Pretenţii. Decizia nr. 698/2015. Tribunalul OLT
| Comentarii |
|
Decizia nr. 698/2015 pronunțată de Tribunalul OLT la data de 05-10-2015 în dosarul nr. 698/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL O.
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIE Nr. 698/2015
Ședința publică de la 05 Octombrie 2015
Completul constituit din:
PREȘEDINTE D. S.
Judecător O. M. P.
Grefier R. I. T.
Pe rol soluționarea apelului civil declarat de apelantul reclamant S. C. J. C. cu sediul în C., ., jud. D. împotriva sentinței civile nr. 431/04.03.2015 pronunțată de Judecătoria B. în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul pârât G. M. A., domiciliat în ., ., jud. O., având ca obiect pretenții.
La apelul nominal făcut în ședința publică părțile nu se prezintă.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează că este primul termen de judecată, apel declarat în termen, motivat, nu a fost formulată întâmpinare, apelantul a solicitat judecarea în lipsă, după care,
Având în vedere că apelantul a solicitat judecarea cauzei în lipsă, instanța reține cauza pentru deliberare și pronunțare.
TRIBUNALUL
Prin sentința civilă nr. 431/04.03.2015 pronunțată de Judecătoria B. în dosarul nr._ s-a respins acțiunea formulată de reclamantul S. C. Județean de Urgență C., cu sediul în C., ., împotriva pârâtului G. M. A., CNP_, domiciliat ., ., jud. O., având ca obiect „pretenții”.
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut că prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei B. la data de 29.12.2014 sub nr. de dosar_, reclamantul S. C. Județean de Urgență C. a chemat în judecată pe pârâtul G. M. A., solicitând instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța să dispună obligarea pârâtului la plata sumei de 2672,78 lei, reprezentând contravaloarea zilelor de spitalizare.
În motivare, s-a arătat că pârâta a fost internată la secția ORL în perioada 26.09._11, contravaloarea zilelor de spitalizare fiind de 2672,78 lei, sumă ce nu a fost achitată până în prezent, fiind întrunite astfel condițiile art. 998-999 Cod civil, care au fost analizate detaliat și condițiile art. 313 din Legea 95/2006 .
Reclamantul a mai menționat că având în vedere dispozițiile art. 313 din Legea 95/2006, spitalul în calitate de furnizor de servicii medicale are obligația de a recupera prejudiciul reprezentat de cheltuielile ocazionate de asistența medicală acordată pârâtului, care a fost victima unui accident de circulație sau a unei agresiuni, aceste cheltuieli nefiind suportate de fondul național de asigurări de sănătate.
Reclamantul a mai arătat că din interpretarea teleologică a dispozițiilor art. 313 din Legea 95/2006 rezultă că în acele situații în care din culpa beneficiarului îngrijirilor medicale nu a fost stabilită, persona a cărei faptă proprie să fi produs vătămarea, cel obligat la repararea prejudiciului este chiar beneficiarul, fapta ilicită a acestuia constând în lipsa sa de diligență.
Reclamantul a analizat si a arătat că în cauză sunt întrunite condițiile răspunderii civile delictuale.
În drept, cererea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 998-999 din Codul civil, art. 112 din codul de procedură civilă și art. 313 din Legea 95/2006.
Reclamantul a solicitat judecarea cauzei în lipsă.
Cererea a fost scutită de plata taxei de timbru și a timbrului judiciar, în conformitate cu dispozițiile art. 30 alin. 1 din O.U.G 80/2013.
Pârâtul a depus la dosarul cauzei întâmpinare prin care a arătat că a fost internat la S. C. Județean de Urgență C. în calitate de parte vătămată în urma unui accident de circulație la producerea căruia nu a avut nici o vină și a solicitat respingerea acțiunii.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța a reținut următoarea situație de fapt:
Pârâtul a fost internat în S. Județean C., secția ORL în perioada 26.09.2011 – 04.10.2011, cheltuielile ocazionate de internarea sa și analizele și investigațiile realizate ridicându-se la suma de 2672,78 lei.
Reclamantul a susținut în cererea de chemare în judecată că pârâtul a fost victima unei agresiuni și nu a depus la dosarul cauzei nici un act din care să rezulte că pârâtul s-ar fi făcut vinovat de producerea agresiunii a cărui victimă se susține că a fost și din cauza căreia a fost internat în spital.
În condițiile speței, instanța constată că devin incidente dispozițiile art. 313 din Legea 95/2006 și art. 1357 si următoarele din Codul civil referitoare la răspunderea civilă delictuală.
Potrivit dispozițiilor art. 313 din Legea 95/2006 modificată „persoanele care prin faptele lor aduc daune sănătății altei persoane răspund potrivit legii și au obligația să repare prejudiciul cauzat furnizorului de servicii medicale reprezentând cheltuielile efective ocazionate de asistența medicală acordată. Sumele reprezentând cheltuielile efective vor fi recuperate de către furnizorii de servicii medicale. Pentru litigiile având ca obiect recuperarea acestor sume, furnizorii de servicii medicale se subrogă în toate drepturile și obligațiile procesuale ale caselor de asigurări de sănătate și dobândesc calitatea procesuală a acestora, în toate procesele și cererile aflate pe rolul instanțelor judecătorești, indiferent de faza de judecată.”.
Instanța a aratat că în cauză nu sunt întrunite condițiile impuse de art. 313 din Legea 95/2006, având în vedere că nu s-a făcut dovada că pârâtul a realizat o faptă care să aducă daune sănătății altei persoane pentru a răspunde potrivit legii și pentru a avea obligația să repare prejudiciul cauzat furnizorului de servicii medicale.
Având în vedere că reclamantul a susținut că pârâtul a fost victima unei agresiuni, obligația de a repara prejudiciul suferit de furnizorul de servicii medicale, trebuie să revină persoanei care prin fapta sa a provocat daune sănătății pârâtului și nu acesteia din urmă, astfel cum prevede textul legal mai sus amintit.
Instanța arată în plus că nu pot fi întrunite condițiile antrenării răspunderii civile delictuale a pârâtului, având în vedere că nu s-a dovedit nici o faptă ilicită săvârșită de această persoană, fapta de a nu depune diligentă pentru identificarea agresorului neputând fi considerată faptă ilicită.
Față de aceste împrejurări, instanța a respins cererea ca fiind neîntemeiată.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel apelantul reclamant S. C. Județean de Urgență C., prin care solicită admiterea apelului, desființarea sentinței și trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de fond și pe cale de consecință obligarea pârâtului la plata sumei de 2672,78 reprezentând contravaloarea serviciilor medicale acordate acestuia, de la data producerii debitului și până la data plății efective.
În motivare apelului, reclamantul arată că, având în vedere dispozițiile art.313 din Legea 95/2006 privind reforma în domeniul sănătății, persoanele care prin faptele lor aduc daune sănătății altei persoane răspund potrivit legii și au obligația să repare prejudiciul cauzat furnizorului de servicii medicale reprezentând cheltuielile efective ocazionate de asistența medicală acordată. Sumele reprezentând cheltuieli efective vor fi recuperate de către furnizorii de servicii medicale. Pentru litigiile având ca obiect recuperarea acestor sume, furnizorii de servicii medicale se subroga in toate drepturile si obligațiile procesuale ale caselor de asigurări de sănătate si dobândesc calitatea procesuala a acestora " iar, spitalul in calitate de furnizor de servicii medicale are obligația de a recupera prejudiciul cauzat furnizorului de servicii medicale de la persoanele care datorează debitul reprezentând cheltuielile efective ocazionate de asistenta medicala acordata, intrucat pârâtul a fost victima unui accident/agresiune, iar sumele ocazionate de spital cu tratamentul acordat acestuia potrivit Normelor metodologice de aplicare a Contractului-cadru privind condițiile acordării asistentei medicale in cadrul sistemului de asigurări sociale de sănătate și art. 313 din Legea 95/2006, cheltuielile de spitalizare pentru agresiuni, accidente rutiere, accidente de muncă și boli profesionale nu se suportă din fondul asigurărilor sociale de sănătate, astfel încât spitalul trebuie să deconteze Casei de Asigurări de Sanatate cheltuielile de spitalizare, de la persoanele vinovate.
S., în calitate de furnizor de servicii medicale, are obligația de a recupera prejudiciul cauzat furnizorului de servicii medicale de la persoanele care datorează debitul reprezentând cheltuielile efective ocazionate de asistența medicală acordată, întrucât pârâtul a fost victima unei agresiuni, iar sumele ocazionate de spital cu tratamentul acordat acestuia nu sunt suportate din Fondul național de asigurări de sanatate și are obligația de a le restituite către Casa de Asigurări de Sănătate D..
Mai arată că, în cauza de față apreciază faptul ca printr-o simplă interpretarea gramaticala a dispozitiilor art.313 alin. 1 din actul normativ menționat, rezulta ca cel obligat la repararea prejudiciului este persoana care prin fapta proprie a produs o vătămare sanatatii altei persoane, însa printr-o interpretare teleologica se ajunge la concluzia ca in acele situații in care, din culpa beneficiarului îngrijirilor medicale nu a fost stabilita persoana a cărei fapta proprie sa fi produs o vătămare, cel obligat la repararea prejudiciului este chiar beneficiarul. Cu alte cuvinte, fapta ilicita a beneficiarului de servicii medicale consta tocmai in lipsa sa de diligenta în stabilirea persoanei vinovate. În cazul in care am accepta ideea ca doar persoana vinovata de vătămarea sănătății altei persoane trebuie obligata la repararea prejudiciului ar presupune implicit imposibilitatea reparării efective, in condițiile in care, in lipsa oricăror demersuri judiciare ale celui vătămat, nu se poate vorbi de vinovăția celui presupus a fi produs aceasta vătămare. Având in vedere faptul ca pârâtul a fost victima unui accident de circulație/agresiune, iar spitalul a efectuat cheltuieli și a asigurat asistentă medicală pârâtului, este evident că S. C. Județean de Urgență C. a suferit o diminuare a patrimoniului, fără ca pentru aceasta să existe o justă cauză. La baza diminuării patrimoniului a stat atitudinea pârâtului care nu facut demersurile legale pentru a de identifica persoana culpabilă și nu a înțeles să solicite tragerea la răspundere a celui care l-a accidentat.
Acest text de lege stabilește clar care sunt persoanele împotriva cărora furnizorii de servicii medicale se pot îndrepta în vederea recuperării cheltuielilor efectiv ocazionate de asistența medicală acordată - adică persoanele care prin faptele lor aduc daune sănătății altei persoane - fără să prevadă și posibilitatea furnizorilor de servicii medicale de a se adresa în anumite condiții împotriva persoanelor vătămate, legea 95/2006, fiind o lege specială de la care nu se poate deroga, fiind cunoscută regula potrivit căreia pe cale de interpretare nu pot fi create excepții în drept.
Din dispozițiile legale menționate se poate concluziona faptul ca, paratul avea obligația sa efectueze demersurile legale, pentru a stabili vinovăția autorului accidentului/agresiunii, chiar si numai in scopul rezolvării obligațiilor ce rezulta din acordarea serviciilor medicale, demers nedovedit anterior demarării acțiunii in instanța, astfel, se poate prezuma ca paratul își recunoaște culpa, constând in omisiunea sau neglijenta de a întreprinde demersuri judiciare pentru a face dovada ca starea sănătății sale a fost afectata de o alta persoana care ar răspunde fata de furnizorul de servicii medicale conform dispozițiilor art.313 din Legea nr.95/2006.
De asemenea, practica judiciară a stabilit că și o persoană spitalizată poate avea calitate procesuală pasivă, atunci când nu depune minimum de diligente pentru a identifica autorul faptei ilicite, iar în situația în care din culpa beneficiarului îngrijirilor serviciilor medicale acordate, nu a fost stabilită persoana a cărei faptă proprie ar fi produs o vătămare, cel obligat la repararea prejudiciului este chiar beneficiarul, în caz contrar în situația în care instanțele naționale ar accepta ideea că doar persoana vinovată de vătămarea sănătății altei persoane, trebuie obligată la repararea prejudiciului, ar presupune imposibilitatea reparării efective și integrare a prejudiciului, în condițiile în care în lipsa oricăror demersuri judiciare a celui vătămat, nu se poate vorbi de inovația celui presupus a fi produs această vătămare.
Ținând cont de dispozițiile art.313 din Legea 95/2006 privind reforma în domeniul sănătății ,,pentru litigiile având ca obiect recuperarea acestor sume, furnizorii de servicii medicale se subrogă în toate drepturile și obligațiile procesuale ale casei de asigurări de sănătate și dobândesc calitatea procesuală a acestora, iar spitalul în calitate de furnizor de servicii medicale are obligația de a recupera prejudiciul cauzat furnizorului de servicii medicale, reprezentând cheltuieli efective ocazionate de asistența medicală acordată, iar sumele ocazionate de spital cu tratamentul acordat acestuia nu sunt suportate din Fondul Național de Asigurări de Sănătate’’.
Menționează apelantul că sumele ocazionate de unitățile sanitare cu serviciile medicale acordate pacienților victime ale accidentelor de circulație/agresiunilor, trebuie recuperate de furnizorii de servicii medicale, în speță, S. C. Județean de Urgență C. și restituite către Casa de Asigurări de Sănătate D., de la persoanele care datorează debitul.
Apelantul reclamant arată că nu deține date sau documente privind persoanele care au produs fapta decât, acesta are evidența persoanelor spitalizate.
In drept, au fost invocate dispoz. art. 282-298 C.pr.civ., art. 262, art. 313 din Legea 95/2006 privind reforma în domeniul sanatatii, art. 21 și urm. C.pr.fiscală, art. 89 și urm. C.pr.fiscală.
A menționat apelantul reclamant că în baza art. 26 alin. 3 din Ordinul Ministerului Justiției nr. 760/C/1999, sunt scutiți de obligația achitării taxei de timbru.
Solicită judecarea în lipsă conform art. 242 alin. 2 C.p.civ.
Analizând sentința apelată prin prisma motivelor de apel arătate, în considerarea dispozițiilor legale incidente în cauză și raportat la actele și lucrările dosarului, tribunalul constată că apelul este nefondat, având în vedere următoarele considerente:
Potrivit dispozițiilor art. 313 din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătății „persoanele care prin faptele lor aduc daune sănătății altei persoane răspund potrivit legii și au obligația să repare prejudiciul cauzat furnizorului de servicii medicale, reprezentând cheltuielile efective ocazionate de asistența medicală acordată. Sumele reprezentând cheltuielile efective vor fi recuperate de către furnizorii de servicii medicale. Pentru litigiile având ca obiect recuperarea acestor sume furnizorii de servicii medicale se subrogă în toate drepturile și obligațiile procesuale ale Caselor de asigurări de sănătate și dobândesc calitate procesuală activă a acestora”
Prin urmare, legea stabilește fără echivoc persoana împotriva căreia furnizorii de servicii medicale se pot îndrepta pentru recuperarea daunei suferite ca urmare a prestării/acordării asistenței medicale în favoarea unei persoane victimă a unei agresiuni, sarcina reparării prejudiciului revenind exclusiv persoanelor care prin faptele lor aduc atingere sănătății altor persoane.
Reglementarea legală arătată anterior stabilește cadrul procesual în care se va desfășura un eventual litigiu având ca obiect recuperarea contravalorii prestațiilor executate, excluzând posibilitatea obligării persoanei victimă a agresiunii, pe de o parte, iar, pe de altă parte, legea nu impune în sarcina victimei obligația de a identifica persoana vinovată, iar o astfel de omisiune nu poate fi interpretată ca fiind o faptă ilicită a victimei, care să atragă răspunderea acesteia în temeiul dispoz.art.998 – 999 cod civil.
In concluzie, tribunalul constată că prima instanță a făcut o aplicare corectă a dispozițiilor legale incidente la starea de fapt reținută, respectiv că intimatul pârât nu poate fi obligat la plata sumei de bani solicitată de către apelantul reclamant, adică 2672,78 lei ci, numai persoana vinovată de producerea prejudiciului asupra sănătății intimatului pârât.
Față de considerentele de fapt și de drept arătate, tribunalul, în temeiul dispoz. art. 480 alin. 1 din cod pr civilă, va respinge apelul ca fiind nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge apelul civil declarat de apelantul reclamant S. C. J. C. cu sediul în C., ., jud. D. împotriva sentinței civile nr. 431/04.03.2015 pronunțată de Judecătoria B. în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul pârât G. M. A., domiciliat în ., ., jud. O., având ca obiect pretenții.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 05 Octombrie 2015.
Președinte, D. S. | Judecător, O. M. P. | |
Grefier, R. I. T. |
Red. DS
Tehnored.CM
Jf. C.H.
Ex.4/05.11.2015
| ← Legea 10/2001. Sentința nr. 991/2015. Tribunalul OLT | Cereri. Decizia nr. 814/2015. Tribunalul OLT → |
|---|
