Contestaţie la executare. Decizia nr. 1479/2014. Tribunalul PRAHOVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1479/2014 pronunțată de Tribunalul PRAHOVA la data de 16-12-2014 în dosarul nr. 2130/310/2013*
ROMÂNIA
TRIBUNALUL PRAHOVA
Dosar nr._
DECIZIA CIVILĂ NR.1479
Ședința publică din data de 16.12.2014
Președinte- E. C. D.
Judecători - C. M.
- R. C.
Grefier - Cardașol I. N.
Pe rol fiind soluționarea recursului civil declarat de recurentul contestator B. C. G. cu domiciliul ales la C..Avocat N. N. cu sediul în București, ..33, ., sector 5 împotriva sentinței civile nr. 337/28.03.2014 pronunțată de Judecătoria S. în contradictoriu cu intimata pârâtă P. ORAȘULUI AZUGA cu sediul în Azuga, ., jud. Prahova.
La apelul nominal făcut în ședința publică la prima strigare a răspuns recurentul contestator reprezentat de avocat P. A., lipsind intimata.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință după care, învederează instanței că s-a depus la dosar cerere de strigare a cauzei la orele 13,00.
Reprezentantul recurentului contestator, arată că nu poate să mai rămână în sala de judecată până la orele 13,00 din motive medicale, solicitând acordarea cuvântului în dezbateri.
Tribunalul, analizând actele și lucrările dosarului, acordă cuvântul apărătorului recurentului contestator în dezbateri.
Reprezentantul recurentului contestator, având cuvântul, solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat, casarea sentinței instanței de fond și trimiterea cauzei spre rejudecare, întrucât sentința este netemeinică și nelegală, fiind rezultatul unei interpretări eronate a legii și aplicarea greșită a dispozițiilor legale. Arată că instanța de fond a admis greșit excepția lipsei calității procesuale pasive a intimatei, respingând contestația la executare fără a califica corect raportul juridic dedus judecății. Solicită a se avea în vedere motivele din întâmpinare și răspunsul la întâmpinare.
Tribunalul, lasă cauza la a doua strigare pentru a da posibilitatea apărătorului intimatei să se prezinte în instanță.
La apelul nominal făcut în ședința publică la a doua strigare a răspuns avocat S. I. pentru intimată.
Reprezentantul intimatului, având cuvântul, solicită respingerea recursului ca nefondat, menținerea sentinței instanței de fond ca fiind legală și temeinică. Cu cheltuieli de judecată.
TRIBUNALUL
Deliberând asupra recursului civil de față, constată următoarele:
Prin contestația la executare formulată la data de 24.12.2013 pe rolul Judecătoriei S. de către contestatorul B. C. G., în contradictoriu cu intimata P. ORAȘULUI AZUGA, s-a solicitat ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună anularea tuturor formelor (actelor) de executare efectuate de P. Orașului Azuga în dosarul de executare nr. 7119/_, respectiv a publicațiilor la vânzare nr._ si_ ambele din 04.12.2013, anularea executării silite începută în baza titlului executoriu nr. 6261/16.07.2012 emis de P. Orașului Azuga și anularea acestui titlului executoriu, ca fiind nelegal și netemeinic, suspendarea executării silite a tuturor actelor administrative fiscale până la soluționarea prezentei acțiuni, ridicarea măsurii sechestrului asigurător dispus de pârâtă în dosarul 7119.
S-a precizat de către contestator că prezenta contestație la executarea are două repere, anume: primul - contestația îndreptată împotriva oricărui act de executare, al doilea - contestația asupra lămuriri, înțelesul, întinderea titlului executoriu.
În motivarea contestației s-a arată de către contestator că apreciază titlurile executorii ca fiind nelegale pentru nesocotirea dispozițiilor imperative prevăzute de art.162 alin 4 lit c, i și g C proc. fiscală, respectiv art. 761 alin. 2 lit. d, p, h NCPC, care conduc la nulitatea actului de executare silită.
Contestatorul a considerat că niciunul dintre anunțurile de vânzare prin licitație publică nu sunt întocmite cu respectarea normelor legale: nu este precizat debitorul; nu este precizat numele si semnătura persoanelor împuternicite ale organului fiscal, potrivit legii și ștampila organului fiscal emitent; nu sunt indicate, drepturile reale si privilegiile care grevează bunurile; nu a fost înștiințată persoana care are instituit dreptul de habitație si care este beneficiarul obligației de întreținere; nu există invitația, pentru toți cei care pretind vreun drept asupra bunurilor, să înștiințeze despre aceasta organul de executare înainte de data stabilită pentru vânzare; că de la ultimele acte de executare silita au trecut peste 6(sase) luni de zile, executarea fiind perimată.
S-a mai arătat că titlul de proprietate al debitorului pentru bunul imobil este un contract de vânzare-cumpărare cu drept de habitație viageră, instituit pentru vânzător, dar și cu obligația de întreținere, care subzistă pe toată perioada existenței dreptului de habitație viageră, actul de executare nemenționând aceste elemente.
În ceea ce privește comunicare către debitor a actului de executare, s-a arătat că aceasta nu a fost efectuată, debitorul luând cunoștința despre aceasta în data de 20 decembrie 2013, de pe site-ul primăriei, urmând ca în termenul legal de 15 zile să-și exercite dreptul de contestație.
Contestatorul a susținut că din conținutul art. 13 alin 1 din Legea nr. 50/1991 raportat la contractele de concesiune nr. 9918 și 9919 încheiate la 04.12.2006 și la înscrisurile comunicate de P. Azuga, rezultă că terenurile ce fac obiectul contractelor amintite aparțin domeniului privat al unității teritoriale, iar contractele de concesiune nu sunt contracte fiscale, ci contracte civile, astfel că pentru recuperarea cuantumului redevențelor datorate de către contestator nu sunt aplicabile dispozițiile privind executarea silită a creanțelor fiscale, redevențe datorate în cadrul contractelor de concesiune teren in temeiul Legii nr. 50/1991, având ca obiect teren ce aparține domeniului privat al unității administrativ teritoriale, nu reprezintă o creanța fiscală în sensul dispozițiilor Codului fiscal și de procedura fiscală.
Astfel, a apreciat că executarea silită a fost începută în lipsa unui titlu executoriu valabil, deoarece contractele de concesiune nu reprezintă prin ele însele titluri executorii, instanța neputându-le conferi această calitate.
Fiind vorba de un caz urgent, contestatorul a solicitat, în baza art. 718 NCPC, suspendarea executării înainte de orice înfățișare.
În drept, contestația a fost întemeiată pe dispozițiile art. 711-719, 761 C. proc. civ., Legea 50/1991, dispozițiile Codului fiscal și ale Codului de procedura fiscală (OUG 92/2003-republicată).
Intimata P. ORAȘULUI AZUGA a depus întâmpinare, prin care a invocat excepțiile lipsei calității sale procesuale pasive, având în vedere că P. orașului Azuga nu este o entitate cu personalitate juridică, ci doar o structură funcțională a unității administrativ-teritoriale, unitatea administrativ-teritorială fiind cea care stă în justiție reprezentată prin primar, a inadmisibilității contestației la executare, față de aplicabilitatea vechilor dispoziții procedurale civile, potrivit art. 24-25 Cod proc.civilă, având în vedere că executarea silită a început sub vechile dispoziții procedurale, precum și a tardivității formulării contestației la executare, întrucât din înscrisurile depuse rezulta faptul că avea cunoștința de faptul ca in anul 2011 s-a înființat poprirea asupra indemnizației de consilier local, ca s-au efectuat rapoarte de expertiza evaluare din decembrie 2012 asupra bunurilor sale mobile si imobile (casa si mașina), scop in care contestatorul a permis accesul in imobil si a prezentat autovehiculul, ca a semnat procesele verbale de sechestrul din data de 10.08.2012, ca s-a angajat prin adresa înregistrata la P. Azuga sub nr. 360/13.01.2011 ca va achita debitele restante in transe lunare începând cu luna ianuarie 2011, astfel că prezenta contestație a fost formulată cu încălcarea termenului de 15 zile prev. de art. 401 Cod pr.civ. anterior, care prevede ca se poate formula contestație la executare in termen de 15 zile de când contestatorul a luat cunoștința de actul de executare pe care îl contesta.
Însuși contestatorul a menționat că are cunoștința de executare încă din anul 2012, însă executarea a început în anul 2011.
În ce privește capătul de cerere cu privire la lămurirea înțelesului, întinderii sau aplicării titlului executoriu, intimata a apreciat că este inadmisibil, deoarece titlul executoriu este un act administrativ, care putea fi contestat in condițiile Legii 554/2004 cu modificările si completările ulterioare, coroborat cu art. 399 alin 3 Cod pr. civ. anterior.
In ce privește susținerea contestatorului conform căreia redevența nu poate fi considerată creanță fiscală, intimata a precizat că potrivit Legii 273/2006 cu modificările și completările ulterioare, privind finanțele publice locale, toate sumele care se fac venit la bugetul local sunt considerate creanțe fiscale.
Atât Codul fiscal, cât și Codul de procedura fiscală stipulează ca aceste acte normative reglementează drepturile si obligațiile părților in raporturile juridice fiscale.
Terenul a fost concesionat in baza art. 13 din Legea 50/1991 rep., cu modificările si completările ulterioare, iar în art. 36 din același act normativ se prevede ca « Persoanele fizice si juridice care beneficiază de teren in condițiile prezentei legi sunt obligate sa solicite emiterea autorizației de construire si sa înceapă construcția in termen de cel mult un an de la data obținerii actului de concesionare a terenului; în caz de încălcare a obligației prevăzute la alin. (1) concesionarea isi pierde valabilitatea. »
Pe fondul cauzei, s-a susținut de intimată că contestatorul B. C. G. a avut încheiate cu P. Azuga doua contracte de concesiune: nr. 9919/04.12.2006 echivalentul a 164.124 euro și nr. 9918/04.12.2006 echivalentul a 159.800 euro, iar la data de 13.01.2011 contestatorul a solicitat prin adresa nr. 350 rezilierea contractelor de concesiune și s-a obligat la plata sumelor restante în tranșe lunare, lucru care nu s-a întâmplat.
S-a mai arătat că începând cu data de 01.03.2011 au fost reziliate ambele contrate, cu obligația contestatorului de a acoperi sumele restante, iar contestatorul s-a aflat pe parcursul acestei perioade în diferite faze de executare silită, conform O.G. 92/2003 privind Codul de Procedura Fiscala, astfel: în data de 07.11.2011 contestatorului i s-a înființat poprire asupra drepturilor salariale; în data de 10.08.2012 contestatorul a fost de acord cu sechestrul asupra bunurilor sale mobile și imobile, la aceeași data fiind numit și ca administrator-sechestru conform art. 155 alin. 1,2,3 Cod pr.fiscala; în decembrie 2012 s-au întocmit două rapoarte de evaluare ale bunurilor mobile și imobile deținute de către contestator de către expertul evaluator autorizat C. P., conform art. 147 alin. 1 Cod pr. fiscală; în data de 07.01.2014 asupra bunurilor sechestrate s-a efectuat prima licitație, conform art. 162 alin. 1,2,3,4 Cod pr. fiscală.
Cu privire la susținerea contestatorului în sensul că în anunțul de licitație nu a fost precizat debitorul, s-a arătat de către intimată că acest lucru nu trebuie precizat, întrucât art. 162 alin. 4 Cod pr. fiscală nu prevede o astfel de mențiune.
Debitele datorate de contestator au crescut datorită cursului valutar (în 2008 cursul fiind de 3,6 lei/euro, iar în prezent de aproximativ 4,5 lei/euro), totodată și penalitățile aferente debitului conform contractelor de concesiune menționate, contestatorul nefăcând decât plați foarte mici, în cuantum de aproximativ 100 lei lunar în urma popririlor efectuate pe indemnizația de consilier.
Intimata a menționat că contestatorul are cunoștință că datorează penalități de întârziere întrucât i-au fost trimise în anul 2011 somația nr. 8268/22.07.2011 și titlul executoriu nr. 8212/22.07.2011 în suma de 6.411,15 lei reprezentând accesoriile concesiuni calculate la data de 22.07.2011, precum și somația nr. 8798/18.10.2011 și titlul executoriu nr. 8797/18.10.2011 în sumă de 16.027,93 lei accesorii concesiuni, calculate la data de 18.10.2011.
Conform art. 156 alin. 1 Cod pr.fiscala, debitorul poate solicita in termen de 15 zile, după primirea procesului-verbal de sechestru, să i se aprobe plata integrală a creanțelor fiscale în timp de cel mult 6 luni, prevedere legală de care contestatorul nu a ținut seama.
Procesul-verbal de sechestru încheindu-se la data de 10.08.2012, s-au întocmit în decembrie 2012 rapoartele de evaluare menționate, iar ulterior, în decembrie 2013, s-a recurs la publicarea anunțurilor de licitație conform art. 162 alin. 2 Cod pr.fiscala, pentru care a avut loc licitația din 07.01.2014.
Intimata a arătat că acțiunea contestatorului este tardivă și neîntemeiata, acesta încercând prin orice mijloc să se sustragă de la plata debitului în valoare de 351.642 lei, pe care acesta îl avea către P. orașului Azuga, la data de 28.01.2014.
Intimata a solicitat obligarea contestatorului la plata cheltuielilor de judecata.
La data de 14.02.2014 contestatorul B. C. G. a modificat cererea de chemare in judecată, depunând și răspuns la întâmpinare, arătând că înțelege să se judece în contradictoriu cu P. Orașului Azuga prin Primar S. C., cu sediul în ., oraș Azuga, jud. Prahova, cod_, C._.
Relativ la temeiurile de drept pe care și-a întemeiat contestația, s-a precizat disp. art. 389 Cod procedură civila (vechi), dispozițiile art. 399 și urm. (Secțiunea a VI a - Contestația la executare Cod procedura civila (vechi), legea 50/1991, dispozițiile Codului fiscal și ale Codului de procedura fiscală (OUG 92/2003- republicată), art. 204 alin. 1 din NCPC.
Cu privire la excepția lipsei calității procesuale pasive a intimatei P. Orașului Azuga, a solicitat instanței respingerea acesteia față de modificarea cererii, prin care a precizat că înțelege să se judece în prezenta cauză, cu P. Orașului Azuga prin Primar General, iar conform art. 21 Legea 215/2001 alin. 2, "în justiție, unitățile administrativ-teritoriale sunt reprezentate, după caz, de primar sau de președintele consiliului județean."
Contestatorul a invocat prevederile art. 19 din Legea nr. 215/2001, potrivit cărora comunele, orașele și județele sunt persoane juridice de drept public care au "capacitate juridică deplină", adică aptitudinea de a avea drepturi și obligații în general, fără a deosebi între normele juridice ce reglementează asemenea drepturi și obligații: civile, comerciale, de dreptul muncii, constituționale, administrative, fiscal sau procesuale, iar art. 67 alin. 1 și 2 din Legea nr. 215/2001 prevede că: "(1) Primarul reprezintă . relațiile cu alte autorități publice, cu persoanele fizice sau juridice române sau străine precum și în justiție."
Rezultă că, de regulă, potrivit Legii administrației publice locale nr. 215/2001, . își exercită drepturile procedurale și își îndeplinesc obligațiile procesuale ca reclamant sau pârât, sau, în alți termeni, își valorifică capacitatea procesuală de exercițiu, prin primar sau președintele consiliului județean, după caz.
Având in vedere că cererea se refera la contestația la executare împotriva actelor de executare emise și întreprinse de P. Orașului Azuga în dosarul de executare 7119/_ si ca aceste acte de executare sunt legate de contractele de concesiune nr. 9918/04.12.2006 si 9919/04.12.2006 încheiate de P. Orașului Azuga cu B. C. G., considera ca intimata P. Orașului Azuga prin Primar General are in speța calitate procesuala pasiva.
Cu privire la excepția inadmisibilității contestației la executare formulată în temeiul art. 711-719, 761 NCPC, contestatorul a solicitat respingerea ei, întrucât, in temeiul art. 204 alin. 1 NCPC, și-a modificat temeiul de drept invocat în cererea inițiala (art. 711-719, 761 NCPC), întemeindu-se pe dispozițiile vechiului Cod de procedura civila, art. 389, art. 399 si urm. (Secțiunea a VI a - Contestația la executare).
Cu privire la excepția tardivității formulării contestației la executare, a solicitat respingerea ei, întrucât actul de executare nu a fost comunicat debitorului, care a luat la cunoștința despre acesta în data de 20 decembrie 2013, de pe site-ul primăriei, urmând ca în termenul legal de 15 zile să-și exercite dreptul de contestație, astfel ca prevederile art. 401 Cod proc. Civ. (vechi) au fost respectate de către debitor.
Pe fondul cauzei s-au susținut aceleași motive de fapt și de drept, pe care s-a întemeiat cererea de chemare în judecată (f. 119-123).
Față de modificarea cererii de chemare în judecată, intimata a depus întâmpinare, prin care a menținut excepția lipsei calității procesuale pasive a Primăriei Azuga, deoarece contestatorul a insistat că înțelege să se judece cu aceasta instituție, susținând că P. Azuga nu are calitate procesuala pasiva, conform art. 21 alin. 1, art. 23 din Legea 215/2001 cu mod. si compl. ulterioare, ICCJ pronunțând o multitudine de hotărâri in acest sens. "Comunele, orașele, municipiile, județele sunt persoane juridice de drept public (conform art. 19 din Legea nr. 215/2001) și pot sta în justiție prin reprezentanții lor legali, anume primarii (art. 67 alin. 1 din Legea nr. 215/2001 și art. 87 alin. (1) pct. 2 C. pr. civ.) -Î.C.C.J., Secția civilă și de proprietate intelectuală, decizia nr. 709 din 2 februarie 2005.
Înalta Curte de Casație și Justiție a hotărât că, în conformitate cu prevederile art. 21 alin. (1) din Legea nr. 215/2001 a administrației publice locale, doar unitatea administrativ teritorială are calitate procesuală, având personalitate juridică, și nu Consiliul Local sau P., care nu sunt entități cu personalitate juridică, ci organ deliberativ, respectiv structură executivă a unității administrativ-teritoriale, neavând capacitate de folosință a drepturilor civile pentru a fi parte în judecată. (Decizia nr. 1956 din 5 aprilie 2012 pronunțată în recurs de Secția a ll-a civilă a înaltei Curți de Casație și Justiție).
Referitor la excepția inadmisibilității contestației la executare formulate in temeiul art._ NCPC, față de modificarea acțiunii și răspunsul la întâmpinare, intimata nu a mai susținut-o, întrucât contestatorul a precizat că dispozițiile procedurale aplicabile sunt cele prevăzute de Codul de procedura civilă anterior.
Excepția tardivității formulării contestației la executare a fost susținută în continuare de intimată pentru aceleași considerente prezentate în cele ce preced.
De asemenea, au fost reluate și apărările relative la capătul de cerere cu privire la lămurirea înțelesului, întinderii sau aplicării titlului executoriu, cât și cu privire la fondul cauzei (f. 125-130).
Prin sentința civilă nr. 337/28.03.2014, Judecătoria S. a respins contestația la executare pentru lipsa capacității procesuale de folosință a intimatei P. orașului Azuga.
Pentru a pronunța o astfel de soluție, instanța de fond a avut în vedere următoarele considerente:
Prin cererea de chemare în judecată formulată de contestatorul B. C. G., acesta încearcă să-și valorifice dreptul său în contradictoriu cu intimata P. ORAȘULUI AZUGA – prin primar.
P. orașului Azuga, potrivit art. 77 din Legea nr.215/2001 a administrației publice locale, este o structură funcțională cu activitate permanentă, constituită din primar, viceprimar, secretarul unității administrativ-teritoriale și aparatul de specialitate al primarului și care duce la îndeplinire hotărârile consiliului local și dispozițiile primarului, soluționând problemele curente ale colectivității locale.
Ca urmare, primăria nu constituie o persoană juridică de drept privat sau public, nu are personalitate juridică sau organe de conducere.
Reprezentarea unității administrativ-teritoriale în justiție se face de către primar, potrivit art.62 alin.1 din același act normativ, iar art. 21 alin.1 și 2 din Legea nr. 215/2001 stabilește că „unitățile administrativ-teritoriale sunt persoane juridice de drept public, cu capacitate juridică deplină și patrimoniu propriu. Acestea sunt subiecte juridice de drept fiscal, titulare ale codului de înregistrare fiscală și ale conturilor deschise la unitățile teritoriale de trezorerie, precum și la unitățile bancare. Unitățile administrativ-teritoriale sunt titulare ale drepturilor și obligațiilor ce decurg din contractele privind administrarea bunurilor care aparțin domeniului public și privat în care acestea sunt parte, precum și din raporturile cu alte persoane fizice sau juridice, în condițiile legii; în justiție, unitățile administrativ-teritoriale sunt reprezentate, după caz, de primar sau de președintele consiliului județean”.
Pentru considerentele expuse, instanța de fond a respins contestația la executare pentru lipsa capacității procesuale de folosință a intimatei P. orașului Azuga – prin primar, având în vedere faptul că, deși contestatorul și-a modificat cererea de chemare în judecată, acesta s-a mărginit să indice aceeași parte, P. Orașului Azuga, precizând doar că reprezentarea ei se face de către primarul unității administrativ teritoriale, aspect care nu este de natură a schimba identitatea părții.
Față de admiterea acestei excepții, prima instanță a apreciat lipsită de relevanță examinarea celorlalte excepții de fond și de procedură invocate de intimată.
În temeiul art. 274 Cod proc.civilă din 1865, contestatorul a fost obligat și la plata cheltuielilor de judecată către intimată, în sumă de 3.000 lei, reprezentând onorariul avocatului ales, potrivit facturii depuse în copie la dosar (f. 141).
Împotriva sentinței civile pronunțate de instanța de fond, contestatorul B. C. G. a declarat recurs, în termen legal, criticând-o pentru motive de nelegalitate și netemeinicie, solicitând admiterea recursului, casarea sentinței civile recurate și trimiterea cauzei la prima instanță spre rejudecare; cu cheltuieli de judecată.
În motivarea recursului, s-a arătat că prin sentința civila nr. 337/28.03.2014, instanța de fond a respins contestația la executare formulată recurentul contestator în contradictoriu cu P. Orașului Azuga prin Primar, pentru lipsa capacității de folosință
În ceea ce privește soluția instanței de fond de admitere a excepției lipsei calității procesuale pasive a intimatei P. Orașului Azuga invocată de către intimata și pe cale de consecința respingerea contestație la executare, recurentul contestator apreciază că acesta este netemeinica și nelegala din următoarele considerente:
Instanța a reținut in speță că P. Orașului Azuga, potrivit art. 77 din Legea nr. 215/2011, este o structura funcțională cu activitate permanentă și nu constituie o persoana juridica de drept privat sau public, neavând personalitate juridică sau organe de conducere.
De asemenea, instanța a reținut că potrivit art. 21 alin. 1 si 2 din Legea 215/2011, "unitățile administrativ-teritoriale sunt persoane juridice de drept public, cu capacitate juridică deplină și patrimoniu propriu, " acestea fiind titulare ale drepturilor și obligațiilor ce decurg din anumite contracte, fiind reprezentate in justiție de către primar sau președintele consiliului județean, după caz.
În cadrul procesual civil, calitatea procesuala pasivă aparține celui față de care se poate realiza dreptul dedus judecații.
Conform art. 1 alin 2 lit. d și art. 23 alin. 1 din Legea nr. 215/2001 republicata, Consiliul Local este autoritate deliberativă, iar Primarul este o autoritate executivă care pune în aplicare și duce la îndeplinire hotărârile și dispozițiile Consiliului Local.
De asemenea, art. 77 din același act normativ, la care chiar instanța de fond face referire în motivarea sentinței, prevede că primarul, viceprimarul, secretarul unității administrativ-teritoriale și aparatul de specialitate al primarului, constituie o structura funcțională cu activitate permanentă, denumită P. comunei, care duce la îndeplinire hotărârile Consiliului Local și dispozițiile Primarului, soluționând problemele curente ale colectivității locale.
În speță, analizând titlul executoriu nr._/16.07.2012, se poate constata că in antetul acestuia este menționata P. Orașului Azuga, Serviciul Economic.
Raportând aceste aspecte la dispozițiile legale menționate, luând in considerare rolul fiecarei autorități in realizarea autonomiei locale, rezultă că titlul executoriu este emis ca urmare a dispoziției Primăriei Orașului Azuga ca autoritate deliberativă (conform art. 21. A.. 1 din Legea 215/2011 a administrației publice locale) și pus în executare de către P. Orașului Azuga, Serviciul Economic.
Prin urmare, participarea la procesul civil a Primăriei Orașului Azuga nu poate fi exclusa.
Pentru a se pronunța asupra calității procesuale pasive a intimatei P. Orașului Azuga, instanța de fond trebuia să califice corect raportul juridic dedus judecații.
Sub acest aspect, instanța de fond trebuia să analizeze dacă exista un titlu de creanța, ca act principal, care sa dea dreptul organelor de executare la emiterea unui titlu executoriu, ca act subsecvent.
În fapt, intimata-pârâtă, P. Orașului Azuga a emis actele de executare (titlul executoriu nr._/16.07.2012 și somația_/16.07.2012), menționând că contestatorul datorează suma de 29.090,211 ei, reprezentând debit și accesorii calculate la 16.07.2012, titlul executoriu fiind emis în baza contractelor de concesiune nr. 9918/04.12.2006 și respectiv 9919/04.12.2006.
Esențial în deslușirea contestației este faptul că organul de specialitate din cadrul Primăriei Orașului Azuga, (serviciul economic), a emis actele de executare silită fără a exista un temei pentru acestea, în cauză neexistând o hotărâre judecătoreasca care să stabilească obligația contestatorului la plata unei sume de bani, altfel spus, emiterea titlului executoriu s-a făcut fără a exista în favoarea intimatei un titlu de creanța.
Chiar daca contestatorul ar fi datorat aceasta suma de bani, având în vedere natura izvorului obligațional, anume contractele de concesiune, intimata nu putea executa silit aceasta suma, fără a obține in prealabil un titlu de creanța, in speță o hotărâre judecătorească.
Recurentul contestator învederează că în speța dedusă judecații sunt aplicabile prevederile Legii nr. 50/1991 art. 13 alin 1 (1), conform cărora "Terenurile aparținând domeniului privat al statului sau al unităților administrativ-teritoriale, destinate construirii, pot fi vândute, concesionate ori închiriate prin licitație publică, potrivit legii, în condițiile respectării prevederilor documentațiilor de urbanism și de amenajare a teritoriului, aprobate potrivit legii, în vederea realizării de către titular a construcției.
Din conținutul art. 13 alin 1 al legii nr. 50/1991, raportat la contractele de concesiune nr. 9918, respectiv 9919, încheiate la 04.12.2006 și la înscrisurile comunicate de P. Azuga, rezultă că terenurile ce fac obiectul contractelor amintite aparțin domeniului privat al unității teritoriale, iar contractele de concesiune nu sunt contracte fiscale, ci contracte civile.
Regimul juridic al bunurilor proprietate publică este reglementat prin lege speciala Legea nr. 213/1998, unde în art. 16 se prevede că fi) Sumele încasate din închirierea sau din concesionarea bunurilor proprietate publică se fac, după caz, venit la bugetul de stat sau la bugetele locale."
Cu privire la bunurile proprietate privată a statului sau unităților administrativ-teritoriale, acestea sunt supuse dispozițiilor de drept comun (art. 6 din Legea nr. 18/1991).
Fața de dispozițiile legale citate mai sus, recurentul contestator apreciază că în cauza, pentru recuperarea cuantumului redevențelor datorate de către contestator nu sunt aplicabile dispozițiile privind executarea silită a creanțelor fiscale, redevențe datorate în cadrul contractelor de concesiune teren în temeiul Legii nr. 50/1991, având ca obiect teren ce aparține domeniului privat al unității administrativ teritoriale, nu reprezintă o creanța fiscală în sensul dispozițiilor Codului fiscal și de procedura fiscală.
Astfel, executarea silită a fost începută în lipsa unui titlu executoriu valabil.
Contractele de concesiune nu reprezintă prin ele însele titluri executorii instanța neputâdu-le conferii această calitate.
Față de aceste considerente, apreciază că P. va putea începe executarea silită pentru recuperarea redevenței datorate de contestator numai după ce va obține o hotărâre judecătorească, care să stabilească în mod definitiv cuantumul acestor redevențe și numai după ce aceasta hotărâre va fi învestită cu formulă executorie și se va solicita instanței de judecată competente, încuviințarea executării silite.
P. Azuga nu avea posibilitatea să obțină executarea silită a cuantumului redevenței datorate, să emită un Titlu Executoriu în temeiul dispozițiilor Codului de procedura fiscală.
Având in vedere cele expuse în precedent, consideră că instanța de fond a admis greșit excepția lipsei calității procesuale pasive a intimatei, respingând din acest considerent contestația la executare, fără a califica corect raportul juridic dedus judecății pentru a se putea pronunța asupra excepției menționate anterior.
Solicită instanței admiterea recursului, casarea hotărârii atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare instanței de fond.
În drept au fost invocate dispozițiile art. 274, 299 și următoarele c.pr.civ. de la 1865, Legea 215/2001 republicată, legea 50/1991.
Intimata P. Azuga prin Primar a formulat, în temeiul art. 115-118 și art. 308 Cod pr.civ., raportat la art. 25 alin.1 din Noul Cod de procedură civilă si art. 3 din Legea 76/2012, întâmpinare la recursul formulat de recurentul contestator B. C. G., solicitând admiterea excepției necompetentei funcționale a Secției a II-a Civilă, de C. Administrativ și Fiscal a Tribunalului Prahova, transmiterea dosarului spre soluționare Secției l civile a Tribunalului Prahova, respingerea recursului ca nefundat, menținerea sentinței civile nr. 337/2014 pronunțate deJudecatoria S., ca fiind legală și temeinică, admiterea excepției lipsei calității procesuale pasive a subscrisei, in subsidiar, admiterea excepției tardivității formulării contestației la executare si pe fond, respingerea acțiunii ca nefondată; obligarea recurentului-contestator la plata cheltuielilor de judecata.
Referitor la excepția necompetentei funcționale a Secția a II-a civilă, de
contencios administrativ și fiscal a Tribunalului Prahova, arată că, după cum reiese din actele dosarului, nu este vorba de un litigiu întemeiat pe dispozițiile Legii 554/2004, situație în care apreciază că Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a Tribunalului Prahova investită cu soluționarea litigiului, nu este competentă din punct de vedere funcțional.
Motivele de recurs invocate de recurentul-contestator nu pot fi reținute de instanța, fiind total neîntemeiate si nefondate, întrucât:
Referitor la excepția lipsei calității procesuale pasive a Primăriei Azuga, din motivele de recurs invocate de recurentul-contestator, reiese ca acesta critica soluția pronunțata de Judecătoria S. întrucât instanța i-a respins contestația la executare pentru lipsa capacității procesuale de folosința a intimatei P. orașului Azuga.
Așa cum s-a arătat în întâmpinarea la contestația la executare, P. Azuga nu are calitate procesuală pasiva conform art. 21 alin. 1, art. 23 din Legea 215/2001 cu modificările și completările ulterioare, Î.C.C.J. pronunțând o multitudine de hotărâri in acest sens. "Comunele, orașele, municipiile, județele sunt persoane juridice de drept public (conform art. 19 din Legea nr. 215/2001) și pot sta in justiție prin reprezentanții lor legali, anume primarii (art. 67 alin. 1 din Legea nr. 215/2001 si art. 87 alin. (1) pct. 2 C. pr. tiv.) -I.C.C.J., Secția civilă și de proprietate intelectuala, decizia nr. 709 din 2 februarie 2005.
Înalta Curte de Casație și Justiție a hotărât că, în conformitate cu prevederile art. 21 alin. (1) din Legea nr. 215/2001 a administrației publice locale, doar unitatea administrativ teritorială are calitate procesuală, având personalitate juridică și nu Consiliul Local sau P., care nu sunt entități cu personalitate juridică, ci organ deliberativ, respectiv structura executivă a unității administrativ-teritoriale, neavând capacitate de folosință a drepturilor civile pentru a fi parte în judecată. (Decizia nr. 1956 din 5 aprilie 2012 pronunțata in recurs de Secția a II-a civila a înaltei Curți de Casație si Justiție.
In mod corect instanța de fond a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a Primăriei Azuga, calificând-o ca fiind excepția lipsei capacității procesuale de folosința, reținând ca potrivit art. 21 alin.1 si 2, art. 62 alin. 1 si art. 77 din Legea 215/2001, primăria este o structura funcțională cu activitate permanentă, constituită din primar, viceprimar, secretarul unității administrativ-teritoriale și aparatul de specialitate al primarului și care duce la îndeplinire hotărârile consiliului local si dispozițiile primarului, soluționând problemele curente ale colectivității locale.
Ca urmare, primăria nu constituie o persoana juridica de drept privat sau public, nu are personalitate juridica sau organe de conducere. Unitățile administrativ-teritoriale sunt titulare ale drepturilor si obligațiilor ce decurg din contractele privind administrarea bunurilor care aparțin domeniului public si privat in care acestea sunt parte, precum si din raporturile cu alte persoane fizice sau juridice, in condițiile legii. In justiție, unitățile administrativ-teritoriale sunt reprezentate, dupa caz, de primar sau de președintele consiliului județean.
Pentru aceste considerente, instanța de fond in mod corect a respins contestația la executare prin admiterea excepției lipsei calității procesuale de folosința a subscrisei.
Instanța de fond nu s-a mai pronunțat pe excepția tardivității.
Daca instanța va admite recursul, intimata susține în continuare excepția tardivității formulării contestației la executare, deoarece recurentul-contestator și-a întemeiat inițial acțiunea pe dispozițiile NCPC.
Ulterior a precizat ca își întemeiază acțiunea pe dispozițiile Codului de procedura civilă anterior, de unde reiese faptul ca recunoaște că executarea a fost începută înainte de 15.02.2013, cu toate că susține ca a luat cunoștința de executare in data de 20.12.2013, deși există acte de executare semnate de acesta recurent din anul 2011.
Dovadă este faptul ca hotărârea a fost dată cu recurs, atacată cu recurs, fără a se solicita recalificarea caii de atac, conform codului de procedură civilă anterior, ori temeiurile de drept invocate de recurent sunt 299 si urm. C. anterior, dar la finalul recursului sunt invocate dispozițiile art. 288 si urm. C. anterior, referitoare la apel.
Nu face insa niciun fel de referire la înscrisurile depuse de intimată anexat întâmpinării, din care rezultă faptul că avea cunoștința de faptul că în anul 2011 s-a înființat poprirea asupra indemnizației de consilier local (fila 41), că s-au efectuat rapoarte de expertiza evaluare din decembrie 2012 asupra bunurilor sale mobile și imobile (casă și mașină) scop în care contestatorul a permis accesul în imobil și a prezentat autovehiculul (filele 17, 59), că a semnat procesele-verbale de sechestru din data de 10.08.2012 (filele 61, 63, 67), că s-a angajat prin adresa înregistrata la P. Azuga sub nr. 360/13.01.2011 (fila 41) că va achita debitele restante în tranșe lunare, începând cu luna ianuarie 2011.
Reiese din acțiunea formulată că se contesta atât actele și formele de executare, cât și înțelesul și întinderea titlului executoriu.
Conform art. 400 alin.1 si 2 Cod pr.civ.anterior: „Art, 400: (1) Contestația se introduce la instanța de executare. (2) Contestația privind lămurirea înțelesului, întinderii sau aplicării titlului executoriu se introduce la instanța care a pronunțat hotărârea ce se executa.
Daca o asemenea contestație vizează un titlu executoriu ce nu emană de la un organ de jurisdicție, competența de soluționare aparține instanței de executare".
Art. 401 Cod pr.civ.anterior prevede că se poate formula contestație la executare in termen de 15 zile de când contestatorul a luat cunoștința de actul de executare pe care îl contestă.
Însuși contestatorul menționează că are cunoștință de executare încă din anul 2012, însă executarea a început în anul 2011.
Ca urmare, contestația este tardiv formulată în ce privește capătul de cerere privind actele si formele de executare.
În ce privește titlul executoriu, au fost emise mai multe titluri executorii, însă nu a precizat pe care dintre acestea le contestă.
În ce privește capătul de cerere cu privire la lămurirea înțelesului, întinderii sau aplicării titlului executoriu, intimata apreciază că este inadmisibil, deoarece titlul executoriu este un act administrativ, care putea fi contestat in condițiile Legii 554/2004 cu modificările si completările ulterioare, coroborat cu art. 399 alin. 3 Cod pr. civ. anterior.
În ce privește susținerea recurentului-contestator conforma căreia redevența nu poate fi considerată creanța fiscala, intimata face următoarele precizări:
- conform Legii nr. 273/2006, cu modif.si compl.ulterioare, privind finanțele publice locale, toate sumele care se fac venit la bugetul local sunt considerate creanțe fiscale.
Solicită admiterea excepției lipsei calității procesuale pasive a intimatei, în subsidiar, admiterea excepției tardivității formulării contestației la executare și pe fond, respingerea acțiunii ca nefondată; obligarea recurentului-contestator la plata cheltuielilor de judecată.
În drept au fost invocate disp. art. 115-118 si art. 308 Cod pr.civ.anterior, raportat la art. 25 alin.1 din Noul Cod de procedura civila si art. 3 din Legea 76/2012, cu modif.si completările ulterioare, Legea 215/2001.
Recurentul contestator a depus răspuns la întâmpinare, arătând cu privire la excepția necompetenței funcționale a Secției a II a civilă de contencios administrativ și fiscal a Tribunalului Prahova și transmiterea dosarului spre soluționare Secției a I-a civila a Tribunalului Prahova, invocata de către intimata, că solicită admiterea excepției întrucât cauza dedusa judecații nu se întemeiază pe dispozițiile legii 554/2004, ci pe un raport juridic de drept civil.
Cu privire la excepția lipsei calității procesuale pasive a Primăriei Azuga: solicitam respingerea excepției din următoarele considerente, pentru considerentele menționate în precedent, respectiv, instanța de fond a admis greșit excepția lipsei calității procesuale pasive a intimatei, respingând din acest considerent contestația la executare, fara a califica corect raportul juridic dedus judecații, pentru a se putea pronunța asupra excepției menționate anterior.
Cu privire la excepția tardivității, având in vedere ca instanța de fond nu s-a mai pronunțat cu privire la excepția tardivității invocate de către intimata, în condițiile admiterii recursului, solicită instanței respingerea acesteia din următoarele considerente:
Comunicarea către debitor a actului de executare, nu a fost efectuată, debitorul luând la cunoștință despre acesta în data de 20 decembrie 2013, de pe site-ul primăriei, urmând ca în termenul legal de 15 zile să-și exercite dreptul de contestație, astfel ca prevederile Art. 401 Cod proc. Civ. (vechi) au fost respectate de către debitor.
Pe fondul cauzei, în condițiile in care instanța va înțelege să rețină cauza spre soluționare, solicită admiterea contestației astfel cum a fost formulată și modificată prin cererile depuse la dosarul de fond.
Primindu-se dosarul la Tribunalul Prahova, cauza a fost înregistrată sub nr._, pe rolul Secției a II-a Civilă, la data de 24.04.2014.
Prin încheierea pronunțată la data de 09.10.2014, Tribunalul Prahova – Secția a II-a Civilă de C. Administrativ și Fiscal, în temeiul art. 99 alin. 2 din Regulamentul de Ordine Interioară a Instanțelor a transpus cauza la Secția I Civilă din cadrul Tribunalului Prahova.
Cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Prahova – Secția I Civilă, sub nr._, la data de 14.10.2014.
Analizând actele și lucrările dosarului, prin prisma motivelor de recurs invocate dar și a disp. art. 304 indice 1 cod proc.civ, Tribunalul reține următoarele:
Capacitatea procesuală de folosință reprezintă în accepțiune juridică capacitatea de a avea drepturi și obligații fără însă a se confunda cu însăși drepturile și obligațiile ce le poate dobândi o persoană, ea reprezentând numai aptitudinea generală și abstractă de a le dobândi.
Tribunalul reține că în mod corect instanța de fond a apreciat că primăria nu este o entitate cu personalitate juridică, primăria fiind doar o structură administrativă care-l ajută pe primar să-și îndeplinească atribuțiile ce-i revin potrivit legii. Însă în cauză instanța trebuia să constate faptul că atât contractul de concesiune înregistrat la P. Orasului Azuga cât și procesele-verbale de sechestru asupra bunurilor imobile și mobile filele 22.23., procesul-verbal de numire a administratorului sechestru, au fost întocmite/semnate de către primar, acesta semnând în calitate de reprezentant al unității administrativ teritoriale, astfel că se impunea punerea în discuție a necesității stabilirii cadrului procesual.
De altfel, potrivit împuternicirii avocațiale depuse la dosarul de fond fila 31, dar și a întâmpinării depuse la dosar, rezultă că contractul de asistență juridică pentru reprezentarea în instanța a intimatei a fost semnat de către Primarul Orașului Azuga și de către Orașul Azuga prin Primar, acesta semnând în realitate în numele unității administrativ teritoriale, care este Orașul Azuga, deoarece, conform art. 62 alin. (1) din Legea nr. 215/2001 el reprezintă unitatea administrativ teritorială în relațiile cu alte autorități publice, cu persoanele fizice sau juridice române ori străine, precum și în justiție, același lucru rezultând și din prevederile art. 21 alin. (2) din aceeași lege.
Având în vedere acest aspect, tribunalul apreciază că instanța de fond a dat dovadă de un formalism excesiv în a admite excepția lipsei capacității procesuale de folosință a pârâtei P. Orașului Azuga și a respinge contestația la executare pe acest considerent, fără a pune în discuția părților aceste inadvertențe juridice, cu atât mai mult cu cât contestatorul și-a precizat cererea în sensul că înțelege să se judece cu P. Orașului prin Primar, iar confuziile ce țin de terminologia juridică sunt întreținute chiar de către autoritățile administrative în cauză.
Având în vedere aceasta situație dar și faptul că actele de executare au fost întocmite de către P. Orașului Azuga prin Primar (în realitate Orașul Azuga prin Primar), instanța de fond trebuia să respingă excepția lipsei capacității procesuale de folosință .
Pentru toate considerentele de fapt și de drept expuse mai sus, în temeiul art. 312 Cod proc.civ., va admite recursul, va casa sentința recurată și va trimite cauza la Judecătoria S. în vederea continuării judecății, urmând a ține cont de considerentele deciziei de casare.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de recurentul contestator B. C. G. cu domiciliul ales la C..Avocat N. N. cu sediul în București, ..33, ., sector 5 împotriva sentinței civile nr. 337/28.03.2014 pronunțată de Judecătoria S. în contradictoriu cu intimata pârâtă P. ORAȘULUI AZUGA cu sediul în Azuga, ., jud. Prahova.
Casează în tot sentința recurată și trimite cauza la Judecătoria S. în vederea continuării judecății potrivit considerentelor prezentei decizii.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 16.12.2014.
Președinte,Judecători,
E. C. D. C. M. R. C.
Grefier;
Cardașol I.
Operator de date cu caracter personal 5595
Red. ECD./tehnored. CA
2 ex./30.01.2015
d.f. nr._ - Judecătoria S.
j.f. N. D. G.
| ← Fond funciar. Decizia nr. 351/2014. Tribunalul PRAHOVA | Constatare nulitate act juridic. Decizia nr. 1019/2014.... → |
|---|
