Acţiune în constatare. Decizia nr. 1119/2013. Tribunalul PRAHOVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1119/2013 pronunțată de Tribunalul PRAHOVA la data de 26-06-2013 în dosarul nr. 1463/204/2011
ROMÂNIA
TRIBUNALUL PRAHOVA
SECȚIA I CIVILĂ
DOSAR NR._
DECIZIA CIVILĂ NR. 1119
Ședința publică din data de 26.06.2013
Președinte: M. C. A.
Judecători: Ș. O. C.
: P.-A. A.
Grefier: N. L. E.
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de recurentul-reclamant J. E. N., domiciliat în Băicoi, ., jud. Prahova, împotriva sentinței civile nr. 1058/5.04.2013, pronunțată de Judecătoria Câmpina, în contradictoriu cu intimații-pârâți B. I., domiciliat în Băicoi, ., jud. Prahova, și T. T. M., domiciliat în Băicoi, ., ., ., jud. Prahova.
La apelul nominal făcut în ședință publică se constată la cele două strigări ale cauzei lipsa părților.
Procedura de citare este îndeplinită.
Cerere timbrată cu taxă de timbru, în cuantum de 225 lei, conform chitanței nr._(63)/20.05.2013, și timbru judiciar, în valoare de 0,15 lei.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care
Tribunalul, examinând actele și lucrările dosarului, constată recursul în stare de judecată și rămâne în pronunțare asupra acestuia.
TRIBUNALUL
Deliberând asupra recursului civil de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată inițial la această instanță sub nr. 4608/204/28.10.2008, reclamantul J. E. N. a chemat în judecată pârâții B. I. și T. T. M. pentru ca prin hotărârea ce se va pronunța să țină loc de act de vânzare-cumpărare.
În motivarea acțiunii s-a arătat că prin chitanța din 21.09.2004 B. E. i-a vândut 1.000 m.p. teren, iar până în prezent nu s-au întocmit actele în formă autentică și pârâții sunt moștenitorii vânzătoarei terenului.
În drept a invocat disp. art. 1073 și urm. Cod civil, iar în susținerea cererii a atașat înscrisul sub semnătură privată intitulat chitanță, încheiat la 21.09.2004 (f. 5).
La 23.01.2009 reclamantul a precizat cererea inițială (f. 23), solicitând să se pronunțe o hotărâre care să țină loc de act de vânzare-cumpărare pentru suprafața de teren de 1.085 m.p., situată în Băicoi, ..
Prin cererea formulată la 16.09.2009 (f. 97-98) pârâții B. I. și T. T. M. au chemat în judecată pe pârâtul Orașul Băicoi, prin primar solicitând să se constate că sunt proprietarii terenului în suprafață de 1.085 m.p., situat în orașul Băicoi, .. Prahova, ce face obiectul prezentului dosar.
În motivarea acestei cereri, au arătat că sunt moștenitorii defuncților B. N. și B. E., iar la 21.09.2004 mama lor a înstrăinat reclamantului terenul anterior menționat, însă nu dețin niciun titlul asupra acestuia, faptul că îl au în proprietate nu rezultă decât din evidențele Primăriei, însă nu pot să prezinte un titlu cumpărătorului, în vederea perfectării actului de vânzare-cumpărare.
În drept și-au întemeiat această cerere pe disp. art. 645, art. 1847 cod civil și art. 111 C.pr.civ.
La termenul de judecată din 13.11.2009 (f. 106) cererea formulată de pârâți a fost respinsă, ca inadmisibilă.
În cauză s-a administrat proba cu înscrisuri, proba testimonială, fiind audiat martorul Pistoleanu F. (f. 19) și s-a efectuat un raport de expertiză topografică ce a fost întocmit de domnul expert S. F. (f. 21-22).
În ședința publică din 19.02.2010 din oficiu instanța a invocat excepția inadmisibilității prezentei acțiuni, și prin sentința civilă nr. 2284/18.06.2010 (f. 134, 135) a respins acțiunea formulată ca inadmisibilă.
Împotriva acestei sentințe s-a formulat recurs de către toate părțile și prin decizia nr. 319/02.03.2011 Tribunalul Prahova a admis ambele recursuri, a casat sentința și cauza a fost trimisă spre rejudecare la Judecătoria Câmpina.
Astfel, cauza a fost din nou înregistrată pe rolul acestei instanțe sub nr._ la data de 16.03.2011 și față de dispozițiile deciziei civile nr. 319/02.03.2011 a Tribunalului Prahova, instanța a pus în discuție calificarea cererii formulată de pârâți la data de 16.09.2009.
Prin încheierea de ședință din data de 24.06.2011, instanța a apreciat că cererea formulată de pârâți la data de 16.09.2009, având ca obiect constatarea dreptului lor de proprietate asupra terenului în suprafață de 1085 mp, în contradictoriu cu Orașul Băicoi prin primar, nu întrunește disp. art. 119 C. pr. civ.., pentru a fi calificată ca o cerere reconvențională, ci s-a apreciat a fi o cerere de sine stătătoare potrivit art. 112 C. pr. civ., astfel că aceasta în baza disp. art. 165 C. pr. civ. a fost disjunsă din prezenta cauză și s-a format un nou dosar nr._ .
Până la soluționarea acestei cauze prezenta cerere a fost suspendată în temeiul art. 244 pct. 1 C. pr. civ.
Întrucât la data de 18.01.2013 dosarul nr._ a fost soluționat prin sentința civilă nr. 128 (f. 30), reclamantul a formulat la data de 18.02.2013 cerere de repunere a cauzei pe rol.
Prin sentința civilă nr. 1058/05.04.2013 Judecătoria Câmpina a respins, ca neîntemeiată, acțiunea precizată formulată de reclamantul J. E. N., în contradictoriu cu pârâții B. I. și T. T. M., luându-se act că pârâții nu au solicitat cheltuieli de judecată.
Pentru a pronuința această hotărâre, prima instanță a reținut că prin cererea formulată reclamantul J. E. N. solicită constatarea dreptului său de proprietate asupra terenului în suprafață identificată de 1.085 m.p. situat în loc. Băicoi, ., urmând ca hotărârea să țină loc de act de vânzare-cumpărare.
Această cerere este formulată în baza unui înscris sub semnătură privată intitulat „Chitanță” (f. 5) prin care numita B. E. a declarat că îi vinde reclamantului terenul în suprafață de 1.000 mp, situat în Băicoi, ., T. 14/A 780, teren ce îl are moștenire de la soțul său B. N..
Prin acest înscris s-a indicat și prețul terenului stabilit la suma de 50.000.000 rol, precum și mențiunea că actele vor fi întocmite până la data de 30.12.2005.
Terenul în litigiu a fost identificat inițial de expertul F. S. prin raportul de expertiză tehnică extrajudiciară (f. 15-18) și ulterior, de același expert, prin raportul de expertiză tehnică judiciară completat (f. 21-22), ca fiind situat în T. 14/A780 și având suprafața de 1.085 m.p. și din punct de vedere administrativ se situează pe raza localității Băicoi, nefăcând parte din domeniul public și privat al localității, neavând cadastru și nefiind înscris în cartea funciară a localității Băicoi.
Martorul Pistoleanu F., audiat la propunerea reclamantului (f.19) a relatat că B. E. a înstrăinat terenul reclamantului în anul 2004, moment de la care reclamantul îl stăpânește, bunul imobil fiind și îngrădit pe toate laturile.
Însă așa cum susțin chiar pârâții pentru acest teren autoarea lor, B. E., ce a întocmit înscrisul sub semnătură privată, nu deține un titlu de proprietate.
Astfel, din adeverința nr. 2783/11.03.2009 (f. 44) emisă de Primăria or. Băicoi reiese că moștenitorii defunctei B. E. figurează în registrul agricol vol. 12, poziția 76, în perioada 2007-2011 cu teren arabil de 1.085 m.p. T 14/A/780 situat pe . din adresa nr. L 602/04.05.2009 (f. 53-54) aceeași primărie a comunicat că defuncta B. E. a figurat în registrele agricole din anii 2001-2007 cu teren arabil de 1.000 m.p. pe . anii 2007-2011 în registrul agricol, volumul 12, poziția 76 apar moștenitorii acesteia, cu teren arabil în suprafață de 1.085 m.p. pe ./A/780.
Pentru acest motiv pârâții au formulat cererea prin care au solicitat, în contradictoriu cu Orașul Băicoi, să se constate dreptul lor de proprietate asupra terenului în litigiu.
Această cerere, disjunsă din prezenta cauză, a făcut obiectul dosarului nr._, soluționat prin sentința civilă nr. 128/18.01.2012 (f.30) prin care s-a constatat perimată cererea de chemare în judecată formulată de B. I. și T. T. M..
Din cuprinsul acestei sentințe rezultă faptul că părților li s-au încuviințat probe cu înscrisuri și martori, însă la termenul de judecată stabilit pentru administrarea probatoriului, niciuna dintre părți nu s-a mai prezentat, astfel cauza a fost suspendată și rămasă în nelucrare din vina părților timp de un an, considerent față de care a intervenit perimarea acțiunii.
Așadar deși pârâți au avut posibilitatea să obțină un titlu de proprietate pentru imobilul în litigiu, așa cum de altfel instanța de recurs a stabilit, reținând în decizia nr. 319/02.03.2011 că instanța de fond avea obligația să dea posibilitatea pârâților să întreprindă demersurile necesare pentru executarea obligației asumate de autoarea lor prin antecontractul de vânzare-cumpărare încheiat cu reclamantul, aceștia nu au profitat de posibilitatea oferită.
Rezultă astfel în mod neîndoielnic că pentru terenul de 1.085 mp. ce face obiectul înscrisului din 21.09.2004, nici autoarea pârâților, B. E., și nici pârâții, nu dețin un titlu de proprietate.
Întrucât vânzarea-cumpărarea este un contract translativ de proprietate potrivit art. 1294 Cod civil, vânzătorul trebuie să fie titularul dreptului ce se înstrăinează.
Potrivit art. 2 alin. 1 din Titlul X al Legii nr. 247/2005 terenurile cu sau fără construcții, situate în intravilan și extravilan, indiferent de destinația sau de întinderea lor, pot fi înstrăinate sau dobândite prin acte juridice vii, încheiate în formă autentică, sub sancțiunea nulității absolute.
Astfel actul sub semnătură privată este nul absolut sub aspectul transferului dreptului de proprietate asupra terenului, pentru înstrăinarea căruia legea prevede ad validitatem forma autentică. Însă în baza principiului conversiunii actului juridic, înscrisul are valoarea unui antecontract, care naște un drept de creanță, corelativ unei obligații de a face din partea promitentului vânzător, de a încheia actul de vânzare-cumpărare, cu respectarea însă a formelor legale, potrivit art. 1075 Cod civ.
Cum în prezenta cauză, din probele administrate a rezultat cu certitudine faptul că situația juridică a terenului în litigiu este incertă și pentru acesta nu există dovada dreptului de proprietate al vânzătorului la momentul încheierii înscrisului sub semnătură privată, instanța nu poate admite acțiunea și a pronunța o hotărâre care să țină loc de act de vânzare-cumpărare.
Faptul că reclamantul stăpânește terenul de la momentul întocmirii antecontractului (2004), atâta timp când perioada posesiei exercitată de acesta nu îndeplinește condițiile prescripției achizitive, nu are nicio relevanță în prezenta cauză, fiind culpa sa că nu a verificat titlul de proprietate al vânzătorului, și de altfel pentru recuperarea prețului are la dispoziție alte căi legale.
În considerarea celor reținute anterior instanța de fond a respins acțiunea formulată ca neîntemeiată,
Văzând și disp. art. 274 Cod proc. civilă s-a luat act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată de către pârâți.
Împotriva acestei sentințe, în termen legal, a declarat recurs reclamantul, solicitând modificarea in tot a sentinței recurate, iar pe fondul cauzei sa se admită acțiunea, așa cum a fost precizata
În motivarea cererii de recurs, reclamantul a învederat că acea chitanța pe care a invocat-o in motivarea acțiunii nu este o promisiune bilaterală de a contracta, ci este un început de dovada scrisa a faptului ca autoarea paraților i-a vândut terenul in litigiu, dar din motive mai presus de voința acesteia, actul autentic translativ de proprietate nu s-a putut încheia.
Astfel, pentru ca aceasta chitanța de mana sa constituie, așa cum greșit susține instanța de fond, promisiune de vânzare, aceasta chitanța ar fi trebuit sa cuprindă faptul ca actul autentic de vânzare-cumpărare trebuia încheiat . de timp, precum si sancțiunea ce ar fi trebuit aplicata promitentului in cazul in care nu s-ar fi perfectat vânzarea. Or, chitanța invocata de reclamant nu este decât un început de dovada scrisa prin care a intrat in posesia de fapt a terenului in litigiu si in baza căreia, autoarea paraților si-a scos din rolul agricol si cel fiscal terenul vândut, iar J. E. N. și-a înscris acest teren in rolul său agricol.
In acest context, recurentul a învederat faptul ca instanța de fond nu si-a manifestat rolul activ, necercetând cauza in amănunt, deoarece asa cum lesne se poate observa, respingându-i acțiunea de fata, îl pune in imposibilitatea exercitării prerogativelor dreptului său de proprietate, neputând sa realizeze niciun act de administrare sau de dispoziție cu privire la imobilul in litigiu, deși, asa cum retine si instanța de fond, parații nu mi-au tulburat niciodată folosința imobilului si au recunoscut ca autoarea lor a primit prețul pentru teren.
Prin pronunțarea acestei hotărâri instanța de fond a încălcat si dispozițiile art.l din Protocolul Adițional nr.l la Convenția pentru Apărarea Drepturilor si Libertăților Fundamentale, care prevede faptul ca nimeni nu poate fi lipsit de proprietatea sa decât pentru o cauza pentru utilitate publica si atunci numai dupa o justa despăgubire. Ori, in cazul de fata nu este nicidecum vorba de vreo utilitate publica, instanța ingradidu-mi in acest fel dreptul fundamental la proprietate, consfințit de Constituție pentru toti cetățenii.
Judecătoria Câmpina nu a ținut cont nici de interpretarea data de Curtea Europeana a Drepturilor Omului cu privire la aplicabilitatea acestui articol, in sensul ca, prin pronunțarea acestei sentințe a adus atingere securității raporturilor juridice, nedându-i posibilitatea constituirii unui titlu de proprietate valabil, din punct de vedere al formei.
Mai mult, greșit retine Judecătoria Campina faptul ca parații nu au in patrimoniul lor dreptul de proprietate asupra imobilului, când, de fapt, aceasta ar fi trebuit sa se raporteze la autorul paraților, care la momentul vânzării imobilului avea acest drept de proprietate in patrimoniu, ce-i drept neconsimțit printr-un act autentic. Existența dreptului de proprietate a fost dovedită prin istoricul de rol ce l-a depus la fondul cauzei, înțelegând sa-i cheme in judecata pe parații din prezenta cauza in calitate de moștenitori ai vânzătoarei si nu de proprietari ai imobilului in litigiu.
Respingându-i acțiunea ca neîntemeiata, instanța de fond îl pune in imposibilitatea de a-și constitui un titlu de proprietate valabil, in condițiile legii, făcând acest lucru imposibil si datorita faptului ca a respins cererea paraților de constatare a dreptului de proprietate a acestora asupra terenului in litigiu, prin joncțiunea posesiilor. De fapt, parații din prezenta cauza i-a chemat in judecata pentru ca hotărârea ce urma a fi pronunțata sa le fie opozabila, in contextul in care aceștia au calitatea de moștenitori ai vânzătoarei si nicidecum in calitate de proprietari ai imobilului in litigiu, iar aceștia nu si-au susținut acțiunea in constatare drept pentru care s-a perimat Este vădită reaua credința a acestora, motiv pentru care consideră ca și-a dovedit acțiunea prin actele si probele dosarului.
In drept, au fost invocate prevederile art.304 alin.l pct.7,8 si 9 si art. 3041 din Codul de Procedura Civila.
Recursul a fost înregistrat pe rolul Tribunalului Prahova sub același număr unic de dosar, iar intimații, legal citați, nu au depus întâmpinare și nici nu s-au prezentat în fața instanței de recurs la termenul de judecată.
Examinând sentința atacată, prin prisma motivelor de recurs, a dispozițiilor legale incidente, precum și sub toate aspectele de fapt și de drept, conform art. 3041 Cod procedură civilă, tribunalul apreciază că aceste motive sunt nefondate pentru considerentele ce urmează a fi expuse.
În primul rând, pornind de la obiectul cererii de chemare în judecată și, dând eficiență principiului disponibilității, în mod corect, judecătorul fondului a calificat natura juridică a actului intervenit între B. E. și recurentul-reclamant J. E. N. la data de 21.09.2004, materializat în înscrisul sub semnătură privată intitulat „Chitanță” (fila 5 dosar nr._ al Judecătoriei Câmpina).
Astfel, așa cum rezultă din cuprinsul acestui înscris, B. E. a declarat că vinde reclamantului terenul cu suprafața de 1000 mp, situat în Băicoi, . 14, . la soțul său, B. N., pentru suma de_ lei vechi, consemnându-se că actele vor fi întocmite ulterior, până la data de 30.12.2005, precum și că prețul convenit a fost plătit integral la data realizării convenției.
În mod indubitabil, manifestările de voință ale parților exprimate prin înscrisul sub semnătura privata identificat anterior au semnificația juridică a încheierii unui antecontract de vânzare-cumpărare, constituind o promisiune bilaterală prin care acestea s-au obligat să încheie în viitor contractul de vânzare-cumpărare cu privire la imobilul situat în Băicoi, . 14, .> Tribunalul apreciază că este total ajuridică și lipsită de suport legal și jurisprudențial susținerea recurentului, potrivit căreia respectiva chitanță ar reprezenta „un început de dovadă scrisă a faptului că autoarea pârâților i-a vândut terenul în litigiu, dar, din motive mai presus de voința acesteia, actul translativ de proprietate nu s-a putut încheia”. De altfel, instanța de recurs nici măcar nu poate determina scopul pe care recurentul îl urmărește prin formularea unei atare susțineri, atât timp cât transferul dreptului de proprietate, între vii, nu se putea și nu se poate realiza decât prin act autentic, conform Legii nr. 54/1998 și a Legii nr. 247/2005.
Judecătorul fondului a dat eficiență, în mod corect, principiului conversiunii actului juridic, apreciind că acea chitanță, nulă absolut, ca act de vânzare-cumpărare, cu privire la terenul cu suprafața de 1000 mp, este valabilă ca antecontract de vânzare-cumpărare, ce generează pentru părți obligații de a face, fără a opera transferul dreptului de proprietate către promitentul-cumpărător.
Așa cum s-a statuat în mod constant în literatura juridică, dar și în jurisprudență, în cazul în care promitentul-vânzător refuză încheierea convenției, iar bunul se mai găsește în patrimoniul său, cealaltă parte-beneficiarul promisiunii- care și-a îndeplinit toate obligațiile asumate, poate solicita instanței de judecată ca, în lumina principiilor executării în natura a obligațiilor și reparării în natură a pagubelor, să pronunțe o hotărâre care să țină loc de contract de vânzare-cumpărare ce va avea caracter constitutiv de drepturi.
Practic, intervenția instanței, in aplicarea prevederilor art. 1073 si art. 1075 cod civil, coroborate cu art.5 alin.2 din Titlul X al legii nr. 247/2005, se limitează la suplinirea consimțământului părții care refuză, în mod nejustificat, încheierea actului, ceea ce presupune, prin ipoteză, îndeplinirea tuturor condițiilor de validitate generale și speciale ale unui asemenea contract de vânzare-cumpărare: capacitatea, consimțământul, obiectul (reprezentat de lucrul vândut din perspectiva vânzătorului, respectiv în prețul convenit în privința cumpărătorului) și cauza, dar si ca vânzătorul sa fie proprietarul exclusiv al bunului ce formează obiectul convenției.
Or, în cauză, nu s-a făcut dovada că promitenta-vânzătoare B. E., autoarea intimaților-pârâți, era proprietara terenului în legătură cu care se poartă prezentul litigiu, chiar dacă, așa cum rezultă din cuprinsul adresei nr. L602/04.05.2009 emisă de Primăria Orașului Băicoi, aceasta a figurat în evidențele agricole începând cu anul 2001 cu terenul în suprafață de 1000 mp, situat pe .-54dosar nr._ al Judecătoriei Câmpina).
Atât timp cât înscrierea în registrul agricol are un caracter declarativ, realizându-se în baza declarației persoanei interesate, fără ca părțile să fi prezentat un înscris susceptibil a reprezenta titlu de proprietate, luând în considerare și depoziția martorului Pistoleanu F. (fila 19 dosar fond inițial), care a relatat aspecte legate de stăpânirea acestui teren de către B. E. din perioada 2003 – 2004, instanța de recurs consideră că, în mod justificat, prima instanță a considerat că nu poate da eficiență dispozițiilor art. 2 alin. (1) din Titlul nr. X al Legii nr. 247/2005, nefiind posibilă pronunțarea unei hotărâri care să țină loc de act autentic de vânzare-cumpărare, ca urmare a inexistenței dreptului de proprietate al promitentei-vânzătoare la data încheierii antecontractului cu recurentul-reclamant.
Față de rațiunile expuse, in baza art. 312 alin. 1 cu aplicarea art. 304 pct.9 si art. 3041 cod pr. civila coroborate cu art. art. 1073 si art. 1075 cod civil, dar si cu art.5 alin.2 din Titlul X al legii nr. 247/2005, tribunalul va respinge recursul declarat de reclamantul J. E. N. împotriva sentinței civile nr. 1058/5.04.2013, pronunțată de Judecătoria Câmpina, ca fiind nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de recurentul-reclamant J. E. N., domiciliat în Băicoi, ., jud. Prahova, împotriva sentinței civile nr. 1058/5.04.2013, pronunțată de Judecătoria Câmpina, în contradictoriu cu intimații-pârâți B. I., domiciliat în Băicoi, ., jud. Prahova, și T. T. M., domiciliat în Băicoi, ., ., ., jud. Prahova, ca fiind nefundat.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședința publică, azi, 26.06.2013.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI,
C. A. M. O. C. Ș. A. P.-A.
GREFIER,
L. E. N.
Operator de date cu caracter personal nr.5595
Red./Tehnored. PAA
2 ex./27.06.2013
d.f. nr._ .– Judecătoria Câmpina
j.f. Ș. M. A.
| ← Acţiune în constatare. Decizia nr. 319/2013. Tribunalul PRAHOVA | Anulare act. Decizia nr. 228/2013. Tribunalul PRAHOVA → |
|---|
