Pensie întreţinere. Decizia nr. 63/2013. Tribunalul PRAHOVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 63/2013 pronunțată de Tribunalul PRAHOVA la data de 14-01-2013 în dosarul nr. 6330/105/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL PRAHOVA
SECTIA I CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ Nr. 63
Ședința publică din data de 14 Ianuarie 2013
PREȘEDINTE: M. C.
Judecători: M. B.
I. C.
Grefier: M. M. C.
Pe rol fiind soluționarea contestației în anulare formulată de contestatoarea S. (Ț.) A. O., domiciliată în comuna Drajna, ., ., jud. Prahova, împotriva deciziei civile nr. 827/29.05.2012, pronunțată de Tribunalul Prahova, prin care s-a soluționat recursul declarat de reclamanta, împotriva sentinței civile nr. 1354/22.08.2011, pronunțată de Judecătoria Vălenii de M., în contradictoriu cu intimatul M. C. C., domiciliat în Vălenii de M., ., jud. Prahova, și autoritate tutelară P. C. DRAJNA, cu sediul în ..
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns contestatoarea personal și intimatul reprezentat de avocat R. E., conform împuternicirii avocațiale aflată la dosar, lipsind autoritatea tutelară.
Procedură neîndeplinită, întrucât dovada de îndeplinire a procedurii de citare cu autoritatea tutelară nu s-a întors la dosar.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței că recurenta contestatoare a depus concluzii scrise, în două exemplare, după care:
Tribunalul învederează părților că ședința de judecată este prezidată de judecătorul de pe locul III ținându-se seama de fișele de repartizare existente în dosare, în scopul asigurării rotației membrilor completului de judecată în ceea ce privește conducerea ședințelor de judecată în cadrul completului de recurs.
Tribunalul ia act că procedura de citare este legal îndeplinită, în condițiile în care reprezentantul legal a semnat citația emisă la primul termen de judecată, astfel că a primit termen în cunoștință, și dispune recalificarea conceptului de citare sub acest aspect.
Părțile pe rând arată că nu au alte cereri de formulat în cauză, solicitând cuvântul în dezbateri.
Tribunalul având în vedere actele și lucrările dosarului consideră cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.
Recurenta contestatoare personal având cuvântul, solicită să se țină cont de motivele contestației în anulare, de adresa de la Interpol, care a fost depusă de 3 ori, și solicită a se ține cont de concluziile scrise, formulate la termenul anterior de judecată, precum și de cele depuse la data de 08.01.2013.
Mai arată contestatoarea că intimatul nu a adus nici un act din care să rezulte că nu realizează venituri.
Arată că solicită cheltuieli de judecată.
Apărătorul intimatului având cuvântul solicită respingerea contestației ca netemeinică și menținerea deciziei civile nr. 827/2012, a Tribunalului Prahova și a sentinței civile nr. 1354/22.08.2011, pronunțată de Judecătoria Vălenii de M., ca legală și temeinică, conform întâmpinării.
Arată că lunar intimatul trimite o pensie de 250-350 lei, chiar 400 lei lunar, și că în recurs intimatul a arătat că nu lucrează decât sporadic, dar achită pensia de întreținere.
Cu cheltuieli de judecată reprezentând onorariu avocat, depunând în acest sens chitanță.
TRIBUNALUL
Prin acțiunea înregistrată pe rolul Judecătoriei Vălenii de M. sub nr. 2159/331 din 14 iulie 2011 reclamanta S. A. O. a chemat in judecată pe pârâtul M. C. C., solicitând instanței ca prin hotărârea ce va pronunța să fie obligat pârâtul la plata unei pensii majorate în favoarea minorului M. O..
In motivarea acțiunii reclamanta a arătat că pârâtul a părăsit domiciliul la data de 12 iulie 2010, abandonându-si si copilul, iar prin sentinta civila nr. 2052/22 nov.2010 a Judecătoriei Vălenii de M. s-a dispus desfacerea căsătoriei dintre părți, minorul M. M. O. fiindu-i ei încredințat spre creștere si educare, paratul fiind obligat la plata unei pensii de întreținere in cotă de ¼ din veniturile realizate la acea vreme, astfel că solicită admiterea acțiunii.
In drept, a invocat dispozițiile art. 115 si 119 cod procedură civilă.
Deși legal citat, pârâtul nu a formulat întâmpinare.
Prin sentința civilă nr.1354/22.08.2011, Judecătoria Vălenii de M. a respins ca neîntemeiată acțiunea formulată de reclamanta S. A. O..
Pentru a pronunța o asemenea hotărâre instanța de fond a reținut că potrivit adresei nr._/2011/11.05.2011 emisă de către Ministerul Justiției - Direcția D. Internațional și Cooperare Judiciară - Serviciul cooperare judiciară internațională în materie civilă și comercială, depusă la dosar de către reclamantă, în privința obținerii datelor cu caracter personal (reședința obișnuită) ale pârâtului s-a comunicat că după data de 1.01.2007 (data aderării României la U.E.), în relația cu Italia se aplică Regulamentul CE nr.1393/2007 al Parlamentului European și al Consiliului din 13 noiembrie 2007 privind notificarea și comunicarea în statele membre a actelor judiciare și extrajudiciare în materie civilă și comercială, regulamentul nefiind aplicabil dacă adresa destinatarului nu este cunoscută.
Referitor la acest din urmă aspect au fost menționate două situații, în raport de care pot fi obținute informații cu privire la adresa destinatarului.
Prima se referă la cazul în care fostul soț al reclamantei a comunicat autorităților române reședința din Italia, în vederea înregistrării acesteia în evidențe autorităților române, caz în care, reclamanta se poate adresa cu cerere Ministerului Administrației și Internelor - Inspectoratului Național pentru Evidența Persoanelor.
A doua situație se referă la cazul în care fostul soț nu a comunicat autorităților române datele cu privire la reședința din Italia, caz în care reclamanta se poate adresa cu o cerere Biroului Național Interpol din cadrul Centrului de Cooperare Polițienească, dar și Ambasadei României din Italia.
În toate cazurile, trebuie anexate cererii documente justificative, din care să rezulte date referitoare la debitor (locul și data nașterii, CNP, număr de pașaport, ultima reședință cunoscută în Italia etc.), precum și motivarea interesului în soluționarea unui proces civil sau penal aflat în diferite faze de soluționare.
De asemenea i s-a făcut cunoscut faptul că, după data de 18 iunie 2011, reclamanta se poate adresa Ministerului Justiției cu o cerere de localizare a debitorului, în temeiul Regulamentului C.E. nr.4/2009 privind competența, legea aplicabilă, recunoașterea și executarea hotărârilor și cooperarea în materie de întreținere, urmând ca cererea să fie transmisă autorității centrale italiene, care o va direcționa spre competentă soluționare, autorității italiene competente și, în măsura în care debitorul se află în evidențele autorităților italiene, atunci răspunsul acestor autorități va conține adresa exactă a acestuia(reședința obișnuită).
Cu privire la obținerea datelor privind locul de muncă/angajatorul și veniturile din Italia s-a comunicat că aceste pot fi obținute de instanța română pe calea comisiei rogatorii internaționale în materie civilă după ce este obținută informația cu privire la reședința din Italia.
Totodată, și în cazul în care se solicită obținerea unei pensii de întreținere majorată în funcție de veniturile realizate de debitor în Italia există posibilitatea adresării cu cerere de majorare a pensiei, după obținerea datelor cu privire la adresa debitorului iar datele cu caracter personal referitoare la locul de muncă/angajatorul și veniturile vor putea fi obținute de instanța română pe calea comisiei rogatorii internaționale în materie civilă.
Motivează instanța de fond că, din coroborarea aspectelor menționate mai sus rezultă cu claritate că instanța română poate solicita efectuarea comisiei rogatorii internaționale în vederea obținerii datelor referitoare la locul de muncă/angajatorul și veniturile realizate de pârât, însă obligația obținerii datelor privind adresa/reședința obișnuită a pârâtului revine reclamantei iar din înscrisurile depuse la dosarul cauzei - răspunsul Direcției D. Internațional și Cooperare Judiciară, trimis pe adresa de email a reclamantei, emis la data de 30 iunie 2011, răspunsul Ambasadei României în Italia, trimis pe adresa de email a reclamantei, emis la data de 13 iunie 2011, adresa nr.1195/23.06.2011 a Consulatului General al României la Milano și răspunsul Inspectoratului General al Poliției Române - Centrul de Cooperare Internațională, trimis pe adresa de email a reclamantei la data de 30 iunie 2011 se constată că reclamanta nu a indicat un minim de date referitoare la pârât, care să fie utile în identificarea reședinței acestuia din Italia.
Obligația aflării acestei reședințe incumbă reclamantei iar această împrejurare rezultă chiar din răspunsul adresat acesteia prin adresa nr._/2011 din 27.07.2011 emis de către Direcția de D. Internațional și Cooperare Judiciară - Serviciul cooperare internațională în materie civilă și comercială, potrivit căruia instanța română poate solicita obținerea informațiilor privind reședința obișnuită din Italia a pârâtului, fiind necesare în soluționarea cauzei, în funcție de actele aflate la dosar și demersurile întreprinse de reclamantă în aflarea acestor date or, reclamanta, deși avea cunoștință de obligația furnizării unor date referitoare la pârât nu a înțeles să procedeze în acest fel.
Pe de altă parte, reclamanta nu a dat curs nici îndrumării privind soluționarea pe cale amiabilă a litigiului deși a fost îndrumată în acest sens, cum rezultă din conținutul înscrisului aflat la fila 14, care cuprinde câteva referiri sumare la pârât și ocupația acestuia din Italia.
Precizează instanța de fond că aceste referiri, la care se adaugă copia paginii pe facebook a pârâtului, în care de altfel pot fi trecute date nereale, nu sunt însă suficiente și concludente în determinarea instanței române de a solicita efectuarea comisiilor rogatorii internaționale pentru aflarea reședinței actuale a pârâtului și respectiv dacă acesta realizează sau nu venituri și care sunt acestea, motiv pentru care pretenția reclamantei este neîntemeiată.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamantă S. (fostă Taporea) A. O., solicitând admiterea recursului, modificarea în tot a sentinței recurate și admiterea acțiunii așa cum a fost formulată.
În motivarea recursului, recurenta a arătat că a făcut numeroase demersuri la Ministerul Administrației și Internelor, la Biroul Național Interpol din cadrul Centrului de Cooperare Polițienească, ambasadei României din Italia care a direcționat dosarul către Consulatul General aș României de la Milano, primind răspuns de la toate aceste instituții că Ministerul Justiției este obligat să transmită datele cu caracter personal numai instanței competente și că aceste date vor fi înaintate numai la solicitarea instanței competente, în speță la solicitarea Judecătoriei Vălenii de M. ca fiind autoritatea care poate aprecia ca acele informații sunt necesare pentru soluționarea cauzei.
Precizează recurenta că, deși a efectuat numeroase demersuri la numeroase instituții pentru a afla domiciliul și locul de muncă al pârâtului din Italia, înaintând documente justificative vizându-l pe pârât( CNP, locul și data nașterii), a încercat să ajungă la un acord cu pârâtul, aceste demersuri au rămas fără rezultat, singura care poate afla aceste date fiind instanța de judecată pe calea efectuării unei comisii rogatorii pentru a putea obține o pensie de întreținere în favoarea minorului raportat la veniturile realizate de pârât în Italia.
Susține recurenta că pârâtul nu plătește pensia de întreținere stabilită de instanțele române și lucrează în străinătate, astfel că numai prin intermediul instanței poate obține majorarea pensiei de întreținere la veniturile reala realizate de acesta, sau ¼ din venitul minim pe economie din Italia, mai ales că minorul suferă de o boală genetică și are nevoie de tratament suplimentar și de îngrijiri speciale care sunt costisitoare din punct de vedere medical, iar ratele la bancă pentru achitarea creditului făcut în timpul căsătoriei și al cărui titular este pârâtul, depășesc veniturile sale.
Primindu-se dosarul la Tribunalul Prahova, cauza a fost înregistrată la nr._, la data de 10.11.2011.
La data de 12.03.2012 intimatul a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat, arătând că nu are reședință în Italia fiind în căutarea unui loc de muncă, astfel că nu poate indica în prezent o adresă certă și că, într-adevăr nu a putut plăti pensia de întreținere în cuantumul fixat prin sentința civilă nr.2052/12.07.2011, raportat la salariul pe care îl primea la data promovării acțiunii, iar în Italia nu are încă un loc de muncă stabil și nu profesează ca și asistent medical, fiind necesar să urmeze un curs de specializare.
Precizează intimatul că nu sunt reale susținerile recurentei că nu se ocupă de copil, în realitate luând legătura telefonic cu acesta ori de câte ori are posibilitatea și îi permite recurenta, îi cumpără lucruri de îmbrăcăminte, alimente, medicamente, a luat legătura cu un medic în România în legătură cu starea de sănătate a fiului său, astfel încât nu se poate susține că s-a sustras de la obligațiile sale de părinte, iar atitudine pârâtei de a apela la Biroul Național Interpol pentru aflarea adresei sale din Italia este un abuz și dă dovadă de rea credință din partea acesteia, câtă vreme a trimis copilului și bani și bunuri al căror cuantum depășesc cuantumul venitului minim pe economie în condițiile în care nu are un loc de muncă stabil.
Prin decizia civilă nr. 827/29.05.2012, Tribunalul Prahova a respins recursul declarat de recurenta-reclamantă împotriva sentinței pronunțate de instanța de fond, ca nefondat.
Împotriva acestei decizii, recurenta a formulat contestație în anulare, solicitând admiterea acesteia, casarea deciziei, iar pe fond admiterea cererii de majorare a pensiei de întreținere în raport de venitul minim pe economie din Italia față de înscrisurile depuse la dosar sau de veniturile realizate de intimatul pârât în Italia.
Intimatul a formulat întâmpinare, solicitând respingerea acesteia, cu cheltuieli de judecată. În motivare, s-a susținut faptul că nu locuiește decât sporadic în Italia, neavând un contract de muncă permanent care să-i asigure un venit constant. A susținut că a făcut dovada faptului că nu mai lucrează ca asistent la Serviciul de Ambulanță, nesustrăgându-se de la executarea obligației de întreținere.
La dosarul cauzei au fost depuse înscrisuri.
Examinând soluția prin prisma actelor și lucrărilor de la dosar, a criticilor formulate de contestatoare, precum și a temeiurilor contestației în anulare prev. de art. 317 și 318 Cod pr. civilă, Tribunalul reține următoarele:
Potrivit art. 317 C.p.c., „hotărârile irevocabile pot fi atacate cu contestație în anulare pentru motivele de mai jos, numai dacă aceste motive nu au putut fi invocate pe calea apelului sau recursului:
- când procedura de chemare a părții, pentru ziua când s-a judecat pricina, nu a fost îndeplinită potrivit cerințelor legii
- când hotărârea a fost dată de judecători cu încălcarea dispozițiilor de ordine publică privitoare la competență.
Cu toate acestea, contestația poate fi primită pentru motivele mai sus arătate, în cazul în care aceste motive au fost invocate prin cererea de recurs, dar instanța le-a respins pentru că avea nevoie de verificări de fapt sau dacă recursul a fost respins fără ca el să fi fost judecat în fond”.
Potrivit art. 318 alin. 1 C.p.c., „hotărârile instanțelor de recurs mai pot fi atacate cu contestație când dezlegarea dată este rezultatul unei greșeli materiale sau când instanța, respingând recursul sau admițându-l numai în parte, a omis din greșeală să cerceteze vreunul dintre motivele de modificare sau de casare”.
În speță, contestatoarea nu-și întemeiază în drept prezenta cale extraordinară de atac de retractare, neindicând în motivarea acesteia decât pretinse erori de judecată, de interpretare a probelor administrate în cauză, care, în sine, nu poate constitui un motiv de admitere a acesteia, neputând fi încadrată în nici una dintre motivele mai sus arătate.
Tribunalul reține că această cale extraordinară de atac de retractare este deschisă exclusiv pentru situațiile de la art. 317 C.p.c. (necompetență sau vicii vizând procedura citării) și art. 318 C.p.c. (greșeală materială au nepronunțarea asupra unui motiv de recurs), iar nu pentru greșita apreciere a probelor sau aplicare a legii, care sunt motive de reformare a hotărârii, posibilă doar în recurs, nu și în contestația în anulare.
Având în vedere faptul că, prin prezenta cerere sunt invocate în realitate pretinse erori de judecată, de apreciere a probelor existente la dosar și de pretinsă interpretare eronată a dispozițiilor legale, motive care chiar de ar fi adevărate, nu deschid părților această cale extraordinară de atac, de retractare, nemaiputând fi, de altfel, invocate, întrucât decizia atacată a rămas irevocabilă, Tribunalul, în baza art. 317 și 318 C.p.c., va respinge contestația în anulare, ca inadmisibilă.
În baza art. 274 C.p.c., va dispune obligarea contestatoarei la plata către intimat a sumei de 400 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu avocat, conform chitanței nr. 27/27.11.2012, aflată la dosar.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Respinge contestația în anulare formulată de contestatoarea S. (Ț.) A. O., domiciliată în comuna Drajna, ., ., jud. Prahova, împotriva deciziei civile nr. 827/29.05.2012, pronunțată de Tribunalul Prahova, prin care s-a soluționat recursul declarat de reclamanta, împotriva sentinței civile nr. 1354/22.08.2011, pronunțată de Judecătoria Vălenii de M., în contradictoriu cu intimatul M. C. C., domiciliat în Vălenii de M., ., jud. Prahova, și autoritate tutelară P. C. DRAJNA, cu sediul în ., ca inadmisibilă.
Obligă contestatoarea la plata către intimat a sumei de 400 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică, azi, 14.01.2013.
Președinte,JUDECATORI,
C. MonicaBălănescu MihaiIrina C.
Grefier,
M. M. C.
Operator de date cu caracter personal nr.5595
Red. /tehnored. CI
2 ex./05.03.2013
Dosar nr._ a Tribunalului Prahova
Judecători – C. N., C. M., R. C.
| ← Partaj bunuri comune. Lichidare regim matrimonial. Decizia nr.... | Partaj bunuri comune. Lichidare regim matrimonial. Decizia nr.... → |
|---|
