Contestaţie la executare. Decizia nr. 297/2013. Tribunalul PRAHOVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 297/2013 pronunțată de Tribunalul PRAHOVA la data de 18-02-2013 în dosarul nr. 31397/281/2011
ROMÂNIA
TRIBUNALUL PRAHOVA - SECTIA I CIVILĂ
Dosar nr._
DECIZIA CIVILĂ NR. 297
Ședința publică din data de 18.02.2013
Președinte: C. A. M.
Judecători: N. C.
C. D. E.
Grefier: A. Ș. P.
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de recurenta – contestatoare . cu sediul în comuna Călugăreni, ., județul Prahova și cu sediul ales la C.. avocat J. P., în București, ., ., ., împotriva sentinței civile nr.6176/18.04.2012 pronunțată de Judecătoria Ploiești – Secția Civilă în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul T. V. cu domiciliul în București, ., sector 1.
Dezbaterile au avut loc in ședința publica din data de 11.02.2013 susținerile parților fiind consemnate in încheierea de ședință de la acea data ce face parte integrantă din prezenta când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea pentru data de 18.02.2013, când a pronunțat următoarea decizie:
TRIBUNALUL
Deliberând asupra cauzei civile de față, instanța reține următoarele:
Prin acțiunea înregistrată pe rolul Judecătoriei Ploiești, sub nr._, la data de 28.12.2011, contestatoarea ., a formulat contestație la executare silită împotriva executării silite încuviințată de Judecătoria Ploiești, în dosarul nr._ la data de 29.03.2011, emisă de către Biroul Executorului Judecătoresc D. M., din circumscripția Curții de Apel Ploiești, în dosarul de executare nr. 112/2011, ca urmare a cererii de executare silită formulată de creditorul-intimat T. V., solicitând totodată în baza art. 403 alin. 1 C.proc.civ. să se dispună suspendarea executării până la soluționarea prezentei contestații, cu plata unei cauțiuni .
În motivarea acțiunii, contestatoarea a arătat că executarea silită a început în baza unui bilet la ordin, emis în numele .., fără ca asociatul unic S.C. V. SA (G.) sau administratorul societății dl. Sintos Mantelas loannis să cunoască împrejurări care să ducă la emiterea acestuia.
Biletul la ordin ._, emis la data de 25.01.2011 în București, scadent la data de 28.01.2011, în valoare de 190.983,23 lei, a fost emis și semnat de către creditorul T. V. care nu mai are nicio calitate în societate și cu atât mai mult acesta a avut un mandat prin care era împuternicit să emită, să accepte sau să andoseze cambii sau cecuri și în general titluri de valoare doar pentru o perioadă de un an, și anume de la data de 07.02.2005 până la data de 06.02.2006, hotărâre luată prin procesul-verbal nr.227/2005 în Ședința Consiliului de Administrație al S.C. V. SA-G. (asociatul unic al ..).
Prin urmare, contestatoarea a arătat că este vorba despre un bilet la ordin învestit cu titlu executoriu și pus în executare, care nu este emis de către debitorul .., și mai mult, acesta este emis de creditorul T. V. fiind semnat pentru debitor de către creditor, fiind evident afectată rațiunea legii ce prevede o „asumare" a obligației de parte adversă, actul respectiv având forma unui veritabil „act de sine însuși" ca varietate a mandatului anterior mai-sus menționat.
Contestatoarea a arătat că în realitate acest bilet la ordin nu a fost nici completat și nici scris de administratorul societății, situație care se sancționează cu nulitatea obligației cambiale (biletul la ordin), problema și modul cum acesta a ajuns în posesia creditorului este o problemă ce se va lămuri în cadrul unei cercetări penale.
Comunicarea somației de executare s-a făcut cu mari vicii de procedură, în sensul că, creditorul a indicat executorului judecătoresc, sediul societății din .. P. M., ..l31, jud. Prahova, unde societatea are sediul expirat încă din data de 25.07.2008, la această adresă având acces doar creditorul care deține cheile în mod nelegal și primește corespondența societății la aceeași adresă indicată de el în mai multe cereri înaintate instanțelor judecătorești.
Ulterior, Biroul Executorului Judecătoresc D. M., a transmis prin aviz de recepționare poștal ( primit la data de 09.12.2011), la sediul societății S.C. V. SA din G., un set de înscrisuri prin care a se punea în vedere ca la data de 08.12.2011 ora 10 să se prezinte la sediul executorului judecătoresc în vederea stabilirii prețului imobilului societății, fără a-i fi transmise actele care au dus la întocmirea actului de executare.
Astfel, neavând cunoștință de cuprinsul somației de executare, contestatoarea nu a avut posibilitatea de a pune în discuție valabilitatea titlului, în conformitate cu dispozițiile art. 62 din Legea nr. 58/1934 actualizată la data de 11.05.2008, prin exercitarea opoziției, putând invoca anumite excepții care să o apere de la obligația la plată către creditor - ceea ce atrage anularea actului de executare conform art. 391 Cod procedură civilă.
Somația de executare este un act impus de procedura specială a Legii nr.58/1934 și orice critică adusă modului de îndeplinire a acestei proceduri urmează a fi valorificat pe calea specială prevăzută de actul normativ citat, respectiv pe calea opoziției la executare pe care nu contestatoarea a arătat că nu a avut posibilitatea să o exercite în disprețul drepturilor sale legitime, de natură a o vătăma grav deși, actele de executare silită, potrivit legii, au funcție procedurală esențială în apărarea drepturilor debitorului urmărit.
Totodată s-a arătat că actele de executare au ca obiect de executare un titlu executoriu, așa cum rezultă din cuprinsul comunicării executorului judecătoresc, care îi este străin contestatoarei, arătând că debitorul, și de altfel contestatoarea nu au emis și nici nu au împuternicit pe nimeni, în vederea emiterii de bilete la ordin, întrucât societatea nu își desfășoară activitatea din anul 2008 și nici nu deține sume de bani disponibile în contul bancar.
Contestația a fost întemeiată pe dispozițiile art. 82, art. 112 și urm., art.274 C.proc.civ., art.399 și urm. C.proc.civ., Legea nr. 58/1934 actualizată la data de 11.05.2008, precum și alte acte normative în vigoare.
În anexă la acțiunea, contestatoarea a depus la dosar înscrisuri.
Legal citată, intimata a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea contestației la executare; respingerea cererii de suspendare a executării; cu cheltuieli de judecata și de asemenea, a solicitat calificarea contestației la executare ca fiind opoziție la
executare în temeiul Legii 58/1934, solicitând anularea cererii ca fiind
tardiv introdusa.
Conform art. 103 c.pr.civ. neexercitarea oricărei căi de atac în termenul legal atrage decăderea, afară de cazul când partea dovedește că a fost împiedicată printr-o împrejurare mai presus de voința ei, iar în acest caz actul de procedură se va îndeplini în termen de 15 zile de la încetarea împiedicării, în același termen urmând a fi arătate și motivele împiedicării.
Cu privire la excepția tardivității contestației la executare, intimata a arătat că Biroul Executorului Judecătoresc D. M. a transmis prin poșta la data de 18.04.2011, pe adresa debitoarei . din . de plata din 13.04.2011, in dosarul nr.112/2011 însoțita de copiile titlurilor executorii "documente ce poarta stampila poștei de primire data de 19.04.2011.
La data de 26.04.2011, somația a fost trimisa prin fax (_), spre informarea administratorului debitoarei Sintos Mantelas Ioannis, la sediul din G. al contestatoarei locul unde acesta poate fi găsit pe timpul cat lipsește din România.
La 02.05.2011, pe aceeași adresa din G., prin posta cu confirmare de primire, au fost trimise toate documentele primite din partea executorului judecătoresc (anexa AR cu confirmare de primire la 09.05.2011), iar în data de 01.XI.2011, executor judecătoresc D. M. a trimis prin posta pe adresa debitoarei ., somația de plata din 16.09.2011 .
Intimata a arătat că contestatoarea nu neaga faptul ca somația de plata însoțita de titlurile executorii, in dosarul 112/2011, inclusiv procesele verbale din 13.04.2011 si 10.05.2011, comunicare ce poarta data poștei de primire la debitoare 03.XI.2011.
La data de 07.XI.2011 luni), prin Cabinet Avocat D. V., prin posta, cu confirmare de primire s-a transmis spre informare a administratorului lui . (Sintos Mantela Lonnis), somația de plata însoțita de titlurile executorii din dos.112/2011,1a adresa asociatului V. SA - G.,,sediu unde acesta poate fi găsit pe timpul cat lipsește din România,primire 15.XI.2011, cu confirmare de primire, iar la data de 08.XI.2011 (marți), orele 11,28 prin fax cu confirmare de primire au fost trimise; somația de plata din 16.09.2011 in dosarul 112/2011 si somația de plata in dosarul 113/2011 ,spre informare administratorului debitoarei la sediul din G. ( fax__).
S-a mai arătat că potrivit actului constitutiv - art.18.1: "conducerea operativa" a debitoarei . este asigurata, de la constituire pana in prezent de administrator Sintos Mantela Loannis care este si vicepreședinte al Consiliului de Administrație al contestatoarei . si ca urmare,in dubla sa calitate,a asigurat contestatoarea sa cunoască permanent actele procedurale in cadrul executării silite; totodată, potrivit art. 15.3 "administratorul debitoarei . are obligația sa convoace cel puțin o data pe an, Adunarea Generala a Asociaților, împrejurarea in care contestatoarea, in cadrul A. pe anul 2011, a avut prilejul sa cunoască actele de executare silita, in condițiile in care contestația la executare a promovat-o la 22.XII.2011.
Deși nu are calitate de debitoare in dosarul de executare nr.112/2011, contestatoarea a luat cunoștința de actele de executare din dosar atât prin comunicările făcute la 26.04.2011, 09.05.2011, 08.XI.2011, 15.XI.2011, iar in calitate de persoana "interesata" si/sau "vătămata" prin executare, . nu a formulat, contestație la executare decât in luna decembrie 2011, după ce a venit cu propunerea de stingerea litigiului pe cale amiabila.
În concluzie, intimata a arătat că, în speță, contestația la executare silita depusa prin posta la 22.XII.2011 de către contestatoare s-a făcut cu încălcarea disp.art.401 c.pr.civ., fără a fi respectat termenul de 15 zile de la data când contestatoarea a luat cunoștința de actul pe care il contesta.
În dovedirea susținerilor formulate, părțile au depus la dosar înscrisuri, iar la termenul de judecată din data de 04.04.2012, instanța a rămas în pronunțare asupra excepției tardivității formulării contestației la executare.
Prin sentința civilă nr.6176/18.04.2012, Judecătoria Ploiești, a admis excepția tardivității, invocată de către intimat și a respins acțiunea formulată de contestatoare în contradictoriu cu intimatul, ca tardiv formulată.
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a avut în vedere dispozițiile art. 137 alin.1 Cod. proc. civ., pronunțându-se cu prioritate asupra excepțiilor de procedură și a celor de fond care fac inutilă analiza pe fond a cererii.
Astfel, verificând actele și lucrările dosarului, instanța de fond a constatat că prezenta contestație a fost depusă la poștă la data de 22.12.2011, din dovezile de primire și procesele verbale de predare de la filele 40 și 49 din dosarul de executare rezultând că înștiințarea de poprire din 10.05.2011 și somația din data de 16.09.2011 au fost comunicate contestatoarei la data de 12.05.2011, respectiv 03.11.2011, dovezile menționate fiind semnate de către funcționarul însărcinat cu primirea corespondenței al contestatoarei.
S-a mai reținut totodată că din înscrisurile de la filele 82-84 din dosar mai rezultă că actele de executare amintite au fost comunicate și pe adresa din G. a administratorului contestatoarei, la datele de 02.05.2011 și 07.11.2011 (primită la 15.11.2011).
În aceste condiții, dincolo de faptul că până la ultimul termen de judecată, la interpelarea expresă a instanței, contestatoarea nu a negat în niciun fel calitatea de angajat al său a funcționarului însărcinat cu primirea corespondenței ce a semnat dovezile de comunicare amintite, s-a constatat că la dosar nu există nicio dovadă care să sprijine această afirmație a contestatoarei - mai mult, chiar și în aceste condiții, actele amintite fiind transmise și în G..
Instanța de fond a mai avut în vedere art. 401 C.p.c conform căruia contestația la executare se poate face în termen de 15 zile de la data când: contestatorul a luat cunoștință de actul pe care îl contestă sau refuzul de a îndeplini un act de executare, cel interesat a primit după caz comunicarea sau înștiințarea privind înființarea popririi, debitorul care contestă executarea însăși a primit somația ori de la data când a luat cunoștință de primul act de executare în cazurile în care nu a primit somația sau executarea se face fără somație.
Potrivit acestor dispoziții legale, executarea silită începe prin comunicarea somației, iar dacă în termen de 15 zile de la comunicarea somației nu se stinge debitul, se continuă măsurile de executare silită, somația fiind însoțită de un exemplar al titlului executoriu.
Instanța de fond a reținut în aceste condiții, față de data comunicării somației și a înștiințării de poprire și data depunerii la poștă a contestației la executare, că a fost depășit termenul imperativ de 15 zile reglementat de lege.
Împotriva sentințe astfel pronunțate, în termen legal, a declarat recurs contestatoarea ., criticând-o pentru nelegalitate și netemeincie.
În motivarea recursului, recurenta a arătat că sentința este nelegală și netemeinică, deoarece susținerile instanței de fond nu au corespondent în realitate - mai mult, în luarea hotărârii, instanța de fond nu a ținut cont de susținerile recurentei, care dovedesc lipsa tardivității în formularea cererii sale.
Astfel, instanța de fond a constatat că înștiințarea de poprire s-a comunicat către recurenta-contestatoare la data de 12.05.2011 și 03.11.2011 așa cum reiese din dovezile semnate de funcționarul considerat de instanță ca fiind cel care era însărcinat cu primirea corespondenței, arătând totodată că aceasta nu a negat niciodată că acel funcționar ar fi angajatul său.
Recurenta a arătat însă că prin înscrisul pe depus la dosar odată cu recursul, și care emană de la Inspectoratul Teritorial de Muncă Prahova, a arătat în mod indubitabil, că acel funcționar NU era angajatul recurentei (cel puțin la data pretinsei comunicări), și nici măcar NU era însărcinat cu primirea corespondenței societății, și prin urmare, semnătura sa nu poate acoperi procedura de comunicare în situația de față.
Cu privire la data de 03.11.2011, dată la care susține instanța de fond că s-a comunicat către recurentă înștiințarea de poprire din 10.05.2011, a arătat că în concluziile scrise depuse la termenul din 04.04.2012 a menționat că la acea dată nu s-a comunicat nici un act de executare silită către societate deoarece, așa cum s-a dovedit cu înscrisuri, la locul unde s-a făcut acea transmitere de acte, nu mai era sediul societății recurente-contestatoare.
S-a mai arătat că instanța de fond a mai susținut că din fílele 82-84 ale dosarului rezultă că actele de executare au fost comunicate și pe adresa din G. a administratorului societății recurente la datele 02.05.2011 și 07.11.2011- aceasta din urmă primită la 15.11.2011. Cu privire la actele transmise la data de 02.05.2011 arată că, nu poate primi concluzia că prin acestea s-ar fi realizat comunicarea, deoarece AR-ul depus la dosar de intimat nu este ștampilat de primire cu ștampila tării destinatarului, deci, nu se poate aprecia că s-a îndeplinit procedura de comunicare în condiții de legalitate.
Totodată, cu privire la aceste susțineri, recurenta arată din nou instanța de fond nu a ținut cont de actele depuse la dosar, nici de efectele acestora. Astfel, la datele sus-menționate, acele, așa zise, comunicări nu au fost făcute de un organ de executare, executor judecătoresc, ci sunt niște scrisori transmise de la un cabinet de avocatură - această corespondență a unui cabinet de avocatură neavând capacitatea de a face să curgă termenul de 15 zile prevăzut de lege pentru depunerea în termen a unei eventuale contestații la executare, întrucât, acest termen curge de la data la care recurenta a fost în mod legal înștiințată de organul de executare asupra actelor de executare.
Prin urmare, arată că nu a primit pe cale oficială somația de executare silită și actele de executare, iar pe cale de consecință nu a putut beneficia de prevederile art. 62 din Lg.58/1934 actualizată, singura dată certă ce se afla în termenul de depunere a contestației la executare fiind cea care rezultă din AR-ul primit de către recurenta contestatoare la data de 09.12.2011, la sediul asociatului unic din G., si depus odată cu acțiunea introductivă de instanță, alte dovezi de comunicare prezentate de către intimat nu poartă nicio viză oficială care să ateste fără echivoc respectarea termenului de depunere a contestației la executare.
Mai arată recurenta că, societății contestatoare nu i-a fost comunicat nici un act de executare silită, sediul social din .. P.-M., ..131 jud. Prahova indicat de intimat în nenumărate rânduri nemaifiind valid de mai mult de 3 ani și jumătate, așa cum am arătat mai-sus și de altfel singurul care are acces la fostul sediu este intimatul T. Vaslle care reține în mod nelegal cheile și documentele societății, situație care a determinat soluționarea situației în cadrul unei plângeri penale cu număr de dosar 92/P/2012 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Prahova (dosar format din dosarul nr. 301-VHI-1-2012 al P.I.C.C.J.) și o alta depusă la P. de pe lângă Judecătoria Sectorului l (dosar nr.l454/P/2012), iar intimatul a indicat această adresă din ..131, jud. Prahova ca fiind sediul social valabil al societății în mod tendențios si intenționat pentru ca aceasta să nu primească somația și actele de executare silită.
In realitate imobilul de la această adresă aparține si este si sediul social al societății fratelui intimatului T. Stelu, si anume S.C. PANIF PUCHENI S.R.L. J_, CUI R1305461, care nu i-a mai prelungit recurentei contractul de comodat nr. 10/25.07.2003, ultima prelungire a acestui contract fiind până în anul 2008, iar în această situație așa zisa comunicare legală, care în lumina Codului de Procedură Civilă să aibă capacitatea de a o pune în întârziere sau de a stabili data de la care curge termenul legal de 15 zile înăuntrul căruia se poate exercita contestația la executare, nu a fost îndeplinită.
Astfel recurenta-contestatoare consideră că instanța de fond în mod greșit a soluționat excepția tardivității contestației sale, neținând cont de efectele juridice specifice ale comunicărilor făcute de biroul unui executor judecătoresc, în comparație cu o corespondență a unui birou de avocatură – solicitând în consecință admiterea recursului și trimiterea cauzei spre rejudecare.
Primindu-se dosarul la Tribunalul Prahova cauza a fost înregistrata cu nr._, la data de 28.09.2012.
La data de 10.01.2013, intimatul, legal citat a formulat întâmpinare, prin care a invocat excepția lipsei calității procesuale active a recurentei .., arătând că s-a formulat contestație la executare de S.C. VIOZOIE S.A., solicitând totodată respingerea recursului, menținerea sentinței instanței de fond ca fiind legală și temeinică, având în vedere că sediul persoanei juridice, unde s-a făcut înmânarea actelor de procedură, este cel indicat la registrul comerțului.
În temeiul art. 305 c.pr.civ, în cauză s-a administrat proba cu înscrisuri noi în recurs.
Tribunalul, examinând cauza in raport de situația de fapt reținuta, de probele administrate in cauza, de criticile formulate, precum si din oficiu sub toate aspectele de fapt si de drept si ținând seama de dispozițiile legale incidente in cauza, constata ca recursul este fondat, pentru următoarele considerente:
Recurenta-contestatoare .. a criticat în recursul declarat soluția instanței de fond, prin care i s-a respins ca tardivă contestația la executare formulată în cauză, invocând faptul că s-a reținut, în mod greșit, legala comunicare a actelor începătoare de executare, în raport de care s-a calculat termenul legal de formulare a contestației la executare.
În ce privește excepția lipsei calității procesuale active a recurentei menționate, invocată de intimată prin întâmpinarea depusă la 10.01.2013, tribunalul constată că aceasta este neîntemeiată, urmând a fi respinsă ca atare, având în vedere că, deși, astfel cum a invocat intimata în contestația la executare în fața instanței de fond, a fost formulată de S.C. V. S.A., pe de o parte, se constată că în toate actele de executare contestate în dosarul de executare nr. 112/2011 al B. D. M., calitatea de debitor a avut-o .., împotriva acesteia formulându-se, de altfel, și cererea de executare silită de către intimatul T. V..
Contestația la executare a fost formulată de „S.C. V. S.A., în calitate de asociat unic al ..” – atât în contestație, cât și în recursul declarat fiind indicat același număr de ordine în Registrul Comerțului Prahova, J_, și același cod unic de înregistrare,_, de unde rezultă cu certitudine că este vorba de aceeași societate debitoare, în speță . – putându-se pune cel mult problema unei eventuale deficiențe privind calitatea de reprezentant a asociatului unic al contestatoarei-debitoare, în fața instanței de fond, aspect ce nu a fost invocat de intimat la acel moment.
În ce privește recursul declarat de .. față de soluția de respingere ca tardivă a contestației la executare formulată, tribunalul urmează a-l analiza și prin prisma înscrisurilor nou depuse în recurs, în temeiul art. 305 Cod procedură civilă.
Astfel, instanța de fond a reținut că înștiințarea de poprire și somație, ca acte de începere a executării silite contestate în cauză, au fost comunicate contestatoarei la data de 12.05.2011, respectiv 03.11.2011, conform dovezilor de primire și proceselor-verbale de predare de la filele 40 și 49 din dosarul de executare, iar, în raport de aceste date, a fost apreciată depășirea termenului legal de formulare a prezentei contestații la executare.
În sensul arătat, s-a luat act că dovezile de comunicare menționate au fost semnate de către funcționarul însărcinat cu primirea corespondenței contestatoarei, respectiv numita S. M..
Prin adresa nr. 1800/09.05.2012, emisă de Inspectoratul Teritorial de Muncă Prahova, având atașată situația contractelor în execuție și încetate pentru societatea recurentă – înscris nou depus în recurs, aceasta a confirmat susținerile, potrivit cărora sus-numita persoană indicată ca funcționar însărcinat, care a semnat de primirea comunicării actelor de executare menționate, nu mai era angajatul recurentei-contestatoare la momentul respectivelor comunicări din mai și, respectiv, noiembrie 2012, aceasta figurând cu contractul de muncă încetat încă din data de 01.08.2010. În plus, conform acelorași înscrisuri emise de ITM Prahova, sus-numita a fost angajată a recurentei ca femeie de serviciu, fiind puțin probabil ca în această calitate să fie desemnată ca funcționar însărcinat cu primirea corespondenței.
În ce privește pretinsa comunicare a actelor menționate și pe adresa din G. a administratorului recurentei-contestatoare, acestea, pe lângă faptul că, datorită aspectului insuficient lizibil, nu pot fi verificate cu certitudine cu privire la mențiunile înscrise pe dovezile poștale atașate, se constată că și acestea constituie comunicări efectuate de apărătorul intimatului, astfel încât, față de cele două împrejurări menționate, se apreciază că nu pot fi avute în vedere ca dovezi certe ale comunicării, în raport de care să se facă aplicarea art. 401 alin. (1) Cod procedură civilă.
Din înscrisurile atașate dosarului se mai constată că, într-adevăr, la data comunicărilor prin executor judecătoresc avute în vedere de instanța de fond la pronunțarea sentinței recurate, recurenta-contestatoare nu mai avea sediul la adresa indicată în . București-Ploiești, nr. 113, însă acest aspect îi este imputabil, neputând fi invocat de acesta în apărare, în condițiile în care recurenta-contestatoare nu a depus diligențele necesare pentru a înregistra modificarea de sediu la Registrul Comerțului, unde, la data arătată, figura în continuare cu vechiul sediu.
Având în vedere considerentele arătate, tribunalul apreciază că instanța de fond nu a făcut o apreciere completă și corespunzătoare a înscrisurilor depuse la dosarul cauzei, sub aspectul dovezilor necesare soluționării excepției tardivității invocate de intimat, astfel încât, prin prisma și a înscrisurilor noi depuse în recurs, se apreciază că prezenta cale de atac este întemeiată și se impune a fi admisă cu trimiterea cauzei la Judecătoria Ploiești pentru a soluționa cauza pe fond, în raport de probele administrate în acest sens.
Această soluție apare ca fiind corectă și în condițiile în care, prin contestația la executare formulată, recurenta-contestatoare a contestat actele de executare pornite împotriva sa, în baza titlului executoriu reprezentat de un bilet la ordin, care a pretins că nu ar fi fost emis și semnat de către reprezentantul legal al .., menționându-se că acesta ar fi fost emis și semnat de către intimatul T. V., deși, la data respectivă, acesta nu mai avea nicio calitate în societate și nicio abilitare în acest sens – iar, sub acest aspect, conform rezoluției de confirmare a începerii urmăririi penale din 10.09.2012, emisă de P. de pe lângă Tribunalul Prahova, depusă la fila 33 dosar recurs, s-a confirmat începerea urmăririi penale față de intimatul T. V. sub aspectul săvârșirii infracțiunilor prevăzute de art. 215 alin. 1-5 și art. 290 Cod penal, cu mențiunea că, „din cercetările efectuate în cauză, rezultă indicii temeinice și concludente privind săvârșirea de către învinuit a infracțiunii sus-menționate” - cercetările penale în acest sens fiind demarate, conform adresei nr._/2012 a IJP Prahova – Serviciul de Investigare a Fraudelor (fila 19 dosar recurs), urmare a plângerii penale formulată de recurenta-contestatoare și care privește împrejurările în care intimatul a emis, în perioada ianuarie-septembrie 2011, fără drept, mai multe instrumente de plată, în numele ..
Față de considerentele arătate, deci, Tribunalul, constatând drept incidente în cauză prevederile art. 304 pct. 9 C.pr.civ., apreciază ca fiind fondat recursul formulat, iar pe cale de consecință, în baza art.312 alin.1 cu aplicarea art. 3041 cod pr. civilă, va admite recursul declarat de recurenta-contestaoare împotriva sentinței civile nr. 6176/18.04.2012 pronunțată de Judecătoria Ploiești, va casa în tot sentința recurată și va dispune trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeași instanță, pentru soluționarea cauzei pe fond.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE :
Admite recursul declarat de recurenta – contestatoare . cu sediul în comuna Călugăreni, ., județul Prahova și cu sediul ales în București, ., ., ., împotriva sentinței civile nr.6176/18.04.2012 pronunțată de Judecătoria Ploiești – Secția Civilă în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul T. V. cu domiciliul în București, ., sector 1.
Casează sentința recurată și trimite cauza spre rejudecare la aceeași instanță de fond – Judecătoria Ploiești, pentru soluționarea cauzei pe fond, potrivit considerentelor prezentei decizii.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 18.02.2013.
Președinte, Judecători,
C. A. M. N. C. C. D. E.
Fiind în c.o. semnează, Fiind în c.m. semnează, Președintele instanței Președintele instanței
Grefier,
A. Ș. P.
Fiind în c.o. semnează,
P.-grefier
operator de date cu caracter personal 5595
red.MCA/Tehnored.M.C.A.
3 ex./11.07.2013
d.f._ J. Ploiești
j.f.C. M. I.
| ← Contestaţie la executare. Decizia nr. 638/2013. Tribunalul... | Partaj judiciar. Decizia nr. 574/2013. Tribunalul PRAHOVA → |
|---|
