Reziliere contract. Decizia nr. 1106/2012. Tribunalul OLT
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1106/2012 pronunțată de Tribunalul OLT la data de 27-11-2012 în dosarul nr. 1106/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL O.
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIE Nr. 1106/2012
Ședința publică de la 27 Noiembrie 2012
Completul compus din:
PREȘEDINTE I. M.
Judecător I. B.
Judecător S. O.
Grefier M. T.
Pe rol judecarea recursului civil declarat de recurenta pârâtă . P. O., cu sediul în P. O. ., județul O., împotriva sentinței civile nr. 6190/25.05.2012, pronunțată de Judecătoria Slatina, în dosar nr._, în contradictoriu cu intimatul reclamant S. F. - A., cu domiciliul procesual ales la Cabinet Av. C. C., cu sediul în B., ..7, județul O., având ca obiect - reziliere contract.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă avocat Ș. D. reprezentând pe recurenta pârâtă ., lipsă intimatul reclamant S. F. – A. fiind reprezentat de avocat C. C..
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care, instanța, din oficiu, verificând conform art. 1591 C.proc.civ., prin raportare la dispozițiile art. 2 pct. 3 C.proc.civ., constată că este competentă general, material și teritorial să judece pricina.
Nemaifiind alte cereri de formulat sau probe de administrat, instanța constată cauza în stare de soluționare și acordă cuvântul asupra recursului.
Avocat Ș. D., având cuvântul pentru recurenta pârâtă ., solicită admiterea recursului, modificarea sentinței în sensul respingerii capătului de cerere privind încetarea contractului de arendă nr. 54/17.06.2009.
Motivând, arată că prima instanță nu a făcut o analiză a conformității clauzei de continuitate a arendei cu legea, ci a soluționat cauza doar prin prisma intenției exclusive de încetare a contractului, exprimată de moștenitor.
Atât la data încheierii contractului cât și în prezent art. 25 ind.1, alin.1 teza 1, din Legea 16/1994 și art. 1820 Cod civil, a permis și permite în continuare derularea pe viitor a raporturilor juridice ce decurg din arendare, în cazul morții arendatorului sau arendașului, cu moștenitorii acestora, atât arendatorul cât și arendașul având posibilitatea legală de a conveni în acest sens.
Avocat C. C., având cuvântul pentru intimatul reclamant S. F. - A., solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea sentinței pronunțate de instanța de fond ca fiind temeinică și legală, cu obligarea recurentei la plata cheltuielilor de judecată.
Motivând, arată că susținerile din motivele de recurs sun eronate întrucât interpretarea corectă a dispozițiilor legale invocate, în materie de arendă, este că, în cazul decesului arendatorului, contractul de arendă încetează și numai pe cale de excepție poate continua, cu respectarea termenului de 30 zile în care moștenitorii acestuia comunică în scris intenția și obțin acordul arendașului de continuare a contractului, dispoziții legale ce nu au fost respectate în cauza de față.
INSTANȚA,
Deliberând asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 6190/25.06.2012, pronunțată în dosarul nr._, Judecătoria Slatina a luat act de renunțarea reclamantului S. F. A. la judecata capătului de cerere privind rezoluțiunea contractului de arendă nr.54/17.06.2009, a admis petitul din cererea de chemare în judecată formulată de reclamant în contradictoriu cu pârâta ., privind încetarea contractului de arendă nr. 54/17.06.2009, a constatat încetat contractul de arendă nr. 54/17.06.2009, încheiat între autoarea reclamantului, S. E.-decedată la data de 27.04.2011, și pârâta . și a obligat pârâta la plata către reclamant a sumei de 992,5 lei reprezentând cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut că la data de 17.06.2009 s-a încheiat între autoarea reclamantului, S. E., și pârâta . contractul de arendă nr. 54, înregistrat la Primăria Orașului P. O. sub nr. 5044/25.06.2009, pentru suprafața de 1,5 ha teren extravilan situat pe raza localității P. O., în T 34/2 P 2, individualizat în titlul de proprietate nr._/83/14.05.2002.
Conform art. 4 din contract, durata contractului de arendă a fost stabilită la 5 ani, iar părțile au prevăzut în art. 12 din contract faptul că acesta nu se desființa prin decesul arendatorului, el continuându-se cu moștenitorii legali ai arendatorului.
S-a mai reținut că la data de 27.04.2011 arendatorul S. E. a decedat, având calitatea de unic moștenitor legal reclamantul S. F. A.-descendent de gradul I, conform certificatului de moștenitor nr. 26/04.05.2011 eliberat de BNP P. G..
A reținut instanța de fond că la data încheierii contractului de arendă nr. 54/17.06.2009, art. 25 ind. 1 din Legea nr.16/1994 prevedea “(1) Contractul de arendare poate continua în cazul decesului arendatorului sau al arendașului. Pentru aceasta, moștenitorii majori ai arendașului sau, după caz, moștenitorii proprietarului trebuie să comunice în scris intențiile lor și să obțină acordul scris al celeilalte părți, în termen de 30 de zile de la data decesului.
(2) Moștenitorii arendașului pot conveni să continue în comun exploatarea bunurilor agricole arendate de autorul lor sau pot să desemneze pe unul dintre ei să continue exploatarea lor. În lipsa acordului, moștenitorii proprietarului pot să desemneze pe unul dintre urmașii arendașului, care îndeplinește condițiile prevăzute la art. 3 alin. (2) și (21), să continue contractul de arendare.
(3) Moștenitorii arendatorului ori ai arendașului, după caz, au obligația ca în termen de 30 de zile să înștiințeze consiliul local cu privire la noile părți în contractul de arendare.”
Conform dispozițiilor legale menționate, în cazul decesului arendatorului contractul de arendă încetează, acesta fiind regula, iar numai pe cale de excepție poate continua în situația în care moștenitorii acestuia își comunică în scris intențiile și obțin acordul arendașului, în termen de 30 de zile de la data decesului autorului.
Astfel, clauza contractuală asumată de către autoarea S. E. privind continuarea contractului de arendă și în cazul decesului său, cu moștenitorii legali, contravine dispozițiilor legale sus menționate, care prevăd în mod expres posibilitatea continuării contractului numai în situația unei manifestări de voință consemnată în scris a moștenitorilor în acest sens, respectiv aceea de a continua un contract de arendă încheiat anterior de autor cu privire la un teren devenit bun succesoral.
În speță, instanța de fond a reținut că reclamantul a procedat inclusiv la „notificarea” scrisă a pârâtei cu privire la opțiunea sa de a nu continua contractul de arendă nr. 54/17.06.2009, încheiat de autoarea sa pentru suprafața de 1,5 ha teren, în dovedirea comunicării opțiunii sale depunând și factura . nr._/23.09.2011-fila 5 dosar.
Pârâta a ignorat manifestarea de voință a reclamantului, în calitatea sa de unic moștenitor legal, privind încetarea contractului de arendă, apărarea pârâtei limitându-se la motivarea că acest contract își produce efectele și față de moștenitorul ținut de respectarea clauzelor contractuale exclusiv prin acordul anterior al autoarei.
Întrucât continuarea unui contract de arendă numai în baza clauzelor asumate de autor și contrar manifestării de voință ulterioare a unicului moștenitor, este de natură a încălca dispozițiile art. 25 ind. 1 din Legea nr. 16/1994, instanța de fond a constatat încetat contractul de arendă nr. 54/17.06.2009 încheiat între autoarea reclamantului, S. E.-decedată la data de 27.04.2011 și pârâta . ca urmare a decesului autoarei.
În ceea ce privește renunțarea reclamantului, prin apărător, la judecata capătului de cerere subsidiar privind rezoluțiunea contractului de arendă nr.54/17.06.2009 pentru neîndeplinirea obligațiilor contractuale, instanța de fond a luat act de renunțarea reclamantului la judecata acestui capăt de cerere în temeiul art. 246 coroborat cu art. 67 C.proc.c, având în vedere că reclamantul nu are domiciliul în țară, așa cum rezultă din certificatul de moștenitor nr. 26/25.04.2011, și că pârâta nu s-a opus renunțării.
Împotriva sentinței, în termen legal, a declarat recurs recurenta pârâtă, solicitând admiterea recursului, modificarea sentinței în sensul respingerii capătului de cerere privind încetarea contractului de arendă nr. 54/17.06.2009.
S-a arătat că hotărârea a fost dată cu aplicarea greșită a legii și solicită analizarea cauzei sub toate aspectele potrivit dispoz. art. 304/1 C.proc.civ.
Arată că sentința este nelegală prin nerespectarea principiului disponibilității, principiu consacrat de art. 129 alin. 6 C.proc.civ. și cu privire la care, atât doctrina de specialitate cât și jurisprudența, arată că obligă instanțele să se pronunțe în limitele în care au fost investite prin cererea de chemare în judecată și prin eventualele cereri reconvenționale sau de intervenție.
Solicitarea privind încetarea contractului de arendă nr. 54/17.06.2009 a fost formulată în contextul unui presupus caracter abuziv al clauzei privind continuarea acestuia cu moștenitorii în cazul morții arendatorului.
Prin urmare, se impunea ca aceasta să fie analizată strict în contextul stabilit de către intimatul reclamant.
Motivând, arată că prima instanță nu a făcut o analiză a conformității clauzei de continuitate a arendei cu legea, ci a soluționat cauza doar prin prisma intenției exclusive de încetare a contractului, exprimată de moștenitor.
Atât la data încheierii contractului cât și în prezent art. 25 ind.1, alin.1 teza 1, din Legea 16/1994 și art. 1820 Cod civil, a permis și permite în continuare derularea pe viitor a raporturilor juridice ce decurg din arendare, în cazul morții arendatorului sau arendașului, cu moștenitorii acestora, atât arendatorul cât și arendașul având posibilitatea legală de a conveni în acest sens.
S-a mai arătat că, conform art. 6 alin. 6 din respectivul cod „ dispozițiile legii noi sunt de asemenea aplicabile și efectelor viitoare ale situațiilor născute anterior intrării în vigoare a acesteia, derivate din starea și capacitatea persoanelor, din căsătorie, filiație, adopție și obligația legală de întreținere, din raporturile de proprietate, inclusiv regimul general al bunurilor, și din raporturile de vecinătate, dacă aceste situații juridice subzistă după . legii noi.
Contractul de arendă fiind unul cu executare succesivă, încheiat pe 10 ani începând cu data de 17.06.2009, generează situații juridice intrării în vigoare a codului civil, și, are legătură cu regimul general al bunurilor.
Potrivit dispoz. art. 1778 C.civ., arenda este definită ca fiind una dintre formele locațiunii.
Conform prevederilor art. 1820 din același act normativ, arendarea nu încetează ca urmare a morții arendatorului.
În drept, s-au invocat în mod generic dispozițiile art. 299-316 C.proc.civ.
Prin întâmpinarea formulată la data de 30.10.2012, intimatul reclamant a solicitat respingerea recursului ca nefondat, menținerea sentinței ca fiind temeinică și legală și obligarea recurentei la cheltuieli de judecată.
Arată că se critică hotărârea judecătorească sub aspectul că instanța de fond a dat o greșită rezolvare a problemelor de drept pe care le ridică litigiul din prezenta cauză, considerând că hotărârea pronunțată în cauză s-a dat cu o greșită aplicare a legii.
Mai arată că se critică hotărârea judecătorească considerându-se că instanța de judecată nu a dat eficiență dispoz. art. 25/1, alin. 1 teza 1 din legea nr.16/1994, care ar permite derularea pe viitor a raporturilor juridice ce decurg din încheierea contractului de arendare încheiat la data de 17 iunie 2009, chiar în cazul morții arendatorului sau arendașului, cu moștenitorii acestora.
Susținerea este însă eronată, deoarece interpretarea corectă a acestor dispoziții legale în materie de arendă este că, în cazul decesului arendatorului contractul de arendă încetează și numai pe cale de excepție poate continua cu respectarea termenului de 30 zile în care moștenitorii acestuia comunică în scris intenția și obțin acordul arendașului de continuare a contractului, cerere formulată în termen de 30 de zile de la data decesului autoarei.
A mai arătat că, așa cum rezultă din actele dosarului, atât autoarea în timpul vieții sale, cât și el, moștenitorul său, au fost vădit nemulțumiți de faptul că nu a primit de la arendaș cantitatea de grâu pentru suprafața de teren dată în arendă, astfel că derularea acestui contract nu se impunea.
Analizând sentința prin prisma motivelor de recurs, în considerarea dispozițiilor legale incidente în cauză, tribunalul constată că recursul este nefondat, având în vedere considerentele următoare:
Contrar celor susținute de recurentă, motivul de recurs prevăzut de art. 309 pct. 5 C.proc.civ., constând în nesocotirea principiului disponibilității, nu poate fi primit în cauză.
În acest sens, din analiza actelor de procedură de la dosar, tribunalul reține că prin cererea introductivă reclamantul intimat a învestit instanța de fond cu o acțiune având două capete de cerere. Primul petit vizează încetarea contractului de arendă nr. 54/17.06.2009, iar cel de-al doilea vizează rezoluțiunea aceluiași contract.
Deși recurenta pârâtă susține că singurul motiv pe care se întemeiază demersul judiciar al intimatului reclamant este reprezentat de caracterul abuziv al clauzei privind continuarea contractului cu moștenitorii în cazul morții arendatoarei, din același act procesual tribunalul reține că prin paragrafele 3și 4 din motivarea acțiunii, reclamantul a menționat în mod expres să nu mai este de acord cu continuarea contractului, manifestare de voință pe care a adus-o la cunoștința arendașului.
Astfel fiind, în mod legal instanța de fond a analizat cererea prin prisma refuzului reclamantului de a continua contractul de arendă încheiat de defuncta sa mamă, nemai fiind necesar a răspunde și argumentului privind pretinsul caracter abuziv al unei clauze din contract.
Cât privește fondul pricinii, în acord cu instanța de fond, tribunalul reține că potrivit art. 251 alin. 1 din Legea nr. 16/1994, introdus prin Legea nr. 65/1998, publicată în Monitorul Oficial nr. 126/26.03.1998, „Contractul de arendare poate continua în cazul decesului arendatorului sau al arendașului. Pentru aceasta, moștenitorii majori ai arendașului sau, după caz, moștenitorii proprietarului trebuie să comunice în scris intențiile lor și să obțină acordul scris al celeilalte părți, în termen de 30 de zile de la data decesului.”
Aceste dispoziții legale au fost corect interpretate și aplicate în speță de către instanța de fond, fiind evidentă intenția legiuitorului de a dispune că un contract de arendă poate continua numai cu acordul expres al moștenitorilor.
Dacă legiuitorul ar fi dorit continuarea contractului de arendă în mod automat la decesul arendatorului, nu ar mai fi fost necesară menționarea obligației pentru moștenitori de a comunica în scris intențiile lor și de a obține acordul scris al celeilalte părți, astfel cum se prevede în mod expres în norma legală supra citată.
Ori, în cauza pendinte, astfel cum corect a reținut instanța de fond, moștenitorul proprietarului decedat, în speță intimatul reclamant, nu numai că nu a comunicat recurentei pârâte intenția de a continua contractul, ci dimpotrivă, și-a exprimat voința de a înceta contractul în discuție.
În aceste condiții, contrar manifestării de voință a moștenitorului arendatoarei, contractul nr. 54/2009 nu mai poate continua valabil, motiv pentru care soluția de admitere a capătului 1 de cerere apare ca temeinică și legală, impunându-se a fi menținută.
Pe cale de consecință, în temeiul art. 312 alin. 1 teza a II-a C.proc.civ., tribunalul urmează să respingă ca nefundat recursul declarat de recurenta pârâtă împotriva sentinței civile nr. 6190/25.06.2012.
În temeiul art. 274 C.proc.civ. și la cererea intimatului reclamant, tribunalul va obliga pe recurenta pârâtă să plătească intimatului suma de 900 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de recurenta pârâtă . P. O., cu sediul în P. O. ., județul O., împotriva sentinței civile nr. 6190/25.05.2012, pronunțată de Judecătoria Slatina, în dosar nr._, în contradictoriu cu intimatul reclamant S. F. - A., cu domiciliul procesual ales la Cabinet Av. C. C., cu sediul în B., ..7, județul O..
Obligă recurenta la 900 lei cheltuieli de judecată către intimat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică azi 27 Noiembrie 2012.
Președinte, I. M. | Judecător, I. B. | Judecător, S. O. |
Grefier, M. T. |
Red./tehnored.S.O.
Ex.2/11.02.2013
Judecător fond M. M. B.
| ← Pretenţii. Decizia nr. 1002/2012. Tribunalul OLT | Legea 10/2001. Sentința nr. 2172/2012. Tribunalul OLT → |
|---|
