Pretenţii. Decizia nr. 1002/2012. Tribunalul OLT
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1002/2012 pronunțată de Tribunalul OLT la data de 06-11-2012 în dosarul nr. 1002/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL O.
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIE Nr. 1002/2012
Ședința publică de la 06 Noiembrie 2012
Completul compus din:
PREȘEDINTE I. M.
Judecător I. B.
Judecător S. O.
Grefier M. T.
Pe rol judecarea recursului civil declarat de recurenții reclamanți C. S. I., C. F., domiciliați în comuna Ciomăgești ., M. A. I., R. E. A. și R. V. F. domiciliați în ., împotriva sentinței civile nr. 6529/03.07.2012, pronunțată de Judecătoria S., în dosar nr._, în contradictoriu cu intimatele pârâte C. DE E. ȘI CONSEMNAȚIUNI BUCUREȘTI, Calea V., nr. 13, sector 3, S. R. P. M. E. ȘI FINANȚELOR, cu sediul în București, sector 1, ., C. DE E. ȘI CONSEMNAȚIUNI S., cu sediul în S., județul O., C. DE E. ȘI CONSEMNAȚIUNI P., cu sediul în Pitești, județul Argeș, C. DE E. ȘI CONSEMNAȚIUNI M., cu sediul în M., județul Argeș, C. DE E. ȘI CONSEMNAȚIUNI SÂMBUREȘTI, cu sediul în . și C. DE E. ȘI CONSEMNAȚIUNI D., cu sediul în ., având ca obiect - pretenții .
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă avocat G. R., reprezentând pe recurenții reclamanți C. S. I., C. Filomița, M. A. I., R. V. F. și R. E. A., lipsă fiind părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează instanței că la dosarul cauzei, s-a depus, prin serviciul registratură, răspuns la adresa tribunalului, din partea CEC Bank Sucursala S., prin care se arată că atribuțiunile CEC Sâmburești au fost preluate de CEC Bank Sucursala S..
Față de conținutul adresei, susmenționate, instanța constată procedura legal îndeplinită, nemaifiind necesară citarea intimatei CEC Sâmburești - unitate desființată.
Instanța, din oficiu, verificând conform art. 1591 C.proc.civ., prin raportare la dispozițiile art. 2 pct. 3 C.proc.civ., constată că este competentă general, material și teritorial să judece pricina și din oficiu, invocă excepția tardivității declarării recursului, în raport de data comunicării sentinței.
Pe excepție având cuvântul, avocat G. R., solicită respingerea excepției, recursul fiind declarat în termen legal, conform dispozițiilor art. 108 pct.3 cod procedură civilă.
Instanța unește excepția cu fondul și acordă cuvântul asupra recursului.
Avocat G. R., având cuvântul pentru recurenții reclamanți C. S. I., C. Filomița, M. A. I., R. V. F. și R. E. A., solicită admiterea recursului, casarea sentinței și trimiterea cauzei pentru rejudecare la instanța de fond, care a pronunțat o sentință nelegală, prin încălcarea dreptului la apărare al reclamanților.
TRIBUNALUL
Asupra recursului civil de față:
P. sentința civile nr. 6529/03.07.2012, pronunțată de Judecătoria S., în dosar nr._, s-a respins cererea de chemare în judecată formulată de reclamanții C. S. I., C. F., M. A I., R. E. A. și R. V. F., în contradictoriu cu pârâții C. de E. și Consemnațiuni București, S. R. prin M. E. și Finanțelor, C. de E. si Consemnațiuni S., C. de E. si Consemnațiuni P., C. de E. si Consemnațiuni M., C. de E. si Consemnațiuni Samburesti si C. de E. si Consemnațiuni D., ca neîntemeiată.
Pentru a pronunța această sentință instanța de fond a reținut următoarele:
În fapt, în cererea de chemare în judecată se menționează că reclamantul C. S. I. este titularul libretului CEC nr. 846 243_ din 27.09.2010 la Agenția D. O., (fila 78) nr_ din 12.04.1991 la Agenția Samburesti O. (fila 79) nr._/29.07.1983 la Agenția M. Argeș (fila 64) și 635_/29.06.1989 la Agenția CEC Pitești (fila 62), reclamanta M. I. este titulara libretului cec 846 213_ la Agenția Samburesti O. (fila 68) și nr._/01.03.1988 la Agenția D. O. (fila 69), reclamantul R. V. F. – libretul_/01.02.1993 la Agenția Samburesti O. (fila 71), reclamanta C. Filomița- libretul CEC_/17.05.2007 (fila 73) 28 416 1861/01.06.1972 la Agenția Samburesti O. (fila 74) 846 213 68/21.08.2002 la Agenția D. O. (fila 72) iar reclamanta C. E. A. a avut libretul CEC_ /12.04.1991 la Agenția Sâmburești. (fila 76)
Astfel, instanța reține că reclamanții pretind că sunt titularii unor librete CEC emise în perioada 1972-2010, timp în care valoarea reală a sumelor depuse a scăzut în raport cu data constituirii acestora, motiv pentru care pretind obligarea pârâtelor la actualizarea sumelor respective cu rata inflației și a dobânzii corespunzătoare, având în vedere că au fost de bună credință și S. român trebuie să fie garantul sumelor lor, întrucât aceste sume au stat la dispoziția sa și nu este vina lor că moneda s-a devalorizat iar ei nu au fost informați nici de S. roman nici de unitățile CEC referitor la situația sumelor depuse.
În drept reclamanții invocă art. 1381 cod civil și art. 1531 cod civil
Articolele respective din vechiul cod civil nu au legătură cu situația de fapt expusă art. 1381 cod civil fiind abrogat iar 1531 se referă la referă la modul de încetare a societăților comerciale.
Potrivit art. 1381 din Noul cod civil, orice prejudiciu dă dreptul la reparație. Dreptul la reparație se naște din ziua cauzării prejudiciului chiar dacă acest drept nu poate fi valorificat imediat. Dreptului la reparație îi sunt aplicabile, de la data nașterii sale, toate dispozițiile legale privind executarea, transmisiunea, transformarea și stingerea obligațiilor.
Potrivit art. 1531 din noul cod civil, creditorul are dreptul la repararea integrală a prejudiciului pe care l-a suferit din faptul neexecutării.
Așadar, reclamanții invocă în sprijinul cererii lor răspunderea civilă delictuală, articolul 1381 fiind plasat în secțiunea dedicată reparării prejudiciului în cazul răspunderii delictuale și un text de lege din cuprinsul capitolului dedicat executării obligației, respectiv executării prin echivalent.
Instanța consideră că prin depunerea sumelor de bani la CEC s-a creat un raport juridic de natura contractuală care are la baza manifestarea de voință a reclamanților și pârâților de a depune respectiv primi suma de bani, raport juridic născut sub imperiul vechiului cod civil și guvernat prin urmare de regulile prevăzute în acest act, potrivit art. 6 alin. 2 din Noul cod civil.
Natura juridică a unui astfel de contract este aceea a unui contract de depozit definit de art. 1591 vechiul cod civil, respectiv un act prin care se primește lucrul altuia spre a-l păstra și a-l restitui în natură.
În codul civil, în cadrul reglementării speciale de la contractul de depozit se precizează că un depozit de bani trebuie să se restituie în acele monede în care s-a făcut, atât în cazul de sporire cât și în acela de scădere a valorii lor.
În acest context, rezultă că pârâții nu au obligația actualizării sumelor depuse cu rata inflației.
Reclamanții nu au indicat un text de lege sau o clauză contractuală care să stabilească o astfel de obligație în sarcina pârâților, iar împrejurarea că deponentul era o unitate cu capital de stat nu schimbă regimul juridic aplicabil contractului, nefiind indicate texte de lege care sa atribuie un regim juridic derogator de la dreptul comun.
În ceea ce privește răspunderea civilă delictuală, în primul rând trebuie remarcat că în doctrină se consideră că ori de câte ori există un contract între părți, natura răspunderii pentru neexecutarea unei obligații este una contractuală, fiind exclusă răspunderea civilă delictuală.
Presupunând că există posibilitatea angajării unei răspunderi delictuale, se impune să existe o faptă ilicită, săvârșită cu vinovăție, care să genereze un prejudiciu.
Altfel spus, trebuie să existe un comportament prin care se încalcă o regulă de drept, înțeleasă în sens larg, iar în acest fel se creează un prejudiciu în patrimoniul unei persoane.
În cauza de față nu există, astfel cum s-a precizat și la răspunderea civilă contractuală, un text de lege care să impună un anumit comportament pe care pârâții nu l-au respectat reclamanții neindicând ce normă juridică încălcată atât de CEC dar și S. R., ei precizând doar că au suferit un prejudiciu prin diminuarea valorii reale a sumelor de bani lăsate în depozit ca urmare a deprecierii monetare, dar nu au indicat un text de lege care să stabilească obligația pârâților de a menține, pe plan economic, aceeași putere de cumpărare a monedei sau care să impună acestora reactualizarea sumelor în caz de devalorizare.
Textul de lege invocat, art. 1381 din Noul cod civil (corespondent art. 998-999 vechiul cod civil) nu este suficient pentru admiterea acțiunii, ci reprezintă doar un principiu general care să permită tragerea la răspundere a unei persoane în cazul încălcării unei obligații preexistente, fiind necesar ca reclamanții să indice și care este acea obligație preexistentă, respectiv care este textul de lege care o consacră.
Trebuie precizat că pentru a exista o obligație a unei persoane de plată a unei sume de bani către altă persoană, pe lângă o relație dintre ele, se impune existența unui text de lege sau a unei clauze din contract care să prevadă acest lucru. (cu alte cuvinte, dreptul obiectiv, înțeles ca totalitatea normelor juridice în vigoare să prevadă o asemenea obligație sau părțile din contract să prevadă o astfel de obligație, contract care reprezintă „legea părților”.)
În cauza de față reclamanții nu au indicat vreun astfel de text, motiv pentru care cererea lor nu este întemeiată.
Mențiunile reclamanților din cererea de chemare în judecată, „întrucât nu este vina noastră că moneda s-a devalorizat și mai ales că noi nu am fost informați în nici un mod .. așa cum era legal și normal în scris referitor la situația sumelor ce se aflau în contul dumnealor”, „știm cu toții că garantul principal trebuie să fie S. R. iar sumele de bani trebuie reactualizate ca orice altă sumă cu indicele de inflație” nu au acoperire legală, fiind doar o apreciere subiectivă a lor, nefundamentată pe vreun text legal, astfel că pretenția sprijinită pe aceste elemente nu poate primi protecție juridică.
Cu alte cuvine, dreptul obiectiv nu conține premisele nașterii unui raport juridic între părți în conținutul căruia să existe obligația pârâților la repararea prejudiciul creat în patrimoniul reclamanților ca urmare a devalorizării monedei naționale.
Totodată, se are în vedere și împrejurarea că fenomenul devalorizării nu a fost unul absolut imprevizibil, un subiect de drept prudent și diligent având posibilitatea de a-l anticipat, existența sa fiind întinsă pe o perioada mare de timp, iar suma de bani a fost în orice moment la dispoziția reclamanților, astfel că aceștia nu pot invoca administrarea improprie a bunurilor pe care le dețin, indiferent dacă se află în păstrare asupra lor sau la un terț, fie el și S. R., câtă vreme au avut acces necondiționat la ele.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs reclamanții C. S. I., C. F., M. A. I., R. E. A. și R. V. F. criticând-o sub aspectul netemeiniciei și nelegalității, întrucât instanța de fond a încălcat principiul dreptului la apărare în sensul că apărătorul său a depus cerere motivată împreună cu taxa de timbru și timbre judiciare prin care a arătat că nu poate ajunge la termenul din 26.06.2002, iar instanța în mod nelegal a respins cererea.
De asemenea, nu a fost pusă în discuție competența teritorială a soluționării cererii și instanța de fond nu a avut un rol activ în soluționarea cauzei.
În ședința publică de astăzi, 06.11.2012, s-a pus în discuție din oficiu excepția tardivității recursului, întrucât potrivit dispozițiilor art. 301 Cod procedură civilă, termenul de recurs este de 15 zile și curge de la comunicarea hotărârii dacă legea nu dispune altfel.
Or, instanța constată că hotărârea de fond a fost comunicată reclamanților recurenți la 23.08.2012, conform dovezii aflate la filele 146-150 dosar fond, iar recursul a fost declarat la data de 11.09.2012, conform rezoluției Tribunalului O., așadar cu depășirea termenului imperativ prevăzut de lege.
În consecință, urmează a se admite excepția tardivității, invocată din oficiu și a se respinge recursul ca tardiv formulat, instanța neputând proceda la examinarea pe fond a motivelor de recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Respinge ca tardiv recursul formulat de recurenții reclamanți C. S. I., C. F., domiciliați în comuna Ciomăgești ., M. A. I., R. E. A. și R. V. F. domiciliați în ., împotriva sentinței civile nr. 6529/03.07.2012, pronunțată de Judecătoria S., în dosar nr._, în contradictoriu cu intimatele pârâte C. de E. și Consemnațiuni București, Calea V., nr. 13, sector 3, S. R. prin M. E. și Finanțelor, cu sediul în București, sector 1, ., C. de E. și Consemnațiuni S., cu sediul în S., județul O., C. de E. și Consemnațiuni P., cu sediul în Pitești, județul Argeș, C. de E. și Consemnațiuni M., cu sediul în M., județul Argeș, C. de E. ȘI Consemnațiuni Sâmburești, cu sediul în . și C. de E. ȘI Consemnațiuni D., cu sediul în ..
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 06 Noiembrie 2012 la Tribunalul O..
Președinte, I. M. | Judecător, I. B. | Judecător, S. O. |
Grefier, M. T. |
Red. IB
Tehnored.BA
J.f. R.D.C.
Ex. 2
09.11.2012
| ← Despăgubiri Legea nr.221/2009. Sentința nr. 2525/2012.... | Reziliere contract. Decizia nr. 1106/2012. Tribunalul OLT → |
|---|
