Evacuare. Decizia nr. 279/2014. Tribunalul PRAHOVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 279/2014 pronunțată de Tribunalul PRAHOVA la data de 20-02-2014 în dosarul nr. 39223/281/2012
ROMÂNIA
TRIBUNALUL PRAHOVA - SECTIA I CIVILĂ
Dosar nr._
DECIZIA CIVILĂ NR. 279
Ședința publică din data de 20 Februarie 2014
PREȘEDINTE - G. M.
JUDECĂTORI - C. D. E.
- M. C.
GREFIER - I. C. M.
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de recurentul - reclamant O. P. prin PRIMAR, cu sediul în P., ., jud. Prahova, împotriva sentinței nr._/19.11.2013 pronunțată de Judecătoria Ploiești, in contradictoriu cu intimata-pârâtă P. A., domiciliată în P., ., .. Prahova.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns recurentul – reclamant prin c.j. E. I. și intimata-pârâtă personal.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință.
Nemaifiind alte cereri prealabile de formulat, excepții de invocat sau probe de administrat, tribunalul acordă cuvântul in dezbateri.
Recurentul – reclamant prin consilier juridic solicită admiterea recursului astfel cum a fost formulat, casarea sentinței atacate, iar pe fond admiterea acțiunii astfel cum a fost formulată.
Intimata-pârâtă solicită respingerea recursului.
TRIBUNALUL
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin acțiunea civilă înregistrată cu nr._ /27.11.2012 la Judecătoria Ploiești, reclamantul Orașul P. – prin Primar, a chemat în judecată pe pârâta P. A., solicitând instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța să se dispună rezilierea contractului de închiriere nr. 43/04.01.2011, evacuarea paratei din imobilul în litigiu situat în P., ., ., .. Prahova, obligarea acesteia la plata chiriei si a consumului de energie electrica pana la evacuarea efectiva din imobil, până la plata contravalorii amenzilor aplicate de 317 lei.
În motivarea acțiunii, reclamanta a arătat că între părți a intervenit un contract de închiriere nr. 43/2011, un act adițional, în temeiul cărora a închiriat pârâtei spațiul în litigiu, în schimbul achitării unei chirii, însă pârâta a încălcat regulile de conviețuire socială, clauzele contractuale în acest sens deoarece nu are un comportament civilizat, provocând scandal, neachitând chiria și având de achitat suma totală de 317 lei reprezentând amenzi.
La data de 01.10.2013 reclamantul și-a precizat acțiunea, solicitând rezilierea contractului de închiriere nr. 43/2011, a actelor adiționale nr.1/25.10.2011, 1/2013 încheiate între părți.
După administrarea probelor cu acte, martori, prin sentința civilă nr._/19.11.2013 a Judecătoriei Ploiești, a fost respinsă acțiunea formulată de reclamant împotriva pârâtei, ca neîntemeiată.
Pentru a se pronunța o asemenea soluție, s-a reținut că prin contractul de închiriere nr. 43/ 04.01.2011, reclamanta a închiriat paratei imobilul situat in Ploiesti, ., . perioada de 10 luni, începând cu data de 01.01.2011 și pana la 31.10.2011, perioadă prelungită ulterior, conform actelor aditionale nr. 2/2011, 3/2013, pana la data de 01.05.2014, însă, din probele administrate, respectiv, declaratia martorului R. M., rezultă că parata este plecata din tară de cca doi ani de zile, caz în care susținerile reclamantului privind comportamentul paratei de natură să facă imposibilă convietuirea în cadrul imobilului sunt nereale, mai ales că declarația martorei se analizează prin prisma relației conflictuale existenta intre familia paratei si familia martorei, astfel încât nu s-a făcut dovada că parata ar fi permis unor persoane( frați) să folosească, să dețină și să aibă acces în spațiul în litigiu, mai ales că reclamantul nu a invocat neîndeplinirea obligatiei de către pârâtă privind neachitarea chiriei în sumă de 33 lei.
În ceea ce privește obligarea paratei la plata amenzilor contravenționale, s-a menționat că reclamantul nu are interes in pronuntarea unei hotarari care să oblige parata la plata amenzilor în condițiile în care amenzile respective au fost aplicate în temeiul unor titluri executorii susceptibile de a fi puse in executare pe cale silită, motiv pentru care, instanța, având în vedere că nu s-a făcut dovada unui comportament al paratei care să facă imposibilă conviețuirea locatarilor din blocul CM5 situat în ., tolerarea in spațiul în litigiu a unor persoane cu un comportament necorespunzător, instanța va respinge cererea neîntemeiată, ținându-se seama că nu sunt îndeplinite condițiile prev. de disp. art. 24 lit. b din Legea nr. 114/1996, republicata, în vigoare la data încheierii contractului de închiriere.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamantul, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, solicitând admiterea recursului, modificarea în tot a sentinței în sensul admiterii acțiunii, motivându-se că eronat au fost interpretate dispozițiile legale fără să se țină seama că în baza disp. art.24 lit.b din Legea nr.114/1996 se dispune rezilierea contractului de închiriere în cazul în care chiriașul are un comportament care face imposibilă conviețuirea, împiedicând folosirea normală a locuinței, aspect confirmat de sesizările locatarilor imobilului CM5, de dosarul penal privind săvârșirea infracțiunii de amenințare de către pârâtă sancționată contravențional în temeiul Legii nr.61/1991 și că se impune evacuarea pârâtei atât timp cât aceasta este plecată din țară, nelocuind în imobil de cca. 2 ani de zile, existând persoane care au nevoie de o locuință socială, mai ales că se află în imposibilitate de a o executa silit pe pârâtă privind plata amenzilor, neavând serviciu, bunuri mobile sau imobile în proprietate.
În continuare, reclamantul a arătat că o hotărâre judecătorească de evacuare a pârâtei are ca efect constrângerea pârâtei de a achita amenzile, interpretându-se scris ad literam dispozițiile privind imposibilitatea conviețuirii într-un imobil doar la spațiul strict limitat la pârâtei, fără să se țină seama că prin comportamentul său pârâta tulbură liniștea, ordinea publică, inclusiv pe holuri, scări, în fața imobilului și că pârâta a fost cea care a tolerat, a cedat spațiul fraților săi pentru a provoca scandal, afectându-i pe ceilalți locatari, apreciindu-se eronat declarația martorului audiat în cauză ca având interes în evacuarea pârâtei, mai ales că nu s-a ținut seama de toate probele administrate, inclusiv de adresele emise de către organele de poliție, instanța de fond luând în considerare un singur criteriu constând în respectarea sau nerespectare a unui contract, plata chiriei de către pârâtă.
Primindu-se dosarul la Tribunalul Prahova cauza a fost înregistrată cu nr._ la data de 28.01.2014.
Tribunalul, examinând cauza, in raport de situația de fapt reținută, de probele administrate in cauză, de criticile formulate, precum si din oficiu sub toate aspectele de fapt si de drept, conform art.304 si 3041 cod pr. civila, ținându-se seama de dispozițiile legale incidente în cauza, constata ca recursul este nefondat, pentru următoarele considerente:
Conform adreselor nr.3900/06.07.2012,_/21.06.2012, 56/ 12.07.2012, sesizărilor nr.44/24.11.2011, 1306/2012, contractului de administrare nr.7276/27.10.2009, actului adițional nr.2/02.10.2011, contractului de închiriere nr.43/04.01.2011, actelor adiționale nr.1/ 25.10.2011, 43/04.01.2011, 3/18.10.2013, reclamantul a închiriat de la . CM5 având 42 de camere, situat în P., ., reprezentând locuințe sociale, începând cu data de 27.10.2009, imobil din care a închiriat, la rândul său, pârâtei o cameră în suprafață de 20,52 mp. și dependințe, situată în P., ., . o perioadă de 10 luni, respectiv 01.01._11, perioadă prelungită ulterior până la data de 01.05.2014, ocazie cu care în cuprinsul contractului s-a menționat că se poate dispune rezilierea contractului în cazul în care chiriașul are un comportament care face imposibilă conviețuirea sau împiedică folosirea normală a locuinței, spațiu în care pârâta nu mai locuiește de 2 ani de zile, plecând în Italia, fiind ocupat de copiii acesteia, existând neînțelegeri între ceilalți locatari și rudele pârâtei, inclusiv frații acesteia care locuiesc în diferite camere din imobilul CM5, respectiv camerele 16, 54, fiind deseori sancționați ca și pârâta, contravențional și pentru săvârșirea unor infracțiuni de lovire, amenințare, furt.
Martora R. M. a declarat că în calitate de locatară a blocului CM5 a avut diferite neînțelegeri cu pârâta, fiind tulburată liniștea și ordinea publică de către pârâtă, frații acesteia în cadrul imobilului, existând incidente între locatari datorită comportamentului pârâtei care-i insultă, le adresează cuvinte jignitoare, ajungându-se la acte de violență.
Potrivit dispozitiilor art. 24 lit. b din Legea nr. 114/1996, republicata, in vigoare la data incheierii contractului, rezilierea unui contract de inchiriere este posibilă, la cererea proprietarului, anterior expirării termenului de închiriere si în cazul în care chiriașul are un comportament care face imposibila convietuirea sau impiedica folosirea normala a locuintei.
Așadar, din analiza probelor administrate în cauză, rezultă că reclamantul a închiriat pârâtei, în baza unui contract de închiriere și a unor acte adiționale, spațiul în litigiu situat în P., ., ., . cameră și dependințe, începând cu data de 01.01.2011 și până la data de 01.05.2014, spațiu ocupat de către pârâtă și copiii acesteia, însă, în blocul respectiv, locuiesc și alte rude ale pârâtei, existând neînțelegeri între pârâtă, rudele acesteia și ceilalți locatari, motiv pentru care pârâta a fost sancționată la un moment dat pentru săvârșirea unei infracțiuni de amenințare, inclusiv contravențional, fiind sancționați la rândul lor contravențional și penal și frații pârâtei.
Ca atare, atât timp cât reclamantul a închiriat pârâtei, începând cu data de 01.01.2011 și până la data de 01.05.2014, spațiul în litigiu, inclusiv în condițiile în care încă din anul 2002 existau nemulțumiri la adresa pârâtei cu privire la comportamentul necorespunzător al acesteia față de terțe persoane, însuși reclamantul luând măsura efectuării unor demersuri pentru evacuarea pârâtei din imobil, înseamnă că în realitate la data prelungirii contractului de închiriere nr.43/2011, în baza actului adițional nr.3/2013 reclamantul și-a manifestat în mod liber, neîngrădit voința de a închiria în continuare pârâtei spațiul în litigiu, fără să țină seama de comportamentul acesteia, caz în care reclamantul nu-și poate invoca propria culpă constând în închirierea în continuare a spațiului în litigiu pârâtei pentru a obține pe cale judecătorească rezilierea acestui contract și evacuarea pârâtei din spațiul în litigiu.
De altfel, analizându-se probele administrate în cauză reiese cu certitudine că, în realitate, pârâta nu mai locuiește efectiv în spațiul în litigiu de cca. 2 ani de zile, plecând în Italia pentru a obține venituri, achitând chiria și utilitățile spațiului, ceea ce înseamnă că la data introducerii acțiunii 27.11.2012 era imposibil ca pârâta să aibă un comportament necorespunzător în incinta imobilului, neexistând nicio dovadă certă la dosar că aceasta ar face imposibilă conviețuirea, împiedicând folosirea normală a întregului imobil, iar sancționarea contravențională, penală la un moment dat a pârâtei, existența unor neînțelegeri cu anumiți locatari, nu atestă prin însăși natura lor că pârâta este cea care încalcă normele de conviețuire socială, făcând imposibilă conviețuirea cu ceilalți locatari, deoarece potrivit declarației martorei audiată în cauză există neînțelegeri nu numai între familia martorei și pârâtă, ci și între ceilalți locatari, neînțelegeri care demonstrează existența unor conflicte sociale la nivelul colectivității respective, a unor probleme sociale, comportamentul agresiv al unora sau altora dintre locatari, imposibilitatea acestora de a-și rezolva neînțelegerile, apelând la autoritățile locale, aspecte care exced obiectului acțiunii.
Astfel, în mod corect instanța de fond a reținut situația de fapt și a respins acțiunea, ca neîntemeiată, constatând că în speță nu sunt îndeplinite condițiile prev. de disp. art.24 lit.b din Legea nr.114/1996 în vigoare la data încheierii contractului, neexistând nicio dovadă certă la dosar care să ateste că pârâta, prin comportamentul său ar face imposibilă conviețuirea, ar împiedica folosirea imobilului în sine, mai ales că reclamantul prin atitudinea sa constând în închirierea în continuare a spațiului în litigiu pârâtei până la 01.05.2014, demonstrează netemeinicia pretențiilor formulate și, deci, manifestarea sa de voință ca pârâta să ocupe în continuare spațiul în litigiu.
Susținerile reclamantului în sensul că eronat au fost interpretate dispozițiile legale, fără să se țină seama că în baza disp. art.24 lit.b din legea nr.114/1996 se poate dispune rezilierea contractului de închiriere în cazul în care chiriașul are un comportament care face imposibilă conviețuirea împiedicând folosirea normală a locuinței, aspect confirmat de sesizările locatarilor imobilului CM5, de dosarul penal privind săvârșirea infracțiunii de amenințare de către pârâtă sancționată contravențional în temeiul Legii nr.61/1991, nu pot fi avute în vedere deoarece în mod corect au fost aplicate, interpretate dispozițiile legale sus menționate, în condițiile în care însuși reclamantul a înțeles să închirieze în continuare spațiul în litigiu pârâtei, aflându-se în contradicție cu împrejurările invocate în acțiune, cu modalitatea de formulare a acesteia, aspecte care demonstrează prin însăși natura lor netemeinicia acestor pretenții, inexistența unui comportament din partea pârâtei de natură să facă imposibilă conviețuirea celorlalți locatari în cadrul blocului CM5.
Motivele invocate de către reclamant potrivit cărora s-ar impune evacuarea pârâtei atât timp cât aceasta este plecată din țară, nelocuind în imobil de cca. 2 ani de zile, spațiul necesar altor persoane sunt neîntemeiate întrucât, indiferent dacă pârâta locuiește efectiv sau nu în spațiul în litigiu, la stabilirea situației de fapt dedusă judecății se ține seama de actul adițional nr.3/2013 în baza căruia reclamantul prin reprezentanții săi legali a înțeles să închirieze în continuare spațiul pârâtei, deși la data încheierii actului adițional, respectiv 18.10.2013, formulase, pe cale judecătorească, prezenta acțiune, ceea ce demonstrează comportamentul contradictoriu al reclamantului care pe de o parte pretinde nerespectarea de către pârâtă a unor reguli de conviețuire socială, existența unor amenzi în sarcina acesteia, iar pe de altă parte închiriază în continuare spațiul, considerând că pârâta, prin comportamentul său, are dreptul să folosească spațiul în calitate de chiriașă.
Criticile reclamantului în sensul că pârâta se află în imposibilitate de a achita amenzile, o hotărâre judecătorească de evacuare având ca efect constrângerea pârâtei de a le achita, interpretându-se scris ad literam dispozițiile privind imposibilitatea conviețuirii într-un imobil doar la spațiul strict limitat la pârâtei, fără să se țină seama că de comportamentul pârâtei care tulbură liniștea, ordinea publică, inclusiv pe holuri, scări, în fața imobilului, sunt nefondate, deoarece, indiferent de existența sau inexistența unor amenzi,la stabilirea obligației pârâtei de a evacua spațiul în litigiu se ține seama dacă într-adevăr pârâta sau copiii acesteia locuiesc efectiv în imobilul în litigiu și în ce măsură prin comportamentul său aduce atingere normelor, regulilor de conviețuire socială, făcând imposibilă o asemenea conviețuire, aspecte nedovedite efectiv în prezenta cauză, existând dovezi certe privind existența unor neînțelegeri între locatarii din blocul respectiv, a unor conflicte care au degenerat la un moment dat, fiind imposibil să se stabilească dacă într-adevăr pârâta este vinovată în exclusivitate de incidentele respective, de neînțelegerile existente la nivelul colectivității din cadrul condominiului respectiv.
Apărările reclamantului potrivit cărora pârâta a fost cea care a tolerat, a cedat spațiul fraților săi, provocând scandal, afectându-i pe ceilalți locatari, apreciindu-se eronat declarația martorului audiat în cauză ca având interes în evacuarea pârâtei și că nu s-a ținut seama de toate probele administrate, inclusiv de adresele emise de către organele de poliție, ținându-se cont doar de un singur criteriu constând în respectarea sau nerespectarea unui contract, plata chiriei de către pârâtă, nu au niciun temei legal întrucât potrivit probelor administrate în cauză, în spațiul în litigiu, locuiesc copiii pârâtei împreună cu pârâta și nicidecum frații acesteia care ocupă alte camere, respectiv 16, 54, existând neînțelegeri în cadrul blocului respectiv nu numai între familia pârâtei și anumiți locatari, ci și între alte familii din cadrul blocului respectiv, fiind un . destinat anumitor categorii sociale cu un anumit nivel de pregătire, iar în speță, era normal și firesc să se țină seama la stabilirea netemeiniciei pretențiilor reclamantului chiar de comportamentul acestuia din urmă care a înțeles să închirieze în continuare spațiul în litigiu pârâtei până la data de 01.05.2014, contrar împrejurărilor invocate în cuprinsul acțiunii.
În raport de aceste considerente, tribunalul, constatând că nu există niciun motiv de nelegalitate sau netemeinicie, prev. de disp. art.304 pct.1-9 cod pr. civilă și ținându-se seama de disp. art.3041 cod pr. civilă, în baza disp. art.312 alin.1 cod pr. civilă, va respinge recursul, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de recurentul - reclamant O. P. prin PRIMAR, cu sediul in P., ., jud. Prahova, împotriva sentinței nr._/19.11.2013 pronunțată de Judecătoria Ploiești, în contradictoriu cu intimata-pârâtă P. A., domiciliată in P., ., ., .. Prahova, ca nefondat.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședință publică, azi 20.02.2014.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI,
G. M. C. D. E. M. C.
GREFIER,
C. I. M.
operator date cu caracter personal 5595
red. CM/ tehnored.MC
2 ex/05.05.2014
d.f._ Judec. Ploiești
j.f. V. L..
| ← Constatare nulitate act juridic. Decizia nr. 1019/2014.... | Contestaţie la executare. Decizia nr. 266/2014. Tribunalul... → |
|---|
