Despăgubiri Legea nr.221/2009. Sentința nr. 2525/2012. Tribunalul OLT
| Comentarii |
|
Sentința nr. 2525/2012 pronunțată de Tribunalul OLT la data de 08-11-2012 în dosarul nr. 2525/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
T. O.
SECȚIA I CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ Nr. 2525/2012
Ședința publică de la 08 Noiembrie 2012
Completul compus din:
PREȘEDINTE I. B.
Grefier I. C. G.
M. Public reprezentat prin procuror D. A. din cadrul
Parchetului de pe lângă T. O.
Pe rol pronunțarea asupra cauzei civile privind pe reclamanta P. A.-M., cu domiciliul în Slatina, .. 20, ., ., J. O. și pe pârât S. R. prin M. Finanțelor P. - DGFP O., cu sediul în Slatina, ., județul O., având ca obiect despăgubiri în baza Legii nr.221/2009.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 01.11.2012 și au fost consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta sentință civilă, termen la care instanța în temeiul dispoz. art. 146 și art. 260 alin. 1 C.p.civ. a amânat pronunțarea pentru astăzi, 08.11.2012, când în aceeași compunere a pronunțat următoarea sentință civilă.
TRIBUNALUL
P. acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului București la data de 08.02.2011 sub nr._, reclamanta P. A. M. a solicitat în contradictoriu cu pârâtul S. R. reprezentat prin M. Finanțelor P. constatarea caracterului politic al măsurilor administrative care au fost luate împotriva bunicului său Ceaușianu A., obligarea pârâtului la plata sumei de 774.000 lei despăgubiri materiale pentru perioada cât autorul a fost internat în colonia de muncă și a avut domiciliul forțat, 774.000 lei daune morale, 430.000 lei daune materiale determinate de imposibilitatea publicări cărților pe care le-a scris autorul său, cu cheltuieli de judecată.
T. București la termenul de judecată din 26.10.2011, din oficiu a invocat excepția necompetenței teritoriale exclusive a acestei instanțe.
P. sentința civilă nr. 1789/26.10.2012 Tribunalului București Secția a III-a Civilă, s-a admis excepția de necompetență teritorială exclusivă și s-a declinat competența în soluționarea cauzei în favoarea Tribunalului O..
Cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului O. la data de. 15.11.2012.
La data de 12.01.2012 reclamanta a depus la dosar cerere de probe prin care a solicitat administrarea probei cu înscrisuri, respectiv efectuarea unei adrese către Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității pentru a înainta dosarul autorului C. A..
A anexat înscrisuri reprezentate de copii de pe actul de identitate, hotărâri judecătorească, certificat de naștere, certificat de căsătorie, certificat de moștenitor, certificat de deces și declarații autentificate notarial, fișa personală privind pe autorul C. A. A., fișă de proprietate.
Pârâtul S. R. reprezentat prin M. Finanțelor P. – Direcția Generală a Finanțelor P. O., legal citat, a depus la dosar întâmpinare prin care a invocat excepțiile lipsei calității de beneficiar al drepturilor prevăzute de Legea nr. 221/2009, inadmisibilității acțiunii și prescripției dreptului material la acțiune.
În temeiul art. 4 alin. 3 din Legea nr. 221/2009 și art. 129 alin. 5 Cod de procedură civilă, instanța a dispus emiterea unei adrese către Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității, în vederea înaintări actelor deținute de această instituție privind pe autorul C. A..
Cu adresa nr. P 482/2012/04.05.2012 către Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității a înaintat în copie xerox dosarul penal privind pe A. C. (Ceaușean).
Examinând cu prioritate excepțiile procesuale invocate de pârât, pe baza actelor depuse la dosar și în raport cu dispozițiile legale incidente în materie, tribunalul constată următoarele:
- Cu privire la excepția lipsei calități reclamantei de beneficiar al drepturilor prevăzute de Legea nr. 221/2009, se constată că aceasta este neîntemeiată.
Din cercetarea înscrisurilor depuse la dosar, rezultă că reclamanta P. A. M., are calitatea de descendent de gradul II al autorului Ceușean A. A. născut la data de 24.05.1898, decedat la data de 17.01.1970 (cunoscut sub numele de Ciușeanu Ș.).
Reclamanta P. A. M., fostă Ceușean este fiica lui Ceușeanu A. și Ceușeanu D. S. născută la data de 22.01.1966.
Tatăl reclamantei Ceușeanu A. este fiul lui Ceușeanu A. și al Ceușeanu E. –A. - D. - Z.-M., născut la data de 24.11.1934, decedat la data de 08.09.1988.
Conform art. 4 alin 1 din Legea nr. 221/2009 privind condamnările cu caracter politic și măsurile administrative asimilate acestora, pronunțate în perioada 06.03._89, „Persoanele condamnate penal în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989 pentru alte fapte decât cele prevăzute la art. 1 alin. (2) pot solicita instanței de judecată să constate caracterul politic al condamnării lor, potrivit art. 1 alin. (3). Cererea poate fi introdusă și după decesul persoanei, de orice persoană fizică sau juridică interesată ori, din oficiu, de parchetul de pe lângă tribunalul în circumscripția căruia domiciliază persoana interesată”.
Potrivit art. 5 alin (1)din același act normativ „Orice persoană care a suferit condamnări cu caracter politic în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989 sau care a făcut obiectul unor măsuri administrative cu caracter politic, precum și, după decesul acestei persoane, soțul sau descendenții acesteia până la gradul al II-lea inclusiv pot solicita instanței prevăzute la art. 4 alin. (4), în termen de 3 ani de la data intrării în vigoare a prezentei legi, obligarea statului la acordarea unor despăgubiri pentru prejudiciul moral suferit prin condamnare și despăgubiri reprezentând echivalentul valorii bunurilor confiscate”.
Din perspectiva dispozițiilor legale expuse mai sus, și în raport cu prevederile art. 109 și art. 112 Cod de procedură civilă, se constată că reclamanta îndeplinește condițiile pentru a formula acțiunea în temeiul Legii nr. 221/2009, astfel că excepția invocată de către pârât este neîntemeiată.
- referitor la excepția inadmisibilității acțiunii invocate de pârâtul Stratul R., se constată că aceasta este neîntemeiată.
Susținerile pârâtului potrivit cărora în cauză nu sunt aplicabile dispozițiile Legii nr., 221/2009 și art. 998 și următoarele din Codul civil din anul 1864, sunt nefondate.
Din cercetarea actelor comunicate de Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității, rezultă că împotriva autorului reclamantei, respectiv numitul Ceușeanu A. s-a dispus măsura internării într-o colon ie de muncă, fiind reținut la data de 16.08.1952 și eliberat la data de 17.06.1954 din Penitenciarul Văcărești, în baza Ordinului nr. 490/1952.
Conform art. 3 lit. d din Legea nr. 221/2009 „Constituie măsură administrativă cu caracter politic orice măsură luată de organele fostei miliții sau securități, având ca obiect dislocarea și stabilirea de domiciliu obligatoriu, internarea în unități și colonii de muncă, stabilirea de loc de muncă obligatoriu, dacă au fost întemeiate pe unul sau mai multe dintre următoarele acte normative: Ordinul nr. 5/Cabinet/1948, Ordinul nr. 26.500/Cabinet/1948, Ordinul nr. 490/Cabinet/1952 și Ordinul nr. 8/20/Cabinet/1952 ale Ministerului Afacerilor Interne”.
Potrivit art. 5 alin (1)din același act normativ „Orice persoană care a suferit condamnări cu caracter politic în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989 sau care a făcut obiectul unor măsuri administrative cu caracter politic, precum și, după decesul acestei persoane, soțul sau descendenții acesteia până la gradul al II-lea inclusiv pot solicita instanței prevăzute la art. 4 alin. (4), în termen de 3 ani de la data intrării în vigoare a prezentei legi, obligarea statului la acordarea unor despăgubiri pentru prejudiciul moral suferit prin condamnare și despăgubiri reprezentând echivalentul valorii bunurilor confiscate”.
Față de aceste dispoziții legale, raportat la prevederile art. 6 CEDO și art. 21 din Constituția României care garantează dreptul de acces la justiție, se va respinge excepția inadmisibilității ca neîntemeiată.
- În ceea ce privește excepția prescripției dreptului material la acțiune privind capătul de cerere având ca obiect acordarea de despăgubiri materiale, se constată că aceasta este întemeiată.
Conform art. 3 din Decretul nr. 167/1958 „Termenul prescripției este de 3 ani”.
În cauza de față reclamanta a promovat acțiunea la data de 08.02.2011, iar Decretul nr. 167/1958 a fost abrogat prin Legea nr. 287/2009 pentru aplicarea noului Cod civil, care a intrat în vigoare la data de 01.10.2011.
Acțiunile patrimoniale, potrivit art. 3 din decretul nr. 167/1958 sunt supuse termenului de prescripție de 3 ani, acesta fiind intervalul de timp stabilit de lege înăuntrul căruia trebuia exercitat dreptul la acțiune în sens material.
Regula generală privind începutul cursului prescripției dreptului la acțiune este consacrată de art. 7 alin. 1 din Decretul nr. 167/1958, care în acord cu prevederile art. 1886 din Codul Civil din anul 1864 prevede că prescripția începe să curgă de la data când se naște dreptul la acțiune.
În cauza de față data începerii curgerii termenului de prescripție este 31.12.1989, dată la care prin Decretul nr. 33/1989 s-a desființat fostul Departament al Securității Statului.
Pe cale de consecință, se va respinge capătul de cerere privind obligarea pârâtului la plata de despăgubiri materiale ca prescris.
Analizând pe fond acțiunea civilă pe baza probatoriului și în raport cu dispozițiile Legii nr. 221/2009, privind condamnările cu caracter politic și măsurile administrative asimilate acestora, pronunțate în perioada 06.03._89, se constată că aceasta este în parte întemeiată.
Din cercetarea înscrisurilor administrate în cauză, instanța reține că autorul C. A. (S.) cunoscut și sub numele de C. născut la data de 24.05.1898, în localitatea Reghin, județul M., decedat la data de 17.01.1970, a fost reținut la data de 16.08.1952, în baza ordinului nr._, deținut în formațiunea nr. 0951/C București, încadrat în CM conform procesului verbal nr. 23/1952, pentru faptul că în calitate de membru al PNȚ M. a ținut discursuri, a pregătit membrii în vederea campaniei electorale și a mers în propagandă în raza Regiunii M., fiind eliberat la data de 17.06.1954 din formațiunea Văcărești, București.
Conform art. 3 din Legea nr. 221/2009 „Constituie măsură administrativă cu caracter politic orice măsură luată de organele fostei miliții sau securități, având ca obiect dislocarea și stabilirea de domiciliu obligatoriu, internarea în unități și colonii de muncă, stabilirea de loc de muncă obligatoriu, dacă au fost întemeiate pe unul sau mai multe dintre următoarele acte normative:
a) Decretul nr. 6 din 14 ianuarie 1950, Decretul nr. 60 din 10 martie 1950, Decretul nr. 257 din 3 iulie 1952, Decretul nr. 258 din 22 august 1952, Decretul nr. 77 din 11 martie 1954 și Decretul nr. 89 din 17 februarie 1958;
b) Hotărârea Consiliului de Miniștri nr. 2/1950, Hotărârea Consiliului de Miniștri nr. 1.154 din 26 octombrie 1950, Hotărârea Consiliului de Miniștri nr. 344 din 15 martie 1951, Hotărârea Consiliului de Miniștri nr. 326/1951, Hotărârea Consiliului de Miniștri nr. 1.554 din 22 august 1952, Hotărârea Consiliului de Miniștri nr. 337 din 11 martie 1954, Hotărârea Consiliului de Miniștri nr. 237 din 12 februarie 1957, Hotărârea Consiliului de Miniștri nr. 282 din 5 martie 1958 și Hotărârea Consiliului de Miniștri nr. 1.108 din 2 august 1960;
c) Ordinul nr. 100/Cabinet din 3 aprilie 1950 al Direcțiunii Generale a Securității Poporului;
d) Ordinul nr. 5/Cabinet/1948, Ordinul nr. 26.500/Cabinet/1948, Ordinul nr. 490/Cabinet/1952 și Ordinul nr. 8/20/Cabinet/1952 ale Ministerului Afacerilor Interne;
e) deciziile nr. 200/1951, nr. 239/1952 și nr. 744/1952 ale Ministerului Afacerilor Interne;
f) Ordinul nr. 838 din 4 decembrie 1952 al Ministerului Securității Statului”.
Din perspectiva acestor dispoziții legale, raportat la situația de fapt a autorului C. A., instanța reține că împotriva acestuia s-a dispus de către organele fostei securități internarea într-o colonie de muncă în baza Ordinului nr. 490/1952, care constituie o măsură administrativă cu caracter politic, având în vedere că din actele dosarului comunicate de CNSS rezultă că autorul a desfășurat activități politice în cadrul fostului PNȚ M..
Susținerea reclamantei potrivit căreia autorul său C. A. a avut domiciliul forțat după ce a fost internat într-o colonie de muncă, este nefondază întrucât reclamanta nu a făcut dovezi în acest sens.
Referitor la capătul de cerere privind obligarea pârâtului S. R. la plata sumei de 774.000 lei cu titlu de daune morale pentru faptul că autorul C. A. a fost internat în colonie de muncă și apoi a avut domiciliul forțat, se constată că acțiunea civilă sub acest aspect este neîntemeiată.
Potrivit art. 5 alin. 1 lit. a din Legea nr. 221/2009: „Orice persoană care a suferit condamnări cu caracter politic în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989 sau care a făcut obiectul unor măsuri administrative cu caracter politic, precum și, după decesul acestei persoane, soțul sau descendenții acesteia până la gradul al II-lea inclusiv pot solicita instanței prevăzute la art. 4 alin. (4), în termen de 3 ani de la data intrării în vigoare a prezentei legi, obligarea statului la:
a)*) acordarea unor despăgubiri pentru prejudiciul moral suferit prin condamnare în cuantum de până la:
1. 10.000 de euro pentru persoana care a suferit condamnarea cu caracter politic în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989 sau care a făcut obiectul unor măsuri administrative cu caracter politic;
2. 5.000 de euro pentru soțul/soția și descendenții de gradul I;
3. 2.500 de euro pentru descendenții de gradul al II-lea”.
Din interpretarea textului de lege expus mai sus, rezultă că aceste măsuri se referă la existența unei hotărâri judecătorești de condamnare cu caracter politic, condiție care nu este îndeplinită în cauza de față.
În același timp instanța observă că sunt relevante în cauză și deciziile Curții Constituționale nr. 1358/21.10.2010 și nr. 1360/21.10.2010 prin care s-a constatat că prevederile art. 5 alin. 1 lit. a teza I din Legea nr. 221/2009, sunt neconstituționale.
De asemenea, prin decizia nr. 12/2011 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție s-a stabilit că, urmare a deciziilor Curții Constituționale nr. 1358/2010 și nr. 1360/2010, dispozițiile art. 5 alin. 1 lit. a teza I din Legea nr. 221/2009, privind condamnările cu caracter politic și măsurile administrative asimilate acestora și-au încetat efectele și nu mai pot constitui temei juridic pentru cauzele nesoluționate definitiv la data publicării deciziilor instanței de contencios constituțional în Monitorul Oficial.
. Legii nr. 221/2009 a dat naștere unor raporturi juridice în conținutul cărora intră dreptul de creanță în favoarea anumitor categorii de persoane (foști condamnați politic). Aceste drepturi de creanță sunt însă condiționale, pentru că ele depind în existența lor juridică, de verificarea de către instanță a calității de creditor și de stabilirea întinderii lor.
Sub acest aspect, în jurisprudența CEDO s-a statuat că o creanță de restituire este „o creanță sub condiție” atunci când „problema întruniri condițiilor legale ar trebui rezolvată în cadrul proceduri judiciare și administrative promovate”.
În jurisprudența CEDO s-a statuat că „O creanță nu poate fi considerată un bun în sensul art. 1 din Protocolul nr. 1, decât dacă ea a fost constatată sau stabilită printr-o decizie judiciară trecută în puterea lucrului judecat” (cauza Fernandez – Molina Gonzales ș.a. contra Spaniei hotărârea din 18.10.2002.
În cauza de față, reclamanta nu poate invoca nici principiul nediscriminării prev. de art. 14 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, deoarece prin pronunțarea deciziilor nr. 1358/2010 și nr. 1360/2010 de către Curtea Constituțională nu s-a adus atingere dreptului la un proces echitabil și nici dreptului la un bun decât în măsura în care reclamanta beneficia deja de o hotărâre definitivă, intrată în puterea lucrului judecat, care îi confirma dreptul la despăgubiri morale.
Situația de discriminare în care s-ar găsi unele persoane (cele ale căror cereri nu fuseseră soluționate definitiv la momentul pronunțări deciziilor Curții Constituționale) are o justificare obiectivă, întrucât rezultă din controlul de constituționalitate, și rezonabilă, păstrând raportul de proporționalitate dintre mijloacele folosite și scopul urmărit (acela de înlăturare din cadrul normativ intern a unei norme im precise, neclare, lipsite de previzibilitate, care a condus instanțele la acordarea de despăgubiri de sute de mii de euro, într-o aplicare excesivă și nerezonabil a textului de lege lipsit de criterii de cuantificare).
Pentru considerentele de fapt și de drept prezentate mai sus, tribunalul urmează să dispună respingerea capătului de cerere privind obligarea pârâtului la plata de daune morale ca neîntemeiat.
În baza art. 274 Cod de procedură civilă, instanța va respinge capătul de cerere privind obligarea pârâtului la plata de cheltuielilor de judecată ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge excepția lipsei calității reclamantei de beneficiar al drepturilor prevăzute de Legea nr. 221/2009, invocată de pârât, ca neîntemeiată.
Respinge excepția inadmisibilității acțiunii reclamantei invocată de pârât, ca neîntemeiată.
Admite excepția prescripției dreptului material la acțiune cu privire la despăgubirile materiale solicitate de reclamantă, invocată de pârât.
Admite în parte acțiunea formulată de reclamanta P. A.-M., cu domiciliul în Slatina, .. 20, ., ., Județul O. în contradictoriu cu pârâtul S. R. reprezentat prin M. Finanțelor P. - Direcția Generală a Finanțelor P. O., cu sediul în Slatina, ., județul O..
Constată caracterul politic al măsurii administrative de internare în unitate de muncă a numitului C. A., luată de organele fostei securități.
Respinge capătul de cerere privind obligarea pârâtului la plata de despăgubiri materiale ca prescris.
Respinge capătul de cerere privind obligarea pârâtului la plata de daune morale ca neîntemeiat.
Respinge capătul de cerere privind obligarea pârâtului la plata de cheltuielilor de judecată ca nefondat.
Cu drept de recurs la Curtea de Apel C..
Pronunțată în ședința publică de la 08 Noiembrie 2012.
Președinte, I. B. | ||
Grefier, I. C. G. |
Red. IB
Tehnored.BA
Ex. 5
03.12.2012
| ← Hotarâre care sa tina loc de act autentic. Decizia nr.... | Pretenţii. Decizia nr. 1002/2012. Tribunalul OLT → |
|---|
