Contestaţie la executare. Decizia nr. 1401/2014. Tribunalul PRAHOVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1401/2014 pronunțată de Tribunalul PRAHOVA la data de 18-11-2014 în dosarul nr. 6097/281/2012
ROMÂNIA
TRIBUNALUL PRAHOVA - SECTIA I CIVILA
Dosar nr._
DECIZIA CIVILĂ NR.1401
Ședința publică din data de 18.11.2014
PREȘEDINTE - C. M.
JUDECĂTORI - E. C. D.
- R. C.
GREFIER - CARDAȘOL I. N.
Pe rol fiind soluționarea recursului civil declarat de recurenta pârâtă . SA (fosta Egnatia L. Romania IFN SA) cu sediul în București, .. 90-92, sector 1 împotriva sentinței civile nr. 3069/05.03.2014 pronunțată de Judecătoria Ploiești în contradictoriu cu intimata reclamantă . cu sediul în Ploiești, ., jud. Prahova și intimatul contestator U. N. domiciliat în Ploiești, ., ., . .
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns recurenta pârâtă reprezentată de consilier juridic F. R., intimata reclamantă și intimatul contestator reprezentați de avocat I. N..
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință după care,
Reprezentantul intimaților, avocat I. N., invocă excepția necompetentei funcționale a Secției I Civilă, ținându-se seama că se solicită lămurirea, întinderea, aplicarea titlului executoriu.
Reprezentantul recurentei pârâte, solicită respingerea excepției ca neîntemeiată, întrucât competent să judece este Tribunalul Prahova Secția I Civilă.
Tribunalul, respinge excepția invocată, întrucât prezenta contestație reprezintă o contestație la executare, iar lămurirea, întinderea, aplicarea titlului executoriu a constituit un capăt accesoriu în condițiile în care s-a soluționat în primă instanță în raport de actele de executare efectuate în baza titlului executoriu.
Reprezentanții părților, având pe rând cuvântul, arată că nu mai au alte cereri de formulat în cauză.
Tribunalul, analizând actele și lucrările dosarului, consideră cauza în stare de judecată și acordă cuvântul reprezentanților părților în dezbateri.
Reprezentantul recurentei pârâtei, având cuvântul solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat, casarea sentinței recurate și trimiterea cauzei spre rejudecare, întrucât hotărârea pronunțată a fost dată cu încălcarea și aplicarea greșită a legii, ca urmare a unei analize incorecte a contractului de leasing care stabilește raporturile contractuale existente între părțile aplicate în prezenta cauză. Din analiza considerentelor deciziei atacate se poate observa că instanța de fond a asimilat contractul de leasing cu un contract de locațiune. Caracterul special al contractului de leasing și dreptul la despăgubire al finanțatorului este reglementat prin norme speciale cu aplicabilitatea asupra raporturilor intervenite între M. G. SRL, Unbgureanu N. și M. L. INF. Solicită admiterea recursului, casarea sentinței și trimiterea cauzei spre rejudecare.
Avocat I. N., pentru intimata reclamantă și intimatul contestator, având cuvântul, solicită respingerea recursului ca nefondat, menținerea sentinței instanței de fond ca fiind legală și temeinică, cu privire la nelegalitatea raportului de expertiză, arată că acesta a fost întocmit doar prin analizarea considerațiilor și documentelor furnizate de către intimați, drept pentru care a realizat o vătămare a drepturilor sale, expertul nu a menționat în adresa pentru convocarea părților niciunul din obiectivele expertizei, instanța nu a dispus refacerea expertizei, acesta reprezentând un raport părtinitor cu partea adversă fiind în mod nelegal admis ca probă. Interpretarea dată de instanța de fond este una legală, motiv pentru care susținerile recurentei referitoare la dreptul la despăgubire al acesteia conform clauzelor contractuale sunt nefondate, în condițiile în care contractul a fost negociat doar în privința obiectului leasingului, a duratei contractului, a plăților ce urmau a fi efectuate. Solicită respingerea recursului ca nefondat. Cu cheltuieli de judecată.
TRIBUNALUL
Deliberând asupra cauzei civile de față, instanța reține următoarele:
Prin contestația la executare înregistrata pe rolul Judecătoriei Ploiești la data de 15.02.2012, sub nr._, contestatorii . și U. N. au chemat în judecată pe intimata . (Romania) S.A solicitând instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța să dispună în temeiul disp. art.399 și urm. Cod proc.civ, admiterea contestației și pe cale de consecință anularea încheierii de încuviințare a executării silite pronunțata la data de 13.01.2012 in dosarul nr._ al Judecătoriei Ploiești; anularea executării silite a actelor de executare silita întocmite in dosarul de executare nr. 1591/2011 al S.C.P.E.J. Trifina, T. si G., inclusiv a somațiilor din data de 26.01.2012 si a procesului verbal de cheltuieli de executare din 26.01.2012, solicitând totodată și suspendarea executării silite începută in dosarul nr. 1591/2011 al S.C.P.E.J. Trifina, T. si G. pana la soluționarea definitiva si irevocabila a prezentei acțiuni, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea contestației, contestatorii au arătat că la data de 13.02.2012, s-a comunicat numitului U. N. o somație prin care i s-a solicitat ca, in termen de 1 zi de la primire, potrivit disp. art. 411 C.pr.civ., sa îndeplinească obligația prevăzuta in titlul executoriu, in sensul de a achita suma de 70.403,95 lei reprezentând debit si cheltuieli de executare.
Au mai arătat contestatorii că împreună cu respectiva somație, a fost comunicat și procesul-verbal de cheltuieli de executare in care se indica cuantumul cheltuielilor de executare ca fiind in suma de 6.746,70 lei si, totodată faptul ca cererea de executare silita a fost formulata de către intimata S.C. M. leasing S.A. împotriva atât a numitului U. N. cat si a S.C. M. G. S.R.L, iar până la data promovării contestației la executare, somația privind contestatoarea S.C. M. G. S.R.L. nu a fost primita.
S-a mai arătat că intre societatea de leasing si S.C. M. G. S.R.L. a fost încheiat contractul de leasing financiar nr._E/01 din 28.09.2007, conform căruia a fost cedat dreptul de folosința asupra bunului MACARA NOUA TEREX -COMEDIL MODEL CBR 32H PLUS, la art. 3 din contract menționându-se că prețul de achiziție al bunului este de 102.000 euro, plătibil in 36 rate, ceea ce echivala cu suma de 136.597,06 euro inclusiv TVA, avans si comision.
Contestatorii au mai menționat totodată că ulterior, adica dupa aproximativ 3 ani de zile, bunul a fost restituit intimatei la data de 21.05.2010, in stare buna, asa cum rezulta din procesul verbal de predare - primire, S.C. M. G. S.R.L. continuând sa plătească ratele de leasing si dupa restituirea bunului, astfel ca, la data de 17.05.2011, soldul fata de intimata era 0.
S-a mai precizat că astfel cum rezultă si din fisa contabila, contestatoarea S.C. M. G. SRL a plătit intimatei suma de 626.433,8 lei, ultima factura emisa către aceasta fiind în mai 2010, in suma de 305,22 lei.
Au mai arătat contestatorii că S.C. M. G. S.R.L. si-a îndeplinit toate obligațiile fata de intimata, atâta timp cat a plătit toate ratele de leasing, in condițiile in care bunul a fost restituit acesteia inca din mai 2010, iar ultima factura emisa de intimata fiind la data de 26.05.2010.
S-a mai arătat că dupa aproximativ un an si jumătate de la achitarea tuturor facturilor emise de către intimata, contestatorii S.C. M. G. S.R.L., in calitate de utilizator și U. N., in calitate de fidejusor al contractului de leasing, au fost executați silit pentru o suma nedovedita si nedatorata, adică suma de 63.657,25 lei.
S-a mai menționat totodată că prin somația emisa la data de 26.01.2012 si primita la data de 13.02.2012 se solicita achitarea unui debit pe care contestatorii l-ar datora intimatei, insa nu se face nici o dovada din partea intimatei privind caracterul cert, exigibil al acestuia.
Mai mult, pana la data comunicării somației, contestatorii nu au primit din partea intimatei nici o solicitare privind achitarea vreunei sume de bani datorata potrivit contractului de leasing sau a vreunei facturi emise in baza contractului.
In drept, prezenta contestație a fost întemeiată pe disp. art. 399 C.pr.civ si urmat. OG 51/1997.
La 05.06.2012, contestatorii au depus la dosarul cauzei, completare la acțiune prin care au arătat că înțeleg să solicite și nulitatea absolută a clauzelor prevăzute la art. 1 pct. 1.4 și art. 8 pct. 2 din contractul de leasing financiar nr._E/01/28.09.2007 încheiat cu intimata, ca fiind clauze abuzive, solicitând totodată și lămurirea titlului executoriu în ceea ce privește înțelesul și aplicarea acestuia-contractul de leasing financiar nr._E/01/28.09.2007, având în vedere că valoarea pentru care se putea pune în executare silită contractul de leasing financiar mai sus-menționat, a fost plătită .
La 04.10.2012, intimata a depus la dosarul cauzei întâmpinare prin care a invocat excepția lipsei calității procesuale active a contestatorului-persoană fizică, în ceea ce privește capătul de cerere cu privire la nulitatea absolută a clauzelor prevăzute la art. 1.4. și 8.2. din contractul de leasing financiar nr._E/01/28.09.2007, solicitând totodată pe fondul cauzei, respingerea contestației la executare ca netemeinică și nelegală .
După administrarea probelor cu acte, interogatoriu și probă cu expertiză contabilă, prin sentința civilă nr.3069/05.03.2014 Judecătoria Ploiești a respins excepția lipsei calității procesuale active a contestatorului U. N., a admis contestația la executare completată, a constatat nulitatea absolută a art.1 pct.1.4 și a art.8 pct.2 din contractul de leasing financiar nr._E/01/28.01.2007, precum și că suma supusă executprii silite de 63.657,25 lei ce formează obiectul dosarului de executare silită nr.1591/2011 al B. Trifina T. și G., nu este datorată de contestatori.
Pe cale de consecință, s-a dispus anularea tuturor actelor de executare întocmite în dosarul de executare silită sus menționat, inclusiv procesul verbal de cheltuieli de executare din data de 26.01.2012 și s-a dispus restituirea cauțiunii în cuantum de 7041 lei achitată de contestatoare.
Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut referitor la excepția lipsei calității procesual pasive a contestatorului U. N. că nulitatea absolută este o sancțiune care intervine pentru nerespectarea unei norme care ocrotește un interes general obștesc putând fi invocată de oricine are interes, ori în cauză contestatorul este executat silit alături de contestatoarea persoană juridică în temeiul aceluiași titlu executoriu încheiat cu intimata și ca atare contestatorul are interes legitim și deci are calitatea procesual activă.
Pe fondul cauzei, referitor la nulitatea absolută a clauzelor prevăzute la art.1 pct.1.4 și a art.8 pct.2 din contractul de leasing financiar nr._E/01/28.01.2007, instanța de fond a reținut că aceste clauze sunt abuzive, întrucât deși contestatorii au semnat contractul de leasing financiar, în realitate au avut posibilitatea de a negocia cu finanțatorul numai în privința obiectului leasingului, a duratei contractului, a plăților ce urmau a fi efectuate, iar nu și condițiile generale de leasing la care au aderat fără a negocia în mod direct cu creditoarea.
A mai arătat instanța de fond că în cauză sunt aplicabile și dispozițiile art.15 din OG nr.51/1997 privind operațiunile de leasing și societățile de leasing, text de lege în baza căruia nu există o obligație a utilizatorului decurgând din lege de a plăti pe lângă sumele datorate până la data restituirii bunului și toate celelalte rate de leasing rămase de achitat, precum și valoarea reziduală, plata acestora reprezentând în fapt o sarcină evident excesivă impusă utilizatorului, ajungându-se la situația în care este mai profitabil pentru finanțator să nu fie executat contractul decât să fie executat, deoarece ar obține pe lângă bunurile contractate și plata ratelor de leasing și valoarea reziduală .
A motivat instanța de fond că, pe de altă parte prejudiciul suferit de creditor ca urmare a neexecutării corespunzătoare a obligațiilor de către debitoare nu ar rămâne nereparat în cazul înlăturării daunelor interese menționate, creditorului rămânându-i dreptul la restituirea bunului dat în leasing și asupra sumelor datorate până la data restituirii bunurilor, inclusiv penalitățile aferente.
S-a precizat de către prima instanță că de asemenea este abuzivă și clauza prev. de art.1 pct.1.4 din contract, având în vedere că dobânda de leasing reprezintă rata medie a dobânzii bancare și care este în medie între 5% și 6% în funcție de perioadă, astfel că prin art.1 pct.1.4 pe lângă penalitățile de întârziere de 0,3% pe zi finanțatorul și-a rezervat dreptul de a solicita despăgubiri pentru orice daune suplimentare cauzate de întârzieri la plată, depășindu-se prin obligarea la plata acestor penalități cuantumul penalităților băncilor, contractul devenind astfel împovărător pentru utilizator.
A mai arătat instanța de fond că aub aspectul cererii privind lămurirea titlului executoriu în ce privește înțelesul și aplicarea acestuia, din raportul de expertiză contabilă întocmit în cauză de expert contabil N. C. la care a avut opinie comună și expertul consilier B. și în mare parte expertul contabil C. N. ce a efectuat prima expertiză în cauză, reiese că suma de 63.657,25 lei ce formează obiectul dosarului de executare silită nu este datorată de către contestatori, situație în care se impune anularea tuturor actelor de executare întocmite de B. Trifina, T. și G..
Împotriva acestei sentinței a declarat recurs intimata criticând soluția pentru nelegalitate și netemeinicie, solicitând admiterea recursului, casarea sentinței și trimiterea cauzei spre rejudecare.
În motivarea recursului, recurenta a arătat că expertiza N. C. ce a stat la baza sentinței civile contestate este nelegală întrucât a fost redactată numai pe baza explicațiilor și considerațiilor contestatorilor și a fost redactată în perioada 6-8.11.2014, adică într-un interval de doar 2 zile, fapt imposibil de realizat, având în vedere natura și complexitatea operațiunii de leasing.
A mai arătat recurenta că, prin efectuarea expertizei s-a încălcat principiul contradictorialității realizându-se o gravă vătămare a drepturilor sale, în condițiile în care expertul a refuzat să stabilească legătura cu societatea, fiind astfel în imposibilitate de a oferi temeiurile și explicațiile necesare, înscrisurile pe care își întemeiază pretențiile, mai ales că anterior s-a mai efectuat o expertiză de către un alt expert contabil care a confirmat existența debitului, iar prin convocatorul trimis de către expertul contabil N. C. pentru data de 06.11.2013 nu a fost menționat niciunul dintre obiectivele expertizei, astfel că nu i s-a dat posibilitatea să pregătească și să ofere înscrisurile justificative pentru realizarea expertizei la termenul stabilit din 06.11.2013.
A susținut recurenta că, în condițiile în care raportul de expertiză s-a efectuat fără consultarea și ascultarea intimatei, instanța de fond avea obligația să dispună refacerea și/sau întregirea acestuia cu ascultarea ambelor părți, astfel se impune casarea sentinței și trimiterea spre rejudecare a acesteia.
A precizat recurenta că, în temeiul art.8 din OG 51/1997 contractul de leasing și contractele de garanție pentru garantarea obligațiilor născute din contractele de leasing au caracter executoriu și constituie titluri executorii pentru toate obligațiile asumate prin contract și neexecutate, contestatorii cunoscând și asumându-și aceste obligații din momentul încheierii contractului, în cuprinsul căruia se prevede ca în cazul rezilierii pe motivul încetării plății ratelor de leasing se activează o indemnizație de reziliere egală cu valoarea tuturor ratelor rămase de achitat și valoarea reziduală până la finalul contractului de leasing, iar obligația utilizatorului și a garantului de a suporta aceste sume este determinată de faptul că această sumă reprezintă în fapt cheltuiala suportată de finanțator la solicitarea expresă a utilizatorului de a achiziționa bunul ales de acesta, conform propriilor interese și pe care finanțatorul nu o poate recupera decât sub forma ratelor de capital lunare.
A precizat recurenta că instanța de fond a asimilat contractul de leasing cu un contract de locațiune, concluzionând că prin restituirea bunului dispare obiectul contractului, dând astfel o interpretare greșită dispozițiilor legale ce guvernează raporturile contractuale de leasing, pronunțând astfel o sentință nelegală, obligația de plată a ratelor subzistând până în momentul achitării integrale a sumei pe care creditorul a pus-o la dispoziția împrumutatului, indiferent dacă această sumă va fi achitată cu titlu de rată de leasing sau cu titlu de indemnizație de reziliere, aceasta din urmă devenind exigibilă imediat prin efectul rezilierii și este compusă din toate celelalte rate de leasing rămase de achitat și valoarea reziduală.
A mai arătat recurenta că, instanța de fond a interpretat eronat disp.art. 15 din OG 51/1997, care deși nu se referă în mod expres și la daunele interese reprezentate de prejudiciul încercat de finanțator după data restituirii obiectului material al leasingului, totuși aceeași prevedere a art.15 statuează că dispozițiile sale își găsesc aplicarea dacă în contract nu se prevede altfel, ceea ce înseamnă că părțile au posibilitatea să recurgă pe cale convențională la alăturarea unor norme complementare, astfel încât în cuprinsul contractului a fost inclusă o clauză convențională având natura juridică a unei clauze penale reglementată de dreptul comun și în baza căreia contestatorul datorează ca parte integrantă a creanței indemnizația de reziliere și care a fost înlăturată de către expert N. C., deși după rezilierea contractului se pune în discuție plata unei despăgubiri determinată în sarcina fostului utilizator pentru nerambursarea la termen a creditului acordate de finanțator.
Totodată, recurenta a arătat că instanța de fond a invocat în mod greșit aplicabilitatea dispozițiilor Normelor BNR 2/2003, raportului de leasing dintre părți și a dat o interpretare eronată acestor dispoziții, în sensul limitării dobânzi, deși Norma BNR este abrogată încă din anul 2006 prin Norma nr.14/2006, iar dispozițiile acesteia sunt inaplicabile instituțiilor financiare nebancare.
Primindu-se dosarul la Tribunalul Prahova, cauza a fost înregistrată la nr-_, la data de 04.07.2014.
La data de 16.09.2014, contestatorii intimați au depus întâmpinare, prin care au solicitat respingerea recursului ca nefondat și înlăturarea susținerilor recurentei ca fiind neîntemeiate.
Tribunalul, examinând sentința recurată, în raport de situația de fapt reținută, de criticile formulate, precum și din oficiu sub toate aspectele de fapt și de drept, conform art.304 și art.3041 c.pr.civ, constată că recursul este fondat având în vedere următoarele considerente:
Conform contractului de leasing financiar nr._ E/01/ 28.09.2007, încheiat între finanțatorul Egnatia L. IFN SA (actual . România SA), utilizatorul . și fidejusorul U. N., finanțatorul a cedat utilizatorului dreptul de folosință asupra macaralei Terex - Comedil Model CBR 32 H+ pe perioadă determinată contra plății periodice a unei rate de leasing, urmând ca la sfârșitul acestei perioade dreptul de proprietate asupra bunului să fie transferat în favoarea utilizatorului în schimbul plății valorii reziduale.
La art. 9 fin contract se prevede că în cazul rezilierii acestuia utilizatorul este obligat să restituie finanțatorului posesia acestuia, iar în situația în care bunul nu este restituit imediat finanțatorului acesta din urmă este îndreptățit să intre în posesia bunului, contractul de leasing constituind titlu executoriu.
Potrivit art. 4 din același contract, semnat în calitate de fidejusor de numitul U. N., acesta a renunțat expres la beneficiul de discuțiune și la beneficiul de diviziune, obligându-se în solidar cu utilizatorul la executarea obligațiilor rezultate din contract, iar in cazul în care fidejusorul nu-și execută obligațiile de plată, acesta datorează finanțatorului penalități de întârziere conform punctului1.5 din condițiile generale.
Se mai prevede de asemenea că reintrarea bunului în posesia finanțatorului, nu-l exonerează pe fidejusor de obligația achitării tuturor sumelor la care s-a angajat în temeiul contractului și datorate până la data reposedării bunului, inclusiv penalități de întârziere și daune interese astfel cum sunt prevăzute în contract.
Întrucât debitoarea nu și-a îndeplinit obligațiile contractuale constând în plata integrală a ratelor de leasing, creditoarea a formulat cerere de executare silită a contractului de leasing sus menționat, arătând că debitoarea . reprezentată de fidejusorul U. N., înregistrează în evidențele creditoarei debite în sumă totală de 63.657,25 lei, din care 40.875,86 lei reprezentând obligații de plată restante până la data rezilierii contractului de leasing și 22.781,39 lei, daune interese conform art.8 pct.2 din contract, sumă la care se adaugă dobânzile, penalitățile precum și orice alte sume datorate conform contractului inclusiv cheltuieli de executare, cerere de executare încuviințată prin încheierea din data de 13.01.2012 a Judecătoriei Ploiești, formându-se dosarul de executare nr.1591/2011 al SCPEJ Trifina, T. și G..
În cadrul dosarului sus menționat s-au întocmit o . acte de executare constând în somația din data de 26.01.2012, proces verbal de cheltuieli de executare în baza căruia s-a stabilit cuantumul cheltuielilor de executare la data de 26.01.2012 în sumă de 6.746,70 lei, precum și adrese efectuate de către executor în vederea verificării situației financiare a fidejusorului, respectiv dacă acesta deține bunuri în proprietate, dacă figurează în evidențele AFPP Ploiești cu conturi bancare, executarea silită fiind suspendată prin încheierea din data de 06.11.2012 a Judecătoriei Ploiești motivat de faptul că este pus sub semnul întrebării cuantumul creanței ce face obiectul executării având în vedere susținerile debitorului în sensul că a achitat debitul.
Potrivit raportului de expertiză întocmit de expert C. N., în urma examinării documentației existente, expertul a constatat că suma pentru care s-a inițiat executarea silită, respectiv 63.657,25 lei este stabilită în baza contractului de leasing financiar și este datorată de către debitoare, fiind formată din rate de capital nefacturate si neachitate în sumă de 71.460,18 lei inclusiv TVA, prețul obținut din valorificarea bunului restituit de 148.562,96 lei inclusiv TVA, cheltuielile facturate în sumă de 11.042,63 lei inclusiv TVA, penalități nefacturate pentru plata cu întârziere a facturilor în sumă de 129.475,17 lei și cheltuieli de parcare în sumă de 242,22 lei, expertul precizând că toate sumele sunt scadente sau aferente perioadei anterioare inițierii executării silite, creditoarea facturând către debitoare toate ratele de leasing aferente perioadei de până la restituirea bunului pe care debitoarea le-a și achitat, rămânând nefacturate și, deci neachitate numai ratele 32 la 36 care au avut termen scadent după data restituirii bunului.
De asemenea, expertul a arătat că pe baza documentelor puse la dispoziție de către părți, nu s-a putut stabili componența sumei de 40.875,86 lei și nici a sumei de 22.781,39 lei, iar intimata nu a justificat componența celor două sume, nu s-a putut stabili modul de calcul al celor două sume, iar la data de 29.11.2011 în evidențele creditoarei nu mai figura nicio factură emisă și neîncasată de la debitoarea contestatoare.
Expertul consilier parte solicitat de către contestatoare, B. D., a formulat o opinie separată în sensul că creditoarea nu a emis nicio factură fiscală în baza contractului de leasing în valoare de 63.415,03 lei pentru ca debitoarea să aibă obligația de plată a acestei sume și care este menționată în cererea de executare silită, fără a se depune și documente justificative, motiv pentru care nici nu se poate stabili componența acestui debit, debitoarea neavând nicio obligație de plată certă, lichidă și exigibilă și deci nu datorează creditoarei în baza contractului de leasing suma sus menționată, nefiind emisă nicio factură pentru a putea verifica ce reprezintă aceste sume, mai ales că intimata creditoare dă dovadă de inconsecvență în explicarea sumelor respective, ceea ce conduce la concluzia că suma respectivă nu a fost datorată nici anterior și nici ulterior executării silite.
A mai precizat expertul parte că potrivit fișei de cont din contabilitatea contestatoarei, reiese că la data rezilierii contractului și predării bunului aceasta figura cu un debit restant în sumă de 226.602,03 lei, dată de la care au mai fost emise de către intimată două facturi în baza contractului de leasing în valoare de 5279,42 lei și respectiv 305,22 lei, astfel încât la data de 25.06.2010 contestatoarea figura cu un debit restant de 232.186,67 lei care în perioada 19.11._11 în funcție de posibilitățile financiare a fost achitat integral de către contestatoare.
Împotriva raportului de expertiză contabilă întocmit de către expert C. N. s-au formulat obiecțiuni de către contestatori, iar prin raportul de expertiză răspuns la obiecțiuni, expertul a concluzionat că obiecțiunile sunt netemeinice și nefundamentate, deoarece răspunsurile la obiectivele expertizei nu conțin niciun fel de inadvertențe, fiind justificate legal și susținute de documentele existente la dosar, menținându-și astfel punctul de vedere exprimat prin raportul de expertiză inițial.
Contestatorii au formulat obiecțiuni și împotriva raportului de expertiză - răspuns la obiecțiuni, solicitând efectuarea unui alt raport de expertiză de către un alt expert, cerere încuviințată de către instanță care a dispus înlocuirea expertului C. N. cu expert N. C. în vederea efectuării unei noi expertize contabile care să răspundă obiectivelor stabilite inițial și să aibă în vedere și obiecțiunile contestatorilor.
Potrivit raportului de expertiză contabilă judiciară întocmit de expert N. C., semnat fără obiecțiuni de către expert consilier B. D., sumă datorată de către contestatoare la data predării bunului de 232.186,67 lei a fost recunoscută și facturată de către intimată și achitată integral la data executării silite, contestatorii nedatorând intimatei suma pentru care s-a solicitat executarea silită și pentru care nu se poate stabili componența deoarece intimata nu a justificat coerent aceste sume depunând documente contradictorii, respectiv componența sumei menționată în fișa de debit încheiată de intimată la data de 19.12.2011 este contradictorie componenței menționate în cererea de executare silită, poziția inconsecventă privind componența sumei ce face obiectul executării silite rezultând și din cuprinsul întâmpinărilor depuse de către intimată la dosar.
Conform procesului verbal existent la fila 391 dosar fond întocmit de către expert contabil N. C., semnat de Directorul economic al contestatoarei și de expertul consilier B. D., părțile au fost convocate prin poștă cu confirmare de primire și prin fax, iar la data, ora și locul stabilit s-au prezentat doar contestatoarea prin director economic și expertul consilier.
Potrivit convocării și confirmărilor de primire existente la filele 385 - 387 dosar fond, părțile au fost convocate pentru data de 06.11.2013, fiind primită de către intimată la data de 04.11.2013, redactarea raportului de expertiză având loc în perioada 06.11-08.11.2013.
Împotriva raportului de expertiză a formulat obiecțiuni intimata, obiecțiuni ce au fost respinse de către instanța de fond pe motiv că aceste obiecțiuni reprezintă apărări pe fond și că nu se arată în mod concret obiecțiunile pe care le formulează.
Potrivit art. 399 cod pr. civilă împotriva executării silite precum și împotriva oricărui act de executare se poate face contestație de către cei interesați sau vătămați prin executare, nerespectarea dispozițiilor privitoare la executarea silită însăși sau la efectuarea oricărui act de executare atrăgând sancțiunea anulării actului nelegal.
Așadar, din analiza actelor și lucrărilor dosarului reiese că între intimată, în calitate de finanțator, contestatoarea . în calitate de utilizator și contestatorul U. N. în calitate de fidejusor, a intervenit contractul de leasing financiar nr._ E/01/ 28.09.2007 în baza căruia finanțatorul a cedat utilizatorului dreptul de folosință asupra unei macarale în schimbul plății periodice a ratei de leasing, urmând ca dreptul de proprietate să fie transferat la utilizator la sfârșitul perioadei de leasing în schimbul plății valorii reziduale, fidejusorul renunțând în mod expres la beneficiul de discuțiune și de diviziune, asumându-și obligația că în cazul în care nu-și execută obligațiile de plată datorează finanțatorului penalitățile de întârziere, iar reintrarea bunului în posesia finanțatorului nu îl exonerează pe utilizator de obligația achitării tuturor sumelor achitate prin contract, inclusiv penalități de întârziere, daune interese.
Reiese totodată că debitoarea contestatoare nu și-a achitat integral obligațiile de plată, motiv pentru care contractul a fost reziliat, iar intimata a formulat la data de 28.12.2011 cerere de executare silită împotriva contestatorilor, cerere încuviințată prin încheierea din data de 13.01.2012 a Judecătoriei Ploiești, formându-se dosarul de executare silită nr.1591/2011 al SCPEJ Trifina, T. și G., dosar în care s-au întocmit acte de executare constând în somația din data de 26.01.2012, proces verbal de cheltuieli de executare, adrese pentru aflarea situației financiare a debitorilor, constatându-se de către expertul contabil C. N. că suma solicitat de către intimată prin cererea de executare silită este datorată de către contestatori, fiind justificată de către intimată prin fișa de debit încheiată la data de 19.12.2011, fără însă a se putea stabili de către expert componența acestei sume, în timp ce expertul N. C. și expert Consilier B. D. au arătat că nu este datorată de către contestatori nicio sumă de bani, aceștia achitând în perioada 19.11._11, în funcție de posibilitățile financiare întregul debit, mai ales că nu se poate stabili din documentele prezentate componența sumei solicitate având în vedere și poziția inconsecventă a intimatei, inadvertențele existente între cererea de executare silită, fișa de debit încheiată de către intimată la data de 19.12.2011, cuprinsul întâmpinărilor depuse de intimată, documente contradictorii, ținând seama și de faptul că la data de 29.11.2011 nu mai figura nicio factură emisă și neîncasată în conturile de evidență contabilă analitică deschise pe numele contestatoarei.
Ca atare, atât timp cât expertul C. N. a stabilit prin raportul de expertiză contabilă faptul că contestatorii datorează intimatei suma de bani cuprinsă în cererea de executare silită, considerând că aceasta este justificată prin fișa de debit din data de 19.12.2011, fără a putea însă stabili componența acestei sume, în timp ce experții N. C. și B. D. au susținut că nu se datorează de către contestatori nicio sumă de bani intimatei, invocând pretinse inadvertențe dintre componența sumei menționată în cuprinsul cererii de executare silită și componența acesteia astfel cum reiese din fișa de debit întocmită la data de 19.12.2011, înseamnă că instanța de fond avea obligația să solicite intimatei să pună la dispoziția expertului toate documentele justificative, toate lămuririle necesare vizând suma ce face obiectul executării silite, în scopul verificării componenței acesteia, cu atât mai mult cu cât asemenea pretinse inadvertențe nu s-au regăsit și în cuprinsul raportului de expertiză întocmit de expert C. N. conform căruia intimata ar fi justificat cu documente sumele de bani solicitate.
De altfel, intimata s-a aflat în imposibilitate de a-și exprima punctul de vedere la efectuarea expertizei de către expert N. C., să-i comunice acestuia actele pentru a lămuri și verifica pretinsa inadvertență privind componența sumei menționată în cuprinsul cererii de executare silită și cea menționată în cuprinsul fișei de debit, ținând seama că intimata a primit convocarea la data de 04.01.2013 pentru data de 06.01.2013, deși experții au obligația să asigure părților un timp rezonabil pentru a se putea pregăti și participa la convocare, să solicite părților, în situația existenței anumitor inadvertențe, să lămurească asemenea neclarități, astfel încât raportul de expertiză a fost efectuat numai pe baza documentelor puse la dispoziția sa de către contestatori și pe baza susținerilor acestora, situație în care nu se poate verifica de către instanța de recurs, pe baza raportului de expertiză, dacă contestatorii datorează cu certitudine sau nu vreo sumă de bani intimatei cu titlu de obligații de plată restante și daune interese, respectiv nu se poate stabili cu certitudine componența sumei ce formează obiectul executării silite, dacă ulterior predării bunului contestatorii mai aveau sau nu de achitat vreo sumă de bani, în ce consta aceasta, ținând seama că, indiferent de emiterea sau neemiterea unor facturi, obiectul executării silite îl constituie contractul de leasing și nicidecum facturile emise de către intimată.
Astfel, pentru a da posibilitatea tuturor părților, cu respectarea dreptului la apărare al acestora, al principiului contradictorialității, de a participa la efectuarea expertizei dispuse în cauză, de a da expertului toate lămuririle necesare, de a-i pune la dispoziție toate actele justificative cu scopul verificării componenței sumelor de bani care fac obiectul executării silite, a pretinselor inadvertențe dintre suma înscrisă în cererea de executare silită și cea menționată în cuprinsul fișei de debit din data de 19.12.2011, și, implicit, de a se determina dacă contestatorii datorează sau nu vreo sumă de bani intimatei, se impune casarea hotărârii și trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de fond pentru efectuarea unui nou raport de expertiză care să stabilească, pe baza actelor existente la dosar și a celor puse la dispoziție de către părți dacă contestatorii datorează sau nu vreo sumă de bani intimatei ținându-se seama de contractul de leasing financiar încheiat între acestea, de plățile efectuate, de data rezilierii contractului, de data predării bunului, în ce constă suma datorată, să stabilească componența sumei ce face obiectul executării silite, dacă această sumă este aceeași cu cea menționată în fișa de debit din data de 19.12.2011, probă care nu se poate efectua în cadrul căii de atac a recursului potrivit disp. art.305 c.pr.civ., urmând ca instanța de fond, cu ocazia rejudecării, să țină seama și de celelalte motive de recurs invocate de către recurentă.
Prin urmare tribunalul, în raport de aceste considerente, în temeiul disp. art. 312 alin. 5 c.pr.civ., va admite recursul, va casa în tot sentința recurată și va trimite cauza spre rejudecare la Judecătoria Ploiești conform considerentelor prezentei decizii.
Pentru aceste motive
In numele legii
DECIDE:
Admite recursul declarat de recurenta pârâtă . SA (fosta Egnatia L. Romania IFN SA) cu sediul în București, .. 90-92, sector 1 împotriva sentinței civile nr. 3069/ 05.03.2014 pronunțată de Judecătoria Ploiești, în contradictoriu cu intimații contestatori . cu sediul în Ploiești, ., jud. Prahova și U. N. domiciliat în Ploiești, ., ., . și, în consecință:
Casează în tot sentința recurată și trimite cauza spre rejudecare la Judecătoria Ploiești potrivit considerentelor prezentei decizii
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședința publică azi, 18.11.2014.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI,
C. M. E. C. D. R. C.
GREFIER,
Cardașol I. N.
Operator de date cu caracter personal nr.5595
Red. CR/ Tehnored. TS
3 ex/15.03.2015
D.f._ – Judec. Ploiești
F.f. – S. Z.
| ← Partaj judiciar. Hotărâre din 18-11-2014, Tribunalul PRAHOVA | Încuviinţare executare silită. Decizia nr. 1254/2014.... → |
|---|
