Constatare nulitate act juridic. Decizia nr. 1019/2014. Tribunalul PRAHOVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1019/2014 pronunțată de Tribunalul PRAHOVA la data de 04-11-2014 în dosarul nr. 4174/204/2013
ROMÂNIA
TRIBUNALUL PRAHOVA- SECȚIA I CIVILĂ
DOSAR NR._
DECIZIA CIVILĂ NR. 1019
Ședința publică din data de 04.11.2014
Președinte: D. G.
Judecător: N. C.
Grefier: A. Ș. P.
Pe rol fiind soluționarea apelului declarat de apelanta-reclamantă D. M. domiciliată în comuna Șotrile, ., județul Prahova, împotriva Sentinței civile nr.1736/26.05.2014 pronunțată de Judecătoria Câmpina în dosarul susmenționat, în contradictoriu cu intimații - pârâți D. I., D. G. și D. M. R., domiciliați în comuna. Șotrile, ..
Cerere de apel timbrată cu taxă judiciară de timbru în cuantum de 50,00 lei conform chitanței . nr._ (39)/19.09.2014, ce a fost anulată și atașată la dosarul cauzei.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns intimata – pârâtă D. M. R., personal, lipsind celelalte părți.
Procedura de citare este îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează că la data de 23.09.2014, prin serviciul registratură, apelanta – reclamantă a depus la dosar, cu cerere, dovada de plată a taxei judiciare de timbru în cuantum de 50 lei, conform chitanței . nr._ (39)/19.09.2014, după care,
Intimata-pârâtă D. M. R., având cuvântul, învederează că nu mai are alte cereri de formulat sau probe de administrat și solicită acordarea cuvântului în dezbateri.
Nemaifiind alte cereri de formulat sau probe de solicitat, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbaterea apelului.
Intimata-pârâtă D. M. R., având cuvântul, arată că ar dori ca din bunurile făcute împreună de părinții săi să i se cuvină partea mamei. Arată că nu este mulțumită de hotărâre. Precizează că nu a formulat apel. Solicită să i se dea partea mamei. De asemenea, solicită respingerea apelului. Precizează că solicită cheltuieli de judecată, dar nu are chitanța asupra sa.
TRIBUNALUL
Deliberând asupra apelului civil de față constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la această instanță sub nr._ reclamanta D. M. a chemat în judecată pe pârâții D. I., D. G. și D. M. R., pentru ca prin hotărârea ce se va pronunța să se constate nulitatea absolută parțială a Certificatului de moștenitor nr.396/2000.
In motivarea acțiunii, reclamanta a arătat că la data de 18.04.2000 a decedat D. G., soțul său și tatăl pârâților, iar în urma dezbaterii succesorale a fost eliberat Certificatul de moștenitor nr.396/2000, unde la masa succesorală a fost trecut la poziția 5 – terenul de_ mp situat în . propriu al defunctului în condițiile în care acesta este bun comun dobândit în timpul căsătoriei în baza înscrisului sub semnătură privată intitulat „Chitanță „ din data de 14.03.1982.
In drept, acțiunea a fost întemeiată pe disp. art.1143 Cod Civil.
In dovedirea acțiunii, reclamantul a depus la dosar Certificatul de moștenitor nr.396/2000, Chitanța.
Pârâții nu au formulat întâmpinare în cauză dar la 21.11.2013, D. P., nora reclamantei a depus la dosar o adresă prin care a arătat că soțul său pârâtul D. este plecat în Libia necunoscându-i adresa, iar între părți s-a mai purtat un litigiu soluționat irevocabil prin Sentința civilă nr.426 /2009 fiind vorba despre același teren din pct.”S.”.
A fost depusă la dosar Sentința civilă nr.426 /2009 pronunțată de Judecătoria Câmpina în dosarul civil nr.2739/2008.
La dosar a fost depusă Adresa nr._/2014 eliberată de Postul de Poliție Șotrile din care rezultă că pârâtul D. I. nu este plecat din țară.
La termenul din 28 aprilie 2014 instanța a invocat din oficiu excepția autorității de lucru judecat în raport de Sentința civilă nr. 426 /2009 de Judecătoria Câmpina în dosarul civil nr.2739/2008.
Prin sentința civila nr. 1736/26.05.2014 pronunțată de Judecătoria Câmpina a fost admisa excepția autorității de lucru judecat invocată din oficiu de instanță și în consecință a fost respinsa acțiunea ca fiind autoritate de lucru judecat fată de Sentința civilă nr. 426 /2009 de Judecătoria Câmpina în dosarul civil nr.2739/2008.
In motivarea sentinței astfel pronunțate s-au reținut următoarele: prin cererea ce face obiectul prezentei cauze reclamanta a solicitat nulitatea absolută parțială a Certificatului de moștenitor nr.396/2000, eliberat de către Biroul Notarial I. M., S. V. la data de 27.10.2000, în ceea ce privește terenul de la pct.5 în suprafață de_ mp situat în extravilanul comunei Șotrile, întrucât în mod eronat a fost trecut ca bun propriu al defunctului în condițiile în care terenul a fost cumpărat în timpul căsătoriei cu defunctul în baza înscrisului sub semnătură privată intitulat „Chitanță „ întocmit la 14.03 .1982.
In cauza ce a format obiectul dosarului civil nr._ în care s-a pronunțat Sentința civilă nr. 426 /2009 (f.165) reclamanta a solicitat printre altele și constatarea nulității absolute parțiale a Certificatului de moștenitor nr.396/2000 emis de BNP I. M. –S. V. în sensul că terenul indicat la pct.5 din Certificatul de moștenitor nu indică corect modalitatea de dobândire fiind bun comun și nu bun propriu cum s-a menționat în act .
Se poate constata în mod indubitabil, că în cauză sunt incidente disp.art.431 C.P.C. fiind vorba de aceleași părți, aceeași cauză și același obiect.
Conform disp.art.430 NCPC, hotărârea judecătorească ce soluționează în tot sau în parte fondul procesului – are de la pronunțare autoritate de lucru judecat cu privire la chestiunea tranșată, iar autoritatea de lucru judecat privește dispozitivul precum și considerentele pe care acestea se sprijină, inclusiv cele prin care s-a rezolvat o chestiune litigioasă.
Rezultă așadar, că atâta timp cât obiectul dedus judecății a fost soluționat definitiv prin hotărâre pronunțată anterior, reclamanta nu mai poate promova o cerere similară fără a i se opune autoritatea de lucru judecat.
Apărările reclamantei la termenul de astăzi, în sensul că este vorba de un alt teren cumpărat în timpul căsătoriei prin înscrisul sub semnătură privată intitulat „Chitanță „ din anul 1982 și nu cel din actul de vânzare cumpărare din anul 1937 nu are nici o relevanță în cauză, atâta timp cât obiectul pricinii de față este similar cu cel tranșat definitiv prin Sentința civilă nr.426 /2009 (f.165), eventual putea face apărările și depune înscrisul în calea de atac împotriva primei sentințe pronunțate.
Pe de altă parte, reclamanta ar trebui să aibă în vedere faptul că înscrisul sub semnătură privată intitulat „Chitanță” reprezintă o promisiune bilaterală de vânzare cumpărare în sens strict juridic și nicidecum nu reprezintă un înscris care să ateste dreptul de proprietate asupra unui teren.
Astfel fiind, instanța în temeiul disp.art.432 NCPC admite excepția autorității de lucru judecat invocată din oficiu și respinge acțiunea ca fiind autoritate de lucru judecat față de Sentința civilă nr. 426 /2009 de Judecătoria Câmpina în dosarul civil nr.2739/2008.
Împotriva acestei sentințe a formulat apel D. M., cauza fiind înregistrată pe rolul Tribunalului Prahova, la data de 16.07.2014, sub nr._ .
In motivarea cererii de apel arată că solicita admiterea apelului, anularea hotărârii atacate si trimiterea cauzei spre rejudecare primei instanțe, in temeiul art. 480 al. 2 si 3 C.pr.civ.
Critica pe care o aduce sentinței atacate se refera in primul rând la faptul ca instanta de fond a dat o interpretare eronata art. 431 al. 1 Cod pr.civ., deoarece ceea ce diferă intre cele doua judecați examinate prin prisma triplei identități este cauza .
Mai arată, in esență, că la prima judecata, cauza o constituia actul de vânzare –cumpărare din 30.06.1937, iar la judecarea prezentei acțiuni, cauza o constituie chitanța sub semnătura privata întocmită la 14.03.1982, astfel încât nu exista autoritate de lucru judecat deoarece art. 431 al.1 Cod pr.civ. prevede si identitatea de cauza si persoane, nu numai cea de obiect.
O alta critică se refera in esență, la modul in care instanța de fond a interpretat disp. art. 431 al. 2 cod pr.civ., deoarece ceea ce intra in autoritatea lucrului judecat sunt atât dispozitivul cât si considerentele hotărârii. Din sent.civ. nr. 462/06.02.2009 rezulta ca dispozitivul nu cuprinde nicio mențiune cu privire la soluția data de instanță cererii de anulare parțială absolută a certificatului de moștenitor si nici in considerente nu exista vreo referire expresă la soluția data acestei cereri .
Susține apelanta că intre dispozitivul si considerentele sentinței indicate anterior exista o contradicție, astfel încât dispozitivul nu poate intra in autoritate de lucru judecat deoarece nu cuprinde soluția instanței cu privire la cererea de anulare a certificatului de moștenitor.
Examinând actele si lucrările dosarului, in raport de probele administrate si de dispozițiile legale incidente in cauza, Tribunalul constată următoarele:
Referitor la primul motiv de apel invocat respectiv a faptului ca nu exista identitate de cauza intre cele doua judecați examinate de prima instanță, prin prisma autorității de lucru judecat, Tribunalul apreciază ca este nefondata critica apelantei pentru considerentele ce urmează a fi expuse.
Astfel, prin cererea de chemare in judecata ce face obiectul prezentei cauze, reclamanta apelanta a solicitat sa se constate nulitatea absolută parțială a Certificatului de moștenitor nr.396/2000, eliberat de către Biroul Notarial I. M., S. V. la data de 27.10.2000, în ceea ce privește terenul de la pct.5 în suprafață de_ mp situat în extravilanul comunei Șotrile, întrucât în mod eronat a fost trecut ca fiind bun propriu al defunctului în condițiile în care terenul a fost cumpărat în timpul căsătoriei cu defunctul în baza înscrisului sub semnătură privată intitulat „Chitanță „ întocmit la 14.03 .1982, situație ce a avut consecința stabilirii eronate a cotelor succesorale ce revin părților, cota ce revine reclamantei fiind in realitate de 5/8 in loc de ¼.
Ca temei al pretențiilor sale a invocat art. 1134 cod civil .
Prin sentința civila nr. 426 /2009 pronunțată de Judecătoria Câmpina (f.165-166 dosar de fond ) reclamanta D. M. a solicitat in contradictoriu cu I. M. R., D. G. si D. I., printre altele, și constatarea nulității absolute parțiale a Certificatului de moștenitor nr.396/2000 emis de BNP I. M. –S. V. în sensul indicării corecte a cotei ramase de pe urma defunctului D. G., din terenurile aflate in pct. S. si Șerbănoaia, cota fiind de ½.
Cele doua reguli fundamentale ce guvernează autoritatea de lucru judecat se refera la faptul că o acțiune nu poate fi judecata in mod definitiv decât o singura data, iar o soluție data raporturilor deduse judecații nu poate fi contrazisa printr-o altă hotărâre întrucât este prezumata ca fiind expresia adevărului judiciar . Efectul extinctiv al lucrului judecat este de natura sa împiedice o noua judecata atunci când exista identitate de calitate a părților, aceeași cauza juridica si același obiect al cererii de chemare in judecata, fiind asigurata astfel lipsa de contradicții intre dispozitivele hotărârii judecătorești.
In prezenta cauza, se invoca de către apelantă lipsa identității de cauza, dar pentru a exista identitate de cauza este necesar ca, in cele doua litigii sa existe același fundament ( act sau fapt juridic ori material ) pe care se sprijină dreptul a cărui valorificare se urmărește prin intermediul acțiunii, împreuna cu împrejurările de fapt care au generat promovarea acțiunii.
Cu toate acestea rezulta din considerentele sent.civ. nr. 462/2009 faptul ca însăși reclamanta apelantă, in cauza respectivă, a precizat faptul că terenul de la pct. 5 din certificatul de moștenitor a cărui anulare se solicita a fost dobândit prin cumpărare conform actului de vânzare din 30.06.1937.
Instanța a analizat in sent.civ.nr. 462, validitatea certificatului de moștenitor prin prisma susținerilor reclamantei ( aceeași din cauza de față ), constatând că, la data la care aceasta a susținut ca a fost dobândit terenul, respectiv 30.06.1937, nu era căsătorită cu pârâtul astfel încât acesta nu constituie bun comun al soților, mențiunile din certificatul de moștenitor sub acest aspect fiind corecte.
Este adevărat ca in prezenta cauza, reclamanta-apelanta afirma ca terenul de la pct. 5 a fost dobândit prin act de vânzare cumpărare încheiat in 1982, contrar celor pretinse inițial in cererea de chemare in judecata anterioara, aflata in copie la filele 34-35 dosar de fond, si in care susține clar ca terenul de la pct. S. ( respectiv cel de la pct. 5 din certificatul de moștenitor ) a fost dobândit prin actul de vânzare cumpărare din 1937, aflat la fila 36 si din care rezulta într-adevăr aceasta situație.
Faptul că reclamanta-apelanta și-a schimbat propriile declarații, scopul fiind evident acela de a obține finalitatea dorita, respectiv a anularii certificatului de moștenitor, nu este de natură a înlătura puterea lucrului judecat de care se bucura sent.civ.nr. 462 pronunțată de Judecătoria Câmpina, hotărâre in care instanța a stabilit natura juridica a terenului din pct. S., ca fiind aceea de bun propriu al defunctului si nu bun comun, tocmai prin prisma susținerilor reclamantei apelante din prezenta cauză.
In ce privește al doilea motiv de apel, Tribunalul constată ca este de asemenea nejustificat deoarece prin sentința civila nr. 462 acțiunea a fost admisa doar în parte, in ceea ce privește nulitatea absoluta parțiala a mențiunilor din certificatul de moștenitor referitoare la un alt teren, ceea ce înseamnă ca in rest acțiunea a fost apreciată, ca fiind neîntemeiata, respectiv in ceea ce privește constatarea nulității absolute a certificatului de moștenitor pentru mențiunile referitoare la terenul din pct. S., motivarea hotărârii fiind in acest sens.
Prin urmare, nu se poate aprecia ca prin sent .civ. nr. 462, instanța nu s-a pronunțat asupra cererii de constatare a nulității absolute parțiale a certificatului de moștenitor si in ce privește terenul de la pct. S. deoarece dezbaterile au purtat asupra limitelor investirii, iar soluția reflectata in dispozitiv este in deplina concordanță cu motivarea hotărârii .
Față de suma acestor considerente, constatând ca sunt nejustificate toate criticile formulate de apelanta împotriva sentinței atacate, Tribunalul va respinge apelul declarat de apelanta-reclamantă D. M., ca nefondat.
Totodată, va respinge cererea intimatei D. M. R. de obligare a apelantei la plata cheltuielilor de judecata, ca neîntemeiată constatând că nu s-au depus chitanțe doveditoare ale cheltuielilor efectuate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge apelul declarat de apelanta-reclamantă D. M. domiciliată în comuna Șotrile, ., județul Prahova, împotriva Sentinței civile nr.1736/26.05.2014 pronunțată de Judecătoria Câmpina în dosarul susmenționat, în contradictoriu cu intimații - pârâți D. I., D. G. și D. M. R., domiciliați în comuna. Șotrile, . , ca nefondat .
Respinge cererea intimatei D. M. R. de obligare a apelantei la plata cheltuielilor de judecata, ca neîntemeiată.
Definitiva .
Pronunțată in sedință publică de judecata, azi 04.11.2014.
P. JUDECATOR
G. D. C. N.
GREFIER
A. Ș. P.
Red./tehnored.GD/6ex/27.11.2014
Operator date cu caracter personal nr. 5595
| ← Contestaţie la executare. Decizia nr. 1479/2014. Tribunalul... | Evacuare. Decizia nr. 279/2014. Tribunalul PRAHOVA → |
|---|
