Contestaţie la executare. Decizia nr. 1498/2014. Tribunalul PRAHOVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1498/2014 pronunțată de Tribunalul PRAHOVA la data de 18-12-2014 în dosarul nr. 40980/281/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL PRAHOVA
SECTIA I CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ NR. 1498
Ședința publică din data de 18 Decembrie 2014
PREȘEDINTE - C.-A. M.
JUDECĂTORI - N. A.
- G. M.
GREFIER - M. - D. B.
Pe rol fiind soluționarea recursului civil declarat de recurenta – contestatoare ., J_, CUI RO_, cu sediul în Ploiești, .. 58, județ Prahova, împotriva sentinței civile nr. 8415/10.06.2014 pronunțată de Judecătoria Ploiești, în contradictoriu cu intimatele . SA, CUI_, cu sediul în Ploiești, ., județ Prahova și A.N.A.F.- D.G.F.P. PRAHOVA - ADMINISTRATIA FINANTELOR PUBLICE PENTRU CONTRIBUABILI MIJLOCII, cu sediul în Ploiești, .. 22, județ Prahova
Cerere de apel timbrată cu taxă judiciară de timbru în cuantum de 97 lei, conform chitanței . nr._/15.09.2014, chitanță anulată și atașată la dosarul cauzei și timbru judiciar în valoare de 0,15 lei.
La apelul nominal făcut în ședință publică au lipsit părțile.
Procedura de citare a părților este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
Tribunalul ia act că procedura de citare este legal îndeplinită, s-a solicitat judecarea cauzei și în lipsă, astfel că, analizând actele și lucrările dosarului, constată cauza în stare de judecată și rămâne în pronunțare asupra recursului declarat.
TRIBUNALUL
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Ploiești la data de 19.12.2012 sub nr._, contestatoarea S.C. C. I. S.R.L, în contradictoriu cu intimații S.C. R. A. Română S.A și A.N.A.F – D.G.F.P PRAHOVA – Administrația Finanțelor Publice pentru Contribuabilii Mijlocii, a formulat contestație la executare împotriva executării silite prin poprire, efectuate în dosarul de executare fiscală nr. 2476/2012 al A.N.A.F – D.G.F.P PRAHOVA – Administrația Finanțelor Publice pentru Contribuabilii Mijlocii.
În motivarea contestației, se arată de către contestatoare că, prin adresa de nr. 858/20.11.2012 a intimatei A.N.A.F – D.G.F.P PRAHOVA – Administrația Finanțelor Publice pentru Contribuabilii Mijlocii, s-a dispus înființarea popririi asupra sumelor de bani pe care contestatoarea le datorează intimatei S.C. R. A. Română S.A., menționând că între aceasta și intimata S.C. R. A. Română S.A, la momentul înființării popririi, se desfășurau relații comerciale generatoare de obligații reciproce de plată, care se sting prin compensare.
Astfel, exista contractul de închiriere nr. 9/28.06.2012, prin care contestatoarea a închiriat intimatei un imobil situat în Ploiești și contractul de prestări servicii nr. 36/01.10.2012, în baza căruia intimata presta contestatoarei servicii de reparații și întreținere a autovehiculelor.
Având deci în vedere că obligațiile reciproce de plată din cele două contracte se sting prin compensare, s-a solicitat admiterea contestației și anularea măsurii de poprire.
Intimata și terțul poprit, legal citați, nu s-au prezentat și nu au depus întâmpinare.
A fost administrată în cauză proba cu înscrisuri.
Prin sentința civilă nr. 8415/10.06.2014, Judecătoria Ploiești a respins contestația la executare formulată, ca neîntemeiată.
Pentru a pronunța soluția menționată, instanța de fond a reținut că împotriva intimatei S.C. R. A. Română S.A a fost pornită executarea silită de către intimata A.N.A.F – D.G.F.P Prahova – Administrația Finanțelor Publice pentru Contribuabilii Mijlocii, în cadrul dosarului de executare nr. 2476/2012 al intimatei, dispunându-se, prin adresa de nr. 858/20.11.2012, înființarea popririi asupra disponibilități bănești pe care contestatoarea le datorează debitoarei S.C. R. A. Română.
Instanța de fond a constatat că S.C. C. I. S.R.L, contestatoare în prezenta cauză, are calitatea de terț poprit în cadrul dosarului de executare, reținând totodată că între contestatoare și debitoarea S.C. R. A. Română există relații comerciale în baza contractului de închiriere nr. 9/28.06.2012 și contractului de prestări servicii nr. 36/01.10.2012.
Prima instanță a reținut totodată că nu are relevanță modalitatea de stingere a obligațiilor dintre părțile din cele două contracte, având în vedere disp. art. 452 C. pr. civ., constatând că, atâta timp cât terțul poprit S.C. C. I. S.R.L datorează sume de bani debitoarei intimată S.C. R. A. Română, poprirea a fost înființată cu respectarea condițiilor prevăzute de lege, neexistând motive pentru desființarea acesteia. În măsura în care terțul poprit achită sumele de bani datorate debitoarei în favoarea creditorului, în aceeași măsură se compensează și obligația debitoarei față de terțul poprit, în baza contractelor dintre părți, compensația nefiind o cauză de imposibilitate a efectuării popririi, ci decurgând numai din raportul juridic dintre părți și nefiind opozabilă creditorului. După cum a reținut instanța de fond, datoria bănească față de debitoarea executată silit există, iar în temeiul legii, prin prisma înființării popririi, trebuie a fi plătită creditorului popritor, înțelegerea părților cu privire la compensare neîmpietând asupra popririi - iar în fapt și în drept, poprirea nici nu afectează relațiile contractuale dintre părți, plata către creditor stingând cealaltă creanță până la limita concurenței.
Pentru considerentele arătate, instanța de fond a constatat că nu este întemeiată contestația la executare formulată și, pe cale de consecință, a respins-o ca atare.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs contestatoarea S.C."C. I." SRL , invocând disp. art. 304 pct. 9 C.pr.civ. si solicitând admiterea recursului și modificarea în tot a sentinței civile nr. 8415/10.06.2014, în sensul admiterii contestației și anulării/desființării măsurilor de poprire înființate prin Adresa nr. 858/20.11.2012.
În motivarea recursului, recurenta-contestatoare a arătat că între S.C. "Rafinăria A. R." S.A. si S.C."C. I." SRL se desfășoară si in prezent relații comerciale stabilite prin următoarele contracte:
1.Contractul de închiriere nr. 9/28.06.2012 in baza căruia S.C."C. I." SRL a închiriat de la S.C. "Rafinăria A. R." S.A. imobilul situat in Ploiești . compus din 464 mp. spațiu si 1476 mp. – în spațiul in suprafața de 464 mp. recurenta amenajând un atelier de service auto, iar in cel de 1476 mp. un spațiu necesar parcului auto.
A mai arătat recurenta-contestatoare că la data de 06.12.2012 când s-a primit adresa de înființare a popririi, durata contractului a fost stabilita pana la data de 30.06.2014, după care, părțile au convenit prin Actul adițional nr. 2/06.06.2014 prelungirea duratei pana la 30.06.2016 - inițial chiria imobilului închiriat fiind de 4200 euro/semestru platibila pe baza de factura întocmita de proprietar in ultima zi din semestru, cu scadenta pana la data de 10 ale lunii următoare, dupa care, prin Actul adițional nr. 1/03.12.2012, chiria imobilului s-a micșorat Ia 2100 euro/trimestru fara TVA, platibila cu OP direct la casieria proprietarului, prin compensare.
2.Contractul de prestări servicii nr. 36/01.10.2012, in baza căruia, S.C."C. I." SRL prestează in favoarea S.C. "Rafinăria A. R." S.A. servicii de reparații si întreținere a autovehiculelor proprietatea beneficiarului - modalitatea de plata stabilita de parti prin art. V din contract fiind prin compensare, la data primirii de către Beneficiar a facturii insotita de documentele obligatorii necesare operațiunii de compensare.
Recurenta-contestatoare a mai arătat că instanța de fond a reținut legalitatea relației comerciale derulate intre aceasta și debitorul fiscal, insa, cu privire la operațiunea de compensare, s-a reținut faptul ca nu are relevanta modalitatea de stingere a obligațiilor dintre partile din cele doua contracte, având in vedere dispozițiile art. 452 C.pr.civ. – opinie apreciata de recurenta ca fiind eronata, in sensul ca nu s-a observat faptul ca operațiunea de compensare consta in închirierea spațiului in favoarea recurentei, si corelativ, in prestarea de servicii de către aceasta in favoarea debitorului fiscal.
S-a mai arătat în motivele de recurs că specificul relației comerciale, consta in faptul ca S.C „C. I." SRL si S.C. "Rafinăria A. R." S.A sunt una fata de cealaltă, atât debitor cat si creditor, S.C „C. I." SRL fiind debitor pentru folosința spațiului, dar si creditor pentru lucrările executate, iar S.C. "Rafinăria A. R." S.A este debitor pentru lucrările de prestări servicii dar si creditor pentru chiria spațiului.
Astfel, pentru folosința spațiului închiriat de la debitorul fiscal, S.C."C. I." SRL efectuează lucrări de reparații si întreținere a autovehiculelor proprietatea S.C. "Rafinăria A. R." S.A, pentru care, obligația de plata a lucrărilor de reparații, se realizează prin cedarea folosinței unui imobil.
Așadar, intre cele doua parti, se derulează raporturi comerciale, in care, fiecare parte, este atât debitor cat si creditor fata de cealaltă parte, cu datorii reciproce certe, lichide si exigibile, cu stingerea obligației de plata prin compensație, conform art. 1615 si 1616 NCC si nu prin plați in moneda - numai scriptic, in evidentele contabile si in ordinele de compensare, operațiunea de compensare reflectându-se in moneda.
A mai susținut recurenta că instanța de fond nu a ținut cont de specificul compensației, dar nici de dispozițiile art. 1617 NCC, potrivit cu care, «compensația operează de plin drept deîndată ce exista doua datorii certe, lichide si exigibile, oricare ar fi izvorul lor, si care au ca obiect o suma de bani sau o anumita cantitate de bunuri fungibile de aceeași natura » - în speță nefiind incidente cazurile prevăzute de art. 1618 NCC, in care compensația este exclusa, aspect pe care nici instanța de fond nu l-a invocat.
S-a mai menționat în motivele de recurs si faptul ca in situația in care una dintre părți ar plăti in mod efectiv, in moneda, către cealaltă parte, c/valoarea serviciului, așa cum a sugerat instanța de fond, aceasta ar constitui o ingerința nepermisa in relațiile comerciale si o afectare grava a principiului libertății contractuale.
Instanța de fond era obligata doar la a analiza legalitatea relației comerciale si a modalității de stingere a obligațiilor reciproce de plata, daca a intervenit vreun caz de excludere prevăzut de art. 1618 NCC, si nu sa stabilească modalitatea de stingere a obligației noastre, prin plata efectiva a unor sume de bani către creditorul fiscal, in contul debitorului fiscal,
In context, s-a reiterat legalitatea raporturilor comerciale dintre cele doua părți, inclusiv legalitatea operațiunii de compensare a plaților, având ca drept temei legal, in primul rând contractul încheiat care exprima acordul de voința al părților in sensul stingerii prin compensare a datoriilor reciproce - art. 1166 N.C, civ., dar si art. 1615, art. 1616, 1617 N.C.civ.
F. de cele de mai sus, solicita admiterea recursului, modificarea in tot a Sentinței civile nr. 8415/10.06.2014, in sensul admiterii contestației, cu anularea/desființarea masurilor de poprire înființate prin Adresa de înființare a popririi nr. 858/20.11.2012.
Recursul a fost înregistrat pe rolul Tribunalului Prahova sub nr._ la data de 14.11.2014.
Intimatele - pârâte nu au formulat întâmpinare.
Recurenta a atașat la motivele de recurs înscrisuri.
Examinând sentința atacată, prin prisma motivelor de recurs formulate de către contestatoare, a dispozițiilor legale incidente, dar și sub toate aspectele de fapt și de drept, conform art. 3041 Cod procedură civilă, tribunalul constată că aceste motive sunt nefondate, pentru considerentele ce urmează a fi expuse:
Recurenta-contestatoare a criticat sentința instanței de fond, arătând că în mod greșit aceasta nu ar fi ținut cont de raporturile comerciale dintre părți și de specificul compensației, apreciind că în cauză nu sunt incidente cazurile prevăzute de art. 1618 N.c.pr.civ. și solicitând în consecință, admiterea recursului, modificarea în tot a sentinței recurate, în sensul admiterii contestației la executare și anularea/desființarea masurilor de poprire înființate prin Adresa de înființare a popririi nr. 858/20.11.2012.
Analizând hotărârea recurată prin prisma motivelor de recurs formulate, Tribunalul constată că prima instanță a făcut o corectă apreciere a situației de fapt în raport de probatoriul administrat și de prevederile legale incidente în cauză.
Astfel, prin adresa de nr. 858/20.11.2012 emisă de intimata A.N.A.F.- - Administrația Finanțelor Publice pentru Contribuabili Mijlocii a Județului Prahova, s-a dispus înființarea popririi asupra disponibilități bănești pe care contestatoarea le datorează cu orice titlu debitoarei S.C. Rafinăria A. Română.
Recurenta-contestatoare a invocat încheierea între aceasta, în calitate de terț poprit și intimata . SA, în calitate de debitor poprit a două contracte, de închiriere și respectiv, de prestări servicii, în temeiul cărora însă, acestea ar avea calități reciproce de creditor și debitor, plata făcându-se prin compensare, astfel că recurenta-contestatoare nu ar datora debitoarei poprite nicio sumă de bani efectivă, care să justifice înființarea popririi asupra acestora.
Verificând împrejurările arătate de recurenta, tribunalul constata că, potrivit Contractului de închiriere nr. 9/28.06.2012, S.C."C. I." SRL a închiriat de la S.C. "Rafinăria A. R." S.A. imobilul situat in Ploiești . compus din 464 mp. spațiu si 1476 mp. - inițial chiria imobilului închiriat fiind de 4200 euro/semestru plătibilă pe baza de factura întocmita de proprietar in ultima zi din semestru, cu scadenta pana la data de 10 ale lunii următoare, după care, prin Actul adițional nr. 1/03.12.2012, chiria imobilului s-a micșorat Ia 2100 euro/trimestru fără TVA, plătibilă cu OP direct la casieria proprietarului, prin compensare.
Pe de altă parte, potrivit celui de al doilea contract invocat de recurentă, respectiv Contractul de prestări servicii nr. 36/01.10.2012, S.C."C. I." SRL prestează in favoarea S.C. "Rafinăria A. R." S.A. servicii de reparații si întreținere a autovehiculelor proprietatea beneficiarului - modalitatea de plata stabilita de părți prin art. V din contract fiind prin compensare, la data primirii de către Beneficiar a facturii însoțită de documentele obligatorii necesare operațiunii de compensare.
Se constată astfel că, dacă cu privire la contractul de prestări servicii nr. 36/01.10.2012, se precizează modalitatea de plată către recurenta-contestatoare, prin „compensare”, fără a se preciza concret în ce constă această compensare, în ce modalitate concretă urmează a se face și fără a se face nicio eventuală referire la obligațiile derivate din contractul anterior încheiat între părți sub nr. 9/28.06.2012 – în contractul de închiriere nr. 9/28.06.2012 se precizează expres că, chiria „se va plăti în lei, avându-se în vedere cursul Euro din ziua întocmirii facturii, practicat de BNR”.
Față de împrejurările arătate, tribunalul constată că susținerile recurentei-reclamante privind faptul că nu ar exista sume de bani pe care aceasta le-ar datora debitorului urmărit S.C. "Rafinăria A. R." S.A., nu se confirmă – din înscrisurile existente la dosarul cauzei rezultând că aceasta datorează intimatei menționate chiria lunară aferenta spațiului închiriat de la aceasta, potrivit contractului de închiriere nr. 9/28.06.2012.
Pe de altă parte, se constată că prima instanță a reținut în mod corect că nu are relevanță modalitatea de stingere a obligațiilor dintre părțile din cele două contracte, având în vedere disp. art. 452 C. pr. civ., constatându-se deci că, atâta timp cât terțul poprit S.C. C. I. S.R.L datorează sume de bani debitoarei intimată S.C. Rafinăria A. Română, poprirea a fost înființată cu respectarea condițiilor prevăzute de lege, neexistând motive pentru desființarea acesteia.
Mai mult, s-a apreciat corect de către prima instanță că, în măsura în care terțul poprit achită sumele de bani datorate debitoarei în favoarea creditorului, în aceeași măsură se compensează și obligația debitoarei față de terțul poprit, în baza contractelor dintre părți, compensația nefiind o cauză de imposibilitate a efectuării popririi, ci decurgând numai din raportul juridic dintre părți și nefiind opozabilă creditorului. Astfel, datoria bănească față de debitoarea executată silit există, iar în temeiul legii, prin prisma înființării popririi, trebuie să fie plătită creditorului popritor, înțelegerea părților cu privire la compensare neîmpietând asupra popririi – astfel că, în fapt și în drept, poprirea nu afectează practic relațiile contractuale dintre părți, plata către creditor stingând cealaltă creanță până la limita concurenței acestora.
Având deci în vedere considerentele arătate, Tribunalul constată că motivele de recurs formulate de recurenta – contestatoare . în cauză sunt nefondate, astfel că, în baza art. 312 alin.1 cu aplicarea art. 304 ind.1 Cod pr. civilă, va respinge recursul declarat de aceasta împotriva sentinței civile nr. 8415/10.06.2014 pronunțată de Judecătoria Ploiești, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
IN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Respinge recursul declarat de recurenta – contestatoare ., J_, CUI RO_, cu sediul în Ploiești, .. 58, județ Prahova, împotriva sentinței civile nr. 8415/10.06.2014 pronunțată de Judecătoria Ploiești, în contradictoriu cu intimatele . SA, CUI_, cu sediul în Ploiești, ., județ Prahova și A.N.A.F.- D.G.F.P. PRAHOVA - ADMINISTRATIA FINANTELOR PUBLICE PENTRU CONTRIBUABILI MIJLOCII, cu sediul în Ploiești, .. 22, județ Prahova, ca nefondat.
Irevocabilă
Pronunțată în ședință publică, azi 18.12.2014.
Președinte, Judecători,
C.-A. M. N. A. G. M.
Grefier,
M. – D. B.
Operator de date cu caracter personal nr.5595
Red. MCA./tehnored. MCA.
ex.2/04.06.2015
d.f. nr._ - Judecătoria Ploiești
j.f. D. S. I.
| ← Încuviinţare executare silită. Decizia nr. 473/2014.... | Încuviinţare executare silită. Decizia nr. 1501/2014.... → |
|---|
