civile nr._/11.10.2011, pronunțată de Judecătoria S. în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul reclamant M. S. P. P..
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns recurentul pârât C. M., lipsă intimatul reclamant M. S. – P. P..
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a expus referatul cauzei de către grefierul de ședință după care, recurentul pârât depune la dosar înscrisuri cu care face dovada achitării debitului.
Instanța pune în discuția părților competența de soluționare a cauzei.
Recurentul pârât, apreciază că instanța de recurs civil I a Tribunalului O., este competentă să soluționeze prezenta cauza. .
În raport de disp. art. 2 pct. 3 C.p.c., art. 299 C.p.c și art. 159 C.pc. instanța constată că este competentă material, teritorial și general să soluționeze prezenta cauză.
Nemaifiind cererii prealabile de formulat sau excepții de invocat, instanța acordă cuvântul părților sub aspectul propunerii de probe.
Recurentul pârât, solicită încuviințarea probei cu înscrisurile depuse la dosar. În baza art. 167 alin.1 C.pc. raportat la art. 305 Cod procedură civilă, instanța încuviințează proba cu înscrisurile de la dosar ca fiind pertinentă, concludentă și utilă soluționării cauzei și nemaifiind alte cererii de formulat acordă cuvântul pe cererea de recurs.
Recurentul pârât C. M., solicită admiterea recursului astfel cum a fost formulat, fără cheltuieli de judecată.
TRIBUNALUL
Deliberând asupra recursului dedus judecății, reține următoarele:
P. sentința civilă nr._/11.10.2011 pronunțată de Judecătoria S. în dosarul_ a fost admisă, în parte, acțiunea formulată de reclamantul M. S., jud. O. - prin reprezentant legal, Primarul Municipiului împotriva pârâtului C. M. și în consecință s-a dispus obligarea pârâtului, la plata sumei de 4539,43 lei reprezentând chirie lunară restantă în cuantum de 2 .244,94 lei aferentă perioadei, mai 2009 - februarie 2011 și 2294,49 lei penalități de întârziere pentru perioada mai 2009 –ianuarie 2011, rezilierea contractului de închiriere cu nr.527/10.02.2000 și evacuarea pârâtului din locuința pe care o deține. Totodată a fost obligat pârâtul să plătească reclamantului suma de 22,30 lei reprezentând cheltuieli de judecată.
Pentru a se pronunța astfel, prima instanță a reținut următoarele:
P. acțiunea înregistrata sub nr._ reclamantul M. S. prin primar a chemat in judecata pe paratul C. M. solicitând instanței ca prin hotărârea ce se va pronunța sa se dispună obligarea acestuia la plata debitului in cuantum de 5.039,43 lei compus din 2.744,94 lei chirie restantă pe perioada mai 2009 - februarie 2011 și 2.294,49 lei majorările aferente perioadei mai 2009 - ianuarie 2011, rezilierea contractului de închiriere nr. 527/10.02.2000 si evacuarea pârâtei din locuința pe care o deține, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea cererii formulate reclamantul a arătat că între M. S., în calitate de persoană juridică, reprezentat prin primarul municipiului, în conformitate cu prevederile art. 62 alin. l din Legea nr.215/2001 privind administrația publică locală, republicata, în calitate de proprietar și paratul C. M., cu domiciliul în S., ., ., Jud O., s-a încheiat contractul de închiriere nr. 527/10.02.2000, pe o perioadă de 5 ani.
In baza prevederilor H.G. nr. 310/2007 și ale OUG nr.44/13.05.2009 prin actul adițional nr._/15.10.2007 la contractul de închiriere nr. 527/10.02.2000, a fost modificat cuantumul chiriei lunare și durata contractului de închiriere, respectiv până la data de 08.05.2014. Reclamantul a precizat că pârâtul și-a însușit această modificare prin semnarea actului adițional și prin faptul că acesta a achitat chiria stipulată în acest act adițional de la data semnării lui și până în luna aprilie 2009 inclusiv.
Deși somat de reclamant conform somației nr. 2029/11.02.2011, pârâta a refuzat să-și achite chiria aferentă locuinței pe care o ocupă în cuantum de 124,77 lei/lună.
P. neachitarea chiriei restante pe o perioada de 22 luni și a majorărilor aferente debitului, pârâta a acumulat un debit total, către reclamant, în valoare de 5.039,43 lei compus din 2.744,94 lei chirie restantă pe perioada mai 2009 - februarie 2011 și 2.294,49 lei majorările aferente perioadei mai 2009 - februarie 2011.
De asemenea, având in vedere perioada de 22 luni pentru care parata nu si-a achitat chiria restanta, reclamantul considera ca in cauza devin aplicabile prevederile Cap.V, art.17, punctul b, alin. l din contractul de "închiriere nr. 527/10.02.2000, motiv pentru care solicita sa se constate reziliat contractul de închiriere nr. 527/10.02.2000 si pe cale de consecința sa se dispună evacuarea pârâtei din locuința pe care o ocupa situata în S., ., ..
In drept, ne întemeiem acțiunea pe dispozițiile Cap.IV, alineatul 2, punctul b, alin. l din contractul de închiriere nr. 527/10.02.2000 si art. 1453 cod civil și art. 109 C.p.civ.
În dovedirea acțiunii reclamantul a depus în copie fișa de calcul a chiriei și a majorărilor de întârziere, contractul de închiriere nr.527/10.02.2000, somația nr.202/11.02.2011, borderou, fișa de calcul, act adițional.
Pârâtul legal citat s-a prezentat în instanță și a depus la dosar chitanțe din care rezulta ca a mai achitat din debit suma de 249,54 lei si suma de 500 lei filele 16, si 19 din dosar.
Având in vedere susținerile reclamantului, inscrisurile aflate la dosar, instanța de fond a apreciat că acțiunea promovată de reclamant este întemeiată in parte pentru următoarele considerente:
Între M. S., în calitate de persoană juridică, reprezentat prin primarul municipiului, în conformitate cu prevederile art. 62 alin. l din Legea nr.215/2001 privind administrația publică locală, republicata, în calitate de proprietar și paratul C. M., cu domiciliul în S., ., ., s-a încheiat contractul de închiriere nr. 527/10.02.2000.
Deși somat de reclamant conform somației nr. 2029/11.02.2011, pârâtul a refuzat să-și achite chiria aferentă locuinței pe care o ocupă în cuantum de 124,77 lei/lună.
P. neachitarea chiriei restante pe o perioada de 22 luni și a majorărilor aferente debitului, pârâtul a acumulat un debit total, către reclamant, în valoare de 4539,43 lei reprezentând chirie lunară restantă în cuantum de 2 .244,94 lei aferentă perioadei, mai 2009 - februarie 2011 și 2294,49 lei penalități de întârziere pentru perioada mai 2009 - ianuarie 2011.
In consecința fiind îndeplinite condițiile dispozițiile Cap. V, art.17, punctul b, alin. l din contractul de închiriere nr. 527/10.02.2000 si art. 1453 Cod Civil, si ținând seama si de chitanțe depuse la dosar de către pârât din care rezulta ca a mai achitat din debit suma de 249,54 lei si suma de 500 lei filele 16, si 19, instanța a dispu obligarea pârâtului la plata sumei de 4539,43 lei reprezentând chirie lunară restantă în cuantum de 2 .244,94 lei aferentă perioadei, mai 2009 - februarie 2011 și 2294,49 lei penalități de întârziere pentru perioada mai 2009 - ianuarie 2011, precum și rezilierea contractului de închiriere încheiat între părți cu nr. 527/10.02.2000 și evacuarea pârâtului din imobil .
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâtul criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În dezvoltarea motivelor de recurs, recurentul a arătat că sentința este nelegală deoarece nu s-a dispus efectuarea unei expertize contabile care să stabilească prejudiciul cert suferit de reclamantă prin neplata chiriei pe care o datoram. Instanța de judecată și-a format convingerea numai pe susținerile reclamantei care a depus numai înscrisuri la dosar. În virtutea rolului activ, instanța trebuia să administreze și alte probe care să confirme sau să infirme dacă prejudiciul este real. Mai mult debitul invocat a fost parțial achitat.
În drept au fost invocate disp. art. 299 alin. 2 rap la art. 304 pct 9 și art. 312 Cpciv.
În conf cu disp. art. 308 alin. 2 Cpciv, intimatul M. S. a formulat întâmpinare solicitând respingerea recursului întrucât instanța nu avea obligația efectuării unei expertize pentru a determina cuantumul real al prejudiciului, această obligație revenind chiriașului debitor.
În recurs, Tribunalul a administrat proba cu înscrisuri, la dosar fiind atașate chitanțe în dovedirea achitării întregului debit de către recurent.
Examinând sentința atacată, prin prisma motivelor de recurs și a dispozițiilor art. 3041 C.pr.civ., tribunalul constată că recursul este fondat, urmând a fi admis pentru următoarele considerente:
Analizând prima critică invocată de recurent referitoare la lipsa de rol activ a instanței de fond, Tribunalul o apreciază a fi neîntemeiată pentru următoarele considerente:
Tribunalul constată că în ședința publică din data de 21.06.2011, pârâtul a învederat instanței că achitat o parte a debitului și a solicitat acordarea unui termen în dovedirea achitării întregului debit, necontestând cuantumul debitului și intenționând deci să administreze exclusiv proba cu înscrisuri în dovedirea îndeplinirii obligației de plată
Dispozițiile art. 129 alin. 5 ind 1 Cpciv astfel cum au fost modificate prin Lg 202/2010 exclud ca motiv în căile de atac, omisiunea instanței de a ordona din oficiu probe necesare soluționării cauzei.
Norma legală anterior menționată vine să întărească ceea ce prefigurează deja alin. 5 al art. 129 Cpciv, și anume faptul că, pe tărâm probator, rolul activ al instanței este unul subsidiar, „subordonat” rolului principal care revine părților.
Asta înseamnă că în calea de atac, partea nu-și poate invoca propria culpă în ceea ce privește propunerea și administrarea probelor în condițiile legii, în etapa procesuală anterioară în care s-a pronunțat hotărârea pe care a atacat-o.
Caracterul facultativ al exercitării rolului activ al judecătorului, sub aspectul ordonării din oficiu a administrării unor probe asigură o mai mare responsabilizare a părților care ar trebui să conducă inevitabil la o mai bună calitate a actului de justiție.
Pe de altă parte însă, conform chitanțelor atașate la dosar (înscrisuri administrate în etapa recursului), recurentul pârât a achitat la data de 25.01.2012 întregul debit datorat în temeiul contractului de închiriere.
Cum disp. art. IV lit b prima liniuță din contractul de închiriere pentru suprafețe cu destinația de locuință nr. 527/10.02.2000, precum și disp. art. 24 Lg 114/1996 prevăd că sancțiunea rezilierii se aplică exclusiv în situația neachitării chiriei timp de 3 luni consecutiv, iar nu în cazul achitării cu întârziere a acesteia (cazul de față), Tribunalul, în temeiul disp. art. 312 Cpciv corb cu disp.a rt. 304 pct 9 Cpciv, va admite recursul, va modifica în parte sentința și va respinge cererea de chemare în judecată ca fiind neîntemeiată.
În ceea ce privește dispoziția privind obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată avansate de reclamantă în prima instanță reprezentând taxă de timbru și timbru judiciar, întrucât recurentul și-a îndeplinit obligația pe parcursul judecății, în temeiul disp.art 274-275 Cpciv, Tribunalul le va menține.
Potrivit principiului disponibilității, Tribunalul va lua act că în recurs nu a fost solicitată acordarea de cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul formulat de recurentul pârât C. M., domiciliat în S., ., ., județul O., împotriva sentinței civile nr._/11.10.2011, pronunțată de Judecătoria S. în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul reclamant M. S. P. P..
Modifică în parte sentința în sensul că respinge cererea de chemare în judecată ca fiind nefondată.
Menține dispozițiile privind cheltuielile de judecată
Se ia act că nu se solicită cheltuieli de judecată
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 13 Februarie 2012
Președinte, M. R. H. | Judecător, L. A. | Judecător, S. P. |
Grefier, I. E. A. |
Red LA/2 ex/11.04.2012
I.A. 14 Februarie 2012
| ← Fond funciar. Decizia nr. 105/2012. Tribunalul OLT | Fond funciar. Decizia nr. 193/2012. Tribunalul OLT → |
|---|
