Partaj bunuri comune. Lichidare regim matrimonial. Decizia nr. 551/2013. Tribunalul PRAHOVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 551/2013 pronunțată de Tribunalul PRAHOVA la data de 13-11-2013 în dosarul nr. 2714/310/2011
ROMÂNIA
TRIBUNALUL PRAHOVA
SECȚIA I CIVILĂ
DOSAR NR._
DECIZIA CIVILĂ NR. 551
Ședința publică din data de 13.11.2013
Președinte: P.-A. A.
Judecător: Ș. O. C.
Grefier: N. L. E.
Pe rol fiind soluționarea apelurilor declarate de apelanta-reclamantă F. M., domiciliată în București, .. 104, ., ., și de apelantul-pârât F. E., domiciliat în București, ., .. 1, ., sector 3, și cu reședința în Bușteni, ., jud. Prahova împotriva sentinței civile nr. 131/7.02.2013, pronunțată de Judecătoria S..
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă reprezentantul apelantei-reclamante, avocat P. M., și apelantul-pârât personal și asistat de avocat Furtunescu F..
Procedura de citare este îndeplinită.
Cerere timbrată cu taxă de timbru, în cuantum de 3000 lei, conform chitanței nr._(5)/17.10.2013, și timbru judiciar, în valoare de 5 lei.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței că apelanta-reclamantă nu a depus la dosar dovada achitării taxei judiciare de timbru aferentă apelului promovat, al cărei cuantum a fost redus prin încheierea de ședință din 24.09.2013, la suma de 3000 lei, după care
Apărătorul apelantei-reclamante depune la dosar dovada achitării taxei judiciare de timbru aferentă apelului promovat și, având cuvântul, arată că nu are alte cereri de formulat.
Apărătorul apelantului-pârât, având cuvântul, arată că nu are alte cereri de formulat și depune la dosar practică judiciară.
Nemaifiind alte cereri de formulat, tribunalul constată apelul în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbaterea acestuia.
Apărătorul apelantei-reclamante, având cuvântul în dezbateri, solicită admiterea apelului, schimbarea în parte a sentinței atacate și admiterea acțiunii principale, în sensul introducerii în masa bunurilor de împărțit a imobilului situat în Bușteni, ., jud. Prahova, de a se reține că părțile au o cotă de 50% la dobândirea acestuia, fiind coproprietari, având în vedere că instanța de fond a respins acțiunea apreciind că acel bun nu intră în masa de împărțit, întrucât există o tranzacție încheiată între părți și că acest imobil ar fi ieșit din patrimoniul părților, prin vânzarea-cumpărare către fiul acestora, deși prin tranzacția încheiată părțile înțelegeau să stingă orice litigiu cu privire la bunurile dobândite în timpul căsătoriei, renunțându-se la orice acțiune viitoare privind drepturile și obligațiile care s-au stins prin contractul respectiv, având efect asupra clauzei înserate în tranzacție, nu și asupra bunurilor de împărțit, ceea ce ar însemna ca părțile să rămână în indiviziune. În mod corect, instanța de fond a respins excepția autorității de lucru judecată, întrucât nu exista tripla identitate, însă în hotărârea atacată există o contradicție, în sensul că instanța susține că bunul a ieșit din patrimoniul soților, existând un contract de vânzare-cumpărare care are ca obiect terenul și construcția C1, restul imobilului nefiind vândut, construcția fiind edificată în perioada 2001-2006, deci în timpul căsătoriei părților, fapt recunoscut de instanța de fond. Mai mult, din înscrisurile depuse la dosar de către intimat nu se poate reține că apelanta are o cotă mai mică, întrucât veniturile intimatului nu au fost suficiente achiziționării tuturor bunurilor, chiar dacă se susține că apelanta nu a avut serviciu, este evident că aceasta a contribuit la dobândirea bunurilor comune, chiar și prin munca prestată în gospodărie, fiind și administratorul societății deținută de părți, cu cheltuieli de judecată.
Apărătorul apelantului-pârât, având cuvântul în dezbateri, solicită respingerea apelului, având în vedere că tranzacția este o convenție care trebuie să respecte voința părților, cu privire la bunurile dobândite în timpul căsătoriei, cea încheiată între părți nu este una parțială, astfel acțiunea ar fi trebuit continuată cu privire la celelalte bunuri. În contractul de vânzare-cumpărare nu a fost trecută construcția, ci doar temelia acesteia, întrucât părțile nu dețineau procesul-verbal de recepție, însă odată vândută fundația imobilului nu se poate susține că nu s-a vândut întreaga construcție, existând, astfel, prezumția de voință, exprimată și prin răspunsurile la interogatoriul administrat, conform cărora s-a dorit vânzarea terenului și a casei către fiul părților, care s-au înțeles să dea copilului lor casa din Bușteni. Totodată, arată că prin acel contract de vânzare-cumpărare, prin care s-a vândut terenul, s-a vândut și casa, astfel că nu se poate susține că imobilul a reintrat în patrimoniul părților, existând, în acest sens, și hotărârea pronunțată de Judecătoria București Sector 3, potrivit căreia o nouă acțiune este inadmisibilă, întrucât tranzacția încheiată între părți este suficientă și valabilă, nemaiputându-se repartaja bunurile, cu cheltuieli de judecată.
Apărătorul apelantei-reclamante, având cuvântul în replică, arată că inexistența procesului-verbal de recepție nu reprezintă un impediment pentru ca notarul să treacă autorizația de construire, astfel că nimic nu ar fi împiedicat părțile să transmită și autorizația de construire, indiferent de răspunsurile la interogatoriu. Totodată, arată că pentru finalizarea construirii imobilului, a fost contractat un împrumut bancar, achitat în prezent de către apelanta-reclamantă.
TRIBUNALUL
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei S., la data de 29.12.2011, sub nr. de dosar_, reclamanta F. M. a chemat în judecată pe pârâtul F. E., pentru ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună partajarea bunului comun dobândit în timpul căsătoriei, respectiv imobilul construcție compus din casă de locuit și anexe gospodărești situat în orașul Bușteni, . A, jud. Prahova în sensul atribuirii în natură a acestuia către pârât, cu obligarea lui la plata sultei corespunzătoare; cu cheltuieli de judecată.
În motivarea acțiunii, reclamanta a arătat că prin Sentința civilă nr.4236/8.04.2009 pronunțată de Judecătoria Sector 3 București s-a dispus desfacerea căsătoriei dintre părți, iar prin Sentința civilă nr.41/11.01.2010 s-a luat act de înțelegerea intervenită între ei cu privire la partajarea bunurilor dobândite în timpul căsătoriei respectiv apartamentul situat în București, . .. 1 . sector 3; apartamentul situat în București, ..104 . și apartamentul situat în București, ..19 . sector 2.
Mai arată că tranzacția a privit numai o parte din bunurile dobândite de părți în timpul căsătoriei, întrucât cu privire la imobilul construcție compus din casă de locuit și anexe gospodărești situat în orașul Bușteni, . A, județul Prahova părțile au decis inițial să transmită dreptul de proprietate către fiul lor F. E. A., prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.1175/19.11.2009 la BNP D. P. - Bușteni.
Ulterior, prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.1441/21.09.2011 de B.N.P. M. E. - București, fiul părților, F. E. A. retransmite dreptul de proprietate asupra terenului din orașul Bușteni, . A, și asupra fundației edificată pe acesta, către tatăl său, pârâtul F. E..
Arată că pentru edificarea construcției, părțile au contractat un credit de nevoi personale de la Raiffeisen Bank, conform contract nr.RFI_, credit care este in continuare rambursat, chiar și după desfacerea căsătoriei exclusiv de către reclamantă.
Imobilul construcție compus din casa de locuit tip vila și anexe gospodărești nu a ieșit niciodată din patrimoniul foștilor soți F. M. și F. E., astfel că asupra acestuia, părțile au un drept de coproprietate în devălmășie ca urmare a faptului că a fost dobândit prin construire în timpul căsătoriei, prin contribuția egală a foștilor soți, reprezentând un bun comun al părților supus partajării.
Se mai arată că în prezent, întregul imobil se află în posesia pârâtului fiind în folosința sa exclusivă, iar acesta are și calitatea de proprietar al terenului.
Reclamanta a solicitat în dovedirea acțiunii probe cu acte, interogatoriul pârâtului, martori.
În drept acțiunea a fost întemeiată pe dispozițiile art.357 cod civil și art.6731 și urm. Cod proc.civilă.
În dovedirea acțiunii, reclamanta a depus un set de înscrisuri (file 6-36).
La data de 29.12.2011 reclamanta a formulat cerere de acordare ajutor public judiciar sub forma scutirii de plata taxei de timbru, anexând în dovedire un set de înscrisuri (file 41-60).
Prin încheierea din 23 februarie 2013 instanța a dispus respingerea cererii reclamantei de acordare ajutor public judiciar ca fiind neîntemeiată (file 81-82).
Legal citat, pârâtul F. E. a formulat întâmpinare (f.90-95) la data de 8 martie 2012 prin care a solicitat respingerea acțiunii reclamantei, invocând pe cale de excepție inadmisibilitatea acțiunii și autoritatea de lucru judecat, iar pe fondul cauzei a solicitat respingerea acțiunii ca nefondată (file 90-95).
De asemenea, pârâtul a formulat cerere reconvențională prin care a solicitat reținerea cotelor de contribuție la dobândirea bunurilor ca fiind de: 90% pentru el si 10% pentru reclamanta-pârâtă, precum și aducerea la masa de partaj si a următoarelor bunuri:
- autoturismul marca Mercedes cu număr de înmatriculare_, sau valoarea acestuia, fiind cumpărat de reclamanta cu bani comuni si pus la dispoziția societății unde este asociat unic, fără a recupera banii comuni folosiți la achiziționare;
- împrumuturile efectuate de către reclamantă în timpul căsătoriei către societatea unde este asociat unic, deoarece sumele proveneau din bani comuni;
- contravaloarea părților sociale si a drepturilor corespunzătoare cotei de 100% deținute de parata la ., evaluate prin raportare la activul net;
- eventualele dividende obținute de pârâta reclamantă de la .;
În motivarea întâmpinării pârâtul a susținut ca întemeiază excepția inadmisibilității motivată pe doua aspecte, astfel:
- părțile din proces ( foști soți) au partajat bunurile comune prin Sentința civilă nr.41/2010 - irevocabilă, si au convenit prin tranzacție sa stingă orice litigiu cu privire la bunurile comune.
- acțiunea de față se referă la un imobil care este bunul său propriu, cumpărat la data de 21.09.2011 (după desfacerea căsătoriei și după partaj), prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 1441, deci nu se referă la un bun comun.
Cu privire la excepția autorității de lucru judecat, pârâtul a învederat că între părți s-a pronunțat o sentință având același obiect si aceeași cauză, respectiv Sentința nr. 41/11.01.2010, data in dosar nr._/301/2001 de Judecătoria Sector 3, prin care s-a soluționat partajul de bunuri comune, pe baza tranzacției .
Mai arată că prin tranzacția încheiată, părțile au convenit sa stingă orice litigiu cu privire la bunurile dobândite in timpul căsătoriei, deci soluționează împărțirea comunității de bunuri ca universalitate.
Pe fondul cauzei, pârâtul apreciază că acțiunea reclamantei este nefondată, motivat de faptul că imobilul a cărei partajare se cere nu se mai afla în patrimoniul comun al soților la data partajului efectuat prin sentința civilă nr.41/2010, nici parțial, și nici in prezent nu are caracterul de bun comun.
De asemenea acest imobil a fost înstrăinat de soți, fiului lor F. E., înainte de pronunțarea Sentinței civile nr. 41/2010 care a consfințit învoiala părților cu privire la partajarea bunurilor comune dobândite in timpul căsătoriei.
La data de 19.11.2009, soții au vândut fiului lor F. E. A. imobilul ce face obiectul cauzei de față, în faza în care se afla, compus din teren 303 mp. cu fundație C1 și teren 127 mp. prin contractul autentificat cu nr. 1175, astfel că, la data soluționării partajului prin tranzacție, acesta nu se mai afla în comunitatea de bunuri din voința soților.
Pârâtul apreciază că bunul care se cere a fi partajat este bunul său propriu dobândit după desfacerea căsătoriei și după partaj prin cumpărare de la fiul său, considerând că in mod greșit și cu rea credință susține reclamanta că bunul a cărui împărțire o solicită prin acțiune, nu a ieșit din comunitate.
Cu privire la creditul pe care reclamanta susține ca îl plătește, pârâtul arată că acest credit a fost contractat la data de 08.08.2006 și a fost folosit integral pentru achitarea unei părți din prețul apartamentului din București, . prin tranzacție reclamantei .
Pârâtul a mai susținut că a obținut permanent venituri substanțiale față de reclamantă, a avut salariu foarte mare, a obținut o suma de aprox. 60.000 lei cu titlu de plată compensatorie pentru ieșirea anticipata la pensie, iar ulterior a avut o pensie mare si aceasta se menține si in prezent.
Pe calea cererii reconvenționale, pârâtul a arătat că mașina marca Mercedes a fost cumpărată de reclamantă din bani comuni și a fost pusă la dispoziția ., societate al cărei asociat unic este reclamanta F. M., iar suma folosită pentru cumpărarea autoturismului nu a fost readusă în comunitate.
De asemenea, capitalul social și părțile sociale deținute de reclamantă la . au fost constituite din bani comuni ai soților, fiind aduse pentru constituirea societății in timpul căsătoriei, iar eventualele dividende sunt bunuri comune, deoarece starea de codevălmășie asupra părților sociale nu a încetat.
Cu privire la împrumuturile efectuate in timpul căsătoriei de către reclamantă către firma unde este asociat unic, arată că acestea sunt făcute din bani comuni, deci este necesar să fie incluse la masa de partaj.
În dovedirea întâmpinării și cererii reconvenționale pârâtul a solicitat probe cu înscrisuri, interogatoriu, expertize de specialitate.
La data de 04.04.2012 reclamanta a depus la dosar cerere de acordare a ajutorului judiciar sub forma eșalonării taxei judiciare de timbru datorată pentru soluționarea prezentei cauze (file 97-99).
În motivarea cererii reclamanta a arătat că împotriva încheierii din data de 19.03.2012 a formulat cerere de reexaminare, iar în prezent realizează venituri exclusiv din salariu în cuantum de 490 lei lunar, locuiește singură, nu figurează în evidențele fiscale cu venituri impozabile, iar . este în pierdere financiară.
În dovedirea cererii de acordare ajutor public judiciar, reclamanta a depus la dosar un set de înscrisuri (file 107-141).
Prin încheierea de ședință din 12 aprilie 2012 (fila 142) instanța a dispus respingerea cererii reclamantei pentru acordarea ajutorului public judiciar sub forma eșalonării plății taxei judiciare de timbru. Cererea de reexaminare împotriva acestei încheieri a fost respinsă ca neîntemeiată prin Încheierea pronunțată in dosarul nr._ la data de 06.06.2012.
La termenul de judecată din 6 septembrie 2012 reclamanta a timbrat legal acțiunea cu taxă judiciară de timbru de 12.000 lei și timbru judiciar de 5 lei (fila 151), iar pârâtul a timbrat legal cererea reconvențională cu taxă judiciară de 1.000 lei și timbru judiciar de 5 lei (file 152-153).
Prin Încheierea din 06.09.2012 ( f 155-156) instanța de fond a respins ca neîntemeiată excepția autorității de lucru judecat invocată de pârât, pentru următoarele motive:
Potrivit 1201 din vechiul Cod civil: este lucru judecat atunci când noua cerere in judecată are același obiect, este întemeiată pe aceeași cauză și este între aceleași părți, făcută de ele și în contra lor in aceeași calitate.
Dispoziția legală sus-menționată este în vigoare în prezent, deoarece art. 230 lit. a din Legea nr. 71/2011 prevede că: la data intrării în vigoare a noului Cod civil se abrogă: Codicele civil (sau Codul civil din 1864), publicat în Monitorul Oficial nr. 271 din 4 decembrie 1864, nr. 7 din 12 ianuarie 1865, nr. 8 din 13 ianuarie 1865, nr. 8 din 14 ianuarie 1865, nr. 11 din 16 ianuarie 1865, nr. 13 din 19 ianuarie 1865, cu modificările și completările ulterioare, cu excepția dispozițiilor art. 1169-1174 și art. 1176-1206, care se abrogă la data intrării în vigoare a Legii nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă.
Conform art. 166 Cod pr. civilă excepția puterii lucrului judecat se poate ridica, de către părți sau de judecător, chiar înaintea instanțelor de recurs.
Raportând aceste prevederi legale la speța de față se constată că excepția autorității de lucru judecat invocată de către pârât prin întâmpinare este neîntemeiată și va fi respinsă ca atare, întrucât nu există tripla identitate de: obiect, cauză și părți între prezenta acțiune și cea care a fost soluționată prin Sentința civilă nr. 41/11.01.2010 a Judecătoriei Sector 3 București ( f 17-19).
Prin acțiunea civilă de față reclamanta solicită partajarea bunului imobil situat in or. Bușteni, ., jud. Prahova, iar prin tranzacția încheiată intre părți, de care s-a luat act prin Sentința sus-menționată, s-au partajat trei apartamente situate in mun. București.
Referitor la excepția inadmisibilității acțiunii, instanța a constatat că pentru judecarea acesteia este nevoie să se administreze dovezi in legătură cu dezlegarea in fond a pricinii, așa încât, în temeiul art. 137 alin. 2 Cod pr. civilă a dispus unirea excepției cu fondul.
La termenul de judecată din 27 septembrie 2012 instanța a încuviințat părților probele cu înscrisuri, interogatorii reciproce și testimonială cu câte 2 martori și a prorogat pronunțarea asupra probelor cu expertize de specialitate după administrarea probelor încuviințate (fila 159).
La termenul de judecată din 1 noiembrie 2012 au fost administrate probele cu interogatorii reciproce, răspunsurile fiind consemnate în scris, semnate și atașate la dosar (file 173-181), iar părțile au depus la dosar înscrisuri (file 184-233).
La cererea instanței, s-au depus la dosar la data de 21 noiembrie 2012 relații de la Raiffeisen Bank SA, respectiv copia actelor care au stat la baza încheierii contractului de credit încheiat de părți la data de 08.08.2006 (file 242-254).
La termenul de judecată din 22 noiembrie 2012 reclamanta a depus la dosar un set de înscrisuri (file 255-269), la termenul de judecată din 17 ianuarie 2013 pârâtul a depus la dosar un set de înscrisuri (file 284-326), iar la termenul de judecată din 31 ianuarie 2013 ambele părți au depus la dosar înscrisuri (file 330-400).
In cauză au fost audiați martorii: E. C. C. si O. M. V. ( f 270-271,279-280) - propuși de reclamantă; R. C. si Sănăuțanu C. ( f 272-273,281-283) - propuși de pârât.
Prin sentința civilă nr. 131/07.02.2013 pronunțată de Judecătoria S., s-a constatat că în masa partajabilă nu sunt bunuri care să fie supuse împărțelii, s-a respins ca neîntemeiată excepția inadmisibilității acțiunii invocată de pârât, s-a respins ca neîntemeiată acțiunea civilă principală formulată de reclamanta F. M., în contradictoriu cu pârâtul F. E., s-a respins ca neîntemeiată cererea reconvențională formulată de pârâtul-reclamant F. E. în contradictoriu cu reclamanta-pârâtă F. M. și s-a constatat că probatoriul cu expertize de specialitate, asupra căruia fusese prorogată pronunțarea, a rămas fără obiect, compensându-se cheltuielile de judecată.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut, luând în examinare mai întâi, conform art. 137 alin. 1 Cod pr. civilă - excepția inadmisibilității acțiunii - invocată de pârât - că este neîntemeiată și a respins-o ca atare.
Prima instanța a apreciat, față de motivarea pârâtului că, de fapt, sunt invocate apărări care antamează fondul cauzei și vor fi examinate în consecință.
Pe fondul cauzei, s-a constatat că reclamanta F. M. si pârâtul F. E. s-au căsătorit la data de 16.01.1986, iar prin Sentința civilă nr. 4236/08.04.2009 a Judecătoriei Sector 3 București (f.15-16) - irevocabilă asupra divorțului la data pronunțării ( 08.04.2009) - a fost desfăcută căsătoria acestora.
Prin Sentința civilă nr. 41/11.01.2010 a Judecătoriei Sector 3 București (f.17-19) - irevocabilă la data de 06.04.2010 - a fost soluționat procesul de partaj de bunuri comune dobândite in timpul căsătoriei soților - luându-se act de înțelegerea intervenită între părți pentru stingerea litigiului, denumită „tranzacție” ( f 408-409).
Potrivit acestei înțelegeri, soției F. M. i-au revenit in deplină proprietate si liniștită posesie două apartamente situate in mun. București, unul in .. 104, ., ., sector 3 si unul in .. 19, ., sector 2 - iar soțului F. E. i-a revenit in deplină proprietate si liniștită posesie apartamentul situat in mun. București, ., ..
Părțile s-au înțeles prin această tranzacție să stingă orice litigiu cu privire la bunurile dobândite in timpul căsătoriei.
Prin prezenta acțiune principală, reclamanta solicită partajarea bunului comun dobândit în timpul căsătoriei, respectiv imobilul construcție compus din casă de locuit și anexe gospodărești situat în orașul Bușteni, . A, jud. Prahova în sensul atribuirii în natură a acestuia către pârât, cu obligarea lui la plata sultei corespunzătoare
Prin cererea reconvențională, pârâtul solicită reținerea cotelor de contribuție la dobândirea bunurilor ca fiind de: 90% pentru el si 10% pentru reclamanta-pârâtă, precum și aducerea la masa de partaj si a următoarelor bunuri:
- autoturismul marca Mercedes cu număr de înmatriculare_, sau valoarea acestuia, fiind cumpărat de reclamanta cu bani comuni si pus la dispoziția societății unde este asociat unic, fără a recupera banii comuni folosiți la achiziționare;
- împrumuturile efectuate de către reclamantă în timpul căsătoriei către societatea unde este asociat unic, deoarece sumele proveneau din bani comuni;
- contravaloarea părților sociale si a drepturilor corespunzătoare cotei de 100% deținute de parata la ., evaluate prin raportare la activul net;
- eventualele dividende obținute de pârâta reclamantă de la ..
Instanța constată că in masa partajabilă nu sunt bunuri care să fie supuse împărțelii in prezentul dosar si in consecință, atât acțiunea principală, cât si cererea reconvențională sunt neîntemeiate si vor fi respinse ca atare - pentru următoarele considerente:
I) Tranzacția reprezintă o varietate de contract judiciar, adică o convenție în fata instanței si sub controlul acesteia prin care părțile, făcându-si concesii reciproce, înțeleg sa pună capăt litigiului dintre ele.
Împotriva tranzacției (contractului judiciar) părțile au la dispoziție acțiunea în nulitatea convenției, iar cât privește hotărârea de expedient părțile au la dispoziție recursul, dar numai pentru neregularități de judecata, nu si în ceea ce privește conținutul tranzacției.
Referitor la efectele care se atașează convenției părților,se constată următoarele:
- încheierea tranzacției are un efect extinctiv în ceea ce privește drepturile si obligațiile care au fost deduse judecații.
- tranzacția creează între parți noi drepturi si noi obligații.
- prin tranzacție, părțile renunța la orice acțiuni viitoare cât privește drepturile si obligațiile ce s-au stins prin tranzacție.
În concluzie așadar, tranzacția este un contract, cu toate consecințele ce decurg din aceasta atât in ceea ce privește condițiile pentru încheierea sa valabila, iar si in ceea ce privește efectele, inclusiv forta obligatorie intre partile contractante - in sensul disp. art. 969 vechiul Cod civil ( aplicabile in cauză față de art. 6 alin. 2 noul Cod civil si de data încheierii tranzacției, 18.11.2009).
Cu raportare la prezenta speță, s-a apreciat că, de vreme ce contractul de tranzacție ( f 408-409) care a stat la baza pronunțării Sentintei civile nr. 41/11.01.2010 a Judecătoriei Sector 3 București ( f 17-19) - nu a fost anulat sau rezolvit - se va da totală eficiență juridică clauzelor sale - cu referire expresă ( față de obiectul prezentului dosar ) - la ultima clauză, potrivit căreia părțile: „înțelegem astfel să stingem orice litigiu cu privire la bunurile dobândite de noi in timpul căsătoriei.”
II) Ulterior divorțului, respectiv la data de 19.11.2009, foștii soți F. M. si F. E. au înstrăinat catre fiul lor, F. E.-A., potrivit contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 1175/19.11.2009 la BNP D. P. - Bușteni ( f 11-14) imobilul situat in or. Bușteni, ., jud. Prahova ( pe care-l dobândiseră in timpul căsătoriei ), compus din: 1) terenul in suprafață de 303,04 mp împreună cu fundația C1 situată pe acesta, in suprafață construită de 122,65 mp. - cu numerele cadastrale 739 și 739/C1; 2) terenul in suprafață de 127 mp cu număr cadastral 2603.
Același imobil si in același stadiu ( teren de 303,04 mp cu fundația C1 situată pe acesta si teren de 127 mp fără construcții) a fost ulterior înstrăinat de catre fiul părților, F. E.-A. - la data de 21.09.2011 - catre tatăl său, pârâtul F. E. (necăsătorit) - potrivit contractului autentificat sub nr. 1441/21.09.2011 la BNP M. E. - București ( f 6-8).
Sub un prim aspect, s-a reținut că însăși reclamanta, in calitatea sa de vânzătoare a declarat in cuprinsul unui act autentic, respectiv in contractul autentificat sub nr. 1175/19.11.2009 că înstrăinează fiului său, la data de 19.09.2009 un imobil compus exclusiv din două terenuri, dintre care unul având o fundație situată pe acesta - așa încât nu poate pretinde ( invocându-și practic propria turpitudine) că, în fapt, la data respectivă imobilul vândut ar fi fost într-un cu totul alt stadiu constructiv. Reclamanta a efectuat un act de dispoziție întocmai potrivit voinței sale - materializat in contractul sus-menționat - așa încât nu poate fi primit (art. 1191 alin. 2 vechiul Cod civil) probatoriul cu martori, alte înscrisuri, planșe fotografice - in contra celor declarate chiar de către ea in cuprinsul actului.
Reclamanta mai susține că imobilul construcție compus din casa de locuit tip vila și anexe gospodărești (pretins construit in acest stadiu in perioada 2001-2008, in timpul căsătoriei ) nu a ieșit niciodată din patrimoniul foștilor soți F. M. și F. E., astfel că asupra acestuia, părțile au un drept de coproprietate în devălmășie ca urmare a faptului că a fost dobândit prin construire în timpul căsătoriei, prin contribuția egală a foștilor soți, reprezentând un bun comun al părților supus partajării.
Faptul că imobilul a fost dobândit in timpul căsătoriei nu este contestat, însă acesta a ieșit din patrimoniul foștilor soți prin înstrăinarea către fiul lor - astfel cum rezultă din clauza contractuală conform căreia: „ cumpărătorul intră de drept si de fapt in stăpânirea imobilului de astăzi, data autentificării contractului.” Unul din efectele contractului de vânzare-cumpărare este - in sensul art. 1294, 1295 vechiul Cod civil - ieșirea bunului înstrăinat din patrimoniul vânzătorului, iar împrejurarea (particulară speței de față) - că imobilul a fost ulterior revândut de către fiul părților, tatălui său (in cauză, pârâtul ) nu are in nici un caz semnificația juridică in sensul că s-ar mai fi întors vreodată in patrimoniul bunurilor comune al foștilor soți - fiul părților având, la rândul lui, posibilitatea înstrăinării imobilului, către orice alte terțe persoane.
Este de remarcat si faptul că imobilul din or. Bușteni nu a făcut obiectul tranzacției încheiate între foștii soți la data de 18.11.2009 ( f 408-409), întrucât intenționau să-l vândă fiului lor chiar in ziua următoare, respectiv 19.11.2009 ( nemaiputând face așadar obiectul partajului judiciar soluționat prin înțelegerea intervenită între părți) - vânzarea fiind concretizată in acest sens prin contractul autentificat sub nr. 1175/19.11.2009 la BNP D. P. - Bușteni ( f 11-14).
Pentru considerentele de fapt si de drept expuse, prima instanță a constatat că in masa partajabilă nu sunt bunuri care să fie supuse împărțelii, dispunând respingerea ca neîntemeiate atât a acțiunii principale, cât si a cererii reconvenționale. S-a considerat că probatoriul cu expertize de specialitate – asupra căruia fusese prorogată pronunțarea – a rămas fără obiect.
In raport de soluția ce se va pronunța si de disp. art. 274 Cod pr. civilă au fost compensate cheltuielile de judecată.
Împotriva acestei sentințe, în termen legal, a declarat apel reclamanta-pârâtă F. M., solicitând desființarea în parte a hotărârii atacatae și, pe fond, admiterea acțiunii principale.
În motivarea cererii de apel, apelanta a susținut că, în ceea privește TRANZACȚIA încheiată la data de 18.11.2009 ce a stat la baza pronunțării sentinței civile nrAl/HM.2010 a Judecătoriei Sector 3 urmează a se constata că nu poate fi acordată eficiență juridică clauzelor acesteia față de obiectul cauzei deduse judecății
Conform art. 1704 cod civil 1864 (în vigoare la data încheierii tranzacției), Tranzacția este un contract prin care părțile termina un proces început sau preantampina un proces ce se poate naște prin concesii reciproce, constând în renunțări reciproce la pretenții sau la prestații noi săvârșite ori promise de o parte în schimbul renunțării de
către cealaltă parte la dreptul care este litigios ori îndoielnic.
Prin urmare Tranzacția presupune: existența uni drept litigios și îndoielnic, adică de natură a da naștere unui proces; intenția părților de a pune capăt litigiului existent sau de preîntâmpina nașterea unui litigiu; existența unor concesii reciproce. (F. D. - Contracte Civile și Comerciale Editura Lumina Lex 1993pg.245)
În raport de dispozițiile art.1704 cod civil 1864, apelanta a considerat că tranzacția încheiată la 18.11.2009 nu are efect extinctiv în ceea ce privește drepturile și obligațiile ce formează obiectul prezentei cauze întrucât acest contract a fost încheiat cu privire la alte bunuri ce formau obiectul unui alt litigiu astfel că suntem în situația expres reglementată de art.1704 cod civil 1864 în sensul că prin tranzacția încheiată părțile au terminat un proces început.
Așa cum rezultă din cuprinsul actului, obiectul tranzacției 1-a constituit bunurile dobândite de F. E. și F. M. în timpul căsătoriei respectiv: apartamentul situat în București, . .. 1 . sector 3; apartamentul situat în București, ..104 . . și apartamentul situat în București, ..19 . scetor 2.
Față de precizarea expresă din tranzacție "înțelegem să împărțim bunurile realizate în timpul căsătoriei respectiv " după care au fost individualizare în contract cele trei apartamente indicate mai sus - încheierea acestuia nu are un efect extinctiv cu privire la alte bunuri, clauza finală "înțelegem să stingem orice litigiu cu privire la bunurile dobândite de noi în timpul căsătoriei" având eficiență exclusivă numai cu privire la bunurile ce au format obiectul litigiului încheiat prin această tranzacție.
Efectul extinctiv al tranzacției cu privire la drepturile și obligațiile ce formează obiectul prezentului dosar ar fi operat numai în situația în care prin tranzacția încheiată părțile ar fi inserat în mod general sintagma bunurile dobândite în timpul căsătoriei fară a le individualiza și fără a intenționa ca prin încheierea contractului să stingă litigiul existent pe rolul Judecătoriei Sector 3 București.
Contractul de Tranzacție nu poate fi interpretat în sensul că părțile au renunțat cu privire la orice acțiuni viitoare referitoare la alte bunuri dobândite în timpul căsătoriei în afara celor precizate în tranzacție întrucât renunțările sunt de strictă interpretare iar tranzacția încheiată privește exclusiv stingerea drepturilor și obligațiilor cu privire la bunurile descrise în aceasta în scopul stingerii litigiului ce a fost înregistrat pe rolul Judecătoriei sector 3 București.
Obiectul prezentului dosar nu vizează formularea de noi pretenții cu privire la drepturile stinse prin tranzacție întrucât așa cum am arătat efectul extinctiv al acesteia se limitează exclusiv la bunurile indicate în aceasta.
Prin adoptarea acestui argument instanța de fond revine practic, pe cale incidentală asupra hotărârii luate prin încheierea din 06.09.2012 prin care a respins excepția autorității de lucru judecat invocată de pârâtul reclamant prin întâmpinare, încheiere prin care s-a reținut că nu este îndeplinită condiția triplei identități în prezenta cauză și cea soluționata prin TRANZACȚIA încheiată la data de 18.11.2009 ce a stat la baza pronunțării sentinței civile nr.41/11.01.2010 a Judecătoriei Sector 3.
Cel de-al doilea argument reținut de instanța de fond în considerentele hotărârii atacate urmează a fi înlăturat întrucât pe parcursul soluționării cauzei nu s-a pus în discuție eroarea asupra lucrului vândut, mai precis eroarea privind stadiul de execuție al construcției, cu consecințe asupra valabilității contractului de vânzare/cumpărare autentificat sub nr.1175/19.11.2009 încheiat între F. E. și F. M. în calitate de, vânzători și F. EduardAlbert în calitate de cumpărător, caz în care s-ar fi putut avea în vedere propria turpitudine a reclamantei
Obiectul cererii de chemare în judecată îl formează partajarea bunului comun dobândit în timpul căsătoriei respectiv a imobilului construcție compus din casă de locuit și anexe gospodărești situat în orașul Bușteni ., județul Prahova, solicitarea avînd drept temei faptul că obiectul contractului de vânzare-cumpărare sus menționat 1-a format exclusiv cele două terenuri și fundația edificată pe acestea, nu și construcția supusă partajării.
Administrarea de probatorii pe aspectul stadiului de edificare a construcției supuse partajării a avut drept scop dovedirea că aceasta a fost construită în timpul căsătoriei și ca atare intră sub regimul comunității de bunuri.
întrucât instanța a fost investită cu o acțiune de partaj privind construcția edificată pe terenul situat în Bușteni . A jud.Prahova la soluționarea cauzei trebuiau stabilite 2 aspecte dacă bunul în litigiu a fost dobândit în timpul căsătoriei și dacă a ieșit sau nu din patrimoniul celor doi soți.
Față de faptul că imobilul a fost dobândit în timpul căsătoriei instanța reține că acest lucru este real (fila 8 alin.3 din considerente) dar că acesta a ieșit din patrimoniul soților prin înstrăinare către fiul lor.
Din situația juridică a imobilului în litigiu rezultă fără echivoc că acesta este bun comun al soților F. E. și F. M., dobândit prin construire în timpul căsătoriei și nu a ieșit niciodată din patrimoniul lor prin înstrăinare către F. E. A., din cuprinsul contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.1175/19.11.2009 rezultând fără echivoc că ceea ce s-a înstrăinat este doar terenul și fundația CI, iar acest contract nu a fost desființat astfel că, clauzele acestuia cu privire la obiect și voința reală a părților nu pot fi interpretate în prezenta cauză.
În ceea e privește situația juridică a imobilului situat în orașul Bușteni, ., județul Prahova apelanta a susținut că trebuie să se rețină că prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.231/20.03.2001 de Birou Notarului Public D. P., F. E. și F. M. în calitate de cumpărători au dobândit de la vânzătorii C. D. și C. A. fundația situată pe terenul în suprafață de 300 mp situat la adresa menționată mai sus, teren pentru care la momentul înstrăinării soții C. dețineau un drept de concesiune. Ulterior terenul concesionat în suprafață de 303,04 mp și un alt teren în suprafață de 127 mp au fost dobândite în proprietate de F. E. și F. MAREA prin cumpărare de la orașul Bușteni conform contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.232/13.03.2006.
C. D. și C. A. au dobândit fundația prin edificare în timpul căsătoriei în baza autorizației de construire nr.83/27.12.2000 eliberată de Primăria Orașului Bușteni, autorizație ce a fost transmisă către cumpărătorii F. E. și F. M. în vederea continuării lucrărilor.
Prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.1175/19.11.2009 de Birou Notarului Public D. P., F. M. și F. E. au transmis dreptul de proprietate asupra terenului situat în Bușteni, . A și asupra fundației CI, edificată pe acesta către F. E. A..
Ulterior, prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.1441/21.09.2011 de BNP M. E., F. E. A. retransmite dreptul de proprietate asupra terenului din ., oraș Bușteni și asupra fundației CI, edificată pe acesta către F. E..
Pentru soluționarea cauzei urmează a se constata caracterul de bun comun al imobilului construcție compus din casă de locuit și anexe gospodărești situat în orașul Bușteni, . întrucât acesta a fost edificat în timpul căsătoriei și prin contractele succesive de vânzare-cumpărare nu a ieșit niciodată din patrimoniul soților; din conținutul contractelor rezultînd fără echivoc că ceea ce s-a transmis este exclusiv terenul și fundația edificată pe acesta nefiind transmisă și preluată de către cumpărătorul F. E. A. autorizația de construire emisă de Primăria Bușteni pentru construcția în litigiu.
Pe parcursul soluționării cauzei pârâtul-reclamant a avut o atitudine oscilantă susținând inițial prin întâmpinare că la data vânzării imobilului către F. E. A. nu exista o casă de locuit pe teren, existând numai o fundație așa cum rezultă din cuprinsul contractului de vânzare-cumpărare. Totodată se precizează de către pârât prin întâmpinare că vânzarea este ulterioară desfacerii căsătoriei dintre F. E. și F. M. (8.04.2009) și anterioară partajului parțial soluționat prin sentința civilă nr.41/11.01.2010 a Judecătoriei sector 3, perioadă în care construcția casă de locuit și anexe gospodărești nu exista pe teren, (fila 3 din întâmpinare).
Prin probatoriul administrat de către pârât, respectiv interogatoriu și martori se încearcă acreditarea ideii că și în situația în care construcția ar fi fost edificată în timpul căsătoriei aceasta ar fi fost realizată cu surse proprii de către pârâtul-reclamant tară nicio contribuție din partea soției sale.
Pentru a se reține caracterul de bun comun al construcției în litigiu, urmează a se constata că aceasta a fost edificată în timpul căsătoriei situație ce rezultă fără putință de tăgadă din administrarea probei cu acte.
Inițial ridicarea construcției pe fundația cumpărată de soții F. de la soții C. s-a realizat în baza autorizației de construire nr.83/27.12.2000 eliberată de Primăria orașului Bușteni, preluată de cumpărători prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.231/20.03.2001 prin care s-a autorizat executarea lucrărilor de CONSTRUIRE LOCUINȚĂ P+E pe terenul situat în orașul Bușteni . în baza proiectului elaborat de arhitect B. V..
In anul 2005 construcția era ridicata „la roșu" având un regim de înălțime P+E+M aspect ce rezulta din memoriul de arhitectura
întocmit de Biroul Individual de Arhitectura O. M..
In cuprinsul acestui memoriu se precizează faptul că acea construicție era ridicată la roșu, are un regim de înălțime P+E+M și prezintă abateri de la proiectul inițial constând în apariția mansardei, modificarea anumitor goluri și compartimentări, eventuale probleme legate de structura de rezistență. Acest memoriu de arhitectură a fost întocmit în anul 2005 la solicitarea Beneficiarului F. E. și avea ca obiect „terminarea lucrărilor de construire pentru locuință unifamilială P+E+M".
Acest memoriu de arhitectura face parte integranta din proiectul nr.15/2005 care a stat la baza autorizației de construire nr.196/9.09.2006 eliberata de Primăria orașului Bușteni la cererea Beneficiarului F. E..
Întreaga documentație cuprinsă în Proiectul nr.15 faza PAC este vizată spre neschimbare de Primăria Bușteni cu mențiunea pe această avizare „VIZAT SPRE NESCHIMBARE; Anexă la Autorizația de construire nr. 196/18.09.2006."
De reținut că din această documentație face parte planșa foto intitulată „IMAGINI SITUAȚIE EXISTENTĂ în anul 2005" din care rezultă că la acea dată construcția casa de locuit și anexa era edificată necesitând doar lucrări de finisaj.
In baza documentației sus amintite a fost emisă autorizația de construire nr.196/19.09.2006 care privea exclusiv terminarea lucrărilor de construire pentru locuința unifamilială P+E+M, branșament electric, împrejmuire teren.
Din cuprinsul acestor înscrisuri rezultă fără echivoc că, construcția casă de locuit și anexe a fost edificată în perioada 2001 - 2008, deci în timpul căsătoriei foștilor soți F. și nu a ieșit niciodată din patrimoniul acestora printr-un act translativ de proprietate, astfel că este dovedit caracterul de bun comun al construcției cu consecința admiterii acțiunii de partaj.
Aspectele dovedite cu înscrisurile de care am făcut vorbire mai sus se coroborează și cu celelalte probe administrate în cauză, respectiv extrasul de pe GOOGLE din care rezultă că la data de 1.03.2008 a fost înscris site-ul www.casaemilian.ro cu textul „Pensiunea Casa E., 4stele, de pe Valea Prahovei, stațiunea Bușteni, cartier Poiana Țapului. Site de prezentare."
Totodată, se coroborează cu depozițiile martorilor reclamantei numiții O. M. și E. C. și martora pârâtului numita Listea M. care precizează, contrar susținerilor părții în favoarea căreia a depus mărturie că „acum 2-3 ani casa era terminată pe exterior".
In acest sens sunt și planșele foto depuse la dosarul cauzei care evidențiază stadiul fizic al construcției în decembrie 2006 și ianuarie 2008, putându-se constata că era vorba despre o casă locuibilă.
In vederea finalizării lucrărilor la construcția în litigiu la data de 21.06.2006 F. E. a solicitat la Raiffeisen Bank prin cererea nr.50 un credit pentru construire de imobile în valoare de 124.327 RON, imobilul finanțat fiind situat în orașul Bușteni . proprietatea lui F. E. și F. M.,
Urmare acestei cereri și a documentației anexate la data de 8.08.2006 a fost încheiat contractul de credit nr.RFI_ între Raiffeisen Bank SA, F. E. în calitate de împrumutat și F. M. în calitate de codebitor.
După desfacerea căsătoriei și partajul parțial privind imobilele din București, mai exact începând din februarie 2010 creditul este rambursat exclusiv numai de către reclamantă situație dovedită cu chitanțele descărcătoare emise în acest sens de bancă.
Nu se poate reține susținerea pârâtului referitoare la faptul că creditul contractat ar fi fost de nevoi personale întrucât din actele comunicate instanței de către bancă ca fiind cele din dosarul de credit nr. RFI_ rezultă că împrumutul a fost acordat pentru lucrările de construire la imobilul în litigiu.
Față de conținutul dosarului de credit din care rezultă că este vorba de o finanțare a lucrărilor de construire a imobilului în litigiu suntem în prezența unei dovezi scrise în ceea ce privește destinația creditului. Pe cale de consecință nu se poate reține susținerea pârâtului în sensul că destinația creditului a fost de achiziționare a imobilului, apartament situat în București ..19, ., sector 2 dobândit de F. E. și F. M. prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.2671/11.09.2007.
Din situația prezentată rezultă că imobilul construcție compus din casă de locuit și anexe situat în oraș Bușteni ., jud.Prahova este bun comun al lui F. E. și F. M. dobândit cu titlu de construire în timpul căsătoriei, perioada de edificare Fiind 2001-2008.
2.1n ceea ce privește cota de contribuție a celor doi foști soți la dobândirea bunului comun urmează a se reține o contribuție egală.
Din înscrisurile depuse la dosarul cauzei, (cărți de muncă, adeverințe de salarii, etc.) rezultă că în timpul căsătoriei ambii soți au realizat venituri din salarii, iar în ceea ce o privește pe reclamantă în ultima perioadă aceasta avea calitatea de asociat unic și administrator la . EXPORT SRL. Totodată la stabilirea cotei de contribuție urmează a fi luată în considerare și munca femeii în gospodărie.
Nu se poate reține apărarea pârâtului în sensul că a fost singurul care a realizat venituri în familie întrucât acesta a fost bugetar, angajat al MAI -comisar de poliție- funcție din care nu putea să realizeze venituri care să-i permită să achiziționeze în perioada căsătoriei cu pârâta 3 apartamente în București: 1 apartament în . în . apartament în . teren Ia Bușteri, să edifice construcția casă de locuit și anexe gospodărești pe terenul din Bușteni, să susțină . EXPORTSRL, să achiziționeze în anul 2008 cu suma de 25.000 Euro autoturismul marca MERCEDES, să întrețină soția și copilul, să plătească salariul a trei menajere angajate permanent. La dosarul cauzei există înscrisuri care dovedesc cuantumul salariului încasat de pârât și care în mod evident nu putea să acopere sumele necesare achiziționării bunurilor și întreținerii familiei.
Față de acest ultim aspect apreciem că depoziția martorului Sănauțeanu C. propus de pârât urmează a fi înlăturată întrucât este contrazisă de înscrisurile dosarului.
Având în vedere considerentele invocate prin raportare la dispozițiile art.339 și 343 cod civil în speță a fost dovedită calitatea de bun comun a construcției în litigiu și, totodată faptul că face parte din masa partajabilă întrucât, așa cum rezultă din situația juridică descrisă mai sus nu a ieșit din patrimoniul părților prin actul translativ de proprietate, obiectul vânzării fiind terenul și fundația edificată pe acesta nefiind transmisă și preluată de către cumpărătorul F. E. A. autorizația de construire emisă de Primăria Bușteni pentru construcția în litigiu.
La rândul său, împotriva același sentințe, a declarat apel și pârâtul-reclamant F. E., fără a depune, însă, și memoriul de motivare a acestei căi de atac.
Apelurile au fost înregistrate pe rolul Tribunalului Prahova sub același număr unic de dosar, iar apelantul-pârât-reclamant a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea căii de atac declarate de F. M., susținând, în esență, că în masa partajabilă nu sunt bunuri care să fie supuse împărțelii, deoarece, prin tranzacția încheiată la data de 18.11.2009, părțile s-au înțeles să stingă orice litigiu, prezent sau viitor, cu privire la toate bunurile dobândite în cursul căsătoriei și, în plus, imobilul din Bușteni a fost înstrăinat copilului rezultat din căsătoria acestora în integralitatea sa.
La data de 23.05.2013, apelantul-pârât-reclamant a depus, personal, la dosar, prin registratura instanței, o cerere de renunțare la judecarea propriului apel, arătând că înțelege să achieseze la hotărârea pronunțată de Judecătoria S..
La termenul de judecată din 29.05.2013, considerând că aspectul timbrajului are prioritate, tribunalul a invocat din oficiu excepția de netimbrare a apelului declarat de apelantul-pârât-reclamant, pe care a pus-o în discuția părților.
Prin încheierea pronunțată la 05.06.2013, a fost admisă excepția invocată din oficiu, rațiunile acestei soluții fiind pe larg expuse în considerentele respectivei încheieri (filele 68 – 69 dosar apel), motiv pentru care, prin prezenta decizie, dând eficiență prevederilor art. 21 alin. (3) din Legea nr. 146/1997 coroborate cu art. 3 din O.G. nr. 32/1995, tribunalul va anula apelul declarat de F. E. împotriva sentinței civile nr. 131/07.02.2013 pronunțată de Judecătoria S., ca fiind netimbrat.
Examinând sentința atacată, prin prisma motivelor de apel formulate de reclamanta-pârâtă F. M., dar și a dispozițiilor legale incidente, tribunalul apreciază că această cale de atac este nefondată pentru considerentele ce urmează a fi expuse.
În esență, demersul judiciar promovat de apelanta F. M. pe calea acțiunii principale are natura juridică a unui partaj suplimentar de bunuri comune, în condițiile în care, prin sentința civilă nr. 41/11.01.2010 pronunțată de Judecătoria Sectorului 3 București, irevocabilă la data de 06.04.2010 (filele 17 – 19 dosar fond), s-a luat act de tranzacția intervenită între părți cu privire la partajarea bunurilor dobândite de cei doi foști soți în timpul căsătoriei, tranzacție ce a fost consfințită de instanța investită, în conținutul în care a fost redactată (filele 408 – 409 dosar fond).
Din analiza conținutului acestei tranzacții rezultă că părțile au partajat, prin bună învoială, cele trei apartamente dobândite în timpul căsătoriei, F. E. primind în deplină proprietate și posesie apartamentul nr. 7 din București, ., ., ., iar F. M. apartamentul nr. 43 situat în București, .. 104, ., . și apartamentul nr. 22 situat în București, .. 19, ..
Totodată, copartajanții au declarat că înțeleg să stingă orice litigiu cu privire la bunurile pe care le-au dobândit în timpul căsătoriei.
În mod indubitabil, contractul de tranzacție, odată încheiat, împiedică părțile să formuleze din nou pretenții cu privire la drepturile stinse sau recunoscute în cuprinsul său, având efect extinctiv, așa cum în mod corect a reținut și prima instanță, în condițiile în care respectiva convenție are caracter obligatoriu pentru persoanele între care a intervenit, potrivit dispozițiilor art. 969 din Codul civil vechi.
Cu toate acestea, tribunalul subliniază faptul că efectele tranzacției intervenite între foștii soți în cadrul dosarului nr._/301/2009 al Judecătoriei Sectorului 3 București nu se pot extinde și asupra celorlalte bunuri comune, astfel încât, de principiu, este admisibilă acțiunea unuia dintre aceștia privind împărțeala suplimentară, pe cale judecătorească, a acelor bunuri dobândite în timpul căsătoriei la care nu se referă tranzacția (în acest sens, decizia nr. 5599/2001 a Curții Supreme de Justiție, Secția Civilă).
Instanța de apel consideră că este necesar să se raporteze la obiectul cererii de chemare în judecată înregistrate sub nr._/301/2009 la Judecătoria Sectorului 3 București, așa cum acesta rezultă din considerentele sentinței civile nr. 41/11.01.2010, F. E., în calitate procesuală de reclamant, solicitând, în contradictoriu cu F. M., să se pronunțe o hotărâre prin care să se dispună partajarea bunurilor comune dobândite în cursul căsătoriei, conform tranzacției depuse la dosar.
Reținând și faptul că data înregistrării la instanța indicată coincide cu data încheierii tranzacției în discuție, tribunalul apreciază că este de domeniul evidenței că mențiunea inserată la finalul contractului consfințit prin sentința nr. 41/2010, în sensul că părțile înțeleg să stingă orice litigiu cu privire la bunurile dobândite în timpul căsătorie, nu poate fi interpretată decât în sensul că această manifestare de voință vizează doar acele bunuri asupra cărora s-a tranzacționat.
Prin urmare, tribunalul înlătură, din considerentele sentinței supuse controlului judiciar, argumentele referitoare la efectul extinctiv al tranzacției intervenite la 18.11.2009 între părți, consfințită prin sentința civilă nr. 41/11.01.2010 a Judecătoriei Sectorului 3 București, efect care nu se întinde și asupra imobilului construcție compus din casa de locuit și anexe gospodărești situat în Orașul Bușteni, ., jud. Prahova, a cărui partajare nu s-a solicitat în cadrul primului dosar de partaj bunuri comune.
Cu toate acestea, eliminarea acestor argumente nu este de natură a antrena schimbarea sau anularea hotărârii primei instanțe, deoarece soluția finală este corectă, atât timp cât bunul imobil solicitat a fi împărțit prin acțiunea principală nu (mai) are natura juridică a unui bun comun la data înregistrării cererii de partaj suplimentar. Sub aspectul bunurilor pretinse ca fiind comune prin cererea reconvențională depusă de F. E., tribunalul reține că măsura respingerii acestei cereri dispusă prin sentința Judecătoriei S. nu poate fi analizată în fond, atât timp cât apelul declarat de această parte a fost anulat ca netimbrat.
Astfel, potrivit art. 30 din Codul familiei, bunurile dobândite în timpul căsătoriei de oricare dintre soți sunt, de la data dobândirii lor, bunuri comune ale soților. Bunurile dobândite înainte de încheierea căsătoriei sau după data încetării sau desfacerii acesteia de către unul dintre soți nu sunt comune.
În cauză, judecătorul fondului a apreciat, în mod corect, că imobilul situat în Bușteni, ., jud. Prahova, a ieșit din patrimoniul comun al foștilor soți prin contractul de vânzare-cumpărare, autentificat sub nr. 1175/19.11.2009 la Biroul Notarilor Publici Asociați D. P. și M. C. I. (filele 11 – 14 dosar fond).
Potrivit clauzelor acestui act autentic de vânzare-cumpărare, F. E. și F. M. au transmis, în favoarea către fiul lor, F. E. A. dreptul de proprietate asupra imobilului situat în intravilanul Orașului Bușteni, compus din terenul în suprafață de 303,04 mp, împreună cu fundația C1 situată pe acesta, în suprafață construită de 122,65 mp, precum și din terenul în suprafață de 127 mp, toate aceste bunuri fiind intabulate în cartea funciară.
Atât timp cât apelanta-reclamantă-pârâtă a fost parte în contractul identificat anterior, act juridic ce se bucură de prezumția de validitate, fără a se fi invocat sau dovedit incidența vreunei cauze de nulitate absolută sau relativă, tribunalul apreciază că F. M. nu poate pretinde, pe calea prezentului demers judiciar, că, în realitate, cei doi foști soți nu ar fi dispus și de dreptul de proprietate asupra construcției existente pe terenul în litigiu.
Deși este corectă susținerea acestei părți, potrivit căreia, la data încheierii actului de vânzare-cumpărare, construcția depășise, ca fază de execuție, nivelul fundației, aspect ce rezultă din coroborarea memoriului de arhitectură, întocmit de Biroul Individual de Arhitectură O. M. (filele 365 – 380 dosar fond), cu depozițiile martorilor O. M., E. C. și Listea M., totuși, în virtutea principiului interpretării contractului de vânzare-cumpărare, autentificat sub nr. 1175/19.11.2009 la Biroul Notarilor Publici Asociați D. P. și M. C. I., conform voinței interne sau reale a părților, reglementat de art. 977 Cod civil vechi, este de domeniul evidenței că respectiva construcție a fost înstrăinată de către foștii soți fiului lor în stadiul în care se găsea.
Esențială în sprijinul acestei interpretări a clauzelor actului autentic indicat este recunoașterea expresă a apelantei-reclamante care, la interogatoriul propus de apelantul-pârât, a arătat că înțelegerea părților a fost să îi vândă lui F. E. A. atât terenul, cât și casa (răspunsul la întrebarea nr. 2 – filele 176 – 181 dosar fond).
Practic, vânzarea-cumpărarea construcției a fost împiedicată de inexistența procesului-verbal de recepție finală a lucrărilor de construire, ceea ce constituia un impediment pentru intabularea dreptului de proprietate asupra respectivului bun imobil, în baza autorizației de construire obținându-se doar înscrierea în cartea funciară a dreptului de proprietate asupra fundației, iar aspectul legat de încheierea contractului de credit cu S.C. Raiffeisen Bank S.A. pentru suma de_,88 lei nu este de natură a influența soluția dată în prezenta cauză, chiar dacă apelanta este aceea care rambursează ratele aferente respectivului împrumut.
În aceste condiții, împrejurarea că, prin contractul de vânzare-cumpărare, autentificat sub nr. 1441/21.09.2011 la Biroul Notarilor Publici Asociați M. E. și M. A., F. E. A. a vândut apelantului-pârât imobilul dobândit prin contractul autentificat sub nr. 1175/19.11.2009, nu este de natură a reactiva dreptul de proprietate comună al părților asupra acelui bun, care a intrat în patrimoniul lui F. E., devenind proprietatea sa exclusivă.
Față de aceste argumente, tribunalul, în baza art. 296 cod procedură civilă, va respinge apelul declarat de reclamanta-pârâtă împotriva sentinței nr. 131/2013 a Judecătoriei S., ca fiind nefondat, cu precizarea că mențiunea inserată la finalul motivelor de apel „probe – acte, interogatoriu, martori, expertiză tehnică construcții” nu poate fi considerată ca reprezentând o cerere de refacere sau de completare a probatoriului administrat la prima instanță, în lipsa altor precizări, dar și față de faptul că, în fața instanței de control judiciar, nu s-a susținut o asemenea cerere.
În baza art. 274 coroborat cu art. 276 Cod procedură civilă, tribunalul constată că nu poate fi primită cererea apelantei de acordare a cheltuielilor de judecată efectuate în apel, în condițiile în care calea de atac declarată va fi respinsă. În ceea ce îl privește pe apelantul-pârât, instanța constată că nici măcar nu a dovedit existența și cuantumul cheltuielilor de judecată pretinse, astfel încât instanța va respinge cererile ambelor părți cu acest obiect.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Anulează apelul declarat de apelantul-pârât-reclamant F. E., împotriva sentinței civile nr.131/7.02.2013, pronunțată de Judecătoria S., ca fiind netimbrat.
Respinge apelul declarat de apelanta-reclamantă-pârâtă F. M., domiciliată în București, .. 104, ., ., împotriva sentinței civile nr.131/7.02.2013, pronunțată de Judecătoria S., în contradictoriu cu apelantul-pârât-reclamant F. E., domiciliat în București, ., .. 1, ., sector 3, și cu reședința în Bușteni, ., jud. Prahova,ca fiind nefondat.
Respinge cererile părților de acordare a cheltuielilor de judecată.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică azi, 13.11.2013.
Președinte,Judecător,
P.-A. A. Ș. O. C.
Grefier,
N. L. E.
Operator de date cu caracter personal nr. 5595
Red./Tehnored. PAA
4 ex/31.03.2014
D. f._ - Judecătoria S.
J. f. P. R.
| ← Pensie întreţinere. Decizia nr. 63/2013. Tribunalul PRAHOVA | Pensie întreţinere. Decizia nr. 676/2013. Tribunalul PRAHOVA → |
|---|
