Acţiune în constatare. Decizia nr. 319/2013. Tribunalul PRAHOVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 319/2013 pronunțată de Tribunalul PRAHOVA la data de 21-02-2013 în dosarul nr. 5767/204/2010
ROMÂNIA
TRIBUNALUL PRAHOVA
SECȚIA I CIVILĂ
DOSAR NR._
DECIZIA CIVILĂ NR. 319
Ședința publică din data de 21.02.2013
Președinte: O. C. Ș.
Judecător: A. P. A.
Judecător: C. A. M.
Grefier: L. E. N.
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de recurentul-intervenient ORAȘUL B., PRIN PRIMAR, cu sediul în B., jud. Prahova, împotriva sentinței civile nr. 564/14.02.2012, pronunțată de Judecătoria Câmpina, în contradictoriu cu intimații-reclamanți C. V. și C. ȘT. Ș., domiciliați în B., .. 94, jud. Prahova, și intimații-pârâți C. I. Ș. și C. ȘT. M., domiciliați în B., .. 94, jud. Prahova, C. GH. P., domiciliat în B., .. 98, jud. Prahova, N. F., domiciliată în Otopeni, .. 13, ., P. C., domiciliată în B., ., jud. Prahova, C. C. C., domiciliat în B., .. 95, jud. Prahova, M. V., domiciliat în Comarnic, Cartierul Podul L., nr. 8, jud. Prahova, C. ȘT. G., domiciliat în Comarnic, .. 3, jud. Prahova, C. R., domiciliată în B., .. 103, jud. Prahova, V. E., domiciliată în Comarnic, ., jud. Prahova, C. C. G., domiciliat în B., ., jud. Prahova, C. I. M., domiciliată în Otopeni, .. 13, ., și M. A., cu domiciliul ales în B., .. 94, jud. Prahova.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă recurentul-intervenient, prin consilier juridic G. M., și reprezentantul intimaților-reclamanți C. V. și C. Șt. Ș., avocat B. M., lipsind intimații-pârâți.
Procedura de citare este îndeplinită.
Cerere timbrată cu taxă de timbru, în cuantum de 1438,04 lei, conform chitanțelor nr. 4837(57)/24.08.2012, nr._(47)/19.02.2013 și nr._(132)/18.02.2013, și timbre judiciare, în valoare de 5 lei.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței că recurentul-intervenient nu a depus la dosar dovada achitării diferenței taxei judiciare de timbru aferentă recursului promovat, după care
Recurentul-intervenient, prin consilier juridic, depune la dosar dovada achitării diferenței taxei judiciare de timbru aferentă recursului promovat, în cuantum de 1085 lei, și timbre judiciare, în valoare de 2 lei, și, având cuvântul, arată că nu are alte cereri de formulat.
Apărătorul intimaților-reclamanți, având cuvântul, arată că nu are alte cereri de formulat.
Nemaifiind alte cereri de formulat, tribunalul constată recursul în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbaterea acestuia.
Recurentul-intervenient, prin consilier juridic, având cuvântul în dezbateri, solicită admiterea recursului, casarea sentinței atacate și trimiterea cauzei la instanța de fond, în vederea refacerii expertizei specialitatea topografie și a reanalizării probelor, în vederea respingerii acțiunii formulate pentru terenul în suprafață de 600 mp, aflat în domeniul privat al localității B. și în evidențele OCPI B.. Din sentința civilă nr. 597/2010 pronunțată de Judecătoria Câmpina reiese că se continuă cu cei 600 mp, fiind recunoscut dreptul de proprietate asupra acestui drum care este îngrădit de la capătul de separație, însă porțile sunt desființate în prezent, existând la dosar dovada că acest teren se află în posesia și proprietatea intervenientului, însă reclamanții l-au posedat întrucât l-au îngrădit, cu cheltuieli de judecată.
Apărătorul intimaților-reclamanți, având cuvântul în dezbateri, arată că recurentul, prin consilier juridic, a formulat concluzii diferite de motivele de recurs formulate, și solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea sentinței atacate ca legală și temeinică, având în vedere că hotărârea invocată de recurent nu este opozabilă reclamanților, fiind adevărat că două persoane menționate în aceasta poartă același nume ca și reclamanții, însă nu sunt aceleași persoane, prin acțiunea formulată nu s-a solicitat revendicarea niciunui teren, acțiunea reclamanților neavând nicio legătură cu acel drum secundar, astfel că recurentul trebuia să cheme și pe reclamanți pentru revendicarea celor 600 mp. Prin expertiza întocmită în cauză a fost lămurită situația terenului, în sensul că cei 600 mp nu se suprapun cu cei 2540 mp, la aceasta au fost formulate obiecțiuni, care au fost încuviințate, dispunându-se completarea lucrării, completare la care recurentul nu a mai formulat obiecțiuni, astfel că nu se mai poate solicita casarea cu trimitere pentru a fi lămurită o situație deja lămurită. În ceea ce privește posesia terenului, din declarațiile martorilor reiese că terenul a fost îngrădit de 36 ani, posesia fiind continuă, publică, netulburată și sub nume de proprietar, astfel că sunt îndeplinite condițiile uzucapiunii de lungă durată, iar această situație nu a fost combătură prin probe contrare, accesul la terenul respectiv realizându-se pe un drum secundar. Din istoricul de rol reiese că autorii reclamanților inițial și ulterior reclamanții figurează înscriși în registrul agricol cu acest teren de peste 30 ani, din probele administrate în cauză reiese că reclamanții pot pretinde un drept de proprietate asupra întregii suprafețe de teren, fără a exista la dosar vreo dovadă că terenul de 600 mp sunt închiriați intimatului C. St. Ș.. Cu cheltuieli de judecată (onorariu avocat).
Recurentul-intervenient, prin consilier juridic, având cuvântul în replică, arată că trupul de teren este format din mai multe porțiuni, care se suprapun suprafeței de 600 mp, aflat în domeniul privat al localității B..
Apărătorul intimaților-reclamanți, având cuvântul în replică, arată că recurentul înainte de a interveni în cauză a depus la dosar o adresă prin care menționează că terenul de 600 mp face parte din domeniul public al localității B..
TRIBUNALUL
Deliberând asupra recursului civil de față, constată:
Prin cererea înregistrată la această instanță sub nr._ reclamanții C. M. si C. Ș. au chemat în judecată pe pârâții C. I.S., C. P., N. F., C. M., C. M., B. M., P. M., C. C. și M. V., pentru ca prin sentința ce se va pronunța să se constate dreptul lor de proprietate asupra terenului în suprafață de 2286 mp, situat în B., ..94, jud. Prahova și a construcțiilor edificate pe acest teren, respectiv locuință, 2 anexe și garaj.
În motivarea acțiunii, reclamanții au arătat că terenul în litigiu a aparținut tatălui, respectiv socrului lor, C. S. care îl dobândise de la părinții săi G. și A., iar în anul 1967 cu ocazia căsătoriei părinții C. G. și C. M. le-au înstrăinat terenul și construcția care exista la acel moment, fără act scris.
Reclamanții au mai arătat că din anul 1967 până în prezent au exercitat o posesie neîntreruptă, netulburată, publică și sub nume de proprietari asupra bunurilor menționate, iar in decursul anilor au executat numeroase lucrări de construire, atât la locuința inițială cât și prin edificarea de extinderi, astfel încât în prezent pe terenul în suprafață de 2.286 mp există 4 construcții.
S-a mai arătat de către reclamanți că terenul este îngrădit pe toate laturile sale cu gard, a cărei configurație de-a lungul timpului nu s-a modificat și de-a lungul celor 30 de ani de stăpânire nu au existat litigii cu privire la posesia exercitată, nici cu privire la limitele de hotar, reclamanții precizând că terenul a fost folosit an de an atât prin executarea lucrărilor de întreținere cât și culegerea roadelor acestuia.
În drept reclamanții au invocat art.1846 și urm. cod civil, art.492 cod civil și art.111 cod proc. civilă.
În dovedirea acțiunii reclamanții au depus la dosar acte de stare civilă.
La termenul din 11.01.2011 reclamanții și-au completat acțiunea, în sensul că înțeleg să se judece în calitate de pârât și în contradictoriu cu numitul C. G. care a fost omis a fi indicat prin acțiunea introductivă, acesta din urmă prezent în instanță la acel termen declarând că este de acord cu admiterea acțiunii .
Prin întâmpinarea depusă la dosar la data de 21.02.2011, pârâtele N. F. și C. M. au arătat că în acțiunea introductivă s-au strecurat unele erori in sensul că, C. M. care figurează în proces ca reclamantă, noră a lui C. St.S., nu este nora ci mama acestuia, respectiv soția decedatului C. Gh.Ș. iar nora lui C. Gh.Ș. respectiv soția reclamantului C. St.Ș. se numește C. V., aceasta din urmă contribuind in timpul căsătoriei la îngrijirea terenului în litigiu și construirea și întreținerea clădirilor aflate pe acesta.
Pârâtele au confirmat de asemenea faptul că părinții lui C. St.Ș. și urmașii acestora au exercitat o posesie neîntreruptă, netulburată, publică și sub nume de proprietar asupra terenului în litigiu, care este împrejmuit cu gard, iar in timp nu au existat litigii.
Prin întâmpinarea depusă la dosar la data de 7.03.2011 pârâtul C. I. S. a arătat că este de acord cu acțiunea in constatare introdusă de numiții C. S. și C. V. .
La data de 11.03.2011 a fost depusă la dosar de către C. V. și C. S., in calitate de reclamanți, o precizare completare a acțiunii introductive, prin care au arătat că dintr-o eroare de dactilografiere numele reclamantei C. V. a fost menționat C. M. și din același motiv pârâta P. C. a fost indicată greșit sub numele de P. M. .
Prin completarea la acțiune reclamanții C. V. și C. S. au menționat că înțeleg să se judece in calitate de pârâtă și in contradictoriu cu M. A., precum și cu numitul C. Gh.G., fiul lui C. și M..
Prin întâmpinarea depusă la dosar la data de 26.04.2011, pârâta M. A. a arătat că este de acord cu admiterea acțiunii formulate de reclamanții C. S. și C. V. confirmând susținerile acestora din cuprinsul acțiunii introductive.
La termenul din 26.04.2011 reclamanții și-au completat acțiunea in sensul că înțeleg să se judece in cauza și in contradictoriu cu numita C. R. soția defunctului C. V., acesta din urmă fiind fratele lui C. G.(fiul lui C. și M.).
La același termen, reclamanții au arătat că C. C.I. a fost trecut din eroare în arborele genealogic depus la dosar.
De asemenea pârâții C. C.G. și C. P. prezenți personal in instanță au declarat că sunt de acord cu admiterea acțiunii.
Prin întâmpinările depuse la dosar la data de 18.05.2011 N. Gh.F., C. R., M. A., C. St.G., C. St. M., M. V., P. C., C. C.G., C. C. C., C. I.Ș., C. I.M., C. P., B. M., au arătat că sunt de acord cu admiterea acțiunii formulate de reclamanții C. St.Ș. și C. V. in sensul de a se constata dreptul lor de proprietate asupra terenului și construcțiilor edificate pe acesta, situate in B., ..94.
S-a arătat de către pârâți că cele menționate in cuprinsul acțiunii corespund adevărului, întrucât reclamanții stăpânesc terenul de peste 30 de ani și construcțiile pe care le-au edificat împreună, iar în decursul anilor nu au existat neînțelegeri cu privire la stăpânirea bunurilor și nici cu privire la limitele de hotar și nimeni nu a venit să pretindă vreun drept asupra bunurilor stăpânite de ei, aceștia aflându-se în bună înțelegere cu toți ceilalți moștenitori precum și cu vecinii, terenul fiind delimitat pe toate laturile.
Pârâții au menționat că au cunoștință de ambele rapoarte de expertiză care au fost întocmite urmare măsurătorilor efectuate atât la teren cât și la construcții - și nu au obiecțiuni de formulat la acestea.
La termenul din 5.10.2011, reclamanții au solicitat față de decesul pârâtei B. M. survenit pe parcursul procesului, respectiv la data de 13.08.2011, introducerea în cauză a moștenitoarei acesteia, V. E. în calitate de pârâta - cerere admisa de instanta la termenul din 18.10.2011 .
La acelasi termen față de cuprinsul adresei nr._/14.10.2011, emisă de Primăria or.B., din care rezultă că suprafața de 600 mp din terenul în suprafață de 2204 mp face parte din domeniul privat al localității B., la solicitarea reclamaților, s-a dispus introducerea in cauză a Orașului B. prin Primar, in calitate de intervenient, pentru opozabilitatea hotărârii ce se va pronunța.
Prin întâmpinarea depusă la dosar la data de 5.10.2011, pârâta V. E. a arătat că este de acord cu admiterea acțiunii formulate de reclamanții C. St.Ș. și C. V. in sensul de a se constata dreptul lor de proprietate asupra terenului și construcțiilor edificate pe acesta, situate in B., ..94.
S-a arătat de către pârâta că cele menționate in cuprinsul acțiunii corespund adevărului, întrucât reclamanții stăpânesc terenul de peste 30 de ani și construcțiile pe care le-au edificat împreună, iar în decursul anilor nu au existat neînțelegeri cu privire la stăpânirea bunurilor și nici cu privire la limitele de hotar și nimeni nu a venit să pretindă vreun drept asupra bunurilor stăpânite de ei, aceștia aflându-se în bună înțelegere cu toți ceilalți moștenitori precum și cu vecinii, terenul fiind delimitat pe toate laturile.
Pârâta a menționat că are cunoștință de ambele rapoarte de expertiză care au fost întocmite urmare măsurătorilor efectuate atât la teren cât și la construcții și nu are obiecțiuni de formulat la acestea.
Prin întâmpinarea depusă la dosar, intervenientul Orașul B. prin Primar a solicitat respingerea acțiunii pentru suprafața de 600 mp din terenul în suprafața totală de 2204 mp rezultata din măsurători, întrucât procedându-se la analizarea documentelor depuse și a celor gestionate de primărie s-a constatat că suprafața de 500 mp este proprietate privată a orașului B., fiind prevăzută la poziția 15 lit.a din inventarul bunurilor care alcătuiesc domeniul privat al orașului anexa la HCL nr.101/25.08.2011, suprafață ce a fost aprobată spre închiriere reclamanților din prezenta cauză în calitate de moștenitori ai lui C. S. așa cum rezultă din HCL nr.117/13.12.2007 anexa 1 poziția 60.
Intervenientul a arătat că suprafața de 600 mp face parte din tarlaua 6, . totală de 1002 mp conform registrului cadastral al orașului B. anii 1987-1989 iar posesia exercitată de reclamanți nu a fost una sub nume de proprietari, ei cunoscând că această suprafață aparține orașului B., dovadă fiind și faptul că C. Gh.Ș. din ..94 figurează cu suprafața de 987 mp poziționată in T 6, P 456 Cc=675 mp, respectiv P 457 A=312 mp iar conform evidențelor agricole in rolul deschis pe moștenitori defunct C. Gh.Ș. aceștia figurează înregistrați doar cu suprafața de 1000 mp.
Față de întâmpinarea formulată de intervenientul Orașul B. prin primar, reclamanții au formulat răspuns, prin care au arătat că suprafața de 600 mp nu s-a aflat niciodată in posesia acestuia, întrucât terenul in suprafață de 2286 mp astfel cum a rezultat in urma măsurătorilor este îngrădit pe toate laturile, neexistând litigii in decursul celor peste 30 de ani de stăpânire in legătură cu hotarele, situația invocată de reclamanți referitor la faptul că au stăpânit acest teren ce formează trup comun fiind dovedită prin însăși actele depuse de către intervenient, respectiv HCL nr.101/25.02.2011 care atestă faptul că suprafața de 600 mp este folosită de C. Ș. .
De asemenea analizând inventarul bunurilor care alcătuiesc domeniul privat al orașului B. anexat la HCL nr.101/25.08.2011 se poate constata că in privința lor nu există mențiunea teren închiriat, care se regăsește la toate celelalte rubrici ale menționatului act, din chiar această hotărâre rezultând că intervenientul nu a deținut nici un act care să ateste situația referitoare la dreptul său de proprietate asupra terenului de 600 mp iar emiterea acesteia după ce ei au inițiat și chiar s-au apropiat de finalizarea acțiunii dovedește cu prisosință că termenul prevăzut de depozițiile legale in privința prescripției achizitive a fost împlinit.
În cauză a fost efectuată o expertiză topometrică de către expert B. N., ce a fost completată pentru termenele din 13.12.2011 si 31.01.2012 și o expertiză construcții de către expert R. M., ce a fost completată pentru termenul din 14.05.2011 .
Totodată au fost audiați martorii G. I., C. N., C. M. la propunerea reclamanților .
De asemenea a fost administrată proba cu înscrisuri și au fost depuse la dosar planșe fotografice .
În ședința publică de astăzi reclamantii si-au precizat actiunea in sensul ca solicita sa se constate dreptul lor de proprietate asupra terenului în suprafață de 2204 mp situat în or.B., ..94, jud. Prahova, identificat prin expertiză topometrică B. N., prin uzucapiune precum și asupra construcțiilor aflate pe acesta, respectiv casa de locuit, magazie, garaj și magazie identificate conform expertizei construcții R. M., prin accesiune.
Prin sentința civilă nr.564/14.02.2012, Judecătoria Câmpina a admis acțiunea completată și precizata formulată de reclamanți în contradictoriu cu pârâții menționați și cu intervenientul Orașul B. prin Primar și a constatat dreptul de proprietate al reclamanților asupra terenului în suprafață de 2204 mp situat în or. B., ..94, jud. Prahova, identificat prin perimetrul 1,2,3,4,5,6,7,8,9,10,11,12,13,14,15,16,17,18,19,1 pe schița de plan anexă la raportul de expertiză topometrică B. N. - prin uzucapiune precum și asupra construcțiilor aflate pe acesta, respectiv casa de locuit C1, magazie C2, garaj C3 și magazie C4 identificate conform expertizei construcții R. M., astfel cum a fost refăcută pentru termenul din 14.05.2011 - prin accesiune.
Pentru a se pronunța sentința arătată, instanța de fond a reținut că terenul în litigiu în suprafață de 2204 mp situat în or.B., ..94 jud. Prahova, astfel cum a fost identificat de expertul topo B. N., a aparținut tatălui reclamantului C. St.Ș., respectiv C. Gh.Ș., în prezent decedat (29.01.2001), care la rândul său îl avea moștenire de la tatăl său G. C., fiind dat de zestre de către C. Gh.Ș. reclamantului cu ocazia căsătoriei, acesta din urmă împreună cu soția sa stăpânind acest teren de peste 30 de ani – această împrejurare rezultând din declarațiile martorilor G. I., C. N., C. M. (f.111,199,336) audiați la solicitarea reclamanților, care au arătat că terenul în suprafață de circa 2000 mp a aparținut bunicului reclamantului, C. St.Ș., respectiv C. G., iar după decesul acestuia a fost stăpânit de fiul său C. Gh.Ș. care l-a dat ca zestre fiului său, reclamantul C. St.Ș. cu ocazia căsătoriei.
Martorii au mai arătat că, de circa 35 de ani, respectiv de când i-a fost dat de zestre, terenul a fost stăpânit de reclamantul C. St.Ș. și soția sa, reclamanta C. V. în mod continuu, fiind cunoscuți ca și proprietari ai acestuia de vecinii din zonă, fără ca în toată această perioadă ceilalți moștenitori ai defunctului C. G., respectiv C. Gh.Ș., să pretindă drepturi asupra terenului.
S-a mai aratat de catre martori că pe acest teren, care de circa 36 ani este împrejmuit pe toate laturile și a cărei configurație nu s-a modificat în timp, reclamanții au edificat o casă de locuit, un garaj și 2 magazii – instanța de fond reținând și că reclamanții au stăpânit terenul în litigiu, în mod exclusiv, fapt ce rezultă din declarațiile martorilor audiați în cauză, astfel cum au fost analizate mai sus.
În acest sens, s-a reținut și practica judiciară a fostului Tribunal Suprem - deciziile nr. 1045/1982, nr. 769/1979 și 786/1977 - prin care s-a statuat că stăpânirea de către unul dintre moștenitori a unui bun succesoral poate duce la dobândirea dreptului de proprietate prin uzucapiune, dacă a intervenit cu manifestarea exterioară din partea lui, care să demonstreze că a înțeles să transforme posesia din comună în exclusivă, adică s-a produs o intervertire în fapt a posesiei.
Instanța de fond a mai reținut că din actele de stare civilă depuse la dosar rezultă că de pe urma defunctului C. G., au rămas ca moștenitori C. Gh. N.-fiu, decedat la 1.04.2003, de pe urma căruia a rămas ca succesoare pârâta P. C. în calitate de fiică, C. Gh.C.-fiu decedat la 18.01.1992 de pe urma căruia au rămas ca succesori: pârâții C. C. C. și C. C.G. precum și C. C.V. –fii, acesta din urmă decedat la 24.04.1984 având ca succesoare pe soția supraviețuitoare pârâta C. R.; C. Gh.G.-fiu decedat la 26.09.2001 de pe urma căruia au rămas ca succesoare pârâtele C. I.M.-soție supraviețuitoare și N. F.-fiică; C. Gh.I.-fiu decedat la 29.09.2009 de pe urma căruia a rămas ca succesor pârâtul C. I.Ș.-fiu ; C. Gh.Ș.-fiu decedat la 29.01.2001 de pe urma căruia au rămas ca succesori pârâta C. Șt.M.-soție supraviețuitoare, reclamantul C. St.Ș.-fiu și pârâții C. St.G. și M. A.-fiu respectiv fiică; M. E.-fiică decedată la 20.01.1985 de pe urma căreia a rămas ca succesor pârâtul M. V.V.-fiu ; pârâta B. M.-fiică și pârâtul C. Gh.P.-fiu.
S-a reținut totodată că pârâții N. Gh.F., C. R., M. A., C. St.G., C. St. M., M. V., P. C., C. C.G., C. C. C., C. I.Ș., C. I. M., C. P., B. M. si V. E. prin intâmpinările depuse la dosar au arătat că sunt de acord cu admiterea acțiunii formulate de reclamanții C. St.Ș. și C. V. in sensul de a se constata dreptul lor de proprietate asupra terenului și construcțiilor edificate pe acesta, situate in B., ..94 confirmand sustinerile acestora din cuprinsul actiunii.
In speță cu referire la susținerile intervenientului in sensul că din suprafața de 2204 mp ce face obiectul prezentei cauze, suprafața de 600 mp este proprietate privată a orașului B., fiind prevăzută la poziția 15 lit.a din inventarul bunurilor care alcătuiesc domeniul privat al orașului anexa la HCL nr.101/25.08.2011, suprafață ce a fost aprobată spre închiriere reclamanților din prezenta cauză în calitate de moștenitori ai lui C. S. așa cum rezultă din HCL nr.117/13.12.2007 anexa 1 poziția 60 - instanța de fond a reținut că din cuprinsul intampinarii depuse la dosar de catre intervenient rezulta ca suprafata de 600 mp mai sus mentionata face parte din tarlaua 6 . cadastral al orasului B..
Referitor la hotararile Consiliului Local B. privind aprobarea domeniului privat al or.B. invocate in cauza, prima instanță a reținut ca in HCL nr.71/27.11.2003 si nr.23/25.03.2004 este mentionata suprafata de 1,88 ha in pct. "B.-C." -fara elemente de identificare: . de incadrare in zona, în HCL 57/31.05.2007 si nr. 61/28.06.2007 este mentionata suprafata de 1,78 ha, in punctul B.-C., in T 6 P444-1 si HCL nr.32/30.04.2008, nr.40/30.04.2009, nr.89/30.09.2010 si nr.101/25.08.2011 este mentionata suprafata de 1,67 ha in B.-C.-pct,"Lutul -R.", T 6-I iar la rubrica "Observatii" se precizeaza ca C. S. foloseste 600 mp fara elemente de identificare:. incadrare in zona.
Expertiza topometrica Baiuta N. efectuata in cauza a concluzionat pe baza identificarii pe teren si pe planul cadastral furnizat de Primaria B. ca . alt amplasament decat suprafata de 2.204 mp iar drumurile de acces atribuite nu trec prin terenul de 2204 mp, expertul precizand ca terenul de 600 mp mentionat in hotararile Consiliului Local B. nu este inclus si nu se suprapune cu terenul de 2204 mp.
Mai mult, in speța intervenientul nu a făcut dovada trecerii proprietății terenului la stat, menționând doar că 600 mp din terenul în suprafață de 2204 mp este proprietatea privată a or.B. fiind prevăzut la poziția 15 lit.a din Inventarul bunurilor care alcătuiesc domeniul privat al orașului, anexă la HCL nr.101/25.08.2011, suprafață care a fost aprobată spre închiriere reclamanților din prezenta cauză, în calitate de moștenitori ai lui C. S. așa cum rezultă din HCL nr.117/13.12.2007 anexa 1 poziția 60 (f.239-242), fără însă a depune la dosar contractul de închiriere încheiat cu reclamanții pentru acest teren.
De asemenea, s-a reținut de către instanța de fond că intervenientul nu a făcut dovada împrejurării că a posedat vreodată acest teren, iar in cauza martorii G. I., C. N., C. M. (f.111,199,336) au confirmat că reclamanții au fost cei care au posedat întregul teren de circa 2200 mp de peste 30 de ani in mod continuu, neîntrerupt, netulburat, public și sub nume de proprietar, întrunind toate condițiile cerute de disp.art.1847 cod civil pentru o posesie utilă, martorii precizând că acest teren este împrejmuit de circa 36 ani pe toate laturile iar configurația lui nu s-a modificat in timp .
După cum s-a mai reținut de asemenea de instanța de fond, chiar daca terenul in litigiu ar fi fost înscris in planul cadastral și in partida cadastrală ca aparținând fostului Consiliu popular al or. B. si ca fiind inventariat in domeniul privat al orașului, astfel cum susține intervenientul, aceasta nu a întrerupt cursul prescripției achizitive exercitate de reclamanți, posesia exercitata de aceștia fiind, potrivit susținerilor martorilor, neîntreruptă – numai bunurile din domeniul public fiind imprescriptibile in conformitate cu disp. art.11 din Legea 213/1998 și prevederile din Constituția României - domeniul privat al statului și al unităților administrativ teritoriale fiind supus prescripției achizitive ca și domeniul privat al particularilor conform art.1846 cod civil.
S-a mai reținut totodată, că prescripția achizitivă asupra terenului în litigiu începută si exercitată înainte de adoptarea Legilor nr.58/1974 și 59/1974 nu a fost întreruptă prin . acestor legi, astfel cum s-a stabilit prin Decizia obligatorie nr.4/16.01.2006 a Înaltei Curți de Casație și Justiție.
Împotriva sentinței instanței de fond, în termen legal, a declarat recurs intervenientul Orașul B. – prin Primar, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, solicitând, în principal, admiterea recursului, casarea hotărârii atacate, trimiterea cauzei spre rejudecare ‚instanței de fond, în vederea refacerii raportului de expertiză pentru identificarea suprafeței proprietatea orașului B., conform obiecțiunilor formulate în fond și pe baza Registrului cadastral și a Planului Urbanistic General, iar în subsidiar, admiterea recursului, modificarea în parte a sentinței atacate, în ceea ce privește suprafața de 600 m.p. proprietatea orașului B., din terenul în suprafață totală de 2.204 m.p. rezultată la măsurători și pe fond, să se respingă acțiunea ca neîntemeiată pentru această suprafață.
În motivarea recursului, recurentul a arătat că în mod greșit instanța de fond a reținut ca terenul proprietatea privata a orașului este inclus in . in care a formulat obiecțiuni la raportul de expertiza topo, prin care a subliniat faptul ca . legătura cu suprafața de 600 m.p., aceasta fiind evidențiata la rubrica observații, poziția 13 din Anexele la HCL nr. 57/2007, completata prin HCL nr. 61/2007, doar pentru evidențierea suprafeței de 0,10 ha, atribuita pe fond funciar.
S-a susținut că din răspunsul la obiecțiuni, a rezultat faptul ca . expert pe schița de plan in perimetrul cuprins intre punctele 10,11,12,13,14,15,16,10 este inclusa in perimetrul terenului de 2.204 m.p. - mai mult, așa cum rezulta tot din răspunsul la obiecțiuni se poate observa ca si . inclusa tot in perimetrul terenului de 2.204 m.p., fiind figurata punctat pe schița, insa expertul s-a limitat la identificarea in concret doar a unui porțiuni din acest drum, care se oprește la limita terenului, astfel incit sa poată justifica un drept al reclamanților in raport de Sentința civila nr. 597/2010, pronunțata de Judecătoria Câmpina.
Arată recurentul că expertul a procedat in acest fel, astfel incit sa determine suprafața de 600 m.p. doar in . acesteia si in . drumuri care are un regim de proprietate publica si implicit nu este supusă prescripției achizitive.
Față de aceste considerente, apreciază ca se impune refacerea raportului de expertiza, cu determinarea in concret a suprafeței, un raport de proprietatea deținuta de orașul B., astfel incit sa se poată determina suprafața din domeniul privat al orașului si cea din domeniul public, conform registrului cadastral si Planului Urbanistic General al localității.
Cu privire la aprecierea instanței, in sensul că nu a făcut dovada trecerii proprietății terenului la stat și implicit in proprietatea privată a orașului B., recurentul a arătat că o consideră netemeinică, deoarece extrasele din cadastrul funciar - registrul posesorilor depuse la dosar, dovedesc ca înainte de Revoluție terenul a fost proprietate de stat, având categoria de folosința pășune (. stradal (. administrarea operativa (AD.OP) a fostului Consiliu Popular B., iar după momentul anului 1989, conform prevederilor art. 36 alin. (1) din Legea nr. 18/1991, acestea au trecut in proprietatea privata a orașului B., iar drumurile in proprietatea publica, conform Legii nr. 213/1998, privind proprietatea publica si regimul juridic ai acesteia.
Mai arată recurentul-intervenient că a dovedit instanței că tot terenul proprietate privată a orașului B. situat in tarlaua 6 care include si . cel care aparține domeniului public) a fost inventariat, sens in care a depus HCL nr. 101/25.08.2011, unde la poziția 15 lit. a din Anexa la aceasta se regăsește terenul, precum si hotărârile adoptate de Consiliul Local in anii anteriori si HCL nr. 117/2007 prin care s-a aprobat închirierea unor terenuri proprietate privata a orașului, la poziția 60 din Anexa regăsindu-se si most. C. Ș..
Recurentul-intervenient a arătat că a subliniat instanței de fond că reclamanții nu au folosit terenul sub nume de proprietar si in mod public, dovada fiind faptul ca in evidentele agricole si fiscale ale instituției figurează doar cu suprafața de 1000 m.,p. si cu toate acestea, instanța reține numai declarațiile de martori, fără sa se raporteze si sa tina seama de o situație de fapt, dovedita cu înscrisuri si pe baza unor documente oficiale.
Recurentul-intervenient orașul B. a mai precizat că si-a exercitat prerogativele dreptului de proprietate pentru tot terenul din zona, cuprins in ., tot acest teren care include si suprafața de 600 m.p. fiind pus la dispoziția comisiei locale de fond funciar, pentru reconstituirea/constituirea dreptului de proprietate, dovada in acest sens fiind faptul ca terenurile învecinate au făcut obiectul legilor fondului funciar, excepție făcând drumurile, care sunt de uz si interes public, fiind folosite de toți cetățenii din zona.
Primindu-se dosarul la Tribunalul Prahova cauza a fost înregistrata cu nr._, la data de 22.06.2012.
La 29.10.2012, intimata C. M. a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat - intimata N. F. a depus, la rândul său întâmpinare, prin care a făcut aceeași solicitare, alături de precizări în susținerea temeiniciei sentinței recurate.
La data de 01.11.2012, intimații C. St Ș. și C. V., au formulat de asemenea întâmpinare, prin care au solicitat respingerea recursului ca nefondat, menținerea sentinței instanței de fond ca fiind legală și temeinică, arătând că in mod corect instanța de fond a admis acțiunea reclamanților, contatand ca aceștia sunt proprietarii terenului in suprafața de 2204 mp si a construcțiilor existente pe acesta, facand aplicarea dispozițiilor privitoare la uzucapiunea de lunga durata si accesiunea imobiliara – la baza acestei hotărâri aflându-se un probatoriu complet, constând in acte, interogatoriu, martori, expertiza – probe ce au fost administrate in contradictoriu cu recurentul, care si-a prezentat si susținut punctul de vedere pe baza probatoriului, astfel încât nu se justifică solicitarea de casare a hotărârii.
Pe de alta parte, modificarea hotărârii recurate, in sensul de a se respinge acțiunea pentru suprafața de 600 mp. este o solicitare neîntemeiata întrucât intimați-reclamanti au in stăpânire terenul in integralitate, asa cum a fost identificat de expert, fara a exista o delimitare a suprafeței de 600 mp., terenul in suprafața totala de 2204 mp reprezintă un trup comun, fiind împrejmuit pe toate laturile sale, aflat in posesia intimaților- reclamanți ele peste 30 ani – situație de altfel recunoscuta și de recurent atunci cand face vorbire de stăpânirea terenului, fiind contestata numai suprafața acestuia.
S-a arătat de către intimată că în realitate terenul in cauza nu a aparținut niciodată recurentului, acesta provenind de la tatăl - respectiv socrul intimatilor-reclamanți, defunctul C. Ș., care la rândul sau îl avea de la părinții sai, C. G. si C. A. – intimații cunoscând aceasta situație si înțelegând sa respecte dreptul de proprietate al celor doi intimați, astfel incat apreciază ca pretențiile recurentului sunt total nejustifieate – și de altfel, daca se analizează expertiza întocmita si actele depuse, se poate constata ca toate proprietățile învecinate au aparținut acelorași autori, respectiv C. G. si C. A., care au lăsat copiilor C. I., C. P., C. Gr Ghrorghe, C. Ș. cate o bucata de teren pe care aceștia au stapanit-o, iar ulterior au dat-o copiilor.
Ca atare, s-a arătat, tot ceea ce se afirma de către recurent este nereal, terenul de 600 mp. nu s-a aflat niciodată in posesia recurentului, iar poziționarea construcțiilor face dovada deplina a acestui fapt.
La același termen au formulat întâmpinare și intimații C. I.Ș., C. Gh. P., P. C., C. C. C., M. V., C. St. M., M. A., C. St. G., C. R., C. C. G. și V. E. – care au solicitat, la rândul lor, respingerea recursului ca nefondat și menținerea ca legală și nemeinică a sentinței atacate.
Tribunalul, examinând cauza, in raport de situația de fapt reținuta, de probele administrate in cauză, de criticile formulate, precum si din oficiu sub toate aspectele de fapt si de drept, conform art.304 si 3041 c.pr.civila, ținându-se seama de dispozitiile legale incidente in cauza, constata ca recursul este nefondat, pentru următoarele considerente:
Recurentul-intervenient Orașul B. prin primar a criticat sentința instanței de fond, susținând că suprafața de 600 m.p. din terenul în suprafață totală de 2.204 m.p. este proprietatea orașului B., criticând totodată modalitatea de identificare de către expertul topograf desemnat a terenului în cauză.
Conform probatoriului administrat în cauză se constată că instanța de fond a reținut în mod corect că terenul in litigiu, în suprafață totală de 2204 m.p., situat în B., .. 94, a aparținut autorului reclamanților, C. G., care l-a lăsat moștenire fiului său C. Gh. Ș., care l-a dat, la rândul său, ca zestre cu ocazia căsătoriei, fiului său, reclamantul C. Șt. Ș., care l-a stăpânit împreună cu soția sa timp de peste 30 ani, în mod exclusiv – astfel cum au confirmat martorii audiați în cauză.
Aceiași martori au mai precizat că terenul este împrejmuit pe toate laturile de cca. 35 ani, configurația sa nemodificându-se în timp, iar pe acesta reclamanții au edificat o casă de locuit, un garaj și 2 magazii.
În baza actelor de stare civilă depuse la dosarul cauzei, s-a reținut în mod corect de către instanța de fond, pe de o parte, faptul că de pe urma defunctului C. G. au rămas moștenitorii indicați în sentința nr. 564/14.02.2012 - respectiv pârâții din prezenta cauză, care au confrmat cu toții stăpânirea îndelungată și netulburată a reclamanților asupra terenului în litigiu, precum și acordul lor privind admiterea acțiunii formulate - atitudine pe care au confirmat-o de altfel și prin întâmpinările formulate în recurs.
Pe de altă parte, instanța de fond a reținut în mod just că stăpânirea de către unul dintre moștenitori a unui bun succesoral poate duce la dobândirea dreptului de proprietate prin uzucapiune, dacă prin manifestarea sa exterioară, acesta a demonstrat că a înțeles să transforme posesia din comună în exclusivă, producându-se o intervertire în fapt a posesiei.
În ce privește susținerea recurentului-intervenient că suprafața de 600 m.p. din terenul stăpânit de reclamanți este proprietate privată a orașului B., regăsindu-se în inventarul bunurilor ce alcătuiesc domeniul privat al orașului și fiind aprobată spre închiriere reclamanților – tribunalul constată că această susținere nu a fost probată cu certitudine prin înscrisurile depuse la dosar coroborate cu concluziile raportului de expertiză întomit în cauză, la care s-a efectuat și o completare, urmare a obiecțiunilor formulate de intervenient și încuviințate de instanța de fond.
Astfel, instanța de fond a reținut în mod corect că în Hotărârile Consiliului Local B. privind aprobarea domeniului privat al orașului, invocate în cauză, nu există elemente clare de identificare, parcelă sau plan de încadrare în zonă – recurentul-intervenient nefăcând nici dovada trecerii terenului respectiv în proprietatea statului și, deși a afirmat că acest teren a fost aprobat spre închiriere reclamanților, nu a depus la dosar contractul de închiriere încheiat în acest sens și nici nu a făcut dovada că ar fi posedat vreodată terenul în litigiu.
Pe de altă parte, în condițiile în care prin probele testimoniale administrate în cauză s-a făcut cu prisosință dovada stăpânirii îndelungate, exclusive și netulburate de către reclamanți a terenului arătat, recurentul-intervenient nu a făcut dovada că aceștia nu l-ar fi stăpânit sub nume de proprietari ori că ar fi fost simpli detentori precari.
De asemenea, s-a reținut în mod corect de către instanța de fond că, și dacă terenul in litigiu ar fi fost înscris in planul cadastral și in partida cadastrală ca aparținând fostului Consiliu popular al orașului B. si ca fiind inventariat in domeniul privat al orașului, astfel cum susține recurentul-intervenient, aceasta nu a întrerupt cursul prescripției achizitive exercitate de reclamanți, posesia exercitata de aceștia fiind, potrivit susținerilor martorilor, neîntreruptă – numai bunurile din domeniul public fiind imprescriptibile in conformitate cu disp. art.11 din Legea 213/1998 și prevederile Constituției României - domeniul privat al statului și al unităților administrativ teritoriale fiind supus prescripției achizitive ca și domeniul privat al particularilor conform art.1846 cod civil. Totodată, prescripția achizitivă asupra terenului în litigiu începută si exercitată înainte de adoptarea Legilor nr.58/1974 și 59/1974 nu a fost întreruptă prin . acestor legi, astfel cum s-a stabilit prin Decizia obligatorie nr.4/16.01.2006 a Înaltei Curți de Casație și Justiție.
În ce privește identificarea terenului în litigiu, expertul topo a concluzionat atât în raportul efectuat inițial, cât și în completările acestuia în care a răspuns punctual obiecțiunilor formulate de recurentul-intervenient, că terenul de 600 m.p. menționat în Hotărârile Consiliului Local B. nu este inclus și nu se suprapune cu terenul de 2204 m.p.- precizând că parcelele 467 și 469, de care a făcut vorbire intervenientul în obiecțiunile la raportul de expertiză, nu sunt inventariate în nicio hotărâre și singura parcelă din tarlaua 6 indicată de acesta și despre care se face vorbire în Hotărârile Consiliului Local B. privind inventarierea este .-a constatat că are alt amplasament decât suprafața de 2204 m.p., iar drumurile de acces la terenurile atribuite veteranilor (de care de asemenea a făcut vorbire intervenientul) nu trec prin terenul de 2204 m.p., id4entificat ca fiind deținut și aparținând intimaților-reclamanți.
Având deci în vedere considerentele arătate, Tribunalul constată că motivele de recurs formulate de recurentul-intervenient în cauză sunt nefondate, astfel că, în baza art. 312 alin.1 cu aplicarea art. 3041 Cod pr. civilă, coroborate cu art.1846 și urm Cod civil, va respinge recursul declarat împotriva sentinței civile nr. 564/14.02.2012, pronunțată de Judecătoria Câmpina, ca fiind nefondat.
Totodată, în temeiul art. 274 c.pr.civ., va obliga recurentul-intervenient la plata către intimații-reclamanți a sumei de 1200 lei cu titlu de cheltuieli de judecată reprezentând onorariu avocat, conform chitanței depuse la dosar.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul, declarat de recurentul-intervenient ORAȘUL B., PRIN PRIMAR, cu sediul în B., jud. Prahova, împotriva sentinței civile nr. 564/14.02.2012, pronunțată de Judecătoria Câmpina, în contradictoriu cu intimații-reclamanți C. V. și C. ȘT. Ș., domiciliați în B., .. 94, jud. Prahova, și intimații-pârâți C. I. Ș. și C. ȘT. M., domiciliați în B., .. 94, jud. Prahova, C. GH. P., domiciliat în B., .. 98, jud. Prahova, N. F., domiciliată în Otopeni, .. 13, ., P. C., domiciliată în B., ., jud. Prahova, C. C. C., domiciliat în B., .. 95, jud. Prahova, M. V., domiciliat în Comarnic, Cartierul Podul L., nr. 8, jud. Prahova, C. ȘT. G., domiciliat în Comarnic, .. 3, jud. Prahova, C. R., domiciliată în B., .. 103, jud. Prahova, V. E., domiciliată în Comarnic, ., jud. Prahova, C. C. G., domiciliat în B., ., jud. Prahova, C. I. M., domiciliată în Otopeni, .. 13, ., ., jud. Ilfov, și M. A., cu domiciliul ales în B., .. 94, jud. Prahova, ca nefondat.
Obligă recurentul la plata sumei de 1200 lei cheltuieli de judecată către intimații-reclamanți C. Ș. și C. V..
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 21.02.2013.
Președinte Judecători
O. C. Ș. A. P. A. C. A. M.
Fiind în CO, semnează Fiind în CO, semnează
Președintele instanței Președintele instanței
Grefier
L. E. N.
Fiind în CO, semnează
P. grefier
Operator de date cu caracter personal 5595
red.MCA/tehnored MCA
ex.2/30.07.2013
d.f._ J. Câmpina
j.f.M. J.
| ← Exequator. Recunoaștere înscris / hotărâre străină.... | Obligaţie de a face. Decizia nr. 508/2013. Tribunalul PRAHOVA → |
|---|
