Fond funciar. Decizia nr. 1228/2014. Tribunalul PRAHOVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1228/2014 pronunțată de Tribunalul PRAHOVA la data de 15-09-2014 în dosarul nr. 3955/331/2012
ROMÂNIA
TRIBUNALUL PRAHOVA-SECTIA I CIVILĂ
DOSAR NR._
DECIZIA CIVILĂ NR. 1228
Ședința publică din data de 15.09.2014
PREȘEDINTE – G. D.
JUDECĂTOR – E. C. D.
JUDECĂTOR – A. N.
GREFIER – A. C.
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de recurenta - pârâtă P. L. M. domiciliată în municipiul Timișoara, .. 9, ., jud. T., împotriva sentinței civile nr. 412/25.03.2014, pronunțată de Judecătoria Vălenii de M., în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul - reclamant B. C., domiciliat în comuna Posești, ., jud. Prahova, intimatele - pârâte C. L. DE FOND FUNCIAR POSEȘTI – PRIN PRIMAR, cu sediul în . și C. JUDEȚEANĂ DE FOND FUNCIAR PRAHOVA – PRIN PREFECT, cu sediul în municipiul Ploiești, .-4, jud. Prahova și intimata - intervenientă în interes propriu B. L. domiciliată în comuna Posești, ., jud. Prahova.
Cererea de recurs a fost timbrată cu taxă judiciară de timbru în cuantum de 50,00 lei, conform chitanței . nr. 7714100PJ/13.05.2014, care a fost anulată și atașată la dosarul cauzei.
La apelul nominal făcut în ședința publică, la prima strigare, a răspuns recurenta - pârâtă P. L. M. personal, lipsă fiind restul părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
Tribunalul lasă cauza la a doua strigare.
La a doua strigare, a răspuns recurenta - pârâtă P. L. M. personal, lipsă fiind restul părților.
Recurenta - pârâtă P. L. M. personal, învederează că nu mai are alte cereri de formulat.
Nemaifiind alte cereri de formulat, tribunalul, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.
Recurenta-pârâtă P. L. M. personal, depune la dosar concluzii scrise și solicită admiterea recursului, modificarea și casarea hotărârii recurate, conform motivelor de recurs formulate, menționând că recursul a fost declarat în termen legal, la data de 19.05.2014, sentința fiind comunicată la data de 29.04.2014.
Învederează că este mulțumită de soluția pronunțată de instanța de fond, însă solicită ca în dispozitivul hotărârii să fie inserată culpa reclamantului.
Arată că din înscrisurile depuse la dosarul cauzei rezultă edificarea construcțiilor cu rea-credință de către intimatul-reclamant;
Cu cheltuieli de judecată pentru care depune la dosar borderou de cheltuieli, înscrisuri doveditoare, solicitând amânarea pronunțării pentru a mai depune prin poștă înscrisuri doveditoare ale cheltuielilor efectuate cu transportul.
Constatând dezbaterile încheiate, tribunalul rămâne în pronunțare.
TRIBUNALUL
Prin acțiunea înregistrată pe rolul Judecătoriei Vălenii de M. sub nr._, reclamantul B. C. a chemat în judecată pe pârâtele C. Locală de Fond Funciar Posesti și C. Județeană de Fond Funciar Prahova, solicitând instanței ca prin hotărârea ce va pronunța să se dispună anularea parțială a titlului de proprietate nr._ din 16 octombrie 2009 și a procesului verbal de punere în posesie nr. 2181 din 7 august 2009, urmând să fie exclusă din suprafața de 5,80 ha., teren agricol pe numele moștenitorilor P. P. N., suprafața de 800 mp. situat în comuna Posesti, ., jud. Prahova, cu vecinii expres menționați, suprafață care i-a fost atribuită în anul 1987 și pe care și-a construit gospodăria formată din casă de locuit si anexe gospodărești.
În motivarea acțiunii, reclamantul a arătat că solicită anularea parțială a titlului de proprietate si procesului verbal de punere în posesie susmentionate, întrucât s-a retrocedat moștenitorilor def. P. P. N. si suprafața de teren de 800 mp. ce i-a fost atribuită în proprietate lui în anul 1987 și pe care și-a edificat construcții, potrivit autorizatiei de construcție. Mai sustine că, fără a cunoaște că suprafața lui de teren a fost revendicată de către moștenitorii lui P. P. N., a primit titlu executor pentru a lăsa în posesie terenul și locuința, astfel că solicită admiterea acțiunii si excluderea din suprafața totală de 5,80 ha., suprafața de 800 mp.
Acțiunea nu a fost întemeiată în drept.
La termenul din data de 15 ianuarie 2013, reclamantul și-a modificat actiunea, in sensul că înțelege să se judece și în contradictoriu cu P. L. M., moștenitoarea defunctului P. P. N., sens in care instanta de fond a dispus citarea pârâtei P. L. M., acțiunea fiind completată in acest sens la data de 22 ianuarie 2013.
La data de 8 mai 2013 pârâta P. L. M. a formulat întâmpinare, prin care a solicitat introducerea in cauză în calitate de intervenient forțat a numitei B. L., soția reclamantului, iar pe fond a solicitat admiterea excepției lipsei de interes a reclamantului, respectiv a soției acestuia, excepția fiind preemptorie și totodată solicitând respingerea acțiunii; a mai invocat excepția lipsei calitătii procesuale active a reclamantului si a sotiei acestuia; lipsa calității procesuale pasive a pârâtelor C. locală de fond funciar Posesti si C. Judeteană de fond funciar Prahova; a mai invocat si excepția inadmisibilitătii acțiunii; autoritatea de lucru judecat și puterea de lucru judecat a sentintei civile nr. 84 din 19 ianuarie 2012.
La data de 4 iunie 2013 pârâta P. L. M. a formulat cerere de completare a petitelor cererii reconventionale cu o cerere de evacuare a pârâtilor B. C. si B. L. de pe suprafata de teren de 884 mp. proprietatea ei, precum si obligarea pârâților la 1000 /zi daune întârziere, până la executarea deplină a hotărârii ce se va pronunța.
La data de 18 iunie 2013 reclamantul B. C. și intervenienta fortată B. L. au formulat întâmpinare la cererea reconvențională, solicitând respingerea cererii.
La data de 13 august 2013 pârâta P. L. M. a formulat răspuns la întâmpinare, prin care a solicitat admiterea în tot a cererii reconvenționale.
Prin încheierea din 3 septembrie 2013, instanța de fond a respins excepțiile puterii lucrului judecat, autoritatea de lucru judecat, lipsei interesului, lipsei calității procesuale active si lipsei calității procesuale pasive, invocate de pârâta P. L. M., ca neîntemeiate și a dispus continuarea judecății.
La termenul din data de 11.02.2014, instanța de fond, față de precizarea pârâtei P. L. M., în sensul că înțelege să cheme în judecată pe soția reclamantului B. Liminița, care potrivit art. 58 cod procedură civilă, dobândește calitate de intervenient în interes propriu, a încuviințat cererea acesteia.
În urma probelor administrate in cauză, prin sentința civilă nr. 412/25.03.2014, Judecătoria Vălenii de M. a respins acțiunea precizata formulată de reclamantul B. C., ca neîntemeiată.
A obligat reclamanții către pârâtă la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 966,15 lei reprezentând cheltuieli de transport.
Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut că prin acțiunea introductiva de instanța reclamantul a solicitat anularea parțială a titlului de proprietate nr._/16.10.2009 si a procesului verbal de punere in posesie nr. 2181/07.08.2009 motivat de faptul ca s-a retrocedat moștenitorilor defunctului P. P. N. suprafața de 800 mp teren ce i-a fost atribuit in proprietate in anul 1987 si pe care si-a edificat casa de locuit, imobil pentru care deține autorizație de construcție.
In cauza parata a depus întâmpinare prin care a invocat excepția puterii lucrului judecat, autoritatea lucrului judecat, lipsei interesului, lipsei calității procesuale active si lipsei calității procesuale pasive precum si excepția inadmisibilității acțiunii, excepții ce au fost soluționate de către instanța prin încheierea din data de 3 septembrie in sensul respingerii ca neîntemeiate, excepția inadmisibilității fiind calificata ca o apărare pe fondul cauzei.
De asemenea la termenul din data de 11 februarie 2014 a fost introdusa in cauza la solicitarea paratei si soția reclamantului B. L. in temeiul art. 57 C.p.c aceasta dobândind calitatea de intervenient in interes propriu potrivit art. 58 C.p.c.
Din analiza înscrisurilor depuse la dosarul cauzei de către pârâtă, instanța de fond a reținut că prin sentința civila nr. 1910/13 iulie 1992 a fost admisa plângerea formulata de aceasta împotriva hotărârii nr. 297/4 iunie 1992 si s-a dispus reconstituirea dreptului de proprietate pentru un teren in suprafața de 3,794 ha situat in comuna Posesti, ..
Ulterior in baza hotărârii mai sus menționate s-a eliberat titlul de proprietate nr._/16.10.2009 si procesul verbal de punere in posesie nr. 2181/07.08.2009.
De asemenea, instanța de fond a reținut ca pârâtul, deși a susținut in cererea sa ca terenul i-a fost atribuit in anul 1987 si deține autorizație de construcție pentru locuința edificata pe acesta nu a depus la dosarul cauzei nici un înscris din care sa rezulte justețea susținerilor sale dar nici vreun alt act de proprietate sau dovada ca terenul l-ar fi cerut la rândul sau in temeiul Lg. 18/1991 deși sarcina probei ii incumba potrivit art. 1169 C.civ.
Între părti s-a derulat un litigiu ce a avut ca obiect revendicarea suprafeței de teren de 800 mp, acțiune formulata de parata din prezenta cauza împotriva soților B., dosar înregistrat pe rolul Judecătoriei Vălenii de M. sub numărul_ soluția in litigiul menționat fiind de admitere in parte a acțiunii așa cum rezulta din sentința civila nr. 84/19 ianuarie 2012 sens in care au fost obligați reclamantul si intervenienta in interes propriu din cauza de fata sa lase in deplina proprietate si liniștita posesie suprafața de 884 mp teren situat in intravilanul comunei Posesti, ..
In cauza respectiva terenul a fost identificat prin raportul de expertiza topo I. G. pe aliniamentul 3, 4, 5, 6, 8, 13, 14, 18, 21, 34, 38, 37,36,24,25,26,30,3. La baza întocmirii raportului de expertiza topo a stat titlul de proprietate nr._/16.10.2009, fiind identificat terenul situat in T 25, P 4/2, iar suprafața acaparata a fost stabilita ca fiind de 884 mp. S-a reținut totodată si in cuprinsul raportului de expertiza ca din discuțiile purtate cu soții B. aceștia au precizat ca nu le-a fost eliberat titlu de proprietate si nici nu dețin vreun act doveditor in baza căruia stăpânesc terenul identificat.
Raportat la situația de fapt reținuta mai sus se constata ca dreptul de a invoca nulitatea absoluta este un drept potestativ care trebuie exercitat in condițiile impuse de legea speciala sub sancțiunea decăderii Nulitatea absoluta a titlurilor de proprietate si a proceselor verbale de punere in posesie aferente întemeiata pe dispozițiile art. III din Lg. 169/1997 poate fi invocata in principiu pe calea unei acțiuni principale, fie pe cale de excepție in cazul unei acțiuni in revendicare.
In cazul in care nulitatea absoluta este invocata pe calea unei acțiuni principale, cum este cazul de fata, pentru admisibilitatea acestei acțiuni este necesar ca acțiunea in revendicare sa nu fie finalizat. Daca acțiunea in revendicare s-a soluționat fara sa se fi cerut nulitatea absoluta a titlului de proprietate atunci nu se mai poate invoca ulterior nulitatea absoluta a titlului de proprietate pe calea unei acțiuni separate, întrucât a operat decăderea persoanei care a fost parte in acțiunea in revendicare de a mai solicita constatarea nulității titlului de proprietate, titlu care a fost analizat de instanța care a soluționat acțiunea in revendicare.
O astfel de interpretare este determinata, in primul rând, de aspectul negativ al puterii de lucru judecat, in sensul ca partea care a pierdut procesul nu mai poate pune in discuție dreptul sau ., iar, in al doilea rând, de necesitatea asigurării principiului securității raporturilor juridice care implica, intre altele, ca soluția definitiva data de o instanța cu privire la orice litigiu sa nu mai fie repusa in discuție. In acest sens a statuat si Curtea Europeana a Drepturilor Omului prin Hotărârea nr.2/2005 in cauza A. împotriva României, paragraf 66.
In consecința, urmare considerentelor mai sus expuse, instanța de fond a respins acțiunea precizata ca neîntemeiata.
In baza art. 274 C.p.c., constatând ca cei care au căzut in pretenții sunt reclamantul si intervenienta in interes propriu, instanța de fond i-a obligat la plata cheltuielilor de judecata in cuantum de 966,15 lei, reprezentând cheltuieli de transport.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs, în termen legal, pârâta P. L. M., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, solicitând, în baza art. 304 pct. 4, 7, 8, 9, art. 304", art. 312 1, 2, 3 C.pr.civ., admiterea recursului în tot și modificarea hotărârii atacate pe motivele prevăzute de art. 304 pct. 7, 8 si 9 iar casarea pentru art. 304 pct. 4, si găsind întemeiate mai multe motive, dintre care unele atrag modificarea iar altele casarea, instanța de recurs sa caseze în întregime hotărârea atacata, pentru a asigura o judecata unitara.
Pe cale de consecința, admiterea recursului împotriva încheierii preparatorii din ședința publica din data de 03.09.2013, prin care prima instanța, Judecătoria Vălenii de M. „a depășit atribuțiile puterii judecătorești", respingând excepțiile peremptorii ridicate de subsemnata, care ar fi făcut inutila cercetarea fondului si menținerea cauzei pe rolul instanței timp de un an si patru luni, fara ca reclamanții sa aducă vreo proba în vederea susținerii hărțuielii judiciare îndreptate împotriva mea, stare de fapt si de drept care, în condițiile actualelor proceduri, ar fi fost de natura a duce la anularea acțiunii, ca lipsita de probe, fara temei legal, deci netemeinica si nelegala.
În motivarea cererii de recurs, recurenta a arătat că prima instanța si-a depășit puterile judecătorești, ignorând si respingând, prin încheierea din 03.09.2013 „excepția autorității de lucru judecat" precum și „excepția puterii lucrului judecat" (situație care interpretativ ar fi putut fi numai de competenta Curții Constituționale a României, toate celelalte grade de jurisdicție trebuind sa respecte aceste autorități de lucru judecat si puteri de lucru judecat, tocmai pentru respectul actului de justiție si a puterii sale).
Prima instanța, respingând prin încheierea de ședință „autoritatea de lucru judecat" și .puterea de lucru judecat", pe care ulterior nu a analizat-o pentru respingere nici măcar cu ocazia pronunțării litigiului pe fond (asa cum a promis în mod preparatoriu în considerentele încheierii de ședința din 03.09.2013, p. 2, alin. 3), a intrat pe domeniu de interpretare a Curții Constituționale a României, fiind deci aplicabil art. 304 pct. 4 C.p.c. în continuare, prima instanța trebuia sa se limiteze la respectarea înscrierii pe sentința civila nr. 1910/1992 a Judecătoriei Vălenii de M., (dosar nr. 2234/1992)) menținută ca „definitiva si irevocabila" prin decizia civila nr. 551/1994 a Tribunalului Prahova (dosar nr. 5684/1993), acea hotărâre judecătorească tăcând „autoritate de lucru judecat" și „putere de lucru judecat" cu privire la dobândirea dreptului de proprietate în reconstituire succesorala a subsemnatei, si trebuia sa se limiteze la constatarea „autorității de lucru judecat" și „puterii de lucru judecat" a sentinței civile nr. 84/2012 a Judecătoriei Vălenii de M. (dosar nr. 1304/2010), în coroborare cu decizia civila nr. 1703/2012 a Tribunalului Prahova, prin care instanța a hotărât obligarea reclamanților din prezenta cauză „sa lase reclamantei în deplina proprietate si liniștita posesie suprafața de 884 mp teren situat în intavilanul comunei Posesii, ., astfel cum a fost identificat prin raportul de expertiza nr. 1069/05.09.2011 întocmit de expert I. G., între punctele 3, 4, 5, 6, 8, 13, 14, 18, 21, 34, 38, 37, 36, 24, 25, 26, 30, 3", hotărâri (legate în șnur), pe care se afla mențiunea de definitiva si irevocabila, opozabilă „erga omnes" și care trebuiau respectate inclusiv de prima instanța, Judecătoria Vălenii de M..
Recurenta a arătat că respingerea celor două excepții {„autoritatea de lucru judecat" și „puterea de lucru judecat" a hotărârilor nr. 1910/1992 a Judecătoriei Vălenii de M. si 551/1994 a Tribunalului Prahova în șnur cu sentința civila nr. 84/2012 a Judecătoriei Vălenii de M. si decizia civila nr. 1703/2012 a Tribunalului Prahova este netemeinica si nelegala, o depășire a atribuțiilor puterii judecătorești.
Pe cale de consecința, desi excepțiile peremptorii/dirimante sus-aratate sunt de ordine publica, trebuind sa împiedice continuarea unor cercetări judecătorești inutile pentru fond (cercetări inexistente de altfel, atâta timp cât reclamanții nu au depus nici un fel de probe în sprijinul susținerilor lor aberante), rugam instanța de recurs sa dispună admiterea excepțiilor de mai sus si respingerea acțiunii introductive a reclamanților pe baza excepțiilor dirimante arătate si susținute în scris în fata primei instanțe de către subsemnata pârâta si reclamanta-reconvenționala.
Recurenta a mai arătat netemeinicia respingerii excepțiilor peremptorii formulate de subsemnata în ceea ce privește „ lipsa calității procesuale active" a reclamanților și „lipsa calității procesuale pasive" a subsemnatei, ca pârâta, deoarece - a), reclamanții nu au nici un fel de calitate de rude cu subsemnata spre a emite pretenții în anularea parțiala a titlului meu de proprietate si nici nu au vreo alta calitate prin care sa fi dobândit vreun drept real de proprietate într-una din formele admise de lege; - b). de asemenea, subsemnata nu pot avea calitate procesuala pasiva spre a fi acționată în judecata de către orice terț extraneu raportului meu de proprietate, pentru ca acela sa poată obține prin „ocrotire juridică a instanței" diminuări nelegale (anulari parțiale) a dreptului meu de proprietate.
Reclamanții nu pot avea „calitate procesuala activa" iar prima instanța trebuia sa le respingă acțiunea de la bun început, mai ales ca nu au depus nici un fel de acte sau dovezi scrise cu care sa își susțină în vreun anume fel aberantele pretenții. Prima instanța a menținut în schimb pretenții afirmate dar nedovedite într-o tracasare procesuala a mea timp de un an si patru luni, fara ca reclamanții sa depună probe materiale concrete.
La pct. 3 a încheierii de ședința din data de 03.09.2013, prima instanța a făcut raționamente netemeinice si nelegale legate de prezumtivul ,folos practic" urmărit de reclamanții care au promovat acțiunea civila si obiectul sau. Arătam faptul ca în primul rând interesul reclamanților este nelegitim, deoarece nu au nici un fel de just titlu în baza căruia sa solicite vreo nulitate parțiala a titlului de proprietate al subsemnatei pârâte pentru 800 mp teren din proprietatea mea. Atâta timp cât interesul este nelegitim, prima instanța nu putea să interpreteze că ar fi și „născut" și „actual" și „personal" și „direct", nelegitimitatea făcând inutila orice alta speculație a primei instanțe.
În cadrul depășirii puterii judecătorești a primei instanțe, aceasta a trecut la „interpretări" cu privire la un „drept de superficie asupra terenului" (pe care reclamanții nici nu l-au cerut, apărarea lor realizând ca nu se poate acorda ancorat de o proprietate imobiliara-constructie, needificata legal si neînscrisa în Cartea Funciara
Prima instanța trece si în domeniul antepronuntarii, sugerându-le reclamanților acțiuni viitoare cu posibilități de reușita, (citat: „aceștia ar putea dobândi un drept de superficie asupra terenului în măsura în care l-ar solicita ").
Prima instanța în mod netemeinic si nelegal a respins excepția peremptorie pe care am ridicat-o, respectiv „excepția lipsei de interes a reclamanților", interesul lor fiind nelegitim (adică nu este bazat pe nici un just titlu). Ca urmare, se impune anularea respingerii admiterii excepțiilor pârâtei, mai sus-aratate, admiterea „excepției lipsei de interes" si respingerea acțiunii reclamanților si pe aceasta excepție dirimanta.
Respingerea excepțiilor invocate de recurentă prin încheierea preparatorie din 03.09.2013, la pct. 4 al considerentelor, recte „excepția inadmisibilitatii acțiunii reclamanților", este o nelegalitate si o netemeinicie, excepția trebuind sa fie admisa, deoarece reclamanții nu au indicat nici un text de lege de drept material pentru introducerea acțiunii lor în vederea susținerii petitelor si nici nu exista texte legale în raport cu situația lor de fapt si de drept.
Deși prima instanța, în finalul considerentelor încheierii din 03.09.2013, citat: „califică excepția inadmisibilitatii acțiunii ca fiind o apărare pe fondul cauzei, urmând ca aceasta sa fie avuta în vedere la soluționarea fondului cauzei", totuși, prima instanță, în argumentele considerentelor pe fond, nu a analizat „excepția inadmisibilitatii acțiunii reclamanților. Mai mult, în dispozitiv, prima instanța a inserat în mod lipsit de temeinicie și legalitate doar sintagma „respinge acțiunea precizata formulata de reclamanți..,", fara a face mențiunea respingerii ca: netemeinica, nelegala, inadmisibila etc.
Acest mod al primei instanțe de a trata cauza, ignorând excepțiile peremptorii/dirimante de ordine publica însăși, reprezintă un mod de tratare a cauzei cu buna-știința si cu rea-credința, fiind evident modul de favorizare a reclamanților, vizibil si numai prin aceea ca, fara nici un fel de probe din partea reclamanților, prima instanța a trenat pe rol cauza un an si patru luni.
Numai sesizarea Consiliului Superior al Magistraturii a determinat tratarea cererii reclamanților cu severitatea legala a respingerii, dar nici așa, prima instanța nu a vrut sa exprime clar în considerentele hotărârii, si în mod motivat juridic, pe ce anume a bazat respingerea excepțiilor formulate de subsemnata pârâta-recurenta, respingeri sumare si atinse de netemeinicie si nelegalitate, făcute prin încheierea de ședința din 03.09.2013, care, fiind încheiere preparatorie, trebuia sa apară în considerentele hotărârii de fond, cu motivarea judicios-legala a respingerii tuturor excepțiilor de ordine publica, peremptorii/dirimante.
În considerentele sale, sentința civila nr. 412/25.03.2014 a Judecătoriei Vălenii de M. nu conține nici un fel de referire la cererea reconventionala a recurentei (formulata în calitate de pârâta), pe care prima instanța a disjuns-o mai întâi în forma dosarului civil nr._ si pe care tot aceeași instanța 1-a suspendat ulterior din oficiu, invocând art. 244 alin. 1 pct. 1 C.p.c, desi era indicata judecarea împreuna cu acțiunea introductiva.
Prima instanță în mod greșit a disjuns si a suspendat judecata cererii reconventionale a recurentei (dosar nr._ ), dispunând anularea acestei suspendări si judecarea împreuna cu acțiunea introductiva. Disjungerea si apoi suspendarea cererii mele reconventionale în forma dosarului nr._, dispusa de prima instanța prin încheierea din ședința publica din 03.012.2013, încheiere interlocutorie (care întrerupe cursul judecații), a atacat-o cu recurs, care a fost respins.
Pe fondul cauzei, prima instanța a reținut ca temei al respingerii sale pentru cererea reclamanților, neprobata în nici un fel, o inserție din Hotărârea nr. 2/2005 a CEDO în speța A. vs. România, paragraf 66, care, desi se pretează spre a fi reținut, nu poate fi totuși o exclusivitate, deoarece nu poate lasa deoparte si în ignorare de argumentare excepțiile peremptorii/dirimante sus-aratate si nereluate în considerentele hotărârii recurate.
Recurenta a arătat că prima instanța si-a depășit atribuțiile judecătorești, respingând, prin încheierea premergătoare fondului din 03.09.2013, toate excepțiile peremptorii/dirimante invocate în apărare de recurenta, excepții de ordine publica (căderea interpretării excepțiilor de „autoritate de lucru judecat" și „putere de lucru judecat" si înlăturarea acestora din investirea hotărârilor judecătorești tin doar de competenta C.C.R.).
Motivele de fapt si de drept pe care se sprijină hotărârea recurata sunt contradictorii si străine de natura pricinii.
În mod greșit prima instanța a reținut ca reclmanatul ar putea invoca nulitatea absoluta ca pe un drept potestativ. Reclamantii-intimati, neavând nici un just titlu, legitim, pentru a solicita instanței nulitatea absoluta parțiala pentru o porțiune de teren din titlul de proprietate al pârâtei-recurente, nu pot avea nici un fel de „drept potestativ", rugându-vă să constatați ca acesta aparține numai proprietarului „de jure", care este pârâta-recurenta.
Prima instanța a interpretat greșit actul juridic dedus judecații, asa cum rezulta din încheierea din 03.09.2013 si cuprinde motive contradictorii ori străine de natura pricinii.
Acțiunea introductiva a reclamanților a fost constatata pe fond de însăși prima instanța ca lipsita de temei legal, hotărârea de fond a fost lipsita de temei legal si data cu încălcarea sau aplicarea greșita a legii iar acest lucru s-a datorat faptului ca prima instanța a ocolit în mod vădit respingerea cererii reclamanților fondat legal, pe vreuna din excepțiile peremptorii de ordine publica pe care le-a invocat pârâta-recurenta în apărarea sa.
Recurenta a solicitat admiterea recursului, modificarea si casarea hotărârii atacate si rejudecând cauza, respingerea acțiunii reclamanților fondat pe excepțiile peremptorii/dirimante, excepții de ordine publica invocate de către pârâta-recurenta si arătate în scris atât în dosarul cauzei, prin note de ședința, cât si prin motivele de recurs invocate prin prezenta.
A mai solicitat acordarea cheltuielilor de judecata în valoare de 966,15 lei, cu obligarea pârâtilor-intimati la plata acestora, precum si acordarea cheltuielilor de timbraj în recurs si a cheltuielilor de transport la recurs.
Primindu-se dosarul la Tribunalul Prahova, cauza a fost înregistrată sub nr._ .
Intimații nu au formulat întâmpinare în cauză.
Examinând sentința recurată prin prisma criticilor formulate, în raport cu actele și lucrările dosarului, precum și din oficiu conform disp.art.3041 C.pr.civ., tribunalul constată că recursul este nefondat, pentru considerentele ce se vor expune în continuare:
Referitor la cererea de amânare a pronunțării formulată de recurentă pentru a i se da posibilitatea de a depune prin poștă înscrisuri doveditoare ale cheltuielilor efectuate cu transportul, Tribunalul urmează să o respingă ca neîntemeiată având în vedere că orice înscris, inclusiv cel prin care se tinde a se dovedi efectuarea anumitor cheltuieli ocazionate de litigiu, trebuie depus înaintea închiderilor dezbaterilor în vederea respectării principiului contradictorialității.
În conformitate cu disp. art. 260 C.pr. civ., numai în ipoteza în care instanța nu poate hotărâ de îndată va amâna pronunțarea, însă în speța dedusă judecății, raportat la susținerile recurentei, Tribunalul apreciază că nu sunt incidente dispozițiile legale menționate în precedent.
În ceea ce privește motivele de recurs, Tribunalul constată că în mod corect instanța de fond a soluționat litigiul dedus judecății, făcând o corectă aplicare dispozițiilor legale incidente la situația de fapt dedusă judecății.
Deși recurenta a susținut în cuprinsul motivelor de recurs că instanța nu a soluționat în mod corect excepțiile invocate, ceea ce a dus, în opinia sa, la tergiversarea cauzei pentru mai mult de un an, eronată fiind și măsura dispusă cu privire la cererea reconvențională (disjunsă, apoi suspendată) și, prin urmare, hotărârea de fond este lipsita de temei legal si dată cu încălcarea sau aplicarea greșita a legii, prima instanța nesoluționând cererea reclamanților pe vreuna din excepțiile peremptorii de ordine publica pe care le-a invocat în apărarea sa, având cuvântul în dezbateri, aceasta a declarat că „este mulțumită de soluția pronunțată de instanța de fond, însă solicită ca în dispozitivul hotărârii să fie inserată culpa reclamantului”.
Susținerea recurentei, pentru care, de altfel, hotărârea instanței de fond îi este favorabilă, în sensul ca instanța de recurs să rețină în dispozitivul hotărârii culpa reclamantului nu constituie nici un motiv de casare sau modificare, astfel cum sunt se regăsesc în conținutul art. 304 sau 3041 C. pr. civ.
Pentru considerentele arătate, având în vedere probele administrate în cauză, Tribunalul reține că sentința instanței de fond a fost pronunțată cu aplicarea corespunzătoare a prevederilor legale invocate, neexistând motive de modificare sau casare a hotărârii conform art. 304 sau 3041 C. pr. civ., astfel că, în baza disp. art. 312 alin. 1 C.pr. civ se va respinge recursul ca nefondat.
Pe cale de consecință, față de dispozițiile art. 274 C.pr. civ., nu pot fi acordate recurentei nici cheltuieli de judecată efectuate în recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE :
Respinge cererea de amânare a pronunțării, ca neîntemeiată.
Respinge recursul declarat de recurenta-pârâtă P. L. M., domiciliată în municipiul Timișoara, .. 9, ., jud. T., împotriva sentinței civile nr. 412/25.03.2014, pronunțată de Judecătoria Vălenii de M., în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul-reclamant B. C., domiciliat în ., jud. Prahova, intimatele-pârâte C. L. DE FOND FUNCIAR POSEȘTI – PRIN PRIMAR, cu sediul în . și C. JUDEȚEANĂ DE FOND FUNCIAR PRAHOVA – PRIN PREFECT, cu sediul în municipiul Ploiești, .-4, jud. Prahova și intimata- intervenientă în interes propriu B. L., domiciliată în comuna Posești, ., jud. Prahova, ca nefondat.
Irevocabilă
Pronunțată in ședință publică, azi, 15.09.2014.
Președinte, Judecători,
D. G. C. D. E. N. A.
Grefier,
C. A.
Operator de date cu caracter personal nr. 5595
Red. A.N./tehnored. A.L.E.
2 ex./ 19.09.2014
d.f. nr._ - Judecătoria Vălenii de M.
j.f. A. M.
| ← Contestaţie la executare. Decizia nr. 266/2014. Tribunalul... | Încuviinţare executare silită. Decizia nr. 1922/2014.... → |
|---|
