Constatare nulitate act juridic. Decizia nr. 750/2013. Tribunalul PRAHOVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 750/2013 pronunțată de Tribunalul PRAHOVA la data de 23-04-2013 în dosarul nr. 5049/204/2012
ROMÂNIA
TRIBUNALUL PRAHOVASECȚIA I CIVILĂ
DOSAR NR._
DECIZIA CIVILĂ NR. 750
Ședința publică din data de 23.04.2013
Președinte: P.-A. A.
Judecători: Ș. O. C.
: M. C. A.
Grefier: N. L. E.
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de recurentul-reclamant R. N., domiciliat în . M., .. 38, jud. Prahova, împotriva sentinței civile nr. 314/01.02.2013, pronunțată de Judecătoria Câmpina, în contradictoriu cu intimații-pârâți R. A., domiciliat în . M., ., jud. Prahova, C. L. SCORȚENI DE FOND FUNCIAR, cu sediul în ., și C. JUDEȚEANĂ PRAHOVA DE FOND FUNCIAR, cu sediul în Ploiești, jud. Prahova.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă recurentul-reclamant personal și intimatul-pârât R. A. personal și asistat de avocat T. E., lipsind celelalte intimate-pârâte.
Procedura de citare este îndeplinită.
Cerere scutită de plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței că intimatul-pârât R. A. a depus la dosar întâmpinare, precum și că intimata-pârâtă C. L. Scorțeni de Fond Funciar a depus notă de ședință, prin care arată că lasă la aprecierea instanței asupra cauzei, după care
Recurentul-reclamant procedează, la solicitarea instanței, la semnarea cererii de recurs și a motivelor de recurs, după care depune la dosar, comunicând și intimatului-pârât R. A., prin apărător, adeverința nr. 3045/21.02.2013 emisă de Primăria Scorțeni, potrivit căreia nu a fost informat de comunicarea hotărârii Comisiei Locale de Fond Funciar către C. Județeană de Fond Funciar.
Tribunalul, în baza art. 167 alin 1 coroborat cu art. 305 C.proc.civ., încuviințează pentru recurentul-reclamant proba cu înscrisul depus la dosar, pe care îl apreciază concludentă și util în soluționarea recursului promovat.
Recurentul-reclamant și apărătorul intimatului-pârât R. A., având cuvântul pe rând, arată că nu au alte cereri de formulat.
Nemaifiind alte cereri de formulat, tribunalul constată recursul în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbaterea acestuia.
Recurentul-reclamant, având cuvântul în dezbateri, solicită admiterea recursului, casarea sentinței atacate și trimiterea cauzei la instanța de fond în vederea soluționării pe fond a acesteia, având în vedere că hotărârea Comisiei Județene de Fond Funciar nu i-a fost comunicată, astfel că se află în termenul legal de a formula plângerea.
Apărătorul intimatului-pârât R. A., având cuvântul în dezbateri, solicită respingerea recursului ca neîntemeiat, având în vedere că reclamantul a luat la cunoștință hotărârea Comisiei Județene de Fond Funciar la data de 29.06.2012, când C. locală de Fond Funciar a depus cu adresă și copia acestei hotărâri într-un alt dosar al Judecătoriei Câmpina, în care reclamantul avea calitatea de parte, solicitând studierea dosarului și copierea hotărârii respective, astfel că la momentul formulării cererii de comunicare a hotărârii avea deja la cunoștință hotărârea, înscrisul depus la acest teren de judecată neavând nicio relevanță, întrucât se referă în 30 zile nu i-a fost comunicată hotărârea, la care instanța de fond nu s-a raportat, cu cheltuieli de judecată.
TRIBUNALUL
Deliberând asupra recursului civil de față, constată:
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Judecătoriei Câmpina la data de 03.10.2012, sub nr._, reclamantul R. N. a chemat în judecată pe pârâții R. A., C. Județeană Prahova pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole și a celor forestiere și C. L. Scorțeni de aplicare a legilor fondului funciar, solicitând instanței ca prin hotărârea ce va pronunța să se constate nulitatea parțială absolută a Hotărârii nr. 3557 din data de 25.08.2004 emisă de C. Județeană Prahova, în senul că în mod greșit a fost menționat și numitul R. A..
În motivarea cererii, reclamantul a arătat că împreună cu sora sa, în calitate de moștenitori ai defunctului R. G., au făcut cerere către C. L. de Fond Funciar - Scorțeni pentru recunoașterea dreptului de proprietate. La data de 27.02.1992 s-a emis adeverința nr. 1270/1992 prin care s-a stabilit reconstituirea dreptului pentru cei doi petenți, pentru suprafața de 0,80 ha teren.
A mai învederat reclamantul că a așteptat o perioadă lungă de timp și fiind într-un litigiu cu fratele său a mers să se intereseze de titlu și cu acea ocazie a aflat că și pârâtul a fost menționat ca beneficiar al dreptului reconstituit, deși nu a făcut cerere.
În drept, a invocat Legea nr.18/1991.
În probațiune a depus, în copie, adeverința nr.1270/27.02.1992, adresa nr.7521/ 25.09.2012 emisă de Primăria ..3557/25.08.2004.
Pârâtul R. A. a depus întâmpinare prin care a invocat excepția tardivității formulării cererii de chemare în judecată, arătând că reclamantul a luat cunoștință de hotărârea în litigiu cel mai târziu la data de 29.06.2012, dată la care a fost depusă prin adresa nr. 5595/28.06.2012 emisă de C. L. de Aplicare a Legilor Fondului Funciar în dosarul nr._ al Judecătoriei Câmpina. A mai învederat pârâtul că termenul de 30 de zile în care orice parte interesată putea ataca această hotărâre începe să curgă de la data de 29.06.2012, prezenta cerere de chemare în judecată fiind introdusă pe rolul Judecătoriei Câmpina cu mult peste trecerea acestui termen, respectiv la dat de 03.10.2012.
Pe fondul cauzei, a solicitat respingerea cererii ca neîntemeiată.
În fapt, a arătat pârâtul că a depus în termen legal cererea de reconstituirea a dreptului de proprietate cu respectarea termenului prevăzut de dispozițiile Legii nr. 247/2005, respectiv în termen de 6 luni calculat cu începere de la 25.07.2005.
În susținere, a depus, în copie, adresa nr.5595/28.06.2012, Hotărârea nr.3557/ 25.08.2004, încheierea de la termenul din data de 15.06.2012 în dosarul nr._, cerere înregistrată sub nr.322/22.11.2005, cerere înregistrată sub nr.317/1991, contract de vânzare cumpărare autentificat sub nr.81/13.01.1962 de notariatul de Stat Câmpina, act de vânzare, adresa nr.4826/10.11.2004, adresa nr.1540/11.04.2005.
Pârâta C. L. Scorțeni de aplicare a legilor fondului funciar a formulat întâmpinare prin care a arătat că în anul 1991 s-a reconstituit dreptul de proprietate pentru autor R. G. – cu moștenitori P. M. și R. A. pentru suprafața de 0,80 ha teren agricol prin hotărârea comisiei județene de fond funciar nr.62/25.07.1991. Prin hotărârea comisiei județene de fond funciar nr. 153/14.11.1991 s-a modificat poziția 139/202 din anexa 3 prin înscrierea moștenitorilor P. M. și R. N., fiind înlăturat R. A.. În anul 2004 a fost modificată anexa inițială și suplimentară prin care au fost înscriși toți moștenitorii, respectiv P. M., R. N. și R. A., modificare validată prin hotărârea comisiei județene de fond funciar nr. 3557/25.08.2004. A mai învederat pârâta că reclamantul nu a depus certificatul de moștenitor de la def. R. G. la data depunerii cererii de reconstituire astfel comisia locală de fond funciar de la acea dată nu a avut cunoștință de faptul că ceilalți moștenitori ai defunctului erau renunțători.
Legal citată, C. Județeană Prahova pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole și a celor forestiere nu a trimis reprezentant în instanță și nici nu a formulat în cauză întâmpinare.
La termenul de judecată din data de 01.02.2013 s-a dispus atașarea dosarului nr._ al Judecătoriei Câmpina.
Prin sentința civilă nr.314/01.02.2013 Judecătoria Câmpina a admis excepția tardivității formulării cererii de chemare în judecată, invocată de pârâtul R. A. prin întâmpinare și a respins cererea de chemare în judecată formulată de reclamant în contradictoriu cu pârâții, ca tardiv formulată. A fost obligat reclamantul la plata sumei de 1860 lei reprezentând cheltuieli de judecată în favoarea pârâtului R. A..
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut că reclamantul a solicitat instanței ca prin hotărârea ce va pronunța să se constate nulitatea parțială absolută a Hotărârii comisiei județene de fond funciar nr.3557/25.08.2004.
Potrivit art. 53 din Legea nr. 18/1991 „(2) Împotriva hotărârii comisiei județene se poate face plângere la judecătoria în a cărei raza teritoriala este situat terenul, in termen de 30 de zile de la comunicare.”
Analizând actele și lucrările dosarului nr._ al Judecătoriei Câmpina, instanța de fond constată că la termenul de judecată din data de 29.07.2012, termen la care reclamantul a fost prezent personal și asistat de apărător avocat, Primăria Scorțeni a comunicat la dosar Hotărârea nr. 3557/ 2004 a Comisiei Județene pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor Prahova. Totodată, s-a constatat că prin cererea înregistrată la data de 06.07.2012 reclamantul, personal, a formulat o cerere de studiu dosar și de eliberare copii de pe înscrisurile aflate la filele 71-73, respectiv hotărârea în discuție.
Or, în aceste condiții, instanța de fond a reținut că în mod neîntemeiat reclamantul pretinde că a luat cunoștință de hotărârea comisiei județene de fond funciar nr. 3557/25.08.2004 abia la data de 29.09.2012, momentul de început al termenului de 30 de zile prevăzut de art. 53 alin. 2 din Legea nr. 18/1991 fiind cel mai târziu 06.07.2012, dată la care este evident că reclamantul a cunoscut hotărârea atacată.
Potrivit art. 103 alin. 1 C.proc.civ. „Neexercitarea oricărei căi de atac și neîndeplinirea oricărui alt act de procedură în termenul legal atrage decăderea, afară de cazul când legea dispune altfel sau când partea dovedește că a fost împiedicată printr-o împrejurare mai presus de voința ei”.
Sancțiunea decăderii se află într-o legătură indisolubilă cu termenele de procedură. Rațiunea și importanța decăderii este legată tocmai de necesitatea instituirii unor termene imperative de natură a disciplina întreaga activitate judiciară. Cu toate acestea, prin efectele sale decăderea se răsfrânge în mod direct asupra drepturilor procedurale care nu au fost exercitate în termenele legale. Astfel, decăderea este menită să garanteze celeritatea procedurilor judiciare și să contribuie la apărarea intereselor legitime ale părților.
Prin urmare, având în vedere dispozițiile legale imperative anterior menționate, raportat la data introducerii cererii de chemare în judecată, respectiv 03.10.2012, instanța de fond a constatat că aceasta este tardiv formulată, motiv pentru care a respins-o și a obligat reclamantul la plata sumei de cheltuieli de judecată în favoarea pârâtului R. A..
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamantul prin care a precizat că din actele dosarului rezultă că între părțile persoane fizice și parată a existat un litigiu cu un alt obiect, Intimatul menționează că în acest litigiu s-ar fi depus copii de pe anumite înscrisuri, între care era și această hotărâre și ca există dovada ca în acel litigiu recurentul a văzut aceste acte.
Pornind de la această susținere și fără ca celelalte parate C. L. și C. Județeană nu au depus niciun punct de vedere, iar instanța a considerat ca dată de 30 de zile trebuia calculată din acel moment.
Recurentul a susținut că, în realitate, situația a fost diferită, în sensul că acesta era în posesia altor acte legale de reconstituire a dreptului de proprietate, când a constatat existența acestor copii ale unor alte acte depuse de partea adversa și, necunoscând acea hotărâre, a formulat o cerere către Primăria Scorțeni, în care a solicitat să i se comunice situația dreptului său de proprietate în urma reconstituirii.
A mai precizat reclamantul că prin adresa din septembrie 2012 i s-a comunicat oficial hotărârea și situația noua a reconstituirii dreptului său, iar față de această situație și analizând dispozițiile art. 53 din Legea nr. 18/1991, hotărârea trebuia comunicată cu confirmare de primire către recurent și din acel moment se calculează termenul de 30 de zile.
Reclamantul a mai susținut că, atâta timp cât nu a primit comunicarea conform dispozițiilor legale, nu se poate merge pe ideea că ar fi putut lua cunoștință de acea hotărâre. O simplă copie depusă de partea adversă într-o altă împrejurare nu putea deschide decât calea că recurentul să se adreseze organului emitent să-i comunice actul și situația nouă creată de care el nu are cunoștință, iar termenul de atac începe sa curgă abia după ce i se face comunicarea, personal de organul emitent, astfel că termenul începe să curgă din septembrie 2012 și în mod greșit instanța de fond a considerat cererea tardivă.
Primindu-se dosarul la Tribunalul Prahova cauza a fost înregistrată la data de 08.03.2012, sub același număr de dosar, nr._ .
Examinând sentința atacată, prin prisma motivelor de recurs formulate de către recurentul-reclamant, a dispozițiilor legale incidente, dar și sub toate aspectele de fapt și de drept, conform art. 3041 C.proc.civ., tribunalul constată că aceste motive sunt fondate, pentru considerentele ce urmează a fi expuse.
Deși prin cererea introductivă de instanță reclamantul a solicitat ca prin hotărârea ce se va pronunța să se constate nulitatea absolută a Hotărârii nr. 3557/25.03.2004, indicând ca temei de drept, în mod generic, prevederile Legii 18/1991, tribunalul constată că în mod corect instanța de fond a apreciat că, în realitate, în cauză nu sunt aplicabile dispozițiile art. III din Legea 169/1997, de modificare și completare a Legii 18/1991 (reclamantul având calitate de parte față de Hotărârea atacată, și nu de terță persoană, care pretinde că i-ar fi fost afectate drepturile și interese legitime), ci dispozițiile art. 53 alin. 2 din Legea 18/1991, care reglementează instituția plângerii împotriva Hotărârii Comisiei Județene.
Potrivit acestui text de lege, împotriva Hotărârii Comisiei Județene se poate face în plângere la judecătoria în a cărei rază teritorială este situat terenul, în termen de 30 de zile de la comunicare.
La dosar nu există nicio dovadă depusă de vreuna din cele două comisii implicate în procedura de reconstituire (C. L. Scorțeni și C. Județeană Prahova) din care să rezulte că au comunicat în mod legal și într-un termen rezonabil hotărârea respectivă către reclamantul R. N..
De asemenea, tribunalul mai reține că, anterior, între părți, a existat un alt litigiu, ce a făcut obiectul dosarului nr._, în cursul căruia, la data de 29.06.2012, C. L. Scorțeni a depus la dosarul cauzei o . înscrisuri, printre care și Hotărârea Comisiei Județene Prahova nr. 3557/25.03.2004, ce face obiectul prezentei plângeri.
În această situație, la data de 24.09.2012 reclamantul R. N. s-a adresat cu o cerere la Primăria . nr. 7508/24.09.2012, prin care a solicitat comunicarea în mod oficial a unei copii după hotărârea respectivă (fila 5 dosar fond), fiindu-i astfel comunicată o copie după această hotărâre la data de 25.09.2012.
Din această perspectivă, tribunalul constată că în mod greșit instanța de fond a apreciat că termenul de 30 de lege menționat anterior ar curge de la data de 29.06.2012, dată la care C. L. Scorțeni ar fi depus la dosar, printre alte înscrisuri, Hotărârea Comisiei Județene Prahova nr. 3557/25.03.2004.
Stabilirea datei de la care începe să curgă termenul de 30 de zile prevăzut de art. 53 alin. 2 din Legea 18/1991 trebuie realizată, în principal, în mod obiectiv, prin raportare la mijloace de probă care să ateste faptul că, în mod cert, la acea dată reclamantul a luat la cunoștință de această hotărâre.
În cauza de față, nu se poate prezuma că reclamantul ar fi luat la cunoștință de conținutul hotărârii atacate (nr. 3557/2004), la data de 29.06.2012, prezumția simplă invocată de pârâtul R. A., în sensul că prin depunerea la dosar la acea dată a hotărârii atacate, în mod firesc reclamantul a luat la cunoștință despre conținutul său de îndată, fiind neverosimilă, neavând greutatea și puterea de a naște probabilitatea, așa cum menționează art. 1203 C. civ.
În schimb, tribunalul constată ca fiind data certă, la care reclamantul a luat la cunoștință de conținutul Hotărârii Comisiei Județene nr. 3557/25.03.2004, data de 25.09.2012, când i-a fost comunicată în mod expres de către C. L. Scorțeni hotărârea respectivă.
Prin urmare, ținând cont că reclamantul a formulat prezenta plângere la data de 03.10.2012, rezultă că plângerea a fost formulată în termenul de 30 de zile prevăzut de art. 53 alin. 3 din Legea 18/1991, astfel că în mod greșit instanța de fond a admis excepția tardivității plângerii și a respins plângerea ca fiind tardivă.
În consecință, în raport de toate aceste considerente, având în vedere că instanța de fond a pronunțat o hotărâre judecătorească prin admiterea unei excepții de procedură, fără să se pronunțe asupra fondului dedus judecății, în temeiul dispozițiilor art. 312 alin. 3 C.proc.civ., tribunalul va admite recursul declarat de reclamantul R. N. împotriva sentinței civile nr. 314/01.02.2013 pronunțată de Judecătoria Câmpina, pe care o va casa, și va dispune trimiterea cauzei la aceeași instanță, pentru soluționare pe fond a pricinii.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de recurentul-reclamant R. N., domiciliat în . M., .. 38, jud. Prahova, împotriva sentinței civile nr. 314/01.02.2013, pronunțată de Judecătoria Câmpina, în contradictoriu cu intimații-pârâți R. A., domiciliat în . M., ., jud. Prahova, C. L./ SCORȚENI DE FOND FUNCIAR, cu sediul în ., și C. JUDEȚEANĂ PRAHOVA DE FOND FUNCIAR, cu sediul în Ploiești, jud. Prahova și în consecință:
Casează sentința atacată și trimite cauza la Judecătoria Câmpina pentru soluționarea pe fond a pricinii.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședința publică azi, 23.04.2013.
Președinte Judecători
P.-A. A. Ș. O.-C. M. C.-A.
Grefier
N. L.-E.
Red. O.C.Ș
3 ex/18.09.13
d. f._ Judecătoria Câmpina
j. f. L. A.
Operator date cu caracter personal nr. 5595
| ← Contestaţie la executare. Decizia nr. 765/2013. Tribunalul... | Contestaţie la executare. Decizia nr. 843/2013. Tribunalul... → |
|---|
