Fond funciar. Hotărâre din 07-02-2014, Tribunalul PRAHOVA
| Comentarii |
|
Hotărâre pronunțată de Tribunalul PRAHOVA la data de 07-02-2014 în dosarul nr. 12956/281/2013
ROMÂNIA
TRIBUNALUL PRAHOVA - SECȚIA I CIVILĂ
DOSAR NR._
DECIZIA CIVILĂ NR. 210
Ședința publică din data de 07.02.2014
PREȘEDINTE - R. C.
JUDECĂTORI - G. D.
- N. M.
GREFIER - B. A.
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de recurentul – revizuent B. V., domiciliat în Ploiești, ., ., județul Prahova împotriva sentinței civile nr._/16.10.2013 pronunțată de Judecătoria Ploiești în contradictoriu cu intimații C. L. DE FOND FUNCIAR VALCANESTI, cu sediul în Valcanesti, județul Prahova și C. JUDEȚEANĂ DE APLICARE A LEGILOR FONDULUI FUNCIAR PRAHOVA, cu sediul în Ploiești, ..4, județul Prahova.
La apelul nominal făcut în ședință publică nu au răspuns părțile.
Cerere scutită de la plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de grefierul de ședință, după care:
Analizând actele și lucrările dosarului, tribunalul constată cauza în stare de judecată și rămâne în pronunțare asupra cererii de recurs.
TRIBUNALUL
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată:
Prin cererea înregistrata pe rolul Judecătoriei Ploiești sub numărul_, revizuientul B. V., a chemat in judecata pe intimatele Comisa Locala Vâlcănești de Aplicare a Legii nr.18/1991 și Comisa Județeana Prahova de Aplicare a Legilor Fondului Funciar, solicitând instanței ca prin hotărârea ce va pronunța săa se admită cererea de revizuire și să fie repus în discuția cauzei dreptul de proprietate și capetele de cerere ce i-au fost respinse în cauza ce a fost înregistrata pe rolul aceleiași instanțe sub numărul_
In motivarea cererii sale, revizuientul a arătat ca i-au fost nesocotite drepturile învederând ca probele ce au fost administrate in cauza indica faptul că Primăria Dumbrăvești nici pana în prezent nu i-a reconstituit dreptul de proprietate.
In drept acțiunea este formulata in temeiul art. 4 din leg 165/2013.
La termenul din data de 15.10.2013 petentul a învederat instanței că înțelege să își precizeze cererea in sensul ca a formulat o revizuire.
Prin sentința civila nr._/16.10.2013 Judecătoria Ploiești a respins cererea de revizuire formulata de către revizuientul B. V., în contradictoriu cu intimatele Comisa Locala Valcanesti de aplicare a legii nr.18/1991 și Comisa Județeana Prahova, ca inadmisibilă, reținând că motivele invocate de către revizuient nu se subsumează niciunuia dintre cazurile prevăzute de disp.art. 322 cod procedura civila, caz în care cererea de revizuire este inadmisibilă.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs revizuentul B. V. criticând-o ca fiind netemeinică și nelegală, solicitând admiterea recursului, casarea sentinței atacate si rejudecând cauza în fond, admiterea acțiunii formulată precum si obligarea intimatelor la plata cheltuielilor de judecata.
În motivarea recursului recurentul a arătat ca s-a adresat Judecătoriei Ploiești în vederea repunerii în discuție a cauzei ce a făcut obiectul dosarului nr._ pentru reconstituirea dreptului de proprietate si capetele de cerere formulate si care i-au fost respinse irevocabil de catre instanțe, cerere întemeiată pe dispozițiile art. 4 din Legea nr.165/2013 conform cărora dispozițiile acestei legi se aplică cererilor formulate si depuse în termen legal la entitățile investite de lege, nesoluționate pâna la data intrării în vigoare a prezentei legi, cauzelor în materia restituirii imobilelor preluate abuziv, aflate pe rolul instanțelor, precum si cauzelor aflate pe rolul CEDO suspendate în temeiul hotărârii pilot din data de 12.10.2010 la data intrării în vigoare a prezentei legi.
A precizat revizuientul că din interpretarea acestui text de lege reiese că se poate repune în discuție o cauza care a fost respinsa irevocabil de instanțele din România, caz în care cât timp Judecătoria Ploiești ca entitate investită cu judecarea dosarului nr._ i-a respins cererea de chemare în judecata, fiind respinse și celelalte cereri de revizuire formulate și fiind în prezenta unei noi legi, îndeplinind oricare dintre condițiile prevăzute la art. 4 din lege, pentru a evita respingerea cererii de revizuire, a apelat la denumirea de „repunere în discuție a cauzei„ astfel încât încadrarea cererii ca cerere de revizuire aparține instanței și nicidecum reclamantului iar consemnarea prin care judecătorul a arătat că revizuientul și-ar fi precizat cererea în sensul că aceasta este o cerere de revizuire nu a avut loc.
A mai arătat recurentul că cererea sa se încadrează in dispozițiile art. 4 din Legea nr.165/2013, ca prin hotărârea pronunțata instanța a încălcat formele de procedură prevăzute sub sancțiunea nulității de art. 105 alin.2. c.pr.civila, nulitate prevăzută de art. 304 pct.5. c.pr.civ, în sensul că instanța s-a substituit în atribuțiile de apărător al pârâtelor intimate având în vedere că la termenul de judecata din data de 15.10.2013 acordat pentru soluționarea dosarelor nr._ si numărul_/281/2013 instanța si-a manifestat intenția de a respinge cererea prin ridicarea excepției litispendenței, solicitând efectuarea apelului în ambele dosare și pe principiul necunoașterii regulilor procedurale de către justițiabilii nereprezentați, invocat faptul ca obiectul celor doua dosare ar fi identic, a ridicat din oficiu excepția litispendenței, încălcându-se formele de procedura prevăzute sub sancțiunea nulității prev. de art. 105 alin.2. cp.civ, fapt care atrage casarea hotărârii atacate conform art. 312 alin.3. c.pr.civ.
S-a mai susținut de către recurent că în baza rolului activ judecătorul nu se poate transforma în apărătorul părților, astfel cum a procedat judecătorul fondului car s-a substituit în poziția procesuala de apărător în apărarea intereselor intimatelor, l-a amenințat cu aplicarea de amenzi pentru faptul că a folosit verbul „a minți” pus pe seama celor care au calitatea de judecător – avocat – autorități, a respins cerea de revizuire ca inadmisibila deși consemnarea precizării în sensul că cererea sa ar fi o cerere de revizuire aparține judecătorului, ca inadmisibilă, normele procedurale a căror încălcare atrage sancțiunea nulității prev.de art. 105 alin.2. c.pr.civ.
Totodată, recurentul a arătat ca instanța ridicând din oficiu excepția litispendenței a nesocotit principiul disponibilității și mai mult chiar, a interpretat greșit actul juridic dedus judecații, schimbând natura ori înțelesul lămurit si vădit neîndoielnic al acestuia întrucât deși exista pe rol dosarul nr. 9250/2006 in care avea calitate de intimata C. locala de Fond Funciar Valcanesti și dosarul nr. 9790/2006 în care avea calitatea de intimata C. Locala de Fond Funciar Dumbrăvești, fiind depuse și adeverințele de proprietate nr. 1784 și 1785 ambele din 28.06.2006 emise de Primăria Valcanesti, în recursul declarat împotriva sentinței civile nr.6345/2008, tribunalul a emis decizia nr. 784/2009 prin care au fost obligate intimatele C. Locala Dumbrăvești si C. Județeana Prahova să emită proces verbal de punere în posesie si titlul de proprietate în favoarea moștenitorilor defunctului B. C., conform adeverinței nr. 321/1991 pentru suprafața de 1,42 ha.
A mai precizat recurentul ca cererea de intrare în CAP și adeverința de proprietate nr.321/1991 conține însă și un teren de 1000 mp pe raza comunei Valcanesti, care a emis adeverințele 1784 si 1785 /28.06.2006 cu suprafețele reale ale terenurilor, caz în care adeverința nr. 321/1991 emisa de Primăria Dumbrăvești în mod greșit nu poate constitui în mod individual un act de proprietate pentru B. C., astfel încât fiind emise adeverințele sus-menționate pentru terenuri existente pe raza comunei Valcanesti, pentru suprafețele cuprinse în cererea de intrare în CAP și deci și în adeverința de proprietate 321/1991 emisa de Primăria Dumbrăvești ca acte ce au stat la baza pronunțării deciziei nr. 784/2009, hotărârea judecătoreasca devine imposibil de executat, situație în care prezenta cererea de repunere în discuție sau revizuire cum a fost denumită de instanță sunt fondate pentru adeverințele de reconstituire nr. 1784 si 1785 /28.06.2006 în baza cărora C. locala Valcanesti nu a emis proces verbal de punere în posesie si nici nu a propus Comisiei Județene Prahova emiterea titlului de proprietate, aspect asupra căruia instanța ce a soluționat dosarele 9250/2006 si 9790/2006 a omis sa se pronunțe.
De asemenea, recurentul a arătat că hotărârea este lipsită de temei legal sau a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii, motiv prevăzut de art. 304 pct.9 c.pr.civ, întrucât ca o consecință a încadrării eronate a cererii de repunere în discuție ca cerere de revizuire, instanța a respins-o ca inadmisibila, susținându-se că motivele invocate nu se încadrează în nici unul din cazurile prevăzute de textul reiterat or, în conditiile arătate în cerere erau aplicabile atât disp. art. 4 din Legea nr. 165/2013 cât și dispozițiile art. 322 pct.9 c.pr.civ în forma modificata prin art. 509 alin.1. pct.10 din noul c.pr.civ, astfel că, întrucât instanța de fond nu s-a pronunțat asupra fondului în temeiul art. 312 alin.3. rap.la art. 304 pct.9 c.pr.civ, sentința se casează și se trimite spre rejudecare aceleiași instanțe, dovezile invocate în susținerea recursului fiind depuse în dosarele nr. 9250/2006 si 9790/2006, iar indicarea greșita a motivelor de recurs nu atrage nulitatea recursului dacă dezvoltarea acestora face posibila încadrarea lor într-unul din motivele prev.de art. 304 c.pr.civila, cu atât mai mult cu cât disp.art. 304/1 c.pr.civ, prevede că recursul declarat împotriva unei hotărâri care potrivit legii nu poate fi atacata cu apel, nu este limitat la motivele de casare prevăzute de art. 304, instanța putând sa examineze cauza sub toate aspectele, posibilitate care coroborată cu principiul rolului activ al judecătorului este menita sa asigure părților o judecata echitabilă și să conducă instanța la cercetarea si aprecierea tuturor aspectelor relevante pentru pronunțarea unei soluții.
Primindu-se dosarul al Tribunalul Prahova, cauza a fost înregistrata la nr._ /2012 la data de 10.12.2013.
Tribunalul, examinând sentința atacata în raport de situația de fapt reținută, de criticile formulate, de textele de lege aplicabile precum și din oficiu sub toate aspectele de fapt si de drept conform art. 304 si art. 3041 c.pr.civila, constată ca recursul este nefondat, având în vedere următoarele considerente:
Prin sentința civilă nr.1415/12.02.2007 a Judecătoriei Ploiești s-a respins plângerea formulată de petentul B. V. prin care acesta a solicitat obligarea Comisiei Locale de Fond Funciar Vâlcănești la reconstituirea dreptului său de proprietate asupra terenurilor pentru care autorul său a formulat cerere completată după decesul acestuia de către petent, sentință rămasă irevocabilă prin respingerea recursului ca nefondat în baza deciziei nr.426/10.04.2007 a Tribunalului Prahova, reținându-se în esență că terenul solicitat de către petent în suprafață de 1,42 ha a fost reconstituit pe numele autorului B. C. de către C. L. Dumbrăvești de fond funciar.
Dispozițiile art.322 pct.1-10 c.pr.civ. nemodificat prevăd în mod expres și limitativ motivele pentru care se poate solicita revizuirea unei hotărâri judecătorești irevocabile.
Așadar, din analiza actelor și lucrărilor dosarului reiese că prin sentința civilă nr.1415/12.02.2007 a Judecătoriei Ploiești s-a respins plângerea formulată de petentul B. V. prin care acesta a solicitat obligarea Comisiei Locale de Fond Funciar Vâlcănești la reconstituirea dreptului său de proprietate asupra terenurilor pentru care autorul său a formulat cerere completată după decesul acestuia de către petent, sentință rămasă irevocabilă prin respingerea recursului ca nefondat în baza deciziei nr.426/10.04.2007 a Tribunalului Prahova, reținându-se în esență că terenul solicitat de către petent în suprafață de 1,42 ha a fost reconstituită pe numele autorului B. C. de către C. L. Dumbrăvești de fond funciar.
Ca atare, atât timp cât timp s-a respins în mod irevocabil plângerea formulată de către revizuent prin care acesta a solicitat reconstituirea dreptului de proprietate asupra unor terenuri de către C. L. Vâlcănești de fond funciar, înseamnă că pretenția sa de a se repune în discuție reconstituirea dreptului său de proprietate pe motiv că nu i s-a reconstituit dreptul de proprietate de către C. L. Dumbrăvești de fond funciar, invocând dispozițiile art. 4 din Legea nr.165/2013, nu se încadrează în niciunul din motivele expres și limitativ prevăzute de textul de lege sus-menționat, cererea revizuentului fiind în aceste condiții inadmisibilă.
Astfel, în mod corect instanța de fond a analizat situația de fapt și a respins cererea ca inadmisibilă cât timp în cauză motivele invocate de către revizuent în sensul că este îndreptățit, în temeiul art.4 din Legea nr.165/2013, la repunerea în discuție a cauzei pentru dreptul său de proprietate și capetele de cerere ce i-au fost respinse irevocabil de către instanțele de judecată, nu se încadrează în categoria motivelor prevăzute expres și limitativ de art.322 c.pr.civ.
Criticile recurentului - revizuent în sensul că s-ar fi adresat Judecătoriei Ploiești în vederea repunerii în discuție a cauzei ce a făcut obiectul dosarului nr._ pentru reconstituirea dreptului de proprietate și capetele de cerere formulate și care i-au fost respinse irevocabil de către instanțe, cerere întemeiată pe dispozițiile art. 4 din Legea nr.165/2013, nu pot fi avute în vedere cât timp, o asemenea cerere nu îndeplinește niciuna din condițiile art.322 pct.1-10 c.pr.civ., repunerea în discuție a unor drepturi, pretenții soluționate prin hotărâri judecătorești irevocabile pe motiv că un asemenea drept i-ar fi recunoscut prin . Legii nr.165/2013 nu se încadrează în niciunul din motivele de revizuire reglementate de dispozițiile legale sus-menționate.
Afirmațiile revizuentului conform cărora, fiindu-i respinse irevocabil atât cererea ce a format obiectul dosarului nr._ cât și celelalte cereri de revizuire formulate și fiind în prezenta unei noi legi, îndeplinind oricare dintre condițiile prevăzute la art. 4 din legea nr.165/2013, pentru a evita respingerea cererii de revizuire, a apelat la denumirea de „repunere în discuție a cauzei„ astfel încât încadrarea cererii ca cerere de revizuire aparține instanței și nicidecum reclamantului iar consemnarea prin care judecătorul a arătat că revizuientul și-ar fi precizat cererea în sensul că aceasta este o cerere de revizuire nu a avut loc, sunt nejustificate întrucât din încheierea de amânare a pronunțării sentinței atacate reiese că instanța a luat act de precizarea reclamantului în sensul că cererea sa este în realitate o cerere de revizuire și nicidecum nu rezultă că o asemenea precizare aparține instanței de judecată, revizuentul solicitând, de altfel, cu ocazia acordării cuvântului pe fond, admiterea cererii de revizuire.
Mai mult chiar, o dovadă în sensul că cererea adresată instanței a fost, în realitate, o cerere de revizuiere, o constituie tocmai susținerea recurentului-revizuent în sensul că a apelat la denumirea de „repunere în discuție a cauzei„ tocmai pentru a evita respingerea cererii de revizuire, ceea ce înseamnă că acesta a sesizat instanța cu o cerere de revizuire, astfel cum a și precizat, căreia însă a înțeles să-i dea o altă denumire, în încercarea de a evita o soluție de respingere, ținând seama de soluțiile pronunțate în alte dosare.
Aspectele invocate de către recurentul - revizuent că prin hotărârea pronunțată instanța ar fi încălcat formele de procedură prevăzute sub sancțiunea nulității de art. 105 alin. 2 c.pr.civ., nulitate prevăzută de art. 304 pct.5 c.pr.civ, în sensul că instanța s-ar fi substituit în atribuțiile de apărător al pârâtelor intimate, manifestându-și intenția de a respinge cererea prin invocarea excepției litispendenței pe motiv că dosarele nr._ și numărul_/281/2013 ar avea același obiect, fapt care atrage casarea hotărârii atacate conform art. 312 alin.3. c.pr.civ., sunt nejustificate întrucât nu rezultă că prin invocarea excepției de litispendență instanța de fond ar fi încălcat formele de procedură, că s-ar fi substituit în calitatea de apărător al intimatelor, invocarea acestei excepții care a și fost respinsă, nefiind de natură a conduce la concluzia îndeplinirii vreunui act cu neobservarea formelor legale, de natură a-l vătăma pe recurentul - revizuent.
Susținerile recurentului - revizuent că judecătorul fondului s-ar fi substituit în poziția procesuală de apărător în apărarea intereselor intimatelor, l-a amenințat cu aplicarea de amenzi pentru faptul că a folosit verbul „a minți” pus pe seama celor care au calitatea de judecător – avocat – autorități, a respins cererea de revizuire ca inadmisibila deși consemnarea precizării în sensul că cererea sa ar fi o cerere de revizuire aparține judecătorului, ca inadmisibilă, norme procedurale a căror încălcare atrage sancțiunea nulității prev. de art. 105 alin.2. c.pr.civ., nu au relevanță cât timp în cauză se analizează dacă motivele invocate de către revizuent se încadrează sau nu în categoria celor prevăzute expres și limitativ de disp. art.322 c.pr.civ. pretinsa amenințare cu aplicarea de amenzi nefiind de natură să atragă nelegalitatea hotărârii, mai ales că din actele existente la dosar reiese că revizuentul a precizat cererea sa în sensul că, în realitate, cererea sa este o cerere de revizuire căreia i-a dat o altă denumire pentru a evita o eventuală respingere a cererii de revizuire, având în vedere că i s-au mai respins asemenea cereri.
Împrejurările invocate de către revizuentul - recurent conform cărora instanța, ridicând din oficiu excepția litispendenței ar fi nesocotit principiul disponibilității, sunt neîntemeiate ținând seama că excepția invocată a fost respinsă de către instanța de fond, neexistând în realitate nicio încălcare a vreunui principiu, inclusiv al disponibilității, mai ales că instanța are dreptul să invoce din oficiu și să pună în discuția părților anumite excepții pe care ulterior, în raport de susținerile părților coroborate cu probatoriile administrate, să le admită sau să le respingă.
Aspectele menționate de către recurentul - revizuent că instanța de fond ar fi interpretat greșit actul juridic dedus judecații, schimbând natura ori înțelesul lămurit și vădit neîndoielnic al acestuia întrucât, deși existau pe rol două dosare cu părți diferite, nr. 9250/2006 și nr. 9790/2006, fiind depuse și adeverințele de proprietate nr. 1784 și 1785 ambele din 28.06.2006 emise de Primăria Valcanesti, în recursul declarat împotriva sentinței civile nr. 6345/2008, tribunalul a emis decizia nr. 784/2009 prin care au fost obligate intimatele C. Locala Dumbrăvești și C. Județeana Prahova să emită proces verbal de punere în posesie și titlul de proprietate în favoarea moștenitorilor defunctului B. C. conform adeverinței nr. 321/1991 pentru suprafața de 1,42 ha, nu pot fi avute în vedere întrucât exced obiectului cauzei în cadrul căreia se pune în discuție dacă motivele de revizuire invocate de către revizuent se încadrează sau nu în categoria celor prevăzute de art. 322 c.pr.civ. or, situațiile de fapt sus-invocate nu fac parte din categoria cazurilor reglementate de disp.art.322 pct.1-10 c.pr.civ., ci repun în discuție însuși fondul dreptului dedus judecății și care a fost soluționat prin hotărâri judecătorești irevocabile, invocându-se pentru repunerea în discuție a dreptului de proprietate disp. art.4 din Legea nr. 165/2013, situație care excede motivelor prevăzute de textul de lege sus-menționat.
Pretențiile recurentului - revizuent conform cărora prezenta cerere de repunere în discuție sau revizuire cum a fost denumită de instanță sunt fondate pentru adeverințele de reconstituire nr. 1784 si 1785 /28.06.2006 în baza cărora C. locala Valcanesti nu a emis proces verbal de punere în posesie si nici nu a propus Comisiei Județene Prahova emiterea titlului de proprietate, aspect asupra căruia instanța ce a soluționat dosarele 9250/2006 si 9790/2006 a omis sa se pronunțe, nu pot de asemenea fi avute în vedere întrucât pretinsa omisiune a instanței de a se pronunța asupra anumitor aspecte nu poate face obiectul unei cereri de revizuire, motivele de revizuire fiind strict și limitativ prevăzute de lege, neputând fi extrapolate la alte situații care nu se încadrează în aceste motive.
Susținerile recurentului – revizuent în sensul că hotărârea ar fi lipsită de temei legal sau a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii, motiv prevăzut de art. 304 pct.9 c.pr.civ, întrucât ca o consecință a încadrării eronate a cererii de repunere în discuție ca cerere de revizuire, instanța a respins-o ca inadmisibila, susținându-se că motivele invocate nu se încadrează în nici unul din cazurile prevăzute de textul reiterat deși erau aplicabile atât disp. art. 4 din Legea nr. 165/2013 cât și dispozițiile art. 322 pct.9 c.pr.civ în forma modificata prin art. 509 alin.1. pct.10 din noul c.pr.civ, sunt neîntemeiate deoarece din actele existente la dosar reiese că, în realitate, recurentul a investit instanța cu o cerere de revizuire căreia i-a dat o altă denumire, invocând disp. art.4 din Legea nr.165/2013, astfel că hotărârea nu este lovită de nulitățile prev. de art.304 pct.9 c.pr.civ., iar motivul de revizuire invocat constând în . legii sus-menționate care i-ar da posibilitatea să solicite repunerea în discuție a dreptului său la reconstituire nu poate fi tranșat pe calea unei cereri de revizuire, nefiind incidente disp. art.322 c.pr.civ.
Afirmațiile recurentului – revizuent conform cărora cât timp instanța de fond nu s-a pronunțat asupra fondului, devin incidente disp. art. 312 alin.3. rap. la art. 304 pct.9 c.pr.civ, dovezile invocate în susținerea recursului fiind depuse în dosarele nr. 9250/2006 si 9790/2006, iar indicarea greșita a motivelor de recurs nu atrage nulitatea recursului dacă dezvoltarea acestora face posibila încadrarea lor într-unul din motivele prev.de art. 304 c.pr.civila, având în vedere și disp. art. 3041 c.pr.civ, care asigură părților o judecata echitabilă și conduce instanța la cercetarea si aprecierea tuturor aspectelor relevante pentru pronunțarea unei soluții, sunt nejustificate deoarece, în condițiile în care motivul de revizuire invocat nu se încadrează în niciunul din motivele prevăzute limitativ de disp. art.322 pct. 1-10 c.pr.civ., înseamnă că cererea de revizuire este inadmisibilă, în calea de atac a revizuirii verificându-se numai dacă motivul invocat pentru revizuire unei hotărâri se încadrează sau nu în vreunul din motivele prevăzute expres și limitativ de textul de lege ce reglementează o asemenea cale extraordinară de atac și nicidecum nu se analizează, pe calea cererii de revizuire, fondul pretențiilor deduse judecății și care au fost soluționate prin hotărâri judecătorești irevocabile.
Prin urmare tribunalul, în raport de aceste considerente, constatând că nu există niciun motiv de nelegalitate sau netemeinicie a hotărârii recurate conform art.304 și art.3041 c.pr.civ., în baza art.312 alin.1 c.pr.civ., va respinge recursul ca nefondat.
Pentru aceste motive
În numele legii
DECIDE:
Respinge recursul declarat de recurentul – revizuent B. V., domiciliat în Ploiești, ., ., județul Prahova împotriva sentinței civile nr._/16.10.2013 pronunțată de Judecătoria Ploiești în contradictoriu cu intimații C. L. DE FOND FUNCIAR VALCANESTI, cu sediul în Valcanesti, județul Prahova și C. JUDEȚEANĂ DE APLICARE A LEGILOR FONDULUI FUNCIAR PRAHOVA, cu sediul în Ploiești, .-4, județul Prahova, ca nefondat.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședință publică azi, 07.02.2014.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI,
R. C. G. D. N. M.
GREFIER,
B. A.
Operator de date cu caracter personal nr. 5595
Red./Tehnored. CR
2 ex./23.04.2014
D.f._ Judec. Ploiești
J. f. – D. S. A.
| ← Acţiune în constatare. Decizia nr. 117/2014. Tribunalul PRAHOVA | Partaj judiciar. Hotărâre din 18-11-2014, Tribunalul PRAHOVA → |
|---|
