Pretenţii. Decizia nr. 122/2013. Tribunalul PRAHOVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 122/2013 pronunțată de Tribunalul PRAHOVA la data de 23-01-2013 în dosarul nr. 20557/281/2011
ROMÂNIA
TRIBUNALUL PRAHOVA - SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr._
DECIZIA CIVILĂ NR. 122
Ședința publică din data de 23.01.2013
PREȘEDINTE – A. G. H.
JUDECĂTOR – R. I. C.
JUDECĂTOR – N. C.
GREFIER – R. C.
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de recurenta – reclamanta DIRECȚIA G. DE ASISTENȚĂ SOCIALĂ ȘI PROTECȚIA COPILULUI PRAHOVA cu sediul în Ploiești, .. 14-16, jud. Prahova împotriva sentinței civile nr._/19.10.2012 pronunțată de Judecătoria Ploiești în contradictoriu cu intimații - pârâți DIRECȚIA G. DE ASISTENȚĂ SOCIALĂ ȘI PROTECȚIA COPILULUI B. cu sediul în B., ., jud. B. și C. JUDEȚEAN B. cu sediul în B., .. 1, jud. Prahova.
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit părțile.
Procedura de citare a părților legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care: se învederează instanței că la dosarul cauzei s-a depus întâmpinare.
Analizând actele și lucrările dosarului, tribunalul consideră cauza în stare de judecată și o reține spre soluționare.
TRIBUNALUL
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Ploiești, sub nr._, reclamanta Direcția G. De Asistență Socială Și Protecția Copilului Prahova a solicitat în contradictoriu cu pârâții Direcția G. De Asistență Socială Și Protecția Copilului B. și C. Județean B. obligarea Direcției Generale De Asistență Socială Și Protecția Copilului B. la plata diferenței între costul mediu lunar și contribuția lunară de întreținere ce revine ca obligație de plată beneficiarului/aparținătorului, pentru perioada 01.10.2008 – 31.12.2008 pentru un număr de trei beneficiari, în sumă de 13.708 lei.
În motivarea în fapt a cererii, reclamanta a arătat că în temeiul art. 54 alin. 4 din Legea nr. 448/2006, decontarea cheltuielilor dintre autoritățile administrației publice locale se face în baza costului mediu lunar al cheltuielilor efectuate în luna anterioară de centrul în care persoana cu handicap este îngrijită și protejată.
A mai arătat reclamanta că în conformitate cu art. 34 din H.G nr. 268/2007 pentru aprobarea normelor metodologice de aplicare a prevederilor Legii nr. 448/2006 privind protecția și promovarea drepturilor persoanelor cu handicap, a solicitat Direcției Generale de Asistență Socială și Protecția Copilului B., achitarea costului mediu lunar de cheltuieli stabilit pentru centrul rezidențial în care au fost admise persoanele cu handicap din B., datorat de la data admiterii efective în centru.
În drept au fost invocate dispozițiile art. 54 din Legea nr. 448/2006, art. 34 din H.G. nr. 268/2007.
În dovedirea cererii, reclamanta a depus la dosar: adresa nr. 1603/SJCRU/10.02.2009, situație mod de calcul cost mediu lunar, lista costuri medii lunare, hotărâre privind stabilirea costului mediu pe luna aprilie 2007, referat, factura fiscală nr. 207/26.02.2009, situație privind recuperarea costurilor, copie B.I. Menagachi L., copie B.I. M. P. – M., certificate de încadrare în grad de handicap, copie B.I. E. Constanta.
La data de 09.02.2012, pârâtul C. Județean B. a depus întâmpinare prin care a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive, a solicitat admiterea excepției și scoaterea din cauză a Autorității Administrației Publice Județene deliberate.
Susține faptul că obligația de decontare a cheltuielilor costului mediu lunar revine Consiliului Județean, potrivit art. 33 alin. 2 din Normele Metodologice de aplicare a Legii nr. 448/2006, privind protecția și promovarea drepturilor persoanelor cu handicap, aprobate prin HGR 268/2007, dar în același text de lege, se prevede faptul că aceste decontări se realizează prin Direcția G. de Asistență Socială și Protecția Copilului care este persoana juridică distinctă cu capacitate deplină de exercițiu.
În plus obiectul acțiunii îl constituie cererea Direcției Generale de Asistență Socială și Protecția Copilului Prahova în calitate de reclamantă pentru obligarea la plată a Direcției Generale de Asistență Socială și Protecția Copilului B. în calitate de pârâtă și pentru o datorie din perioada 01.10.2008 – 31.12.2008.
În ceea ce privește fondul cauzei a solicitat pârâtul respingerea ca nefondată și neîntemeiată.
În motivare a arătat pârâtul că o interpretare riguroasă și corectă a dispozițiilor art. 34 din H.G. nr. 268/2007 presupune obligația Direcției Generale de Asistență Socială și Protecția Copilului Prahova de a informa Direcția Generala de Asistență Socială și Protecția Copilului B. cu privire la persoanele adulte cu handicap protejate în centrele din structura organizatorică a acesteia, persoane care provin din județul B.. Această obligație s-a născut la data de 04.04.2007 prin apariția Hotărârii de Guvern.
Aplicând prevederile legale la situația de fapt, menținerea persoanelor cu handicap în centrele din cadrul Direcției Generale de Asistență Socială și Protecția Copilului Prahova implică existența unei solicitări scrise din parte conducatorului Direcției Generale de Asistență Socială și Protecția Copilului B.. Astfel, reclamanta nu face dovada că admiterea persoanelor cu handicap din județul B. în centrele rezidențiale din județul Prahova s-a făcut la solicitarea Direcției Generale de Asistență Socială și Protecția Copilului B..
În temeiul art. 242 alin. 2 C.pr.civ a solicitat pârâtul judecarea cauzei în lipsă.
La data de 20.02.2012, pârâta Direcția Generala de Asistență Socială și Protecția Copilului B. a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea ca neîntemeiată.
În motivare a arătat pârâta că o interpretare riguroasă și corectă a dispozițiilor art. 34 din H.G. nr. 268/2007 presupune obligația Direcției Generale de Asistență Socială și Protecția Copilului Prahova de a informa Direcția Generala de Asistență Socială și Protecția Copilului B. cu privire la persoanele adulte cu handicap protejate în centrele din structura organizatorică a acesteia, persoane care provin din județul B.. Această obligație s-a născut la data de 04.04.2007 prin apariția Hotărârii de Guvern.
Aplicând prevederile legale la situația de fapt, pentru a fi menținute spre îngrijire cele trei persoane cu handicap în centrele rezidențiale din județul Prahova este necesară o solicitare expresă din partea conducatorului Direcției Generale de Asistență Socială și Protecția Copilului B., solicitare care să cuprinsă și acordul instituției Direcția Generala de Asistență Socială și Protecția Copilului B. de a achita costul mediu lunar. În lipsa unei astfel de solicitări nu se poate prezuma acordul Direcției Generale de Asistență Socială și Protecția Copilului B. de a achita costul mediu lunar de cheltuieli pentru cele trei persoane ce provin din județul B., admiși în centrele rezidențiale de pe raza teritorială a județului Prahova.
În drept au fost invocate disp. art. 34 din H.G. nr. 268/2007, art. 115 C.pr.civ.
În temeiul art. 242 alin. 2 C.pr.civ a solicitat pârâta judecarea cauzei în lipsă.
La termenul de judecată din data de 20.04.2012, instanța a pus în discuția părților excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului C. Județean B. și apreciind că pentru soluționarea excepției lipsei calității procesuale pasive a pârâtului C. Județean B. sunt necesare a fi administrate dovezi comune cu fondul cauzei, în temeiul art. 137 alin. 2 Cod procedură civilă, instanța a unit cu fondul excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului C. Județean B. urmând ca pe fondul cauzei să fie soluționată această excepție.
La același termen de judecată, în temeiul disp. art. 167 alin. (1) C.proc.civ, constatând legalitatea, pertinența și concludența probelor, precum și faptul că acestea pot duce la dezlegarea pricinii, instanța a încuviințat, pentru reclamantă proba cu înscrisuri.
În cadrul probei cu înscrisuri instanța a pus în vedere reclamantei prin apărător să depună la dosar actele administrative prin care s-a stabilit costul lunar mediu pentru întreținere a persoanelor adulte cu handicap pentru perioada 01.10.2008 – 31.12.2008.
Prin sentința civilă nr._/19.10.2012, Judecătoria Ploiești a respinge excepția lipsei calității procesuale pasive a Consiliului Județean B., invocată prin întâmpinare, ca neîntemeiată.
A respins cererea de chemare în judecată ca neîntemeiată.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța a reținut următoarele:
În ceea ce privește excepția lipsei calității procesuale pasive a Consiliului Județean B., invocată prin întâmpinare, de către pârâtul C. Județean B., instanța de fond a reținut că, potrivit art. 54 din Legea nr. 448/2006 privind protecția și promovarea drepturilor persoanelor cu handicap, republicată, persoana cu handicap are dreptul să fie îngrijită și protejată într-un centru din localitatea/județul în a cărei/cărui rază teritorială își are domiciliul sau reședința. Finanțarea centrelor publice se face din bugetele proprii ale județelor, respectiv ale sectoarelor municipiului București, pe teritoriul cărora funcționează acestea. În cazul în care nevoile individuale ale persoanei cu handicap nu pot fi asigurate în condițiile prevăzute la alin. (1), persoana cu handicap poate fi îngrijită și protejată într-un centru aflat în altă unitate administrativ-teritorială. Decontarea cheltuielilor dintre autoritățile administrației publice locale se face în baza costului mediu lunar al cheltuielilor efectuate în luna anterioară de centrul în care persoana cu handicap este îngrijită și protejată, iar modalitatea de decontare se stabilește prin normele metodologice de aplicare a Legii menționate.
Conform prevederilor art. 33 alin. (1) și (2) din Normele metodologice de aplicare a prevederilor Legii nr. 448/2006 privind protecția și promovarea drepturilor persoanelor cu handicap, aprobate prin H.G. nr. 268/2007, în sensul prevederilor art. 54 alin. (4) din lege, decontarea cheltuielilor se face în baza unui cost mediu lunar al cheltuielilor stabilit de consiliile județene, respectiv de consiliile locale ale sectoarelor municipiului București. La stabilirea costului mediu lunar al cheltuielilor se iau în calcul cheltuielile de personal și cheltuielile cu bunuri și servicii. Obligația de decontare a cheltuielilor menționate revine consiliului județean sau consiliilor locale ale sectoarelor municipiului București în a cărui/căror rază teritorială își are domiciliul persoana cu handicap, prin direcțiile generale de asistență socială și protecția copilului.
Din interpretarea dispozițiilor legale menționate, rezultă că, în situația în care persoana cu handicap este îngrijită într-un centru de îngrijire aflat în raza teritorială a altui județ decât cel în care se află domiciliul persoanei respective, cheltuielile se decontează de către consiliul județean, în a cărui rază teritorială își are domiciliul persoana cu handicap, prin direcțiile generale de asistență socială și protecția copilului. În consecință, instanța a reținut că obligația de decontare a cheltuielilor a fost instituită prin lege în sarcina consiliului județean, direcția generală având doar calitatea de intermediar în efectuarea plății.
Calitatea procesuală pasivă presupune existența unei identități între persoana pârâtului și cel obligat în raportul juridic de drept substanțial dedus judecății, în speță persoana obligată fiind C. Județean B., după cum rezultă din interpretarea dispozițiilor legale menționate, motiv pentru care instanța a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a Consiliului Județean B., invocată prin întâmpinare, ca neîntemeiată.
În privința fondului cauzei, instanța a reținut că, potrivit înscrisurilor aflate la dosarul cauzei, reclamanta a facturat pentru pârâta Direcția G. de Asistență Socială și Protecția Copilului B. suma de_ lei, reprezentând diferența dintre costul mediu lunar și contribuția lunară de întreținere ce revine beneficiarului/aparținătorului, pentru numiții Menagachi L., M. P.-M., cu domiciliul în mun. B. și E. C., domiciliată în com. Grădiștea, ., pentru perioada 01.10._08.
Conform prevederilor art. 34 alin. (1)-(3) din Normele metodologice aprobate prin H.G. nr. 268/2007, admiterea persoanelor cu handicap în centrele rezidențiale publice din alt județ decât cel de domiciliu se face numai la solicitarea conducătorului direcției generale de asistență socială și protecția copilului din unitatea administrativ-teritorială în care persoana cu handicap își are domiciliul. Solicitarea cuprinde acordul direcției generale de asistență socială și protecția copilului de a achita costul mediu lunar de cheltuieli stabilit pentru respectivul centru rezidențial în care urmează să fie admisă persoana cu handicap. Costul mediu lunar de cheltuieli pentru persoana cu handicap se datorează de la data admiterii efective în centru.
În lumina acestor prevederi, instanța a reținut că, pentru a fi îngrijită o persoană cu handicap într-un centru rezidențial din alt județ decât cel în care își are domiciliul, este necesară o solicitare expresă din partea conducătorului direcției generale de asistență socială și protecția copilului din unitatea administrativ-teritorială în care persoana cu handicap își are domiciliul, solicitare care să cuprindă acordul direcției generale de sistență socială și protecția copilului de a achita costul mediu lunar de cheltuieli. În lipsa unei astfel de solicitări, instanța a reținut că nu se poate prezuma acordul direcției de a acorda costul mediu lunar de cheltuieli.
Din probatoriul administrat în cauză, instanța a reținut că reclamanta nu a făcut dovada că ar fi adresat pârâților vreo solicitare, în sensul prevederilor legale menționate, iar direcția generală de asistență socială și protecția copilului pârâtă să-și fi exprimat acordul de a achita costul mediu lunar. Reclamanta a emis doar factura nr. 207/16.02.2009 pârâtei Direcția G. de Asistență Socială și Protecția Copilului B. (f. 18 dosar), fără a se face dovada îndeplinirii, în prealabil, a procedurii prevăzută la art. 34 din Normele metodologice aprobate prin H.G. nr. 268/2007.
Instanța a considerat că factura nr. 207/16.02.2009 depusă la dosarul cauzei de către reclamantă nu reprezintă o factură acceptată, în sensul prevederilor art. 46 Cod comercial, deoarece aceasta nu a fost emisă în baza acordului prevăzut de disp. art. 34 din Normele metodologice aprobate prin H.G. nr. 268/2007 și nu a fost însușită de către pârâta Direcția G. de Asistență Socială și Protecția Copilului B., prin ștampilă și semnătură.
Potrivit art. 379 alin. (3) Cod procedură civilă, creanța certă este aceea a cărei existență rezultă din însuși actul de creanță sau și din alte acte, chiar neautentice, emanate de la debitor sau recunoscute de dânsul. A.. (4) al aceluiași articol dispune că o creanță este lichidă atunci când câtimea ei este determinată prin însuși actul de creanță sau când este determinabilă cu ajutorul actului de creanță sau și a altor acte neautentice, fie emanând de la debitor, fie recunoscute de dânsul, fie opozabile lui în baza unei dispoziții legale sau a stipulațiilor conținute în actul de creanță, chiar dacă prin aceasta determinare ar fi nevoie de o deosebita socoteală.
De asemenea, o creanță este exigibilă atunci când a ajuns la scadență.
În aceste condiții, instanța de fond a reținut că reclamanta nu a făcut dovada existenței, în patrimoniul său, a unei creanțe certe, lichide și exigibile, în sensul prevederilor legale menționate.
În baza prevederilor art. 274 Cod pr. Civ., a luat act că pârâții nu solicită cheltuieli de judecată.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamanta.
Primindu-se dosarul la Tribunalul Prahova, cauza a fost înregistrată pe rolul acestei instanțe sub nr._ .
Recurenta-reclamantă a solicitat admiterea recursului, modificarea în tot a sentinței recurate și admiterea acțiunii.
În motivarea recursului, recurenta-reclamantă a arătat că Direcția G. de Asistență Socială și Protecția Copilului B. nu avea niciun interes să solicite internarea acestora și nici să achite costul dediu lunar de cheltuieli, pentru niște beneficiari care erau deja internați în centrele de îngrijire de pe raza județului Prahova.
A precizat că pârâtele se folosesc de propria culpă, ca argument pentru admiterea excepției și respingerea acțiunii.
A arătat că prevederile H.G. nr. 268/2007 pentru aprobarea Normelor Metodologice de aplicare a prevederilor Legii nr. 448/2006, referitoare la solicitarea și obținerea cordului de la conducătorul Direcției Generale de Asistență Socială și Protecția Copilului din județul din care provin beneficiarii, se pot aplica doar de la data intrării în vigoare a hotărârii sus-menționate și numai pentru persoanele care vor fi internate în centre de îngrijire din alte județe decât cel de origine.
A menționat că prevederile art. 34 alin. (1) din H.G. nr. 268/2007 se aplică doar „de la data publicării prezentelor norme metodologice (...)”.
A arătat că aceste prevederi nu se pot aplica persoanelor care sunt deja internate în centre de îngrijire din alte județe decât cel de origine, cum este cazul în litigiul de față.
A mai arătat că instanța de fond motivează respingerea acțiunii prin faptul că factura nr. 207/16.02.2009 nu reprezintă o factură acceptată și nu a fost însușită de către pârâtă prin ștampilă și semnătură.
A precizat că, în cazul în care pârâta ar fi acceptat prin ștampilă și semnătură factura emisă de către recurenta-reclamantă, aceasta nu ar mai fi fost nevoită să acționeze în justiție pentru recuperarea creanței.
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 299 și urm. C.proc.civ.
Prin întâmpinare, intimații-pârâți au solicitat respingerea recursului ca nefondat.
Tribunalul, examinând sentința recurată, în raport de criticile formulate, precum și din oficiu sub toate aspectele de fapt și de drept, conform art. 304 și art. 3041 C.p.c., constată ca recursul este nefondat, pentru următoarele considerente:
Astfel cum a reținut instanța de fond, conform prevederilor art. 34 alin. (1)-(3) din Normele metodologice de aplicare a Legii nr. 448/2006, aprobate prin H.G. nr. 268/2007, admiterea persoanelor cu handicap în centrele rezidențiale publice din alt județ decât cel de domiciliu se face numai la solicitarea conducătorului direcției generale de asistență socială și protecția copilului din unitatea administrativ-teritorială în care persoana cu handicap își are domiciliul. Solicitarea cuprinde acordul direcției generale de asistență socială și protecția copilului de a achita costul mediu lunarde cheltuieli stabilit pentru respectivul centru rezidențial în care urmează să fie admisă persoana cu handicap.
Astfel cum rezultă din cuprinsul acestor dispoziții, pentru a putea fi obligată direcția generală de asistență socială și protecția copilului, din unitatea administrativ-teritorială în care persoana cu handicap își are domiciliul, la plata costului mediu lunar de cheltuieli stabilit pentru centrul rezidențial în care urmează să fie admisă persoana cu handicap, este necesar ca, în prealabil, conducătorul acesteia să formuleze o solicitare de admitere a persoanei în centru iar direcția să își exprime acordul de a achita costul mediu lunar de cheltuieli pentru întreținerea persoanei în cauză.
În lipsa unui astfel de acord, nu se poate constata nașterea obligației în sarcina sa.
Contrar susținerilor recurentei-reclamante, nu poate fi reținută vreo culpă a pârâtelor pentru neexecutarea unei obligații pe care nu și-au asumat-o.
În ceea ce privește afirmațiile recurentei-reclamante privind aplicarea în timp a dispozițiilor H.G. nr. 268/2007 pentru aprobarea Normelor Metodologice de aplicare a prevederilor Legii nr. 448/2006, se observă că ținând cont de principiul neretroactivității, cât și de posibilitatea legiuitorului de a opta între aplicarea imediată a legii noi și ultraactivitatea legii vechi, pot fi deosebite mai multe categorii de situații juridice.
În privința faptelor constitutive, modificatoare sau extinctive de situații juridice, realizate în întregime înainte de . legii noi, cât și efectele produse de acele situații juridice înainte de acest moment (facta praeterita), poate fi aplicată numai legea veche, adică legea în vigoare la data producerii faptei respective ori a efectelor ei, deoarece, dacă s-ar aplica o lege ulterioară ar însemna să i se atribuie efect retroactiv.
În cauză însă, s-a solicitat obligarea Direcției Generale de Asistență Socială și Protecția Copilului B. și a Consiliului Județean B. la plata diferenței între costul mediu lunar și contribuția lunară de întreținere ce revine ca obligație de plată beneficiarului/aparținătorului, pentru perioada 01.10.2008 – 31.12.2008 pentru un număr de trei beneficiari.
Prin urmare, perioada pentru care se solicită plata este ulterioară intrării în vigoare a dispozițiilor H.G. nr. 268/2007 pentru aprobarea Normelor Metodologice de aplicare a prevederilor Legii nr. 448/2006, astfel încât nu se poate reține că situația juridică și efectele acesteia s-ar fi realizat în întregime anterior intrării în vigoare a legii noi.
În privința situațiilor juridice în curs de formare, modificare sau stingere la data intrării în vigoare a normei (facta pendentia), legiuitorul poate opta între aplicarea legii noi si ultraactivitatea (supraviețuirea) legii vechi. Dacă însă elementele ce alcătuiesc constituirea sau, după caz, modificarea ori stingerea au individualitate proprie, atunci pentru fiecare element se aplică legea în vigoare la momentul la care acesta s-a produs.
În ceea ce privește situațiile juridice care se nasc, modifică sau sting după . legii noi, precum și efectele viitoare ale situațiilor juridice trecute, (facta futura), se va aplica legea nouă, afară de cazul în care legiuitorul optează pentru supraviețuirea legii vechi.
În cauză, se constată incidența unor astfel de efecte viitoare ale unei situații juridice trecute, întrucât se solicită plata diferenței între costul mediu lunar și contribuția lunară de întreținere ce revine ca obligație de plată beneficiarului/aparținătorului, pentru perioada 01.10.2008 – 31.12.2008, ulterioară intrării în vigoare a legii noi, în condițiile în care persoanele beneficiare au fost internate în centrele rezidențiale anterior intrării acesteia în vigoare.
Legiuitorul nu a optat pentru ultraactivitatea legii vechi în cazul unor astfel de situații, astfel încât, în mod legal și temeinic instanța de fond a făcut aplicarea dispozițiilor art. 34 alin. (1)-(3) din Normele metodologice de aplicare a prevederilor Legii nr. 448/2006, aprobate prin H.G. nr. 268/2007.
Referitor la susținerile recurentei-reclamante privind acceptarea facturii, se observă că, pentru ca o creanță să fie certă, lichidă și exigibilă, este necesar să aibă o existență neîndoielnică care să rezulte din chiar înscrisul constatator al creanței, conform art. 379 alin. (3) C.proc.civ., cuantumul său să fie determinat prin înscrisul respectiv sau prin alte înscrisuri ce emană, sunt recunoscute sau sunt opozabile debitorului, conform art. 379 alin. (4) C.proc.civ., iar termenul prevăzut în favoarea ori și în favoarea debitorului să se fi împlinit.
Factura fiscală emisă de către reclamantă nu a fost acceptată prin semnare și ștampilare de către pârâtă, astfel încât nu este îndeplinită condiția caracterului cert al creanței, neexistând niciun înscris care să emane de la aceasta cu privire la asumarea sau recunoașterea sumei în litigiu.
Pe de altă parte, factura acceptată nu reprezintă titlu executoriu, astfel încât nu poate fi reținută afirmația recurentei-reclamante în sensul că, în cazul existenței unei astfel de facturi, nu ar fi fost necesar să acționeze în justiție pentru realizarea creanței pretinse.
Având în vedere aceste considerente, în baza art. 312 alin. (1) C.proc.civ., Tribunalul va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Respinge recursul declarat de recurenta-reclamantă DIRECȚIA G. DE ASISTENȚĂ SOCIALĂ ȘI PROTECȚIA COPILULUI PRAHOVA, cu sediul în Ploiești, .. 14-16, jud. Prahova, împotriva sentinței civile nr._/19.10.2012, pronunțată de Judecătoria Ploiești, în contradictoriu cu intimații - pârâți DIRECȚIA G. DE ASISTENȚĂ SOCIALĂ ȘI PROTECȚIA COPILULUI B., cu sediul în B., ., jud. B. și C. JUDEȚEAN B., cu sediul în B., .. 1, jud. Prahova, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 23.01.2013.
Președinte, Judecători,
A. G. H. R. I. C. N. C.
Grefier,
R. C.
Operator de date cu caracter personal 5595
Red./ Tehnored. CRI
2 ex./18.04.2013
Df._ Judecătoria Ploiești
Jf. A. V.
| ← Obligaţie de a face. Decizia nr. 508/2013. Tribunalul PRAHOVA | Validare poprire. Decizia nr. 207/2013. Tribunalul PRAHOVA → |
|---|
