Validare poprire. Decizia nr. 207/2013. Tribunalul PRAHOVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 207/2013 pronunțată de Tribunalul PRAHOVA la data de 04-04-2013 în dosarul nr. 4289/281/2011*
ROMÂNIA
TRIBUNALUL P. - SECȚIA I CIVILĂ
DOSAR NR._
DECIZIA CIVILĂ NR. 207
Ședința publică din data de 04.04.2013
PREȘEDINTE: F. L. ȘALAR
JUDECĂTOR: L. C. D.
GREFIER: A. Ș. P.
Pe rol fiind soluționarea apelurilor declarate de apelanta - creditoare ., cu sediul în municipiul București, sector 4, .. 16, ., cam. 809 și respectiv, de apelanta ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE A M. PLOIEȘTI și apelanta – terț poprit T. M. PLOIEȘTI, ambele cu sediul în municipiul Ploiești, .. 22, județul P., împotriva sentinței civile nr._ din 20.12.2012 pronunțată de Judecătoria Ploiești – Secția Civilă, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul – petent B.E.J. M. M. A., cu sediul în municipiul Ploiești, .. 11, ., județul P..
La apelul nominal făcut în ședința publică, au răspuns apelanta - creditoare, reprezentată de avocat I. N. A., în substituire pentru avocat G. A. C., precum și apelanta și apelanta - terț poprit, ambele reprezentate de consilier juridic M. I. M., lipsind intimatul - petent.
Procedura de citare este neîndeplinită cu apelanta - creditoare, întrucât dovada de îndeplinire a procedurii de citare a fost restituită la dosar cu mențiunea „mutat”, dar procedura de citare se acoperă prin prezența apărătorului său în instanță.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează că s-au depus la dosar, prin serviciul registratură: la data de 25.03.2013, întâmpinare formulată de apelanta – creditoare fata de apelul declarat de apelantă; la data de 03.04.2013, din partea apelantelor Administrația Finanțelor Publice a M. Ploiești - T. M. Ploiești, întâmpinare la apelul declarat de apelanta - creditoare, precum și un răspuns la întâmpinarea formulată de apelanta - creditoare, după care:
Apărătorul apelantei - creditoare și respectiv, reprezentantul apelantei și al apelantei - terț poprit, pe rând, depun la dosar împuternicire avocațială și delegația de substituire și respectiv, delegație.
Tribunalul constată că se acoperă lipsa de procedură cu apelanta - creditoare.
La interpelarea instanței, apărătorul apelantei - creditoare, arată că adresa sediului este in municipiul București, sector 4, .. 16, ., cam. 809.
Tribunalul pune în vedere apelantei - creditoare, prin apărător, ca în situația în care a intervenit vreo schimbare în ceea ce privește adresa de sediu, să depună la dosar, dovezi în acest sens, in caz contrar, urmând ca actele de procedură să se facă la adresa susmenționată.
De asemenea, tribunalul pune în discuție recalificarea căii de atac din apel în recurs.
Reprezentantul apelantei și al apelantei - terț poprit, având cuvântul, față de faptul că obiectul cauzei este validare poprire, consideră că, calea de atac este cea a apelului. Precizează că dosarul este in rejudecare.
Apărătorul apelantei - creditoare, având cuvântul, arată că susține aceleași motive. Arată că, calea de atac este apelul, pentru aceleași considerente.
Tribunalul apreciază că, calea de atac este apelul, în raport de decizia Curții de Apel Ploiești, prin prisma puterii de lucru judecat a considerentelor deciziei instanței superioare de control judiciar.
La interpelarea instanței, apărătorul apelantei – creditoare învederează că apelul vizează cheltuielile de judecată, astfel că este scutit de la plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
Tribunalul constată că ambele apeluri sunt scutite de la plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar. De asemenea, comunică apelantei - creditoare, prin apărător, câte un exemplar al întâmpinării și al răspunsului la întâmpinare depuse la dosar de apelantă și apelanta - terț poprit.
Reprezentantul apelantei și al apelantei - terț poprit, având cuvântul, în ceea ce privește întâmpinarea și răspunsul la întâmpinare, precizează că acestea sunt formulate de ambele apelante pe care le reprezintă.
Tribunalul acordă cuvântul cu privire la excepția inadmisibilității invocată de apelanta - creditoare prin întâmpinare, precum și în dezbaterea apelurilor:
Reprezentantul apelantei și al apelantei - terț poprit, având cuvântul, solicită respingerea excepției invocate. Arată că instituția nu a solicitat introducerea altei părți, ci a criticat faptul că instanța de fond nu a înțeles în ceea ce privește dispozițiile art. 38 alin. 1 din Codul de procedură fiscală, privind schimbarea sediului social, în sensul că organul competent este cel unde și-a schimbat sediul social. Solicită respingerea excepției invocate, arătând că au datorii la buget. Pe fond, solicită admiterea apelului formulat de aceștia.
Apărătorul apelantei - creditoare, având cuvântul, în ceea ce privește excepția invocată, o apreciază întemeiată și solicită admiterea acesteia ca atare. Astfel, urmare a motivelor de apel formulate de apelantă, arată că se reiterează cererea de introducere în cauză și solicită respingerea apelului ca inadmisibil. Mai mult, arată că nu se poate schimba calitatea părților în calea de atac a apelului. Arată că se încearcă amestecarea litigiilor și precizează că este un litigiu civil. De asemenea, arată că hotărârea pronunțată de instanța de fond, în acest sens, este temeinică și legală și solicită menținerea acesteia ca atare. Solicită cheltuieli de judecată în apel. De asemenea, solicită admiterea apelului său și schimbarea în parte a sentinței atacate, arătând că nu s-au făcut aprecieri asupra muncii apărătorului. De asemenea, solicită cheltuieli de judecată și depune la dosar, în copie, factura în acest sens.
Reprezentantul apelantei și al apelantei - terț poprit, având cuvântul, față de apelul formulat de apelanta - creditoare, solicită respingerea acestui apel, întrucât instanța de fond motivează în clar și detaliat de ce s-a redus acel onorariu. Arată că este un litigiu civil, iar procedura fiscală se aplică pentru restituirea sumei. Precizează că trebuie aplicată procedura fiscală. Mai mult, arată că este necesară această arondare a agentului economic la organul fiscal de care aparține, iar restituirea se face conform codului de procedură fiscală.
T R I B U N A L UL:
Deliberând asupra apelurilor de față, constata următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Ploiești la data de 04.10.2011, sub nr._, petentul Biroul Executorului Judecătoresc M. M. A. a solicitat, pentru creditoarea S.C. C. P. S.A. și în contradictoriu cu debitoarea Direcția Generală a Finanțelor Publice P. și cu terțul poprit Administrația Financiară și T. Ploiești, validarea popririi înființată prin adresa de poprire din data de 09.11.2010, emisă de Biroul Executorului Judecătoresc M. M. A. în dosarul de executare nr. 120/2010, în limita debitului de 71.738 lei.
În motivarea cererii, petentul a arătat, în esență, că prin sentința civilă nr. 416/30.06.2009 pronunțată de Tribunalul P. – Secția Comercială și de C. Administrativ II în dosarul nr._, debitoarea a fost obligată la plata către creditoare a sumei de 64.123 lei, executarea silită în baza acestui titlu executoriu fiind încuviințată prin încheierea Judecătoriei Ploiești pronunțată în dosarul nr._ .
A mai precizat petentul că, la data de 09.11.2010, s-a instituit poprirea asupra conturilor deschise la T. Ploiești de către debitoare pentru suma de 64.123 lei, la care se adaugă cheltuieli de executare, având în vedere că aceasta nu și-a îndeplinit obligația de plată a sumei de bani stabilită prin titlul executoriu menționat.
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 339 Cod procedura civila.
Cererea a fost legal timbrată cu taxa judiciară de timbru de 10 lei și timbru judiciar de 0,30 lei.
Deși legal citați, terțul poprit și debitoarea nu au formulat întâmpinare și nu s-au prezentat la judecarea cauzei.
La solicitarea petentului, în cauză, a fost administrată proba cu înscrisuri.
Prin sentința civilă nr. 4822/03.05.2011 pronunțată de Judecătoria Ploiești în dosarul nr._ 2012, s-a admis cererea de validare a popririi formulată de către petentul Biroul Executorului Judecătoresc M. M. A. în contradictoriu cu debitoarea Administrația Financiară și terțul poprit T. M. Ploiești, dispunându-se validarea popririi înființată la cererea creditoarei S.C. C. P. S.A. asupra creanțelor pe care terțul poprit T. M. Ploiești le datorează debitorului D.G.F.P. P. și obligându-se terțul poprit la plata către creditoare a sumelor pe care le datorează debitorului, în limita debitului de 71.738 lei.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel Administrația Financiară a Finanțelor Publice Ploiești, care a fost respins prin decizia civilă nr. 16/18.01.2012 pronunțată de Tribunalul P. – Secția I civilă în dosarul nr._ 2012.
Decizia menționată a fost atacată cu recurs de către Administrația Financiară a Finanțelor Publice Ploiești, acesta fiind soluționat prin decizia civilă nr. 2911/17.09.2012 pronunțată de Curtea de Apel Ploiești – Secția I civilă în dosarul nr._ 2012, prin care instanța de control judiciar a admis recursul și a casat decizia civilă nr. 16/18 ianuarie 2012 pronunțată de Tribunalul P. și sentința civilă nr. 4822/3 mai 2011 pronunțată de Judecătoria Ploiești, cauza trimițându-se spre rejudecare către Judecătoria Ploiești.
Pentru a dispune astfel, instanța de recurs a reținut că instanța de fond a pronunțat o hotărâre nelegală, care, în mod greșit, a fost validată de către instanța de apel, având în vedere că debitoarea Direcția Generală a Finanțelor Publice P., menționată în titlul executoriu, nu a fost citată la judecarea în fond a cauzei.
Astfel, cauza a fost reînregistrată pe rolul Judecătoriei Ploiești la data de 04.10.2012 sub nr._ 2012.
Debitoarea a formulat în termen legal întâmpinare, prin care a solicitat, în principal, introducerea în cauză a Administrației Finanțelor Publice Sector 4 București și, în subsidiar, respingerea cererii introductive ca neîntemeiată.
În motivare, debitoarea a arătat, în esență, că creditoarea și-a stabilit sediul social și domiciliul fiscal în sectorul 4 din București, astfel că Administrația Finanțelor Publice Sector 4 București este organul fiscal competent cu punerea în executare a creanței înscrise în titlul executoriu reprezentat de sentința civilă nr. 416/30.06.2009 pronunțată de Tribunalul P. – Secția Comercială și de C. Administrativ II în dosarul nr._ .
A mai precizat debitoarea că nu poate da curs adresei de înființare a popririi din vina creditoarei care, schimbându-și sediul social, se află în prezent în arondarea altui organ fiscal.
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 282 - 293 Cod procedura civila și ale Codului de procedură fiscală.
Deși legal citat, terțul poprit nu a formulat întâmpinare și nu s-a prezentat la judecarea cauzei.
Pe calea concluziilor scrise depuse la dosar, creditoarea a solicitat admiterea cererii introductive și, în plus, obligarea terțului poprit la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 4.000 lei, reprezentând onorariu de avocat.
Prin sentința civila nr._/20 decembrie 2012, Judecătoria Ploiești a admis, în parte, cererea formulata de Biroul Executorului Judecătoresc M. M. A. pentru creditoarea S.C. C. P. S.A. si in contradictoriu cu debitoarea Direcția Generală a Finanțelor Publice P. și terțul poprit T. M. Ploiești, a validat poprirea înființată prin adresa de poprire din data de 09.11.2010 emisă de Biroul Executorului Judecătoresc M. M. A. în dosarul de executare nr. 120/2010, asupra veniturilor datorate debitoarei Direcția Generală a Finanțelor Publice P. de către terțul poprit T. Ploiești. A obligat terțul poprit la plata către creditoare a sumelor pe care le datorează debitoarei în limita debitului de 71.738 lei, reprezentând debit restant în valoare de 64.123 lei, conform sentinței civile nr. 416/30.06.2009 pronunțată de Tribunalul P. – Secția Comercială și de C. Administrativ II în dosarul nr._ și cheltuieli de executare efectuate în dosarul de executare nr. 120/2010 în cuantum de 7.615 lei si a obligat terțul - poprit la plata către creditoare a cheltuielilor de judecată în cuantum de 1.500 lei, reprezentând onorariu de avocat, reținându-se următoarele considerente ce au stat la baza soluției dispuse:
În fapt, prin încheierea din data de 29.04.2010 pronunțată de Judecătoria Ploiești în dosarul nr._ (f. 12 din dosarul de fond din primul ciclu procesual) s-a încuviințat executarea silită a titlului executoriu reprezentat de sentința civilă nr. 416/30.06.2009 pronunțată de Tribunalul P. – Secția Comercială și de C. Administrativ II în dosarul nr._, la cererea creditoarei S.C. C. P. S.A., împotriva debitoarei Direcția Generală a Finanțelor Publice P..
Conform titlului executoriu menționat (filele 7 - 10 din dosarul de fond din primul ciclu procesual), debitoarea datorează creditoarei suma de 64.123 lei reprezentând contravaloarea obligațiilor fiscale la restituirea cărora a fost obligată debitoarea, precum și suma de 12.036,4 lei cu titlu de cheltuieli de judecată, la care se adaugă cheltuieli de executare silită în cuantum de 14.524,8 lei (conform procesului - verbal de stabilire a cheltuielilor de executare – f. 14 din dosarul de fond din primul ciclu procesual).
Așa cum a rezultat din recipisele de consemnare aflate la filele 37 – 38 dosarul de fond din primul ciclu procesual, debitoarea a virat către Biroul Executorului Judecătoresc M. M. A. sumele de 12.036,4 lei (reprezentând cheltuieli de judecată stabilite prin titlul executoriu evocat anterior), respectiv 6.909,8 lei (reprezentând cheltuieli de executare efectuate în dosarul de executare nr. 120/2010).
Așadar, suma rămasă de executat este de 71.738 lei, care se compune din suma de 64.123 lei (reprezentând contravaloarea creanței înscrisă în titlul executoriu în discuție), la care se adaugă suma de 7.615 lei (reprezentând cheltuieli de executare rămase neachitate, respectiv onorariul de avocat).
În urma încuviințării executării silite a titlului executoriu mai sus arătat, prin adresa din data de 09.11.2010 (fila 18 din dosarul de fond din primul ciclu procesual) Biroul Executorului Judecătoresc M. M. A. a înființat poprirea asupra bunurilor deținute de către debitoare la terțul poprit.
Faptul că terțul poprit datorează sume de bani debitoarei este recunoscut de cel dintâi prin adresa nr._/24.11.2010 emisă de Direcția Generală a Finanțelor Publice a Județului P. (fila 30 din dosarul de fond din primul ciclu procesual), în care se arată că au fost achitate doar cheltuielile de judecată stabilite prin titlul executoriu și cheltuielile de executare, menționându-se că nu s-a avizat și plata sumei reprezentând onorariu de avocat, considerându-se nejustificată. Prin aceeași adresă, creditoarea a fost îndrumată să se adreseze Administrației Finanțelor Publice Sector 4 București pentru încasarea creanței, precizându-se de către terțul - poprit că nu mai este competent să facă o astfel de plată, față de schimbarea domiciliului fiscal al creditoarei.
De asemenea, prin adresa nr._/28.05.2010 (fila 15 din dosarul de fond din primul ciclu procesual), terțul - poprit a înștiințat creditoarea că pentru recuperarea sumei de 64.123 lei, trebuie să se adreseze Administrației Finanțelor Publice Sector 4 București, având în vedere că sediul social al creditoarei se află în raza teritorială a acestui organ fiscal.
În drept, prima instanța a avut în vedere dispozițiile art. 460 Cod procedura civila, potrivit cărora „dacă terțul poprit nu-și mai îndeplinește obligațiile ce-i revin pentru efectuarea popririi, inclusiv în cazul în care, în loc să consemneze suma urmăribilă a liberat-o debitorului poprit, creditorul, debitorul sau organul de executare, în termen de 3 luni de la data când terțul poprit trebuia să consemneze sau să plătească suma urmăribilă, poate sesiza instanța de executare, în vederea validării popririi.
Instanța va cita creditorul urmăritor, debitorul și terțul poprit și, dacă din probele administrate rezultă că terțul poprit datorează sume de bani debitorului, va da o hotărâre de validare a popririi prin care va obliga terțul poprit să plătească creditorului, în limita creanței, suma datorată debitorului, iar în caz contrar, va hotărî desființarea popririi.
Dacă sumele sunt datorate periodic, poprirea se validează atât pentru sumele ajunse la scadență, cât și pentru cele care vor fi scadente în viitor, validarea producându-și efectele numai la data când sumele devin scadente”.
Conform art. 456 Cod procedura civila, „în termen de 15 zile de la comunicarea popririi, iar în cazul sumelor de bani datorate în viitor, de la scadența acestora, terțul poprit este obligat să consemneze suma de bani sau, după caz, să indisponibilizeze bunurile mobile incorporale poprite și să trimită dovada executorului, în cazul popririi prevăzute la art. 453 alin. 1”.
Rezultă așadar că validarea popririi produce efecte retroactiv, confirmând măsura de executare silită, cu consecința obligării terțului poprit la plata către creditor a sumelor pe care le datora după notificarea înființării popririi, în limita acoperirii creanței.
Pentru a putea fi validată poprirea, potrivit art. 460 alin. 1 Cod procedura civila, trebuie să existe obligația terțului poprit de a plăti o sumă de bani debitorului și refuzul terțului de a indisponibiliza această sumă.
Aplicând prevederile legale evocate la datele speței, prima instanța a constatat că în cauză sunt îndeplinite cerințele legale prescrise pentru validarea popririi, existând raportul tripartit specific acestei instituții, precum și refuzul terțului poprit de a plăti creditoarei suma de bani pe care debitorul i-o datorează acesteia.
Prima instanța arata ca această concluzie nu poate fi contrazisă de alegația terțului - poprit în sensul că schimbarea sediului social al creditoarei atribuie competența de achitare a creanței Administrației Finanțelor Publice Sector 4 București, din moment ce acest organ fiscal este terț față raportul juridic obligațional fixat prin titlul executoriu în baza căruia se desfășoară executarea silită în speță.
Cât privește cheltuielile de judecată solicitate de către creditoare, reprezentate de onorariu de avocat în cuantum de 4.000 lei (achitat conform facturii nr. 028/08.11.2012), instanța de fond a constatat că acesta este nejustificat de mare în raport de munca prestată de către avocat (constând în redactarea unor concluzii scrise și prezentarea în instanță la două termene de judecată).
Astfel, instanța de fond a redus acest onorariu de avocat, conform art. 274 alin. 3 Cod procedura civila, la suma de 1.500 lei care, potrivit art. 274 alin. 1 Cod procedura civila, a fost pus în sarcina terțului poprit, considerând că o astfel de sumă este în măsură să acopere integral prejudiciul suferit de către creditoare din culpa procesuală a terțului - poprit, fără însă a vătăma interesele acestuia din urmă care, deși a căzut în pretenții, nu poate fi obligat la plata unor cheltuieli de judecată nejustificat de mari.
Pentru considerentele de fapt și de drept expuse, instanța fondului a admis, în parte, cererea și a dispus validarea popririi înființată prin adresa de poprire din data de 09.11.2010 emisă de Biroul Executorului Judecătoresc M. M. A. în dosarul de executare nr. 120/2010, asupra veniturilor datorate debitoarei Direcția Generală a Finanțelor Publice P. de către terțul - poprit T. Ploiești și a obligat terțul - poprit la plata către creditoare a sumelor pe care le datorează debitoarei, în limita debitului de 71.738 lei, reprezentând debit restant în valoare de 64.123 lei, conform sentinței civile nr. 416/30.06.2009 pronunțată de Tribunalul P. – Secția Comercială și de C. Administrativ II în dosarul nr._ și cheltuieli de executare efectuate în dosarul de executare nr. 120/2010 în cuantum de 7.615 lei.
De asemenea, terțul poprit a fost obligat la plata către creditoare a cheltuielilor de judecată în cuantum de 1.500 lei, reprezentând onorariu de avocat.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel terțul – poprit Administrația Finanțelor Publice a M. Ploiești - T. M. Ploiești, prin reprezentații săi legali, prin care solicita, in principal, introducerea in cauza a Administrației Finanțelor Publice Sector 4 București, ca organ fiscal in administrarea căruia se afla S.C. C. P. S.A. care si-a mutat sediul si domiciliul fiscal din municipiul Ploiești, in municipiul București, sector 4, .. 16, ., inca din data de 09.06.2009, așa cum rezulta din datele generale ale contribuabilului extrase si anexate după RCNG.
In subsidiar, apelantul – terț poprit solicita sa se admită apelul formulat, sa se modifice sentința civila atacata, in sensul respingerii popririi infiintate la cererea creditoarei S.C. C. P. S.A. si obligării terțului - poprit la plata către creditoare a sumelor pe care le datorează pana la concurenta debitului de 71.738 lei, întrucât terțul - poprit T. Ploiești nu are posibilitatea înființării popririi pentru creditorul S.C. C. P. S.A., care se afla in arondarea si administrarea Administrației Finanțelor Publice Sector 4 București, așa cum rezulta din extrasul anexat de la RCNG, inca din data de 27.05.2009.
In fapt, apelantul – terț poprit arata ca, prin cererea adresata Judecătoriei Ploiești, B. M. M. A. a solicitat instanței sa se pronunțe o hotărâre prin care sa se dispună validarea popririi infiintate de către executorul judecătoresc urmând a obliga terțul poprit Administrația Financiara si T. M. Ploiești sa plătească suma poprita in cuantum de 71.738 lei.
Prin acțiunea in contencios administrativ promovata de S.C. C. P. S.A., creditor in cauza, care a format obiectul dosarului nr._ aflat pe rolul Tribunalului P. s-a solicitat anularea deciziei de impunere întocmita de Activitatea de Inspecție Fiscala si anularea deciziei emisa de serviciul de soluționare a contestațiilor din cadrul D.G.F.P. P..
Prin sentința nr. 416/30.06.2009, Tribunalul P. a dispus admiterea contestației formulata de S.C. C. P. S.A., anularea in parte a actelor administrative fiscale atacate si exonerarea reclamantei de la plata sumei de 64.123 lei. Totodată, s-a dispus obligarea paratei D.G.F.P. P. la restituirea acestei sume, precum si la plata cheltuielilor de judecata in suma de 12.036 lei, sentința rămasa definitiva si irevocabila prin respingerea recursurilor declarate atât de D.G.F.P. P., cat si de S.C. C. P. S.A.
In urma acestei sentințe, apelantul – terț poprit arata ca D.G.F.P. P. a transmis hotărârea organului fiscal teritorial in vederea punerii ei in executare, sub aspectul restituirii sumei de 64.123 lei. Organul fiscal teritorial a restituit documentația si hotărârea transmisa, cu mențiunea ca S.C. C. P. S.A. inca din data de 27.05.2009 si-a schimbat sediul social si domiciliul fiscal in București sector 4, fiind in arondarea si administrarea Administrației Finanțelor Publice Sector 4 București. D.G.F.P. P. a transmis documentația respectiva către organul fiscal competent sa efectueze punerea in executare a hotărârii definitive si irevocabile,in speța Administrația Finanțelor Publice Sector 4 București.
F. de cele prezentate, apelantul – terț poprit considera ca, in culpa, se afla insasi creditoarea S.C. C. P. S.A., care, pe de o parte, având in vedere ca si-a schimbat sediul si domiciliul fiscal la data de 27.05.2009 in București avea posibilitatea ca anterior soluționării fondului pricinii ce a generat titlul ce se pune in executare, hotărârea fiind pronunțata la data de 30.06.2009, sa solicite pentru opozabilitate, Tribunalului P., introducerea in cauza a noului organ fiscal in a cărei administrare se afla, iar pe de alta parte, fiind notificata de organul fiscal competent, Administrația Finanțelor Publice Sector 4 București, acesta a refuzat prezentarea la sediul instituției in vederea reglării fisei sintetice pentru a se putea opera compensarea datoriilor pe care le are si restituirea sumelor ramase după compensare.
In opinia apelantului – terț poprit este evidenta reaua - credința a creditoarei S.C. C. P. S.A. care, in loc sa dea curs notificării Administrației Finanțelor Publice Sector 4 București in vederea recuperării sumelor de bani stabilite de instanța, solicita punerea in executare a sentinței de către executorul judecătoresc, stăruind in poprirea conturilor altui organ fiscal in a cărei administrare nu se mai afla inca din 27.05.2009, respectiv Administrația Financiara, in loc de Administrației Finanțelor Publice Sector 4 București.
Apelantul – terț poprit arata ca atât executorul judecătoresc, cat si instanța de fond sunt în eroare cu privire la părțile ce au calitate procesuala in dosar, astfel: debitorul este D.G.F.P. P. si nu Administrația Finanțelor Publice a municipiului Ploiești, cum greșit s-a indicat, fapt rezultat si din considerentele sentinței, astfel a fost instituita poprirea asupra creanțelor pe care terțul poprit T. Ploiești le datorează debitorului D.G.F.P. P..
In ceea ce privește considerentul instanței din sentința de fond „... astfel a fost instituita poprirea asupra creanțelor pe care terțul poprit T. Ploiești la datorează debitorului D.G.F.P. P.”, apelantul – terț poprit arata ca, de fapt, a fost instituita poprirea asupra creanțelor debitorului D.G.F.P. P., aflate in administrarea terțului poprit T. Ploiești, creanțe datorate nu debitorului D.G.F.P. P., ci creditorului S.C. C. P. S.A., fata de care solicita instanței sa constate ca nu terțul - poprit datorează debitorului D.G.F.P. P. suma de 71.738 lei, ci debitorul D.G.F.P. P. datorează creditorului S.C. C. P. S.A. aceasta suma, fapt pentru care s-a solicitat de către executorul judecătoresc instituirea popririi prin terțul poprit T. Ploiești.
Apelantul – terț poprit solicita instanței admiterea apelului declarat, modificarea sentinței civile atacate, instanța de fond stabilind cadrul procesual si părțile din dosar, in mod greșit, fiind in eroare cu privire debitorul, creditorul si terțul poprit in cauza, fiind absolut necesara introducerea organului fiscal competent in a cărei administrare se afla creditorul S.C. C. P. S.A., respectiv Administrația Finanțelor Publice Sector 4 București.
Arata, totodată, apelantul – terț poprit ca instanța de fond nu a analizat si motivat riguros sentința, considerentele fiind contradictorii, unele date in eroare, cadrul procesual a fost stabilit incorect, la fel si părțile, nu a fost introdusa in cauza, pentru opozabilitate, organul fiscal in a cărei administrare se afla S.C. C. P. S.A. In opinia apelantului – terț poprit, validarea de poprire este neîntemeiata, atâta timp cat notificat fiind, creditorul nu se prezintă in București la organul fiscal pentru reglarea fisei sintetice pe plătitor, dar stăruie in poprirea conturilor A.F.P.M. Ploiești, care nu a fost parte in proces.
F. de aceste aspecte, apelantul – terț poprit solicita admiterea apelului declarat, modificarea sentinței civile atacate, in sensul respingerii popririi infiintate la cererea creditoarei S.C. C. P. S.A. si obligarea terțului – poprit la plata către creditoare a sumelor pe care le datorează pana la concurenta debitului de 71.738 lei, întrucât terțul - poprit T. Ploiești nu are posibilitatea înființării popririi pentru creditorul S.C. C. P. S.A., arondat si aflat in administrarea Administrației Finanțelor Publice Sector 4 București, astfel cum rezulta din extrasul anexat de la RCNG, inca din data de 27.05.2009.
In drept, invoca dispozițiile art. 282 – art. 293 din Codul de procedura civila si dispozițiile Codului de procedura fiscala, solicita judecarea cauzei in lipsa reprezentantului instituției, conform art. 242 din Codul de procedura civila soi precizează ca organele fiscale sunt scutite de la plata taxei judiciare de timbru si a timbrului judiciar, conform art. 17 din Legea nr. 146/1997 si O.M.J. nr. 760/C/1999, precum si art. 229 din Codul de procedura fiscala.
Împotriva aceleiași sentințe a declarat apel și creditoarea S.C. C. P. S.A., solicitând, în temeiul art. 282 Cod procedura civila, admiterea apelului, modificarea sentinței atacate cu consecința acordării, în temeiul art. 274 Cod procedura civilă, a cheltuielilor de judecată în totalitate; în temeiul art. 274 Cod procedura civila, apelanta – creditoare solicită obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată ocazionate.
A motivat, în fapt că, la data de 04.03.2013, a solicitat serviciului arhiva al Judecătoriei Ploiești, în copie xerox, sentința nr._/20.12.2012 pronunțata de către aceasta instanța prin care a fost admisa acțiunea formulata de creditoare în totalitate in ceea ce privește primul capăt de cerere si admisa, in parte, cererea de acordare a cheltuielilor de judecată prin reducerea sumei reprezentând onorariu avocațial cu 2.500 lei.
Din acest punct de vedere, apelanta - creditoare arată că este nelegală hotărârea instanței de fond, fiind încălcate dispozițiile art. 274 alin. 1 Cod procedură civilă care statuează că partea care cade in pretenții va fi obligata la cerere la plata cheltuielilor de judecată și pârâta aflându-se în culpă procesuală, creditoarea este îndreptățită la recuperarea integrală a cheltuielilor de judecata efectuate în cauză.
Apelantul – creditoare arată că de la regula potrivit căreia partea care a câștigat procesul urmează a-si recupera integral cheltuielile, alineatul 3 al art. 274 Cod procedura civila prevede o excepție, în sensul că judecătorii au dreptul sa mărească sau sa modifice onorariile avocaților ori de cate ori constata motivat ca sunt nepotrivit de mici sau de mari față de valoarea pricinii sau fata de munca îndeplinita de avocat.
In speță, însă, judecătorul de fond nu a motivat in nici un fel reducerea onorariului avocațial cu 2.500 de lei, nu s-au făcut aprecieri nici asupra dificultății unui astfel de proces si nici asupra cuantumului exagerat al onorariului avocațial, iar dreptul de a pretinde despăgubiri pentru prejudiciile cauzate nu a fost indicat ca susceptibil de a fi exercitat abuziv.
Dispozițiile art. 274 alin. (3) Cod procedură civilă au menirea de a sancționa exercitarea abuzivă a dreptului de a obține despăgubiri, prin convenirea între avocat si client a unor onorarii în mod vădit disproporționate cu valoarea, dificultatea litigiului sau volumul de muncă pe care îl presupune pregătirea apărării și cât timp nu există nici un fel de motivație pentru reducerea cheltuielilor de judecată sunt încălcate dispozițiile art. 261 alin. 1 pct. 5 Cod procedura civilă, precum și art. 274 alin. 3 Cod procedura civila.
Chiar dacă proporționalitatea onorariului avocațial cu valoarea ori complexitatea cauzei și cu munca prestată de avocat reprezintă o chestiune de temeinicie, lăsată la aprecierea instanțelor de fond, apelantul – creditoare arata că acestea trebuie să justifice fiecare reducere a unui onorariu avocațial, fără a stabili o sumă care, în opinia lor, reflectă valoarea muncii depuse de apărător pe parcursul unui întreg litigiu, cum este, în speță, onorariu de 4.000 lei.
Instanța de fond a procedat la o reducere a cheltuielilor de judecată cu încălcarea dispozițiilor legale, neavând în vedere faptul că în suma supusă reducțiunii, respectiv onorariul de avocat ce reprezintă cheltuielile de judecată ocazionate, se afla inclus si impozitul de 16%, sumă deja vărsată către bugetul statului, apelantul – creditoare arătând că, din venitul brut, apărătorul plătește taxe si impozite de aproximativ 1/3, respectiv: 16% impozit, aproximativ 7% sănătate, 10% către Barou, astfel încât venitul net reprezintă doar 2/3 din suma rezultată, deci 1333,33 lei, situație față de care, apelanta – creditoare arată că suma acordată de instanța de fond nu poate fi decât una modică.
In speță, nu sunt aplicabile dispozițiile art. 274 alin. 3 Cod procedura civilă, instanța trebuind sa aibă în vedere obiectul și miza dosarului, complexitatea litigiului, precum și munca îndeplinită de avocat, care s-a prezentat la fiecare termen, a susținut cauza, a redactat acte în dosar, activitatea îndeplinită de avocat fiind una complexă.
Nu în ultimul rând, apelanta – creditoare solicită a se acea în vedere că onorariul apărătorului ales a fost stabilit inter partes, în conformitate cu dispozițiile art. 132 din Statutul Profesiei de Avocat potrivit cărora: „(1) Pentru activitatea sa profesională avocatul are dreptul la onorariu și la acoperirea tuturor cheltuielilor făcute în interesul clientului său. (2) Onorariile vor fi stabilite în raport de dificultatea, amploarea sau durata cazului. (3) Stabilirea onorariilor avocatului depinde de fiecare dintre următoarele elemente: a) timpul și volumul de muncă solicitată pentru executarea mandatului primit sau activității solicitate de client; b) natura, noutatea și dificultatea cazului; c) importanța intereselor în cauză; d) împrejurarea că acceptarea mandatului acordat de client îl împiedică pe avocat să accepte un alt mandat, din partea unei alte persoane, dacă această împrejurare poate fi constatată de client fără investigații suplimentare; e) notorietatea, titlurile, vechimea în muncă, experiența, reputația și specializarea avocatului; f) conlucrarea cu experți sau alți specialiști impusă de natura, obiectul, complexitatea și dificultatea cazului; g) avantajele și rezultatele obținute pentru profitul clientului, ca urmare a muncii depuse de avocat; h) situația financiară a clientului; i) constrângerile de timp în care avocatul este obligat de împrejurările cauzei să acționeze pentru a asigura servicii legale performante".
Pentru toate aceste considerente, apelanta – creditoare solicită instanței să dispună, în temeiul art. 282 Cod procedura civilă, admiterea apelului, modificarea sentinței atacate cu consecința acordării în temeiul art. 274 Cod procedură civilă a cheltuielilor de judecata ocazionate de dosar.
Examinând sentința atacată, prin prisma motivelor de apel formulate de către apelanta Administrația Finanțelor Publice a M. Ploiești și apelanta – terț poprit T. M. Ploiești, a dispozițiilor legale incidente, tribunalul constată că aceste motive sunt nefondate, pentru considerentele ce urmează a fi expuse in continuare:
Potrivit art. 460 Cod procedură civilă, creditorul recurge la procedura validării popririi atunci când, după ce executarea silita prin poprire a fost încuviințata si poprirea înființata, terțul poprit nu își îndeplinește obligațiile ce îi revin. Potrivit acelorași dispoziții, dacă terțul poprit nu își îndeplinește obligațiile ce-i revin pentru efectuarea popririi, creditorul, debitorul sau organul de executare are posibilitatea de a solicita instanței de executare, validarea popririi și, dacă din probele administrate, rezultă că terțul poprit datorează sume de bani debitorului, instanța va da o hotărâre prin care va obliga terțul poprit să plătească creditorului, în limita creanței, suma datorată debitorului.
Pentru a se admite cererea de validare a popririi, este necesar sa se stabilească, după citarea creditorului, a debitorului urmărit si a terțului poprit, si după administrarea de probe, daca terțul poprit datorează sume de bani debitorului, așa cum se dispune în art. 460 alin. 2 Cod procedură civilă, ceea ce duce la concluzia ca, în aceasta procedura, creditorul trebuie sa dovedească raportul de creanța dintre celelalte doua parți, cererea sa având caracter contencios.
Astfel, pentru a dispune validarea popririi, instanța urmează a verifica exclusiv existența titlului executoriu și existența raportului juridic valabil între debitor și terțul poprit, în temeiul căruia terțul poprit datorează sume de bani, debitorului.
În speță, aceste elemente sunt întrunite. Suma pentru care s-a înființat poprirea corespunde titlului executoriu reprezentat de sentința civilă nr. 416/30.06.2009 pronunțată de Tribunalul P. – Secția a II – a Comercială și de C. Administrativ în dosarul nr._, prin încheierea pronunțată în cameră de consiliu din data de 29.04.2010 pronunțată de Judecătoria Ploiești în dosarul nr._ s-a încuviințat executarea silită a titlului executoriu, la cererea creditoarei S.C. C. P. S.A., împotriva debitoarei Direcția Generală a Finanțelor Publice P. ce datorează creditoarei sumele de: 64.123 lei, contravaloare obligații fiscale și 12.036,4 lei, cheltuieli de judecată, la care se adaugă cheltuielile de executare silită în sumă de 14.524,8 lei stabilite prin procesul - verbal de stabilire a cheltuielilor de executare. Au fost virate către Biroul Executorului Judecătoresc M. M. A. sumele de 12.036,4 lei, cheltuieli de judecată, conform titlului executoriu și 6.909,8 lei, cheltuieli de executare în dosarul de executare nr. 120/2010, conform recipiselor de consemnare a sumelor (f. 37 – 38 dosarul de fond component al cauzei constituit în primul ciclu al judecății).
Debitul rămas de executat în sumă de 71.738 lei, din care 64.123 lei, contravaloare creanță înscrisă în titlul executoriu și 7.615 lei, cheltuieli de executare neachitate (onorariul apărător) este urmărit silit, executorul judecătoresc solicitând, prin adresa din data de 09.11.2010, înființarea popririi asupra bunurilor deținute de către debitoare la terțul poprit.
Hotărârea de validare se obține contra unui terț și contra debitorului poprit ce are o creanță certă, lichidă și exigibilă, întrucât hotărârea de validare duce la o execuție contra terțului și, ca la orice executare, creanța ce stă la baza ei trebuie să fie certă, lichidă și exigibilă. Prin sumele datorate de terțul poprit trebuie înțelese nu numai sumele exigibile în momentul înființării popririi, ci și acelea ce se vor datora, precum și sumele făcând obiectul unor datorii ce se vor naște după înființarea popririi, datorită caracterului mixt, de procedură de urmărire silită și de act de conservare, motiv pentru care poprirea impune validarea ei și pentru sumele ce se vor datora în viitor.
Prin dispozițiile art. 457 Cod procedură civilă, se instituie validarea popririi, ce este condiționată de dovedirea existenței datoriei terțului poprit către debitorul urmărit de creditor. O astfel de dovadă a rezultat din adresa nr._/24.11.2010 emisă de Direcția Generală a Finanțelor Publice a Județului P. (fila 30 din dosarul de fond component al cauzei constituit în primul ciclu al judecății), în care se arată că au fost achitate doar cheltuielile de judecată si de executare stabilite prin titlul executoriu, menționându-se că nu s-a avizat și plata sumei reprezentând onorariu de avocat, considerându-se nejustificată, fiind îndrumată creditoarea să se adreseze Administrației Finanțelor Publice Sector 4 București, față de mutarea sediului fiscal al creditoarei, terțul – poprit arătând că nu mai este competent la restituirea acestor creanțe.
Excepția inadmisibilității introducerii unei alte parți in calea de atac a apelului, in speța, Administrația Finanțelor Publice Sector 4 București, invocată de apelanta – creditoare prin întâmpinarea depusa la data de 25 martie 2013 a mai fost ridicata si in anteriorul ciclu procesual de judecata, respectiv in aceeași cale de atac a apelului declarat insa împotriva sentinței civile nr. 4822/03 mai 2011 pronunțata de Judecătoria Ploiești si a făcut obiectul analizei instanței de apel ce a analizat-o ca apărare de fond prin considerentele deciziei nr. 16 din 18 ianuarie 2012.
Astfel, Tribunalul P. retine in decizia pronunțata in apel nr. 16 din 18 ianuarie 2012 ca excepția inadmisibilității cererii de introducere în cauză a unei alte părți în calea de atac a apelului nu reprezintă o excepție procesuală, de fond sau de procedură, fiind analizata ca apărări de fond împotriva căii de atac declarate de partea adversă.
Potrivit art. 294 Cod procedura civilă, cadrul procesual stabilit la prima instanță nu poate fi modificat în fața instanței de control judiciar, cererea de introducere în cauză a Administrației Finanțelor Publice Sector 4 București reprezentând o cerere nouă si nu se poate susține că ar fi operat o transmisiune a calității procesuale pasive în cadrul cererii de validare a popririi de la apelanta Administrația Finanțelor Publice a M. Ploiești către Administrația Finanțelor Publice Sector 4 București chiar dacă creditoarea S.C. C. P. S.A. și-a schimbat sediul fiscal în București încă din data de 27.05.2009.
Tribunalul, in acea compunere, a constatat că procedura de executare silită demarată în temeiul sentinței civile – titlul executoriu nu se poate desfășura decât între părțile dosarului de fond, orice hotărâre judecătorească fiind supusă principiului relativității efectelor sale, titlu executoriu nu este opozabil și nu generează drepturi și obligații pentru A.F.P. Sector 4 București, ce nu participat la judecată și nu are vreo culpă pentru a suporta aceasta creanța.
Autoritatea de lucru judecat cunoaște două manifestări procesuale, aceea de excepție procesuală și respectiv, cea de prezumție, mijloc de probă, de natură să demonstreze ceva în legătură cu raporturile juridice dintre părți, dar, în speță, se apreciază că în cauza anterioara s-a dezlegat acest aspect privind voința de a introduce in cauza o noua parte in calea de atac a apelului, in speța, Administrația Finanțelor Publice Sector 4 București si s-a stabilit cu autoritatea lucrului ce fost supus judecații ca nu poate fi modificat cadrul procesual in fata instanței de control judiciar.
Invocând jurisprudența Înaltei Curți prin care, în mai multe rânduri, instanța supremă a tranșat problema autorității de lucru judecat (decizia civilă nr. 935/04.02.2011, decizia nr. 995/04.02.2009 ambele pronunțate de Secția Civilă și Proprietate Intelectuală), pe linia considerentelor Înaltei Curți, în speța de față, apelanta repune în discuție aceasta chestiune.
Așa cum a statuat Înalta Curte, autoritatea de lucru judecat corespunde necesității de stabilitate juridică și ordine socială, având drept finalitate, neaducerea în fața instanțelor de judecată a chestiunilor litigioase, deja rezolvate, fara a se aduce atingere dreptului la un proces echitabil, dispozițiilor art. 6 din C.E.D.O., accesului la justiție, prin limitarea dreptului acestora de a supune judecății aceeași chestiune tranșata anterior, limitare care decurge din aplicarea prezumției autorității de lucru judecat.
Schimbarea sediului social al creditoarei nu atribuie competența de stingere a creanței Administrației Finanțelor Publice Sector 4 București, cum in mod corect a reținut instanța fondului, arătând că acest organ fiscal este terț față raportul juridic obligațional fixat prin titlul executoriu în baza căruia se desfășoară executarea silită.
Prevederile art. 146 din Codul de procedură fiscală, potrivit căruia, dacă terțul - poprit înstiinteaza organul de executare că nu datorează vre-o sumă de bani debitorului urmărit sau nu respectă dispozițiile art. 145 alin. 9 - 16, precum si în cazul în care invocă alte neregularitati în legătură cu drepturile si obligațiile părților privind înființarea popririi, instanța judecătorească în a cărei rază teritorială se află domiciliul sau sediul terțului - poprit, la cererea organului de executare ori a altei părți interesate, pe baza probelor administrate, va pronunța menținerea sau desființarea popririi.
Caracteritistica popririi este determinata de caracterul triunghiular al acestei operațiuni juridice, care, in principiu, presupune participarea a trei parți: creditorul popritor (urmăritor), debitorul poprit (urmărit) si terțul - poprit, intre care se stabilesc raporturi juridice dintre care doua raporturi sunt anterioare înființarii popririi, respectiv raportul de creanța dintre creditorul urmăritor si debitorul urmărit, precum si raportul de creanța dintre debitorul poprit si terțul poprit, acesta fiind dator fata de debitorul urmărit.
Prin poprire si in cadrul executării silite se creează al treilea raport juridic intre creditorul popritor si terțul poprit, raporturi juridice obligationale ce trebuie analizate de instanța, judecătorul fondului constatând, corect, ca organ fiscal este terț față raportul juridic obligațional fixat prin titlul executoriu, ceea ce instanța de apel a evidențiat si in considerentul anterior si va respinge, ca neîntemeiata, excepția inadmisibilității apelului, invocata de către apelanta – creditoare prin întâmpinare.
F. de cele expuse, nu se poate acredita ideea descărcării de răspundere a apelantei terț – poprit, singura soluție fiind aceea de a menține popririi înființata, cum corect a procedat instanța fondului, urmând a respinge ca nefondat apelul terțului poprit.
Examinând sentința atacată, prin prisma motivelor de apel formulate de către apelanta - creditoare S.C. C. P. S.A., a dispozițiilor legale incidente, tribunalul constată că aceste motive sunt nefondate, pentru considerentele ce urmează a fi expuse in continuare:
In conformitate cu dispozițiile înscrise in art. 274 Cod procedura civila, partea care cade in pretenții va fi obligata, la cerere, sa plătească cheltuielile de judecata. Principiul ce rezulta din dispoziția legala menționata are la baza culpa procesuala.
La baza acordării cheltuielilor de judecata se afla principiul răspunderii civile delictuale, in conformitate cu care repararea trebuie sa fie integrala.
In contextul abordărilor apelantei – creditoare referitoare la art. 274 alin. 3 din Codul de procedura civila, doctrina a subliniat ca dreptul de a pretinde despăgubiri pentru prejudiciile cauzate printr-o fapta ilicita, ca orice drept subiectiv civil, este susceptibil de a fi exercitat abuziv; prin urmare, atunci când constata ca cel care a câștigat procesul a săvârșit un abuz de drept, instanța are posibilitatea sa-l oblige pe cel care a căzut in pretenții sa suporte numai o parte din suma ce reprezintă onorariul de avocat plătit de partea adversa.
Judecătorul are posibilitatea ca, in cazuri temeinic justificate, sa dispună reducerea cheltuielilor de judecata, in raport cu echitatea ori cu activitatea depusa de avocat, aceasta soluție fiind conforma, prin raportarea sa la echitate, prevederilor art. 6 din Convenția Europeana a Drepturilor Omului - pentru ca dreptul la un proces echitabil implica si o lichidare corespunzătoare a cheltuielilor de judecata, respectiv recunoașterea doar a acelor cheltuieli care au corespuns unor necesitați procesuale rezonabile, nu si a celor care sunt rezultatul unui exercițiu abuziv al dreptului la apărare.
Cheltuielile de judecata reprezintă, în fond un aspect accesoriu într-un litigiu astfel încât cuantumul lor prin raportare la valoarea litigiului si la apărarea făcuta, trebuie sa aibă in caracter rezonabil.
De altfel, Curtea Europeană a Drepturilor Omului, în cauzele C. contra României si Johana Huber contra României, a statuat, în privința cheltuielilor de judecată, că acestea trebuie să fie necesare si efectuate real, în limita unui cuantum rezonabil.
Cu toate acestea, respectivele cheltuieli trebuie acordate numai în măsura în care apar justificate în raport de soluția pronunțată, de obiectul si complexitatea cauzei.
Deși invocate de apelanta – creditoare, dispozițiile art. 132 din Statutul Profesiei de Avocat nu sunt aplicabile decât in raporturile dintre apărător și client, prin prisma raporturilor contractuale de asistență juridică. Astfel, potrivit art. 31 alin. (1) din Legea nr. 51/07 iunie 1995 pentru organizarea si exercitarea profesiei de avocat, cu modificările si completările ulterioare si art. 127 alin. (1) din Hotărârea nr. 64/03 decembrie 2011 privind adoptarea Statutului profesiei de avocat, cu modificările si completările ulterioare, pentru activitatea sa profesională avocatul are dreptul la onorariu si la acoperirea tuturor cheltuielilor făcute în interesul procesual al clientului său, iar la alineatele (2) si (3) ale art. 127 din statut se prevede că onorariile vor fi stabilite în raport cu dificultatea, amploarea sau durata cazului, stabilirea onorariilor avocatului depinzând de fiecare dintre următoarele elemente: timpul si volumul de muncă solicitată pentru executarea mandatului primit sau a activității cerute de client; natura, noutatea si dificultatea cazului; importanta intereselor în cauză; împrejurarea că acceptarea mandatului acordat de client îl împiedică pe avocat să accepte un alt mandat din partea unei alte persoane, dacă această împrejurare poate fi constatată de client fără investigații suplimentare; notorietatea, titlurile, vechimea în muncă, experiența, reputația si specializarea avocatului; conlucrarea cu experți sau alți specialiști, impusă de natura, obiectul, complexitatea si dificultatea cazului; avantajele si rezultatele obținute pentru profitul clientului ca urmare a muncii depuse de avocat; situația financiară a clientului si constrângerile de timp în care avocatul este obligat de împrejurările cauzei să acționeze pentru a asigura servicii legale performante.
Insă, instanța de judecata nu are abilitatea de a interveni în contractul de asistenta juridica prin cenzurarea onorariului convenit, întrucât s-ar contraveni nu numai prevederilor Legii nr. 51/1995 privind organizarea si exercitarea profesiei de avocat (art. 30) si Statutului profesiei de avocat (art. 94 alin. 2 si 3), ci însuși principiului libertății de voința a parților contractante, și ca atare nu poate interveni nici în privința elementului contractului dat de onorariu convenit, pe de o parte, iar pe de altă parte, instanța are două elemente prevăzute de art. 274 alin. 3 Cod procedura civila la care face raportare, respectiv: valoarea pricinii, care poate fi dedusa si din valoarea obiectul si munca apărătorului, ce a constat în redactarea concluziilor scrise depuse la data de 13 decembrie 2012 – f. 17 -20 dosar de fond constituit in cel de-al doilea ciclu de judecata și înfățișarea și asistența la două termene de judecată (cele din datele de 09.11.2012 si 07.12.2012).
Astfel, valoarea cauzei (sintagmă care trebuie interpretată larg, cuprinzător, în sensul de miză a procesului pentru parte) și munca (activitatea) desfășurată de avocat (complexitatea cauzei fiind un subcriteriu component al muncii), criterii cumulative, munca avocatului nu a fost una complexă și în aceste condiții, fiind îndeplinite criteriile legale pentru exercitarea atribuției reducerii motivate a cheltuielilor de judecată reprezentând onorariul avocatului, în mod judicios a apreciat instanța de fond că suma de 1.500 lei constând în onorariul apărătorului, poate fi considerată ca fiind o cheltuială rezonabilă.
Fată de cele ce preced, tribunalul, neexistând motive de schimbare în parte a hotărârii apelate, apelurile declarate de creditoare și terțul – poprit se privesc a fi nefondate sub toate motive formulate, sentința atacată va fi păstrată, față de dispozițiile art. 296 Cod procedura civila, în urma verificării în limitele cererilor de apel, a aplicării legii de către prima instanță.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca neîntemeiata, excepția inadmisibilității apelului, invocata de către apelanta – creditoare prin întâmpinare.
Respinge apelurile declarate de apelanta - creditoare S.C. C. P. S.A., cu sediul în municipiul București, sector 4, .. 16, ., cam. 809 și respectiv, de apelanta ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE A M. PLOIEȘTI și apelanta – terț poprit T. M. PLOIEȘTI, ambele cu sediul în municipiul Ploiești, .. 22, județul P., împotriva sentinței civile nr._ din 20.12.2012 pronunțată de Judecătoria Ploiești – Secția Civilă, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul – petent B.E.J. M. M. A., cu sediul în municipiul Ploiești, .. 11, ., județul P., ca nefondate.
Respinge cererea de acordare a cheltuielilor de judecata formulata de apelanta – creditoare, ca neîntemeiata.
Cu recurs, în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publica azi, 04.04.2013.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,
F. L. Șalar L. C. D.
Fiind în C.O./2013, semnează Fiind transferată la Tribunalul București,
președintele instanței semnează președintele instanței
GREFIER,
A. Ș. P.
Operator de date cu caracter personal nr. 5595
Red. L.C.D./ Tehnored. L.C.D.
5 exp./28 iunie 2013
Dosar fond nr._ - Judecătoria Ploiești
Jud. fond G. A. G.
| ← Pretenţii. Decizia nr. 122/2013. Tribunalul PRAHOVA | Partaj judiciar. Decizia nr. 85/2013. Tribunalul PRAHOVA → |
|---|
