Evacuare. Decizia nr. 85/2013. Tribunalul PRAHOVA

La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă la cele două strigări ale cauzei recurentul-pârât personal, lipsind intimata-reclamantă și intimata-pârâtă.

Procedura de citare este îndeplinită.

Cerere timbrată cu taxă de timbru, în cuantum de 29,50 lei, conform chitanței nr._/17.01.2013, și timbru judiciar, în valoare de 1 leu.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței că recurentul-pârât nu a depus la dosar taxa judiciară de timbru aferentă recursului promovat, precum și că intimata-reclamantă a depus la dosar întâmpinare, prin care invocă excepția tardivității recursului, după care

La prima strigare a cauzei, recurentul-pârât, având cuvântul, arată că nu a achitat taxa judiciară de timbru aferentă recursului, întrucât nu a avut posibilitatea financiară, având 2 copii în întreținere.

Tribunalul, pentru a da posibilitatea recurentului-pârât de a face dovada achitării taxei judiciare de timbru aferentă recursului promovat, dispune lăsarea cauzei la a doua strigare.

La a doua strigare a cauzei, efectuată la ora 12,18, recurentul-pârât depune la dosar taxa judiciară de timbru aferentă recursului promovat.

Tribunalul comunică recurentului-pârât un exemplar al întâmpinării formulate de intimata-reclamantă, după care pune în discuție calificarea căii de atac exercitate în cauză.

Recurentul-pârât, având cuvântul, arată că lasă la aprecierea instanței asupra calificării căii de atac exercitate în cauză.

Tribunalul, având în vedere că obiectul acțiunii modificate, apreciază că în mod corect recurentul-pârât a exercitat calea de atac a recursului, obiectul acțiunii rămânând „pretenții”, valoarea acestuia fiind mai mică de 100.000 lei, după care pune în discuție excepția tardivității formulării recursului invocată de intimata-reclamantă, prin întâmpinare.

Recurentul-pârât, având cuvântul, solicită respingerea excepției tardivității formulării recursului, apreciind că acesta a fost promovat în termenul legal, chiar dacă în ultima zi.

Tribunalul, constatând că hotărârea atacată a fost comunicată recurentului-pârât la data de 19.07.2012, iar recursul a fost depus la oficiul poștal la data de 03.08.2012, fiind respectat termenul legal de 15 zile conform disp. art. 101 cod proc. civilă, pe zile libere, în baza art. 301 cod proc. civilă cu aplicarea art. 387 cod proc. civilă, respinge excepția tardivității formulării recursului, invocată de intimata-reclamantă, prin întâmpinare.

Recurentul-pârât, având cuvântul, arată că nu are alte cereri de formulat.

Nemaifiind alte cereri de formulat, tribunalul constată recursul în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbaterea acestuia.

Recurentul-pârât, având cuvântul în dezbateri, solicită admiterea recursului, modificarea în tot a sentinței atacate, în sensul respingerii acțiunii modificate, fără cheltuieli de judecată.

TRIBUNALUL

Deliberând asupra recursului civil de față ;

Prin cererea inregistrată pe rolul Judecătoriei Ploiești la data de 8.11.2010, sub nr._ reclamanta ASOCIAȚIA DE PROPRIETARI . solicitat evacuarea pârâților A. G. și A. D. M. din imobilul situate în Ploiești, ., ., ., obligarea pârâților la plata sumei de 360 lei reprezentând cval.chirie aferentă lunilor noiembrie 2009 – aprilie 2010, obligarea pârâților la plata sumei de 2029,38 lei reprezentând cheltuieli restante la cotele de întreținere pentru perioada parțial octombrie 2009 – aprilie 2010, cu cheltuieli de judecata.

In motivarea in fapt a cererii, reclamanta a arătat că între părți, la data de 1.04.2005 s-a încheiat un contract de închiriere autentificat sub nr.2389/1.04.2005 la BNP I. C., pentru o durată de 5 ani cu începere de la 01.03.2005 iar chiria a fost stabilită la 60 lei/lună.

Pârâții aveau obligația de a achita o chirie lunară de 60 lei/lună precum și cheltuielile de întreținere-utilități, conform disp.art.3 și 5 din contract, iar din luna octombrie 2009 nu au mai înțeles să-și mai achite chiria și întreținerea, acumulând un debit restant în valoare de 2389,38 lei.

Conform adresei nr.52/9.09.2009, pârâții au fost notificați pentru plata sumelor restante cât și în ceea ce privește rezilierea contractului și evacuarea pentru nerespectarea prevederilor din contract.

Potrivit art.1436 al.1 C.civ., raporturile de locuțiune încetează de drept prin simpla trecere a termenului fără a fi nevoie de o prealabilă înștiințare a părâților și se naște obligația de restituire a bunului, iar în caz de refuz, se recunoaște dreptul proprietarului să solicite evacuarea.

Reclamanta a mai aratat că pârâții au continuat să locuiască în imobilul care a făcut obiectul închirierii, refuzând în acest fel să-l elibereze acumulând, totodată, restanțe la plata chiriei și întreținerii, fiind îndreptățiă să solicite evacuarea acestora.

Cererea a fost timbrată legal.

In sustinerea cererii, creditoarea a anexat urmatoarele inscrisuri: fișele de evidență contabilă a sumelor restante, contractul de închiriere, notificarea, statutul asociației, înscrisuri de la SEIP privind domiciliul actual al pârâților, taxă de timbru.

Desi legal citați, pârâții nu s-au prezentat in fata instantei, nu au formulat intâmpinare și nici nu au propus probe in apărare.

În drept au fost invocate dispozitiile art.1429, art.1436 și urm.C.civ., Lg.230/2007 .

La termenul din 17.03.2011 reclamanta a precizat acțiunea în sensul că pârâții au părăsit imobilul și au predat bunul și au renunțat la capătul de cerere privind evacuarea.

La termenul din 19.05.2011 instanța a încuviințat proba cu inscrisuri pentru reclamantă.

Prin sentința civilă nr.5545/19.03.2011 Judecătoria Ploiești a admis, acțiunea precizata, formulată de reclamanta ASOCIAȚIA DE PROPRIETARI . contradictoriu cu pârâții A. G. și A. D. M., a obligat pe pârâti la plata către reclamantă a sumei de 360 lei, reprezentând chirie, pentru perioada nov 2009-apr 2010 si a sumei de 2029,38 lei reprezentând cheltuieli intretinere, pentru perioada partial oct. 2009- apr. 2010, a obligat paratii la plata cheltuielilor de judecata de 49 lei.

Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut că între părți, la data de 1.04.2005 s-a încheiat un contract de închiriere autentificat sub nr.2389/1.04.2005 la BNP I. C., pentru o durată de 5 ani cu începere de la 01.03.2005 iar chiria a fost stabilită la 60 lei/lună.

Pârâții aveau obligația de a achita o chirie lunară de 60 lei/lună precum și cheltuielile de întreținere-utilități, conform disp.art.3 și 5 din contract, iar din luna octombrie 2009 nu au mai înțeles să-și mai achite chiria și întreținerea, acumulând un debit restant în valoare de 2389,38 lei.

Conform adresei nr.52/9.09.2009, pârâții au notificați pentru plata sumelor restante cât și în ceea ce privește rezilierea contractului și evacuarea pentru nerespectarea prevederilor din contract.

Potrivit art.1436 al.1 C.civ., raporturile de locuțiune încetează de drept prin simpla trecere a termenului fără a fi nevoie de o prealabilă înștiințare a părâților și se naște obligația de restituire a bunului, iar în caz de refuz, se recunoaște dreptul proprietarului să solicite evacuarea.

Reclamanta a mai aratat că pârâții au continuat să locuiască în imobilul care a făcut obiectul închirierii, refuzând în acest fel să-l elibereze acumulând, totodată, restanțe la plata chiriei și întreținerii, fiind îndreptățiă să solicite evacuarea acestora.

Instanta de fond a mai retinut ca la data de 17.03.2011, paratii arata ca au parasit imobilul in cauza, iar reclamanta si-a precizat actiunea in sensul ca renunta la capatul de cerere cu privire la evacuarea paratilor.

Instanta de fond a retinut din probatoriul administrat ca parati au folosit apartamentul in cauza in perioada noiembrie 2009 – aprilie 2010, fara a platii in intregime chiria aferenta conform contractului incheiata cu reclamanta.

Din fișa de evidență contabilă, instanța de fond a reținut că pârâtii au acumulat restanțe în cuantum de sumei de 2029 lei cheltuieli de întreținere, pentru perioada octombrie 2009 - aprilie 2010.

Potrivit prevederilor art. 46 din Legea nr. 230/2007 privind înființarea, organizarea și funcționarea asociațiilor de proprietari, toți proprietarii au obligația să plătească lunar, conform listei de plată a cheltuielilor asociației de proprietari, în avans sau pe baza facturilor emise de furnizori, cota de contribuție ce le revine la cheltuielile asociației de proprietari, inclusiv cele aferente fondurilor din asociația de proprietari.

De asemenea, conform art. 25 din Normele metodologice de aplicare a Legii nr. 230/2007 aprobate prin H.G. nr. 1588/2007, cotele de contribuție la cheltuielile asociației de proprietari, calculate pentru fiecare proprietar din condominiu, vor fi achitate de aceștia, după caz, în termen de maximum 20 de zile de la data afișării listei de plată, dată care trebuie să fie înscrisă în lista de plată respectivă.

Art. 49 din același act normativ prevede că asociația de proprietari poate stabili un sistem propriu de penalizări pentru orice sumă cu titlu de restanță, afișată pe lista de plată. Penalizările nu vor fi mai mari de 0,2% pentru fiecare zi de întârziere și se vor aplica numai după o perioadă de 30 de zile care depășește termenul stabilit pentru plată, fără ca suma penalizărilor să poată depăși suma la care s-au aplicat. Termenul de plată a cotelor de contribuție la cheltuielile asociației de proprietari, afișate pe lista lunară de plată, este de maximum 20 de zile calendaristice.

Totodată, în temeiul dispozițiilor art. 50 alin. (1) din Legea nr. 230/2007, asociația de proprietari are dreptul de a acționa in justiție pe orice proprietar care se face vinovat de neplata cotelor de contribuție la cheltuielile asociației de proprietari mai mult de 90 de zile de la termenul stabilit.

Față de considerentele expuse, instanțade fond a admis cererea precizata și a obligat pârâtii la plata către reclamantă a sumei de 360 lei, reprezentând chirie, pentru perioada nov 2009-apr 2010 si a sumei de 2029,38 lei reprezentând cheltuieli intretinere, pentru perioada partial oct. 2009- apr. 2010.

În baza art. 274 Cod pr. civ., instanța de fond a obligat paratii la plata cheltuielilor de judecată, in suma de 49 lei.

Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâtul A. D. M. criticând-o ca nelegală și netemeinică.

În motivarea recursului, recurentul-intimat a arătat că prin sentința recurată a fost obligat să plătească suma de 360 lei reprezentând chirie, suma de 2029,38 lei reprezentând cheltuieli de întreținere, precum și 49 lei cheltuieli de judecată.

Consideră că în lipsa sa, fără a fi citat vreodată pentru a-și putea face apărările și susținerile necesare, sentința pronunțată de Judecătoria Ploiești ca fiind nelegală și neteminică.

Arată recurentul-pârât în continuarea motivărtii recursului că în nici un caz nu poate fi obligat la plata acestor sume exorbitante, ce depășeșsc cu mult posibilitățile sale de plată.Mai mult decât atât în pațiul ce l-a ocupat în acea uscătorie a reclamantei era absolut necorespunzătoare din toate punctele de vedere, dar neavând unde locui a fost nevoit să accepte acea situație, dat fiind că soția sa l-a părăsit, i-a lăsat în îngrijire cei doi copii minori rezultați din căsătorie, cărora a fost nevoit să le facă față cheltuielilor ocazionate cu întreținerea, hrana, îmbrăcăminte, toate cele necesare, singur, așa explicând acumularea unor astfel de datorii și împrumuturi în bănci.

Precizează recurentul-pârât că acea spălătorie la care nu i s-a permis să-și facă mutația nu reprezintă spațiu de locuit corespunzător unei familii cu pretenții minime, a fost forțat de împrejurări să facă o sumedenie de îmbunătățiri destul de costisitoare pentru posibilitățile sale spre exemplu, a montat contoar de lumină, apometre, chiuvetă. W.C. cadă, etc.

Mai arată recurentul-pârât că reclamanta nu a ținut cont de aceste îmbunătățiri la momentul la care a formulat acțiunea împotriva sa și nu a interesat-o decât să obțină pe orice cale chiria și dobânzile calculate, fără ca sâ fie despăgubit în vreun mod de îmbunătățirile care profită acesteia.

Întrucât a fost total lipsit de apărare și de posibilitatea de a prezenta adevărata situație, recurentul-pârât solicită admiterea recursului, să i se dea dreptul la un proces echitabil și o apărare ce trebuie acordată fiecărui cetățean și modificarea în tot a sentinței pronunțate.

Recursul a fost înregistrat pe rolul Tribunalului Prahova sub nr._/281/2010 la data de 19.09.2012, iar intimata-reclamantă Asociația de Proprietari . depus prin serviciul registratură al instanței întâmpinare la dat de 17.01.2013 prin care a invocat excepția tardivității recursului și respingerea recursului ca tardiv formulat, iar pe fond, respingerea recursului ca nefondat și menținerea sentinței recurate ca temeinică și legală.

În susținerea excepției tardivității recursului intimata-reclamantă a arătat că potrivit dovezii de comunicare a sentinței civile nr.5545/19.05.2011 din dosarul Judecătoriei Ploiești cu nr._ către intimatul-pârât la data de 19.07.2012 este data de la care a început să curgă termenul de 15 zile pentru declararea căii de atac a recursului, termen instituit imperativ de prevederile art.301 C.pr.civ..

Recurentul-pârât A. D. M. a declarat recurs împotriva acestei sentințe la data de 07.08.2012 cu mult peste termenul de 15 zile, termen precizat imperativ de norma legală, motiv pentru care intimata-reclamntă solicită admiterea excepției tardivității recursului și pe cale de consecință respingerea recursului ca tardiv formulat.

Mai arată în continuare intimata-reclamntă în cuprinsul întâmpinării, că prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Ploiești, a solicitat evacuarea pârâților A. G. și A. D. M. din imobilul situat în Mun.Ploiești, . . . jud.Prahova precum și obligarea acestora la plata sumei de 360 lei reprezentând c/val.chiriei aferentă lunilor noiembrie 2009-aprilie 2010, obligarea pârâților la plata sumei de 2029,38 lei reprezentând chletuieli restante la cotele de întreținere pentru perioada parțial octombrie 2009-aprilie 2010.La termenul de judecată din data de 17.03.2011 a precizat acțiunea în sensul că cei doi pârâți au părăsit imobilul închiriat și au predat bunul imobil renunțând la capătul de cerere privind evacuarea.

Apreciază intimata-reclamntă că soluția instanței de fond este legală și temeinică .

Mai solicită intimata-pârâtă în cuprinsul întâmpinării că în cazul în care se va trece peste excepția tardivității, respingerea recursului ca nefondat și menținerea ca temeinică și legală a sentinței civile nr.5545/19.05.2011 pronunțată de Judecătoria Ploiești.

În drept s-a invocat art.115 C.pr.civ.

Examinând sentința atacată, prin prisma motivelor de recurs formulate de către recruentul-pârât, a dispozițiilor legale incidente, dar și sub toate aspectele de fapt și de drept, conform art.304 ind.1 C.pr.civ., tribunalul constată că aceste motive sunt nefondate, pentru considerentele ce urmează a fi expuse:

În ceea ce privește susținerea privind nelegala citare a pârâților, tribunalul reține că este neîntemeiată având în vedere următoarele:

Potrivit încheierii de ședința din 17.03.2011 reclamanta prin apărător a adus la cunoștința instanței faptul că pârâții nu mai locuiesc în imobilul amenjat în ., astfel că instanța a abilitat reclamanta să obțină relații de la SEIP cu privire la domicicliul actual al pârâților.

În urma relațiilor obținute de la SEIP pârâții au fost citați la domiciliile indicate în respectiva adresă. A se vedea fila 69.

Având în vedere faptul că recurentul a semnat personal pe dovada de comunicare a sentinței civile nr. 5545/19.05.2011, aceasta fiind comunicată la domiciliul menționat în adresa SEIP nr. 2726/26.04.2011, Tribunalul apreciază că procedura de citare și comunicare a fost legal îndeplinită, motiv pentru care va respinge ca neîntemeiate susținerile recurentului.

În ceea ce privește fondul cauzei, tribunalul reține următoarele:

Recurentul -parat a folosit apartamentul in cauza în perioada noiembrie 2009 – aprilie 2010, în temeiul contractului de închiriere autentificat sub nr. 2389/01.04.2005, contractul încetând de drept la data de 01.03.2010, respectiv data împlinirii termenului stabilit în contract, întrucât nu a mai fost prelungit.

Pârâții nu au platit in intregime chiria aferenta conform contractului incheiata cu reclamanta.

Din fișa de evidență contabilă, rezultă pârâtii au acumulat restanțe în cuantum de sumei de 2029 lei cheltuieli de întreținere, pentru perioada octombrie 2009 - aprilie 2010.

Potrivit prevederilor art. 46 din Legea nr. 230/2007 privind înființarea, organizarea și funcționarea asociațiilor de proprietari, toți proprietarii au obligația să plătească lunar, conform listei de plată a cheltuielilor asociației de proprietari, în avans sau pe baza facturilor emise de furnizori, cota de contribuție ce le revine la cheltuielile asociației de proprietari, inclusiv cele aferente fondurilor din asociația de proprietari.

De asemenea, conform art. 25 din Normele metodologice de aplicare a Legii nr. 230/2007 aprobate prin H.G. nr. 1588/2007, cotele de contribuție la cheltuielile asociației de proprietari, calculate pentru fiecare proprietar din condominiu, vor fi achitate de aceștia, după caz, în termen de maximum 20 de zile de la data afișării listei de plată, dată care trebuie să fie înscrisă în lista de plată respectivă.

Art. 49 din același act normativ prevede că asociația de proprietari poate stabili un sistem propriu de penalizări pentru orice sumă cu titlu de restanță, afișată pe lista de plată. Penalizările nu vor fi mai mari de 0,2% pentru fiecare zi de întârziere și se vor aplica numai după o perioadă de 30 de zile care depășește termenul stabilit pentru plată, fără ca suma penalizărilor să poată depăși suma la care s-au aplicat. Termenul de plată a cotelor de contribuție la cheltuielile asociației de proprietari, afișate pe lista lunară de plată, este de maximum 20 de zile calendaristice.

Totodată, în temeiul dispozițiilor art. 50 alin. (1) din Legea nr. 230/2007, asociația de proprietari are dreptul de a acționa in justiție pe orice proprietar care se face vinovat de neplata cotelor de contribuție la cheltuielile asociației de proprietari mai mult de 90 de zile de la termenul stabilit.

Având în vedere faptul că pârâții nu au făcut dovada achitării chiriei și a cheltuielilor de întreținere deși potrivit art. 1169 aveau această obligație în condițiile în care intimata-reclamantă a dovedit existența raportului juridic dintre părți și a faptului că au o creanță reprezentând în plata contravalorii chiriei și a cheltuielilor de întreținere, în mod corect a reținut instanța de fond că pretențiile intimatei-reclamante sun întemeiate.

Pentru toate aceste motive, având în vedere și dispozițiile art.312 cod pr. civ., tribunalul urmează să respingă recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge recursul declarat de recurentul-pârât A. D. M., domiciliat în Ploiești, ., ., ., împotriva sentinței civile nr. 5545/19.05.2011, pronunțată de Judecătoria Ploiești, în contradictoriu cu intimata-reclamantă ASOCIAȚIA DE PROPRIETARI .>, cu sediul în Ploiești, ., jud. Prahova, și intimata-pârâtă A. G., domiciliată în Ploiești, Șoseaua vestului, nr. 13, ., ., ca fiind nefondat.