Contestaţie la executare. Decizia nr. 765/2013. Tribunalul PRAHOVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 765/2013 pronunțată de Tribunalul PRAHOVA la data de 23-04-2013 în dosarul nr. 26884/281/2012
ROMÂNIA
TRIBUNALUL PRAHOVA - SECȚIA I CIVILĂ
DOSAR NR._
DECIZIA CIVILĂ NR.765
Ședința publică din data de 23.04.2013
PREȘEDINTE - P.-A. A.
JUDECĂTORI - Ș. O. C.
- M. C. A.
GREFIER - N. L. E.
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de recurenta-contestatoare . SA, cu sediul în P., ., jud. Prahova, împotriva sentinței civile nr._/18.12.2012, pronunțată de Judecătoria Ploiești, în contradictoriu cu intimatul B. G., domiciliat în comuna Dumbrăvești, ., jud. Prahova.
La apelul nominal făcut în ședință publică se intimatul personal și asistat de avocat M. C. în substituire avocat Ș. M., lipsind recurenta-contestatoare.
Procedura de citare este îndeplinită.
Cerere scutită de plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței că recurenta-contestatoare a depus la dosar o cerere prin care solicită acordarea unui nou termen de judecată, întrucât consilierul său juridic se află la . SA, jud. A., conform ordinului de deplasare atașat cererii, după care
Tribunalul dispune rectificarea numelui intimatului în sistemul Ecris, în sensul că se numește „G.”, iar nu „D.”, după care pune în discuție cererea de amânare formulată de recurenta-contestatoare.
Apărătorul intimatului, având cuvântul, arată că lasă la aprecierea instanței asupra cererii de amânare formulată de recurenta-contestatoare.
Tribunalul, analizând cererea de amânare formulată de recurenta-contestatoare, apreciază că este neîntemeiată și, în consecință o respinge, în condițiile în care deși s-a dovedit deplasarea consilierului său juridic la . SA, jud. A., nu s-a făcut dovada priorității în raport de termenul de judecată, mai ales că recursul a fost amânat și la termenul din 26.03.2013, chiar dacă nu neapărat din culpa recurentei, soluționarea contestației la executare realizându-se cu celeritate.
Apărătorul intimatului, având cuvântul, arată că nu are alte cereri de formulat.
Nemaifiind alte cereri de formulat, tribunalul constată recursul în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbaterea acestuia.
Apărătorul intimatului, având cuvântul în dezbateri, solicită respingerea recursului, având în vedere că în mod corect s-a apreciat că executorul judecătoresc s-a raportat la titlul executoriu, respectiv sentința civilă nr. 1675/2010 a Tribunalului Prahova, prin care a fost anulată decizia de concediere a intimatului, precum și că expertul desemnat a calculat în mod corect în procedura executării silite drepturile salariale de la data desfacerii contractului de muncă și până la data reintegrării intimatului în funcția deținută, susținerile recurentei cum că drepturile salariale trebuiau a fi calculate de la data desfacerii contractului de muncă și până la data emiterii unei decizii de pensionare (26.10.2010) nu pot fi avute în vedere, întrucât contractul de muncă al intimatului era desființat în baza unei decizii unilaterale a angajatorului, deci nu puteau fi emise amândouă odată. După emiterea titlului executoriu, la data de 15.06.2012 a fost întocmit un proces-verbal prin care s-a constatat reintegrarea intimatului în funcția deținută și, practic, până atunci s-au calculat drepturile salariale, însă ulterior, la câteva luni s-au constatat îndeplinite condițiile de pensionare, problema fiind reprezentată de efectele pe care le produce decizia de pensionare în raport de decizia de desfacere a contractului de muncă, cu cheltuieli de judecată, depunând la dosar concluzii scrise.
TRIBUNALUL
Deliberând asupra recursului civil de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Ploiești sub nr._/ 281/2012, contestatoarea . SA a formulat contestația la executare împotriva actului de executare - raport de expertiza contabila-salarizare, comunicat împreuna cu somația emisa in data de 20.06.2012 si comunicata in data de 22.06.2012, in dosarul de executare nr. 505/M/2011, emis de Biroul Executorului Judecătoresc D. M., ca urmare a cererii de executare silita formulata de B. G..
In motivarea contestației, contestatoarea a arătat faptul că la data de 26.11.2010 intimatului B. G. i s-a emis decizia privind acordarea pensiei pentru munca depusa si limita de vârsta nr._/26.11.2010.
Contestatoarea a arătat că prin sentința civila nr.1675/10.12.2010, pronunțata de Tribunalul Prahova in dosarul nr._, confirmata de Decizia Curții de Apel nr. 716/11.10.2011, decizia de desfacere a contractului individual de munca a fost anulata si s-a dispus reintegrarea intimatului B. G. pe postul deținut anterior si obligarea societății la plata drepturilor salariale reactualizate de la data desfacerii contractului individual de munca si pana la reintegrarea in funcția deținuta anterior, conform art.56 lit. c, din Codul Muncii republicat, contractul individual de munca încetează de drept la data comunicării deciziei de pensie pentru limita de vârsta cu reducerea vârstei standard de pensionare.
F. de cele precizate s-a considerat că, contractul individual de munca al intimatului B. G. a încetat de drept la data comunicării deciziei privind acordarea pensiei pentru munca depusa si limita de vârsta si începând cu aceeași dată intimatul B. G. nu ar mai fi putut fi angajat al societății, motiv pentru care a si fost emisa decizia nr. 161/02.07.2012 de încetare de drept a contractului individual de munca, in baza art.65 lit.c Codul Muncii, astfel, începând cu data de 26.11.2010, intimatul B. G. a devenit pensionar pentru limita de vârsta si a pierdut statutul de salariat, acesta nu mai poate beneficia de o despăgubire egală cu plata salariilor începând din 26.11.2010, data comunicării deciziei de pensionare.
Contestatoarea a considerat ca intimatul B. G. este îndreptățit la plata unei despăgubiri egala cu plata salariilor, din data 29.01.2010, data desfacerii contractului individual de munca și data de 26.11.2010, data comunicării deciziei de pensionare.
A mai arătat că expertul M. E. a calculat drepturile aferente lunii ianuarie 2010 pentru o luna întreaga, respectiv 01.01- 31.01.2010 când în realitate acestea trebuiau calculate începând cu data de 29.01.2010, data de la care i-a fost desfăcut contractul individual de munca intimatului B. G., respectiv data de la care au fost obligați la reintegrarea acestuia conform sentinței civile nr.l675/10.12.2010.
In drept, s-au invocat disp.art. 399-404 Cod Procedura Civila
Intimatul a formulat întâmpinare in cauza prin care a invocat excepția inadmisibilității și a solicitat respingerea contestației la executare ca neîntemeiată.
La termenul din data de 08.11.2012, B. D. M. a înaintat la dosarul cauzei copii certificate din dosarul de executare nr.505/M/2011.
Cu privire la excepția inadmisibilității prima instanța a respins-o ca neîntemeiată pentru următoarele considerente:
Intimata a solicitat admiterea excepției întrucât contestatoarea nu a înțeles să formuleze contestație și împotriva somației, care este un act de executare ci împotriva raportului de expertiza tehnică contabilă, potrivit disp.art. 399 alin 1 Cod Procedura Civila.
Instanța de fond a reținut că raportat la dispozițiile art. 399 C.p.c se poate formula contestație la executare împotriva executării silite însăși precum și împotriva oricărui act de executare. Prin contestarea raportului de expertiză instanța reține că de fapt contestatoarea contestă de fapt suma pentru care este executată silit, motiv pentru care va respinge excepția inadmisibilității formulării contestației.
Prin sentința civilă nr._/18.12.2012 Judecătoria Ploiești a respins excepția inadmisibilității ca neîntemeiată; a respins contestația la executare, formulată de contestatoare ca neîntemeiată și a obligat intimata la plata către contestatoarea a sumei de 1000 de lei cheltuieli judiciare alcătuite din taxă de timbru și timbru judiciar.
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut că prin sentința civilă 1675 din data de 10.12.2010 pronunțată de Tribunalul Prahova în dosarul_ s-a admis contestația formulată de contestatorul B. G., s-a dispus reintegrarea contestatorului pe postul deținut anterior desfacerii contractului individual de muncă și a fost obligată intimata-contestatoare la plata drepturilor salariale reactualizate de la data desfacerii contractului de muncă și până la reintegrarea în funcția deținută anterior. Această sentință a devenit irevocabilă prin respingerea recursului prin decizia 716 din data de 11.10.2011pronunțată de Curtea de Apel Ploiești.
La data de 23.04.2012 a fost emisă somația prin care contestatoarea a fost somată să achite suma de 5182,69 de lei(3278 lei reprezentând cheltuieli de judecată și suma de 1498,22 de lei cheltuieli de executare( precum și la plata drepturile salariale reactualizate de la data desfacerii contractului de muncă și până la reintegrarea în funcția deținută anterior.
În cursul executării silite s-a efectuat raportul de expertiză contabilă prin care s-au calculat drepturile salariale conform sentinței civile 1675 din data de 10.12.2010 în suma de_ de lei.
La data de 20.06.2012 a fost emisă o nouă somație prin care debitorul a fost somat să achite suma de_, 7 lei.
În drept, art. 399 C.p.c stabilește că „în cazul în care executarea silită se face în temeiul unui titlu executoriu care nu este emis de o instanță judecătorească se pot invoca în contestația la executare apărări de fond împotriva titlului executoriu, dacă legea nu prevede în acest scop o altă cale de atac”. Astfel rezultă că pe calea contestației la executare se pot invoca neregularități și ilegalități ale actelor de executare, textul de lege fiind de strictă interpretare, neputând fi extins și la alte categorii de nereguli, pentru care legea asigură un alt mijloc de valorificare, într-o altă procedură. Indiferent de felul contestației, nu se poate modifica sau anula hotărârea pusă în executare, instanța învestită cu soluționarea contestației fiind ținută să cerceteze exclusiv dacă actele de executare au fost sau nu efectuate cu respectarea dispozițiilor legale privind executarea silită. Astfel, instanța de executare are obligația de a se conforma hotărârii ce se execută, neavând dreptul de a interveni în conținutul acesteia sau să examineze legalitatea și temeinicia ei tocmai în respectarea principiului puterii de lucru judecat ce nu permite repunerea în discuție a fondului dreptului.
În ceea ce privește apărarea contestatoarei în sensul că a încetat de drept contractul individual de muncă al intimatului la data comunicării deciziei privind acordarea pensiei pentru munca depusă și limita de vârsta și că astfel intimatul este îndreptățit la plata unor despăgubiri egale cu plata salariilor, respectiv de la data desfacerii contractului de muncă și până la data de 26.11.2010, data comunicării deciziei de pensionare, instanța de fond a reținut că este inadmisibilă raportat la prevederile art. 399 C.p.c și autoritatea de lucru judecat de care se bucură titlul executoriu ( în recurs s-au invocat aceste motive care au fost respinse de instanța de control judiciar).
În ceea ce privește raportul de expertiză contabilă efectuat în cursul executării silite instanța de fond a reținut că au fost calculate drepturile salariale reactualizate de la data desfacerii contractului de muncă și până la data reintegrării în funcția deținută anterior (respectiv 15.06.2012).
Prin hotărârea intimată, contestatoarea a fost obligată la plata către intimată a sumei de 1000 de lei cheltuieli judiciare reprezentând onorariu avocat.
Împotriva acestei sentințe, în termen legal, a declarat recurs recurentul contestator . SA, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În motivarea recursului, contestatoarea a învederat că instanța de fond nu s-a pronunțat cu privire la depășirea de către expert, în efectuarea raportului de expertiza, a limitelor de timp stabilite prin titlul executoriu pus în executare de B. D. M., prin care i se cuveneau intimatului B. G. sumele de bani reprezentând drepturi salariale aferente perioadei 29.01.2010 (data desfacerii C.I.M) pâna la dat de 18.06.2012 (data reintegrării), expertul suplimentând în mod eronat si cu încălcarea titlului executoriu aceste drepturi calculând inclusiv luna ianuarie 2010.
Mai mult, prin întâmpinarea depusă la termenul din 08.11.2012 B. G. a recunoscut faptul că expertul numit de către executorul judecătoresc a calculat drepturile salariale începând cu data de 01.01.2010, deși trebuiau raportate la dat de 29.01.2010.
Un al doilea motiv de recurs privește faptul că instanța de fond nu a reținut si nu s-a pronunțat cu privire la aspectele care vizau întinderea titlului executoriu.
În conformitate cu prev.art.65 lit.c din Legea 53/2003 republicată, contractul individual de muncă al oricărui salariat, indiferent de modalitatea și felul în care s-a făcut încadrarea în muncă, încetează de drept, la data comunicării deciziei de pensie pentru limita de vârsta cu reducerea vârstei standard de pensionare.
Este o clauza imperativă prevăzută de legea specială, iar calcularea de drepturi salariale cu încălcarea unei norme legale imperative, reprezintă tocmai natura acestor drepturi bănești – drepturi salariale – intră în contradicție cu norma legală imperativă.
Începând cu dat de 26.11.2010 intimatul B. G. nu mai poate beneficia de drepturi salariale, întrucât conform legii, orice raport de munca încetează de drept.
De aceea, recurenta a solicitat admiterea recursului, constatarea erorilor de calcul săvârșite de expertul desemnat de executorul judecătoresc, erori care au modificat întinderea titlului executoriu și anularea actelor de executare atacate.
Recursul a fost înregistrat pe rolul Tribunalului Prahova sub același număr unic de dosar, iar intimatul,legal citat, nu a depus întâmpinare, dar s-a prezentat în fața instanței și a solicitat respingerea căii de atac declarate, ca fiind nefondată.
Examinând sentința atacată, prin prisma motivelor de recurs formulare de contestatoare, a dispozițiilor legale incidente, precum si sub toate aspectele de fapt si de drept, conform art.3041 cod procedură civilă, tribunalul apreciază că recursul este fondat, pentru următoarele considerente
Analiza motivelor de recurs trebuie să pornească de la statuările din titlul executoriu reprezentat de sentința civilă nr.1675 din data de 10.12.2010, pronunțată de Tribunalul Prahova în dosarul_, irevocabilă prin respingerea recursului prin decizia nr.716 din data de 11.10.2011 a Curții de Apel Ploiești, hotărâre prin care s-a admis contestația formulată de B. G. împotriva deciziei de concediere nr. 3/04.01.2010 emisă de . SA.
Astfel, s-a dispus reintegrarea contestatorului (intimat în prezenta cauză) pe postul deținut anterior desfacerii contractului individual de muncă, iar intimata-contestatoare a fost obligată la plata drepturilor salariale reactualizate de la data desfacerii contractului de muncă și până la reintegrarea în funcția deținută anterior.
Așa cum rezultă din cuprinsul sentinței puse în executare silită, prin decizia de concediere contestată, . SA a dispus încetarea contractului individual de muncă al intimatului B. G., angajat în funcția de șef formație proiectare tehnică sectoare calde, începând cu data de 29.01.2010, conform art.65 alin.1 din Codul muncii.
Este adevărat că, pe calea contestației la executare silită nu pot și invocate apărări de fond împotriva titlului executoriu, atunci când acesta emană de la o instanță judecătorească pentru că s-ar înfrânge principiul autorității de lucru judecat de care trebuie să se bucure o hotărâre judecătorească definitivă și irevocabilă.
Cu toate acestea, prima instanță putea și trebuia să verifice dacă momentul de la care expertul desemnat în faza de executare silită a calculat drepturile cuvenite intimatului coincide cu cel stabilit prin titlul executoriu, care nu poate fi altul decât momentul concedierii, respectiv 29.01.2010.
Or, prin raportul de expertiză în specialitatea contabilitate întocmit de expert M. E. (filele 9-14 dosar fond) a fost inclus, în categoria sumelor pretins datorate intimatului de către contestatoare, și salariul aferent lunii ianuarie 2010, în ciuda faptului că, așa cum s-a arătat, raporturile de muncă dintre cele două părți au încetat, prin concediere, la data de 29.01.2010.
În al doilea rând, în soluționarea prezentei cauze nu se poate face abstracție de emiterea deciziei nr._/26.11.2010 de Casa Județeană de Pensii Prahova prin care a fost admisă cererea de pensionare formulată de B. G., fiindu-i acordată pensie pentru munca depusă și pentru limită de vârstă (fila 15 dosar fond), fără a se fi probat că intimatul ar fi solicitat suspendarea punerii în plată a acestei decizii, în condițiile art.92 alin.3 din legea nr.19/2000, actualizată.
Potrivit art.56 lit.d din Codul muncii (în forma în vigoare la data pronunțării titlului executoriu), contractul individual de muncă încetează de drept la data comunicării deciziei de pensionare pentru limită de vârstă, pensionare anticipată, pensionare anticipată parțială sau pensionare pentru invaliditate a salariatului, potrivit legii.
În legătură cu acest caz de încetare de drept a raporturilor individuale de muncă, în literatura juridică și în practica judiciară s-a susținut constant că, prin comunicarea deciziei de pensionare, încetează de drept contractul individual de muncă numai în ipoteza în care salariatul a formulat cerere de pensionare.
În situația în care salariatul nu a făcut cerere de pensionare, dar îndeplinește condițiile de vârstă standard și stagiu minim de cotizare, contractul individual de muncă nu încetează de drept, însă angajatorul, deși nu poate promova formele de pensionare, poate dispune concedierea pentru motive care nu țin de persoana salariatului, potrivit art.61 lit.e din Codul muncii.
De asemenea, conform art.41 alin.5 din Legea nr.19/2000 (în vigoare la data emiterii deciziei de pensionare nr._/26.11.2010), asigurații care îndeplinesc condițiile prevăzute de prezenta lege pentru obținerea unei pensii pentru limită de vârstă, cu excepția pensiei anticipate și a pensiei anticipate parțiale, își pot continua activitatea numai cu acordul angajatorului, în condițiile legii.
Dacă de la data concedierii salariatului și până la momentul pronunțării hotărârii a intervenit o cauză de încetare de drept a contractului individual de muncă sau postul său a fost desființat în mod legal, la stabilirea despăgubirii cuvenite salariatului trebuie luate în considerare numai salariile și celelalte drepturi de care ar fi beneficiat până la momentul la care contractul său de muncă ar fi încetat. Practic, dacă salariatul nu ar fi fost concediat, contractul său de muncă oricum ar fi încetat și, de la momentul încetării contractului, oricum nu ar mai fi beneficiat de drepturile respective.
Tribunalul consideră că nu poate fi avut în vedere argumentul intimatului potrivit căruia nu putea interveni încetarea de drept a contractului său de muncă întrucât acest contract fusese desfăcut ca urmare a emiterii deciziei nr.3/04.01.2010 de către recurenta-contestatoare, atât timp cât principiul general și esențial care guvernează efectele nulității actelor juridice este acela al retroactivității în sensul că nulitatea nu produce efecte doar pentru viitor, ci și pentru trecut, adică până la momentul încheierii actului juridic civil, ajungându-se în temeiul acestui principiu să se considere că n-ar fi fost încheiat niciodată.
Nu în ultimul rând, se observă că instanța învestită cu judecarea recursului declarat împotriva sentinței civile nr.1675/10.12.2010 a Tribunalului Prahova nu a statuat irevocabil, în considerentele deciziei civile nr. 716/11.10.2011, asupra aplicabilității/inaplicabilității prevederilor art.56 lit.d din Codul muncii, rezumându-se la a constata că la dosar nu se regăsește vreo decizie din care să rezulte acordarea pensiei pentru limită de vârstă.
În ceea ce privește decizia nr.161/02.07.2012 emisă de recurenta-contestatoare prin care s-a constatat că, începând cu data de 02.07.2012 încetează de drept contractul de muncă nr._/15.10.2007 ca urmare a emiterii deciziei de pensionare, tribunalul reține că în doctrina și practica judiciară s-a statuat că, în cazul încetării de drept a contractului individual de muncă, pentru unul sau altul dintre motivele reglementate de art.56 din Codul muncii, nu este necesară îndeplinirea vreunei formalități prealabile, obligatorii, întrucât încetarea intervine de drept, ope legis, iar dacă angajatorul emite vreo decizie de constatare a încetării de drept nici nu este obligat să o comunice salariatului.
Or, atât timp cât inexistența acordului angajatorului pentru continuarea raporturilor de muncă încheiate cu intimatul după emiterea și comunicarea deciziei de pensionare pentru limită de vârstă este de domeniul evidenței, instanța de recurs constată caracterul pur formal al emiterii deciziilor nr.151/16.06.2012 și nr.161/02.07.2012, pentru a se evita posibilele consecințe negative în ipoteza invocării refuzului de punere în executare a hotărârii judecătorești irevocabile, mai ales că nicio probă existentă la dosar nu este susceptibilă a conduce la concluzia că intimatul a și prestat efectiv vreo activitate pentru recurentă după data de 18 iunie 2012.
Apărările intimatului întemeiate pe decizia nr.197/1.10.2012 nu pot fi luate în considerare deoarece acest înscris nu se regăsește nici în dosarul primei instanțe, dar nici în dosarul de recurs.
Față de toate considerentele expuse, tribunalul apreciază că este necesar ca în cauză să se administreze proba cu expertiza în specialitatea contabilitate, în condiții de contradictorialitate și nemijlocire, urmând ca expertul ce va fi desemnat să calculeze drepturile salariale ce i s-ar fi cuvenit intimatului, începând cu data de 29.01.2010 când i-a fost desfăcut contractul individual de muncă și până la data comunicării deciziei de pensionare pentru limită de vârstă nr._/26.11.2010 de Casa Județeană de Pensii Prahova către B. G..
În aplicarea dispozițiilor art.315 Cod procedură civilă, urmează ca instanța de rejudecare să determine data la care decizia de pensionare a fost comunicată intimatului de către Casa Județeană de Pensii Prahova, prin mijloacele de probă pe care le va aprecia ca fiind pertinente și concludente.
Pentru aceste motive
În numele legii
DECIDE:
Admite recursul declarat de recurenta-contestatoare . SA, cu sediul în P., ., jud. Prahova, împotriva sentinței civile nr._/18.12.2012, pronunțată de Judecătoria Ploiești, în contradictoriu cu intimatul B. G., domiciliat în comuna Dumbrăvești, ., jud. Prahova și în consecință:
Casează sentința atacată și trimite cauza spre rejudecare la Judecătoria Ploiești, potrivit considerentelor prezentei decizii.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședință publică, azi 23.04.2013.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI,
A. P.-A. O. C. Ș. C. A. M.
GREFIER
L. N.
Operator de date cu caracter personal nr.5595
Red. PAA/ tehnored.PAA
3 ex./03.06.2013
d.f._ Judecătoria Ploiești
j.f.F. G.
| ← Contestaţie la executare. Sentința nr. 12/2013. Tribunalul... | Constatare nulitate act juridic. Decizia nr. 750/2013.... → |
|---|
