Revendicare imobiliară. Decizia nr. 133/2014. Tribunalul PRAHOVA

Tribunalul PRAHOVA - Sentințe și decizii civile / 2014

Decizia nr. 133/2014 pronunțată de Tribunalul PRAHOVA la data de 23-01-2014 în dosarul nr. 15745/281/2010

ROMÂNIA

TRIBUNALUL PRAHOVA

SECȚIA I CIVILĂ

Dosar nr._

DECIZIA CIVILĂ NR. 133
Ședința publică din data de 23 ianuarie 2014
Președinte:	G. M.
Judecători:	M. C.
	M. N.
Grefier:	E. M.

Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de recurenta - reclamantă G. ANIȘOARA domiciliată în Ploiești, ..47, jud. Prahova, împotriva sentinței civile nr. 8254/07.05.2013, pronunțată de Judecătoria Ploiești, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimații - pârâți C. M. domiciliat în Ploiești, ., ., jud. Prahova, D. S. domiciliat în Ploiești, ., ., jud. Prahova, T. C. domiciliat în Ploiești, str. ., ., C. T. domiciliat în Ploiești, str. ., ., jud. Prahova, B. T. G. domiciliat în Ploiești, ., ., jud. Prahova, P. E. domiciliat în Ploiești, ., ., jud. Prahova, O. A. R. domiciliată în Ploiești, ., ., O. H. G. domiciliat în Ploiești, ., ., jud. Prahova, O. O. M. domiciliat în Ploiești, ., ., jud. Prahova, O. A. V. domiciliat în Ploiești, ..35, ., jud. Prahova, I. C. ( fosta C.) domiciliată în Ploiești, str. ., ..36, jud. Prahova.

Cererea de recurs a fost timbrată cu taxă judiciară de timbru în cuantum de 1198,50 lei, conform chitanței . nr._/21.01.2014 și timbru judiciar de 0,15 lei, care au fost anulate și atașate la dosarul cauzei.

La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns recurenta - reclamantă G. Anișoara personal și asistată de avocat B. C. T. și personal, lipsă fiind celelalte părți.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,

Apărătorul recurentei - reclamante depune la dosarul cauzei dovada achitării taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.

Intimatul - pârât B. T. G. personal, având cuvântul solicită acordarea unui nou termen de judecată motivat de faptul că personal nu a primit hotărârea instanței de fond deși la dosar există dovada comunicării prin afișare.

Apărătorul recurentei - reclamante având cuvântul arată că se opune față de cererea de amânare formulată de intimatul - pârât.

Tribunalul respinge cererea de amânare formulată de intimatul - pârât B. T. G. motivat de faptul că sentința ni i-a fost comunicată, pe de o parte pentru că la dosar există dovada comunicării hotărârii atacate și pe de altă parte întrucât citația pentru recurs i-a fost comunicată acestuia la data de 22.11.2013, iar în temeiul dispozițiilor prevăzute de art. 129 alin. 1 c.pr.civ. părțile sunt datoare să urmărească desfășurarea și finalizarea procesului.

Intimatul - pârât B. T. G. personal depune la dosar întâmpinare, comunicând și recurentei - reclamante prin apărător.

Apărătorul recurentei - reclamante având cuvântul arată că nu solicită acordarea un unui nou termen de judecată pentru a lua la cunoștință de cuprinsul întâmpinării.

Nemaifiind alte cereri de formulat sau probe de administrat, tribunalul constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.

Apărătorul recurentei - reclamante având cuvântul în dezbateri arată că în mod greșit s-a reținut că are calitatea de pârât și C. M., întrucât s-a renunțat la judecată împotriva acestuia. De asemenea, instanța de fond menționează în sentința criticată pe C. T., deși pârâtă este I. C., fostă C., care a divorțat de numitul C. T. și în cauza este depusă sentința de partaj prin care garajul edificat pe terenul din litigiu este în lotul doamnei I. C.. Pe fond arată că Primăria a concesionat terenul din litigiu, după care a fost cumpărat aducându-se la cunoștință pârâților subrogarea în drepturi cu consecința renegocierii tuturor clauzelor. În momentul în care prin art. 14 din Legea 10/2001 se prevede dreptul de a primii bunurile și renegocierea clauzelor dacă nu au fost încheiate conform legii. Solicită admiterea recursului, modificarea sentinței atacate și admiterea acțiunii modificată în sensul acordării lipsei de folosință terenului conform raportului de expertiză. Cu cheltuieli de judecată pe cale separată.

Intimatul - pârât B. T. G. personal având cuvântul în dezbaterii solicită respingerea recursului și menținerea ca temeinică și legală hotărârea instanței de fond. În ceea ce privește valoarea redevenței aceasta a fost stabilită ținându-se seama că pe teren trece o conductă termică și un cablu. Mai mult, garajul a fost construit în condiții legale iar în ceea ce privește valoarea redevenței este corectă la nivelul la care a fost stabilită prin contractul de concesiune pentru că nu există absolut nici un motiv de anulare.

Apărătorul recurentei - reclamante având cuvântul având cuvântul în replică arată că art. 14 din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate abuziv a fost contestat la Curtea Constituțională, și curtea a decis că excepția de neconstituționalitate este inadmisibilă.

TRIBUNALUL:

Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Ploiești sub nr._, reclamanta G. Anișoara a chemat în judecată pe pârâții C. M., D. S., B. G., T. I., P. A. S., Topala C., P. E., D. M., O. I., C. T., S. C., B. T. G. și P. E., solicitând ca, prin hotărârea ce o va pronunța, instanța să dispună evacuarea pârâților de pe terenul proprietatea sa, în cazul în care pârâții nu sunt de acord cu plata unei chirii lunare evaluate la prețul zonei, cu cheltuieli de judecată.

În motivarea în fapt a cererii, reclamanta arată că a cumpărat, prin act de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 3364/17.02.2007, la notarul public L. M. L., un teren în suprafață de 288 m.p., situat în intravilanul municipiului Ploiești, .. 7, jud. Prahova, cu număr cadastral_ și CF_.

Prin contractul de vânzare-cumpărare 3365/17.12.2007, autentificat la același notar public, reclamanta a dobândit un teren în suprafață de 312 m.p. situat în intravilanul municipiului Ploiești, .. 7A, jud. Prahova, cu număr cadastral_ în CF_.

De asemenea, prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 3550 din 21.11.2008 la același notar public, reclamanta a dobândit un teren în suprafață de 408 m.p., situat în intravilanul municipiului Ploiești, .. 7B, cu numărul cadastral_ și CF_.

Prin actul de alipire autentificat la Biroul Notarului Public R. F. sub nr. 185/13.05.2009, s-a dispus alipirea acestor terenuri, în urma acestor alipiri rezultând un teren de 1008 m.p. situat în intravilanul municipiului Ploiești, .. 7, jud. Prahova, cu numărul cadastral_, identificat la Nord cu numărul cadastral 6575, la Sud cu numărul cadastral 1360 și 1576, la Est teren proprietatea Consiliului Local Ploiești și la Vest .>

Arată reclamanta că, în anul 1996, Consiliul Local a concesionat unor personalități din municipiul Ploiești terenul, pe o perioadă de 25 de ani, la nivelul de 400 de dolari, pe întreaga perioadă, respectiv 17,6 USD pe un an și ținând cont că fiecare garaj este deservit de o cale de acces parte comună, parte proprie, se plătea o concesiune de 0,045 USD. Consideră reclamanta că această chirie nu acoperă nici cheltuielile cu întreținerea, igienizarea și păstrarea curățeniei în spațiul respectiv.

Față de aceste împrejurări, solicită reclamanta o expertiză care să evalueze, în mod real, lipsa sa de folosință și să fixeze o chirie sau, în cazul în care pârâții nu sunt de acord să o plătească, să se dispună evacuarea acestora de pe terenul proprietatea sa.

Menționează reclamanta că, după ce a intrat în posesia terenului, a notificat atât Primăria Municipiului Ploiești, cât și persoanele care aveau concesionat teren despre schimbarea proprietarului, dar nu i s-a plătit nici un leu.â

În drept, cererea a fost întemeiată pe disp art. 480 Cod civil.

În dovedire, anexat cererii de chemare în judecată, reclamanta a depus la dosarul cauzei un set de înscrisuri (f. 8-16 dosar).

La termenul din data de 13.10.2010, reclamanta a depus la dosarul cauzei cerere completatoare (f. 33 dosar), prin care arată că renunță la acțiune față de pârâții B. G. și S. C., solicitând obligarea restului pârâților la plata valorii lipsei de folosință a terenului (15 luni), pe care îl ocupă din proprietatea sa, lipsă de folosință pe care o evaluează la suma de 16.500 lei.

În ceea ce privește renunțarea la acțiune față de pârâții B. G. și S. C., reclamanta arată că aceștia au recunoscut dreptul său de proprietate, au încheiat contract de închiriere cu aceasta și au achitat chiria restantă.

Susține reclamanta că este proprietara terenului în litigiu, în a cărei posesie afectivă a intrat la data de 01.06.2009. A atenționat pârâții că este noua proprietară a terenului și în cazul în care doresc să folosească terenul în continuare, va trebui să încheie contracte de închiriere și să îi plătească o chirie lunară de 100 lei fiecare.

Pârâții din acțiune (11 persoane) au folosit, până în prezent terenul, fără să încheie un nou contract și să plătească chirie.

În drept, cererea este întemeiată pe disp art. 489 și urm. Cod civil, art. 114, 132 Cod pr. Civ.

La data de 17.01.2011, prin serviciul registratură al instanței, pârâtul P. A. S. a depus la dosarul cauzei întâmpinare (f. 59 dosar), prin care a solicitat respingerea cererii de chemare în judecată și obligarea reclamantei la plata cheltuielilor de judecată.

În motivarea întâmpinării, pârâtul arată că deține terenul care face obiectul cererii de chemare în judecată, situat în Ploiești, .. 7, lot 7, în baza contractului de concesiune înregistrat sub nr._/20.12.1996, încheiat între acesta și Consiliul Local al Municipiului Ploiești, prin care s-a concesionat suprafața de 18 m.p. teren, pentru lotul 7. Durata contractului era de 30 de ani, începând cu data predării-primirii terenului, 19.11.1996. Conform art. 4 din contract, concedentul trebuia să comunice concesionarului, cu doi ani înainte de încetarea concesiunii, punctul său de vedere asupra încetării concesiunii. Contravaloarea concesiunii era de 300 USD, se plătea anual suma de 12 USD, pe o perioadă de 25 de ani.

Consideră pârâtul că deține, în mod legal, dreptul de folosință a terenului pe perioada rămasă, conform contractului de concesiune. Prețul concesiunii a fost achitat până în anul 2009. În același an, în luna august, a primit de la Primăria Municipiului Ploiești adresa prin care era informat că terenul în suprafață de 18 m.p., lot 7, situat la adresa menționată a fost trecut în proprietatea reclamantei, care s-a subrogat în drepturile Primăriei Municipiului Ploiești, dată de la care reclamanta a refuzat să accepte încasarea redevenței anuale de fapt, solicitând o redevență mult mai mare.

Arată pârâtul că obiectul contractului de concesiune a fost, conform art. 2 din contract, a realizarea unui garaj, obligație pe care a îndeplinit-o prin executarea unui garaj conform autorizației de construire nr. 502/24.07.1997. Execuția garajului a fost finalizată și declarată la Primăria Ploiești – Direcția de Urbanism.

Susține pârâtul că garajul este proprietatea sa, pentru acesta a plătit impozitul pe clădiri, ultima plată a fost cea aferentă anului 2011 și a fost achitată cu chitanța ., nr._/13.01.2011.

La data la care reclamanta a declarat că a dobândit în mod legal dreptul de proprietate asupra terenului în litigiu (anul 2009) existau drepturile pârâtului asupra folosinței terenului și de proprietate asupra garajului construit legal pe acest teren, drepturi care nu îi pot fi încălcate, fiind un concesionar de bună credință.

Conform adresei Primăriei Ploiești nr. 586/09.06.2009, reclamanta se subrogă în drepturile concedentului, calitate care nu îi dă dreptul să modifice unilateral contractul de concesiune, conform art. 16, acest lucru putându-se realiza numai prin acordul părților și prin act adițional. Deoarece contractul este „legea părților”, atât concesionarul, cât și concedentul trebuie să respecte clauzele și în concluzie, solicitarea plății valorii lipsei de folosință a terenului pe care se află garajul la evaluarea solicitată de reclamantă este fără suport legal. A manifestat dorința de a plăti valoarea redevenței conform Contractului de concesiune, dar reclamanta nu dorește acest lucru.

Invocând dispozițiile articolului 9 din Contractul de concesiune, pârâtul arată că dorește rezolvarea litigiului prin răscumpărarea dreptului de proprietate asupra garajului, de către noul proprietar al terenului, la un preț care să reflecte investiția inițială și valoarea de piață a construcției.

În combatere, pârâtul a depus la dosarul cauzei un set de înscrisuri (f. 61-63 dosar).

La termenul din data de 21.01.2011, pârâtul B. T. G. a depus la dosarul cauzei întâmpinare (f. 70 dosar), prin care a solicitat respingerea acțiunii precizate, ca neîntemeiată.

În motivarea întâmpinării, pârâtul arată că deține terenul care face obiectul cererii de chemare în judecată, situat în municipiul Ploiești, .. 7, lot 11, în baza contractului de concesiune încheiat între acesta și Consiliul Local al Municipiului Ploiești, la data de 05.11.1996. A învederat pârâtul că obiectul contractului de concesiune îl constituie cedarea și preluarea în concesiune a terenului situat în municipiul Ploiești, . 11, în suprafață de 18 m.p. Durata concesiunii, conform art. 3 din contract este de 30 de ani, începând cu data predării primirii terenului, adică cu 28.11.1996, după cum rezultă din procesul-verbal de predare-primire.

Prețul concesiunii, potrivit art. 5 din contract, a fost stabilit la echivalentul în lei al sumei de 275 USD, care se plătește eșalonat în 25 de ani, rezultând o redevență valorică anuală de 11 USD. De asemenea, precizează pârâtul că în conformitate cu prevederile art. 4 din contractul de concesiune, concedentul trebuie să comunice concesionarului cu doi ani înainte de încetarea concesiunii, punctul său de vedere asupra încetării concesiunii.

În ceea ce îl privește, precizează pârâtul că a respectat întocmai prevederile contractului de concesiune, inclusiv plata redevenței, care a fost achitată până în anul 2009. Menținerea în vigoare a contractului de concesiune a fost precizată chiar de concedent, în sensul că i s-a adus la cunoștință, cu adresa nr. 1980/09.06.2009, că terenul în suprafață de 18 m.p., situat la adresa menționată mai sus a fost trecut în proprietatea reclamantei, care s-a subrogat în drepturile concedentului. Predarea-primirea obiectului concesiunii s-a făcut în vederea realizării unui garaj, construcție edificată de pârât în baza autorizației de construire nr. 500/24.07.1997, eliberată de Primăria Municipiului Ploiești, construcție pentru care achită anual impozitele și taxele legale.

Arată pârâtul că, la data când reclamanta a dobândit dreptul de proprietate asupra terenului în litigiu, dreptul său de folosință asupra terenului există încă din luna noiembrie 1996 și totodată și dreptul de proprietate asupra garajului construit în mod legal pe acest teren.

Cu privire la plata valorii lipsei de folosință a terenului în discuție, în prezent ocupat de garajul pârâtului, pe o perioadă de 15 luni, a câte 100 lei pe lună, așa cum s-a solicitat prin cererea completatoare, arată pârâtul că, pentru anul 2009, redevența concesiunii a fost achitată în contul Primăriei Ploiești, iar în situația în care reclamanta solicită plata și pe o perioadă din anul 2009, atunci urmează a se adresa Primăriei Ploiești, care a încasat contravaloarea redevenței pe întreg anul 2009.

Referitor la valoarea solicitată de 100 lei pe lună, ce reprezintă contravaloarea lipsei de folosință a terenului în suprafață de 18 m.p., pe care a fost edificat garajul, precizează pârâtul că aceasta este mult prea mare, având în vedere și prețurile practicate pe piața Ploieștiului. Astfel, Winmarkt Grand Center, în imobilul subteran din Ploiești, .-25 oferă spații închiriere parcare la un preț de 100 lei/lună, în condițiile în care acesta este situat la km 0 al Ploieștiului, parcarea se face în spațiul construit de ofertant, spațiul dispune de paza proprie, iluminat etc.

În drept, întâmpinarea se întemeiază pe disp art. 115-118 Cod pr civ.â

În combatere, pârâtul a depus la dosarul cauzei un set de înscrisuri (f. 72-78 dosar).

La termenul din data de 15.04.2011, reclamanta, prin apărător, a depus la dosarul cauzei cerere precizatoare (f. 95 dosar), prin care a solicitat instanței să ia act de renunțarea la judecată față de pârâții B. G., P. A. S. și S. C., urmând a-și păstra calitatea de pârâți doar numiții C. M., D. S., T. I., Topala C., P. E., D. M., O. I., C. T., B. T. G. și P. E..

Cererea nu a fost întemeiată în drept.

La același termen, instanța a pus în discuția părților cererea formulată de reclamantă, de renunțare la judecată față de pârâții B. G., P. A. S. și S. C., a luat act de renunțarea reclamantei la acțiune față de pârâții menționați, în baza disp art. 246 Cod pr civ și a dispus excluderea acestora din cauză, din citativ și din sistemul informatizat Ecris.

De asemenea, față de decesul pârâtului O. I., instanța a dispus introducerea în cauză a moștenitorilor pârâtului menționat, indicați în cererea depusă la dosarul cauzei la data de 14.04.2011 și citarea acestora, respectiv O. A. R., O. H. G., O. O. M. și O. A. V..

La termenul din data de 10.06.2011, pârâtul C. M. a depus la dosarul cauzei întâmpinare (f. 120 dosar), prin care a solicitat respingerea cererii de chemare în judecată, ca neîntemeiată, cu cheltuieli de judecată.

În motivarea întâmpinării, pârâtul arată că, la data de 19.08.1996, a încheiat cu Consiliul Local al Municipiului Ploiești un contract de concesiune, având ca obiect cedarea și preluarea în concesiune a terenului situat în Ploiești, . 2, în suprafață de 18 m.p. Potrivit art. 3 din contract, concesionarea suprafeței de teren s-a făcut pe o perioadă de 30 de ani, cu posibilitatea prelungirii, în condițiile legii. De asemenea, prețul concesiunii a fost stabilit cu respectarea condițiilor prevăzute la art. 5 din contract și a dispozițiilor legale în materia concesiunii.

Susține pârâtul că, de la data încheierii contractului de concesiune și până în anul 2010, a achitat anual redevența pentru suprafața de teren pe care o folosește în baza acestuia. Pe terenul concesionat, a construit un garaj al cărui proprietar este, de fapt acesta fiind și scopul încheierii contractului de concesiune. În atare condiții, reclamanta are obligația respectării contractului de concesiune legal încheiat și aflat în vigoare. Acesta îi este pe deplin opozabil, întrucât raporturile juridice obligaționale născute din acest contract au caracter „scriptae in rem”, noul proprietar, adică reclamanta, având obligația să respecte drepturile concesionarului.

Pe de altă parte, arată pârâtul că sunt întrunite cumulativ condițiile prevăzute de lege pentru opozabilitatea contractului de concesiune față de reclamantă. De asemenea, arată pârâtul că respectivul contract de concesiune opozabil reclamantei a fost încheiat cu respectarea formalităților de opozabilitate față de terți, respectând cerințele art. 1182 Cod civil, cu privire la modul de dobândire a datei certe. În acest sens, arată pârâtul că terenul concesionat în vederea construirii garajului a fost atribuit în urma licitației publice desfășurată în ziua de 06.06.1996.

În anul 1996, dreptul de concesiune dobândit în baza Legii nr. 50/1991 a fost înregistrat în evidențele de publicitate imobiliară. Prin urmare, susține pârâtul că drepturile născute din contractul de concesiune și dobândite cu îndeplinirea cerințelor legale asigură opozabilitatea contractului față de reclamantă. Astfel fiind, potrivit principiului „res inter alios acta, aliis neque nocere, neque prodesse potest”, titlul reprezentând contractul de concesiune este opozabil reclamantei, aceasta fiind obligată a-l cunoaște și respecta, în alte condiții încălcându-se principiul menționat.

Susține pârâtul că, față de argumentele invocate, reclamanta nu are o justificare legală pentru a solicita lipsa de folosință a terenului, pe care pârâtul îl deține, în mod legal, în baza unui titlu reprezentat de contractul de concesiune, teren pentru care a plătit taxa de concesiune (redevența) primăriei. Din acest punct de vedere, susține pârâtul că și acțiunea în revendicare este neîntemeiată, întrucât deține în folosință terenul în baza unui contract.

Pe de altă parte, precizează pârâtul că, deși deține terenul în baza unui contract de concesiune, în fapt suprafața de teren de 18 m.p. se află în posesia reclamantei. Prin aceasta, reclamanta i-a îngrădit și dreptul de folosință asupra garajului proprietatea sa, pe care l-a construit cu bună-credință pe terenul concesionat. Astfel, pârâtul arată că a respectat întocmai obligațiile stipulate în contract.

A învederat pârâtul că, în fața grajdului construit de acesta, reclamanta a amplasat un gard, care a fost încuiat cu lacăt, astfel încât reclamantul nu mai are acces nici pe terenul revendicat și nici la garajul pe care nu l-a mai folosit din cauza încălcării abuzive, de către reclamantă, a drepturilor sale.

În aceste condiții, arată pârâtul că și din acest punct de vedere cererea de chemare în judecată este neîntemeiată, dacă are în vedere dispozițiile legale în materia revendicării imobiliare.

De asemenea, consideră pârâtul neîntemeiat și capătul de cerere, prin care se solicită despăgubiri cu titlu de chirie, atâta vreme cât pârâtul nu a putut folosi terenul și garajul pentru motivele menționate. Or, reclamanta, solicitând drepturi bănești cu titlu de despăgubiri, înseamnă a ne afla în fața îmbogățirii fără justă cauză, ceea ce nu este permis.

La termenul din data de 16.09.2011, reclamanta a depus la dosarul cauzei Declarație (f. 135 dosar), prin care a arătat că renunță la judecată față de pârâta D. M., decedată. De asemenea, reclamanta a depus cerere (f. 138 dosar), prin care a solicitat instanței să ia act de renunțarea la judecată și față de pârâții P. E. și C. V. (fostă T.). Apărătorul reclamantei a învederat că renunță la judecată în contradictoriu cu pârâta D. M., precum și cu pârâții P. E., C. (fosta Tartarici) V., în temeiul disp art. 246 Cod pr civ.

Instanța a pus în discuția părților cererea de renunțare la judecată, formulată de reclamantă, prin apărător și în temeiul disp art. 246 Cod pr civ., a luat act de renunțarea reclamantei la judecată față de pârâta D. M. (decedată) și față de P. E. și C. (fosta Tartarici) V..

La același termen, pârâtul D. S., prin apărător, a depus la dosarul cauzei întâmpinare (f. 136 dosar), prin care a solicitat respingerea acțiunii, ca neîntemeiată.

În motivarea întâmpinării, pârâtul arată că în anul 1996, a încheiat cu Consiliul Local al Municipiului Ploiești, un contract de concesiune pentru o suprafață de teren de 18 m.p., situată în Ploiești, . 2, jud. Prahova, concesionare care s-a realizat pentru o perioadă de 30 de ani, cu respectarea art. 5 din contractul încheiat, în ceea ce privește prețul concesiunii.

De la data încheierii contractului de concesiune și până în anul 2007, a folosit suprafața de teren care a făcut obiectul concesiunii, achitând anual redevența. Pe terenul concesionat, a construit un garaj al cărui proprietar este, acesta fiind și scopul pentru care a încheiat inițial contractul de concesiune.

Ca urmare a acestei situații, apreciază pârâtul că reclamanta are obligativitatea respectării contractului de concesiune, în vigoare la data promovării acțiunii și încheiat în condiții legale, atât timp cât nu există capăt de cerere, prin care instanța de fond să fi fost învestită cu soluționarea unor eventuale aspecte privind legalitatea și verificarea condițiilor de valabilitate la data încheierii contractului de concesiune.

Susține pârâtul că actul juridic încheiat de acesta îi este pe deplin opozabil reclamantei, dat fiind că raporturile juridice obligaționale născute din acest contract au caracter „scriptae in rem” și deci noul proprietar, în speță reclamanta are obligația să respecte drepturile concesionarului, respectiv pârâtul din prezenta cauză.

Arată pârâtul că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de lege pentru opozabilitatea contractului de concesiune față de terți, respectând cerințele prevăzute de art. 1182 Cod civil, cu privire la modul de dobândire a datei certe, sens în care precizează că terenul concesionat în vederea construirii garajului a fost atribuit în urma licitației publice desfășurată la data de 06.06.1996.

În anul 1996, dreptul de concesiune pe care pârâtul l-a dobândit în baza dispozițiilor Legii nr. 50/1991 a fost înregistrat în evidențele publice imobiliare. Ca atare, drepturile născute din contractul de concesiune și dobândite cu îndeplinirea cerințelor legale asigură opozabilitatea față de reclamantă. Astfel fiind, potrivit principiului „res inter alios acta, aliis neque nocere, neque prodesse potest”, titlul reprezentând contractul de concesiune este opozabil reclamantei, aceasta fiind obligată a-l cunoaște și a-l respecta, în caz contrar fiind încălcat principiul menționat.

Apreciază pârâtul că reclamanta nu are o justificare legală pentru a solicita o lipsă de folosință a terenului deținut de pârât în mod legal, în baza contractului de concesiune și pentru care s-a plătit taxa de concesiune, respectiv redevența, către primărie.

De asemenea, acțiunea în revendicare imobiliară este neîntemeiată, dat fiind că pârâtul deține imobilul în baza unui contract, teren pe care îl folosește în baza aceluiași act juridic, valabil încheiat.

Precizează pârâtul că terenul pe care îl deține în baza unui titlu legitim se află în posesia reclamantei, în acest mod reclamanta fiind cea care îngrădește pârâtului dreptul de folosință asupra garajului proprietatea acestuia și care a fost construit cu bună credință de pârât pe terenul concesionat, cu respectarea obligațiilor care îi reveneau și pe care și le asumase prin contractul de concesiune încheiat.

Astfel, în fața garajelor construite de pârâți, reclamanta a amplasat un grajd care a fost încuiat cu lacăt și ca urmare pârâții nu mai au acces nici pe terenul revendicat, în mod neîntemeiat, de reclamantă, dar nici la garajele pe care le-au edificat și care nu au mai putut fi folosite, din cauza încălcării abuzive de către reclamantă a dreptului dobândit prin contractele de concesiune încheiate.

Și capătul de cerere prin care se solicită despăgubiri cu titlu de chirie este neîntemeiat, atâta vreme cât pârâtul nu a putut folosi nici terenul concesionat, dar nici grajdul edificat și în considerarea căruia a fost concesionat terenul. În cazul în care acest capăt de cerere ar fi admis, apreciază pârâtul că s-ar da eficiență juridică principiului îmbogățirii fără justă cauză, lucru nepermis de legislația în vigoare.

În drept, întâmpinarea se întemeiază pe disp art. 115 Cod pr civ.

În combatere, pârâtul arată că înțelege să se folosească de proba cu martori și interogatoriu.

La termenul din data de 09.12.2011, reclamanta a depus la dosarul cauzei cerere precizatoare (f. 151 dosar), prin care arată că renunță la judecată față de pârâții B. G., T. I., P. Adian S. și S. C., motivat de faptul că aceștia, în baza disp art. 14 din Legea nr. 10/2001 au acceptat renegocierea clauzelor contractului și față de dispozițiile art. 246 Cod pr civ.

De asemenea, arată reclamanta că renunță la judecată față de pârâta D. M., care a decedat, urmând a continua judecata cu moștenitorii acesteia.

Susține reclamanta în cerere că nu a contestat dreptul de concesiune al pârâților, dar potrivit art. 14 din Legea nr. 10/2001, dacă imobilul restituit prin procedurile administrative prevăzute de legea menționată sau prin hotărâre judecătorească face obiectul unui contract de locațiune, concesiune, locație de gestiune sau asociere în participațiune, noul proprietar se va subroga în drepturile statului sau ale persoanei juridice deținătoare, cu renegocierea celorlalte clauze ale contractului, dacă aceste contracte au fost încheiate potrivit legii. Deși Primăria Municipiului Ploiești i-a înștiințat acest lucru, iar reclamanta, în două rânduri, i-a notificat pentru renegocierea contractelor conform articolului menționat, aceștia au refuzat. Aceasta cu atât mai mult cu cât, în calitate de proprietar, potrivit art. 480 și urm cod civil are dreptul de a dispune de bunul respectiv și de fructele civile (prețul concesiunii).

În drept, cererea se întemeiază pe disp art. 480 și urm Cod civil, art. 489 Cod civil, art. 1073 Cod civil și art. 14 din Legea nr. 10/2001.

La data de 14.02.2012, prin serviciul registratură al instanței, au depus întâmpinare, pârâții O. A. V., O. H. G., O. O. M. și O. A. R. (f. 177 dosar), prin care au solicitat respingerea cererii de chemare în judecată, iar în subsidiar, obligarea reclamantei la plata unor despăgubiri echivalente cu valoarea investiției făcute în vederea edificării construcției – garaj, aflat pe terenul a cărui revendicare se solicită, pentru următoarele considerente:

Terenul ce face obiectul revendicării a fost concesionat de către Consiliul Local al Municipiului Ploiești tatălui pârâților – defunctul O. I. – în anul 1997. Obiectul concesiunii îl reprezenta lotul 13 (fiind concesionate locatarilor imobilului situat în ., . multe astfel de loturi) în suprafață de 18 m.p. Concesiunea a fost încheiată în vederea realizării unui garaj (art. 2 al contractului de concesiune), în baza certificatului de urbanism și a autorizațiilor de construcție necesare. Durata concesiunii a fost de 50 de ani, contractul fiind încheiat sub imperiul dispozițiilor Legii nr. 50/1991, în vigoare la acea dată. Potrivit cap. VI, art. 9 – Încetarea concesiunii - concesiunea poate înceta prin: expirarea duratei, răscumpărare, retragere, renunțare.

La data de 09.06.2009, Primăria Municipiului Ploiești (și nu Consiliul Local al Municipiului Ploiești – concedentul din contractul menționat) a comunicat pârâților faptul că, în baza unor dispoziții ale Primarului Ploiești, rămase definitive (însă necomunicate pârâților niciodată), terenul ce le fusese concesionat a trecut în proprietatea reclamantei, invocându-se totodată și dispozițiile art. 14 din Legea nr. 10/2001.

Susțin pârâții că nu a fost invocat nici unul dintre motivele care ar fi putut duce la încetarea concesiunii, motivele fiind clare și expres prevăzute de contract. De asemenea, contractul încheiat reprezintă „legea părților”, de la care nu se poate deroga. Singurul eventual motiv care s-ar putea apropia de prevederile contractuale este cel prevăzut de art. 9.b, în acest caz concedentul urmând să asigure despăgubirea corespunzătoare valorii investiției. Or, cât timp nu a fost invocat motivul contractual pentru care concesiunea se desființează, consideră pârâții că aceasta trebuie să își urmeze cursul, chiar și cu noul proprietar, fapt care ar duce la respingerea cererii.

În condițiile în care instanța ar admite cererea reclamantei, solicită pârâții obligarea acesteia la plata despăgubirilor aferente construcției garajului, aceștia fiind constructori de bună credință, construcția fiind chiar o obligație contractuală prevăzută în contractul de concesiune, neînceperea construcției în timp de un an de la data semnării contractului ducând la încetarea acestuia potrivit art. 9.c. O altă soluție ar duce la o îmbogățire fără justă cauză a reclamantei și evident la crearea unui prejudiciu în patrimoniul moștenitorilor defunctului O. I..

Solicită pârâții efectuarea unei expertize de specialitate, pentru evaluarea la zi a valorii construcției.

Cererea nu a fost întemeiată în drept.

În combatere, pârâții au solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri și expertiză de specialitate.

La termenul din data de 17.02.2012, instanța a pus în discuția părților cererea precizatoare depusă de reclamantă, în vederea stabilirii cadrului procesual și în baza disp art. 246 Cod pr civ., a luat act de renunțarea reclamantei la judecată față de pârâții B. G., T. I., P. A. S., S. C., P. E. și D. M. și a dispus excluderea pârâților menționați din cauză, din citativ și din sistemul informatizat Ecris.

La același termen, instanța, în temeiul disp art. 167 alin.1 C.pr.civ, considerând probele solicitate de reclamantă și pârâți ca fiind utile, pertinente și concludente soluționării cauzei, instanța a încuviințat, pentru reclamantă, proba cu înscrisuri, proba cu interogatoriul pârâților, proba testimonială cu un martor și proba cu expertiza în specialitatea topografie, pentru pârâtul D. S., proba cu înscrisuri, proba cu interogatoriul reclamantei, proba testimonială cu un martor, iar pentru pârâtul B. T. G., proba cu înscrisuri și proba cu interogatoriul reclamantei.

La data de 03.04.2012, prin serviciul registratură al instanței, a fost depus la dosarul cauzei raportul de expertiză în specialitatea topografie, întocmit de expertul I. C., înregistrat la Biroul Local pentru Expertize Judiciare Tehnice și Contabile de pe lângă Tribunalul Prahova sub nr. 466/02.04.2012 (f. 201 dosar).

La termenul din data de 06.04.2012, a fost depusă la dosarul cauzei cerere de introducere în cauză, în calitate de pârât a numitei I. C. (fosta C.) – f. 210 dosar.

În motivarea cererii, se arată că I. C. este fosta soției a pârâtului C. T. (căsătoria acestora fiind desfăcută prin sentința civilă nr. 371/14.01.2009 a Judecătoriei Ploiești), iar prin procesul de partajare a bunurilor comune dintre foștii soți, i-a fost atribuit acesteia în lot garajul proprietatea lor, edificat pe partea terenului solicitat de către reclamanta G. Anișoara, în prezenta acțiune.

Față de situația învederată apreciază numita I. C. că s-a produs o subrogare a drepturilor și obligațiilor pârâtului C. T., către aceasta, cu atât mai mult cu cât pârâtul C. T. și aceasta au achiziționat acest garaj în timpul căsătoriei (garaj ce fusese edificat de fostul proprietar care primise concesiunea terenului de la Consiliul Local Ploiești), astfel încât, în mod normal și aceasta ar fi trebuit să fie parte, în calitate de pârâtă în această cauză, încă de la promovarea acțiunii.

Având în vedere că subrogarea menționată și faptul că pârâtul C. T. nu este și nu a fost niciodată interesat de desfășurarea cauzei, întrucât respectivul garaj nu a căzut în lotul său la partaj, apreciază numita I. C. că introducerea sa în cauză în calitate de pârâtă este justificată, în vederea apărării dreptului său de proprietate.

Arată, totodată, aceasta că poziția sa procesuală față de prezenta acțiune este, în principal, aceea de respingere ca neîntemeiată a acțiunii promovate, într-un „subsidiar îndepărtat”, apreciind că, în ipoteza admiterii acesteia, reclamanta să fie obligată la plata despăgubirilor echivalente cu valoarea investiției făcută în vederea edificării construcției.

Cererea nu a fost întemeiată în drept.

La termenul din data de 01.06.2012, instanța a pus în discuție cererea de introducere în cauză, ca pârâtă, a numitei I. C., instanța dispunând introducerea în cauză a acesteia, în calitate de pârâtă și citarea sa la adresa indicată la f. 210 dosar.

La termenul din data de 07.09.2012, instanța a pus în discuția părților raportul de expertiză în specialitatea topografie, a luat act de declarația reclamantei, prin apărător, în sensul că nu formulează obiecțiuni la raportul de expertiză, a încuviințat obiecțiunile formulate de pârâtul B. T. G. și a revenit cu adresă către expert pentru a răspunde la obiecțiunile depuse în scris la dosarul cauzei.

La data de 26.10.2012, a fost depus la dosarul cauzei Răspuns la obiecțiunile formulate de pârâți, întocmit de expertul I. C. (f. 305 dosar).

La termenul din data de 26.04.2013, constatând că nu sunt alte cereri de formulat sau probe de administrat, instanța a declarat dezbaterile închise potrivit disp. art. 150 C.pr.civ., a constatat cauza în stare de judecată și a acordat cuvântul pe fondul cauzei. Având nevoie de timp pentru a delibera și pentru a da posibilitatea părților să depună concluzii scrise, instanța a amânat pronunțarea, pentru data de 07.05.2013.

Prin sentința civilă nr. 8254/07.05.2013 Judecătoria Ploieștia respins acțiunea completată și precizată ca neîntemeiată.

Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut că reclamanta a dobândit dreptul de proprietate asupra terenului în suprafață de 315 m.p. (la măsurătorile cadastrale găsiți 312 m.p.), situat în intravilanul municipiului Ploiești, .. 7A, jud. Prahova; asupra terenului în suprafață de 432 m.p. (la măsurătorile cadastrale găsiți 408 m.p.), situat în intravilanul mun. Ploiești, .. 7B, jud. Prahova și asupra terenului în suprafață de 283 m.p. (la măsurătorile cadastrale găsiți 288 m.p.) situat în intravilanul municipiului Ploiești, .. 7, jud. Prahova potrivit contractelor de vânzare-cumpărare autentificate de Biroul Notarilor Publici Asociați L. M. și L. M.-L. din Ploiești (f. 96-98 dosar), încheiate între numiții G. A., B. S.-A.-V., S. M.-V., S. G.-Jean și I. C.-P., în calitate de vânzători și reclamanta G. Anișoara, în calitate de cumpărător.

În cadrul contractelor menționate, s-a precizat faptul că reclamanta cumpărătoare are cunoștință de faptul că terenurile sunt afectate de garaje construite în baza unor contracte de concesiune, obligându-se să preia aceste contracte, în condițiile legii.

Potrivit Procesului-verbal de punere în posesie nr. 8205/01.06.2009 emis de Primăria Municipiului Ploiești – Direcția Evidență și Valorificare Patrimoniu (f. 8 dosar), reclamanta a fost pusă în posesie asupra imobilului teren situat în Ploiești, .. 7 în suprafață de 1030 m.p. (suprafața din măsurătorile cadastrale fiind de 1008 m.p.), compus din trei loturi care au fost restituite prin Dispozițiile Primarului Municipiului Ploiești nr. 6532/13.03.2007 și nr._/18.09.2008, astfel: lotul 1, situat în .. 7 – . (.. 7A) în suprafață de 315 m.p. (suprafața din măsurătorile cadastrale 312 m.p.); lotul 2 situat în .. 7 – . (.. 7), în suprafață de 283 m.p. (suprafața din măsurătorile cadastrale 288 m.p.) și lotul 3 situat în .. 7 – . (.. 7B) în suprafață de 432 m.p. (suprafața din măsurătorile cadastrale 408 m.p.).

Se arată în procesul-verbal menționat că cele trei loturi de teren au fost alipite prin Încheierea de intabulare nr._/26.05.2009, imobilul rezultat, în suprafață de 1030 m.p. (suprafața din măsurătorile cadastrale 1008 m.p.) având adresa poștală actuală .. 7.

Conform prevederilor art. 14 din Legea nr. 10/2001, prin procesul-verbal menționat au fost predate reclamantei copiile a 23 contracte de concesiune, între care și contractele de concesiune încheiate cu pârâții din prezenta cauză, menționându-se în procesul-verbal că, începând cu data încheierii acestuia încetează relația contractuală a Municipiului Ploiești cu concesionarii, iar proprietarul, în persoana reclamantei G. Anișoara se subrogă în drepturile Municipiului Ploiești, în calitate de concedent. Procesul-verbal menționat a fost însușit de reclamantă prin semnătură.

Potrivit Actului de alipire, autentificat sub nr. 185/13.05.2009, de către Biroul Notarului Public R. F. din Ploiești (f. 12 dosar), reclamanta a alipit următoarele terenuri: suprafața de 432 m.p. din acte – 408 m.p. din măsurători, situat în intravilanul mun. Ploiești, .. 7B, jud. Prahova, cu număr cadastral_, înscris în Cartea Funciară nr._ a localității Ploiești, dobândit prin cumpărare, în baza contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 3550/21.11.2008 de N. Public L. M. L. din Ploiești; suprafața de 283 m.p. din acte – 288 m.p. din măsurători, situat în intravilanul mun. Ploiești, .. 7, jud. Prahova, cu număr cadastral vechi_ – număr cadastral nou_, înscris în cartea funciară numărul_ a localității Ploiești, dobândit prin cumpărare în baza contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 3364/17.12.2007 de N. Public L. M. L. din Ploiești; suprafața de 315 m.p. din acte – 312 m.p. din măsurători, situat în intravilanul mun. Ploiești, .. 7A, jud. Prahova, cu număr cadastral_, înscris în Cartea Funciară nr._ a localității Ploiești, dobândit prin cumpărare, în baza contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 3365/17.12.2007 de N. Public L. M. L. din Ploiești.

Se precizează în actul menționat că, în urma alipirii, a rezultat suprafața de 1008 m.p. teren, situat în intravilanul mun. Ploiești, .. 7, jud. Prahova, cu număr cadastral_, identificată prin: nord – număr cadastral 6575, sud – număr cadastral_ și_, vest – . est – teren proprietar Consiliul Local al Municipiului Ploiești.

Se mai menționează în act faptul că, pe teren se află edificate garaje, care nu fac obiectul actului, reclamanta, în calitate de proprietar al terenului, obligându-se să aducă la cunoștința proprietarilor garajelor despre întocmirea actului de alipire.

Pe de altă parte, conform procesului-verbal de predare-primire din 19.11.1996, între Primăria Municipiului Ploiești și pârâtul P. A. S. (f. 61 dosar), primăria, în calitate de concesionar, s-a procedat la predarea – primirea terenului ce constituie obiectul concesiunii, în condițiile Legii nr. 50/1991 și a Contractului de concesiune a terenului situat în Ploiești, .. 7, în suprafață de 18 m.p., având categoria de folosință curți-construcții. De asemenea, pârâtul a obținut Autorizația de construcție nr. 502/24.07.1997 emisă de Primăria Municipiului Ploiești (f. 62 dosar), pentru construirea, pe terenul menționat, a unui garaj.

Între Consiliul Local al Municipiului Ploiești în calitate de concedent și pârâtul B. T. G., în calitate de concesionar, s-a încheiat Contractul de concesiune din 05.11.1996 (f. 72 dosar), având ca obiect cedarea și preluarea în concesiune a terenului situat în Ploiești, . 11, în suprafață de 18 m.p. (art. 1 din contract), contractul fiind încheiat pe o durată de 30 de ani (art. 3 din contract). Conform Autorizației de construcție nr. 500/24.07.2007, emisă de Primăria Municipiului Ploiești (f. 75 dosar), pârâtul a obținut autorizarea construirii, unui garaj pe terenul menționat.

De asemenea, între Consiliul Local al Municipiului Ploiești în calitate de concedent și pârâtul C. M., în calitate de concesionar, s-a încheiat Contractul de concesiune din 19.08.1996 (f. 162 dosar), având ca obiect cedarea și preluarea în concesiune a terenului situat în Ploiești, . 2, în suprafață de 18 m.p. (art. 1 din contract), contractul fiind încheiat pe o durată de 30 de ani conform art. 3 din contract.

Prin Contractul de vânzare-cumpărare, autentificat sub nr. 639/04.04.2006 de către Biroul Notarului Public L. M.-L. din Ploiești (f. 222, 249 dosar), încheiat între numiții Manzicu V. și Manzicu G., în calitate de vânzători și C. T., căsătorit cu pârâta C. C., în calitate de cumpărători, pârâta C. C., împreună cu soțul acesteia C. T. au dobândit dreptul de proprietate asupra garajului situat în Ploiești, . 144, jud. Prahova, cu o suprafață utilă de 14,56 m.p. și o suprafață construită de 18 m.p. Garajul se află pe un teren în suprafață de 18 m.p. ce nu a făcut obiectul vânzării, fiind concesionat conform Contractului de concesiune nr._/05.11.1996, încheiat cu Consiliul Local al Municipiului Ploiești. Conform aceluiași contract de vânzare-cumpărare, o dată cu construcția, a fost înstrăinat și beneficiul contractului de concesiune menționat, pentru care Primăria Municipiului Ploiești și-a dat acordul prin adresa nr._/2006. Conform Sentinței civile nr. 371/14.01.2009, pronunțată de Judecătoria Ploiești, în Dosarul nr._/281/2008 (f. 212 dosar) a fost declarată desfăcută căsătoria între pârâta C. C. și soțul acesteia C. T., iar potrivit Sentinței civile nr. 3788/07.04.2011 pronunțată de Judecătoria Ploiești în Dosarul nr._ (f. 216 dosar), s-a dispus partajul bunurilor comune ale părților, garajul menționat intrând în lotul pârâtei C. C..

Conform raportului de expertiză în specialitatea topografie, întocmit de expertul I. C., înregistrat la Biroul Local pentru Expertize Judiciare Tehnice și Contabile de pe lângă Tribunalul Prahova sub nr. 466/02.04.2012 (f. 201 dosar), pârâții ocupă următoarele garaje identificate pe planul de situație anexat la raport: garaj 2 (26) – P. E., garaj 6 (2) – C. M., garaj 8 (3) – D. S., garaj 20 (9) – Topala C., garaj 22 (11) – B. T. G., garaj 24 (13) – O. A. R., O. H. G., O. O. M., O. A. V., garaj 19 (14) – I. C. (C. T.). Expertul a identificat calea de acces comună identificată prin conturul punctelor 1, 57, 58, 59, 60, 61, 62, 10 în suprafață de 90 m.p. Fiecărui garaj existent (24 garaje) îi corespunde o suprafață indiviză de 3,7 m.p. din această cale de acces comună, fiind individualizate în raport suprafețele fiecărui garaj. De asemenea, expertul a calculat lipsa de folosință pentru fiecare garaj și calea de acces, pentru o perioadă de 33 luni (01.06.2009 – 01.04.2012).

Din probatoriul administrat în cauză, instanța reține că reclamanta G. Anișoara a cumpărat de la numiții G. A., B. S.-A.-V., S. M.-V., S. G.-Jean și I. C.-P. terenurile în suprafață de 315 m.p. (la măsurătorile cadastrale găsiți 312 m.p.), de 432 m.p. (la măsurătorile cadastrale găsiți 408 m.p.), respectiv de 283 m.p. (la măsurătorile cadastrale găsiți 288 m.p.), situate în intravilanul municipiului Ploiești, .. 7, 7A și 7B jud. Prahova, pe care ulterior le-a alipit conform Actului de alipire depus la f. 12 dosar, având cunoștință de faptul că, pe acele terenuri sunt construite garaje de către pârâți, în baza unor contracte de concesiune.

Mai mult, conform Procesului-verbal de punere în posesie nr. 8205/01.06.2009 emis de Primăria Municipiului Ploiești – Direcția Evidență și Valorificare Patrimoniu (f. 8 dosar), reclamanta a fost pusă în posesie asupra terenului rezultat din alipire, reclamanta G. Anișoara subrogându-se în drepturile Municipiului Ploiești, în calitate de concedent, în cadrul a 23 contracte de concesiune, între care și contractele de concesiune încheiate cu pârâții din prezenta cauză, în baza prevederilor art. 14 din Legea nr. 10/2001.

În drept, art. 480 Codul civil dispune că dreptul de proprietate este un drept absolut, exclusiv și perpetuu care conferă titularului, exercițiul liber și nestingherit al tuturor prerogativelor sale - posesia, folosința și dispoziția - afară de cazul în care dreptul este dezmembrat prin voința acestuia din urmă.

Conform prevederilor art. 14 din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, republicată, cu modificările și completările ulterioare, dacă imobilul restituit prin procedurile administrative prevăzute de legea menționată sau prin hotărâre judecătorească face obiectul unui contract de locațiune, concesiune, locație de gestiune sau asociere în participațiune, noul proprietar se va subroga în drepturile statului sau ale persoanei juridice deținătoare, cu renegocierea celorlalte clauze ale contractului, dacă aceste contracte au fost încheiate potrivit legii.

Instanța reține că, în prezenta cauză, nu se pune problema comparării titlurilor specifică acțiunii în revendicare, deoarece pârâții nu pretind un drept de proprietate asupra imobilelor în litigiu, ci doar un drept de folosință asupra terenurilor, dobândit în baza contractelor de concesiune încheiate cu Consiliul Local al Municipiului Ploiești, anterior dobândirii, de către reclamantă a dreptului de proprietate asupra terenurilor pe care sunt construite garajele respective, în baza contractelor de vânzare cumpărare încheiate cu numiții G. A., B. S.-A.-V., S. M.-V., S. G.-Jean și I. C.-P..

În aceste condiții, instanța reține că respectivele contracte de concesiune încheiate între pârâți și Consiliul Local al Municipiului Ploiești îi sunt opozabile reclamantei, cu atât mai mult cu cât, încă din momentul cumpărării a cunoscut existența acestora și a fost de acord să dobândească un drept de proprietate dezmembrat în favoarea pârâților, preluând de la Municipiul Ploiești și contractele de concesiune încheiate cu pârâții din prezenta cauză, subrogându-se în drepturile acestuia, în calitate de concedent, în baza Procesului-verbal de punere în posesie nr. 8205/01.06.2009 emis de Primăria Municipiului Ploiești – Direcția Evidență și Valorificare Patrimoniu (f. 8 dosar).

Instanța reține că, prin prevederile art. 14 din Legea nr. 10/2001, republicată, cu modificările și completările ulterioare, legiuitorul a instituit posibilitatea renegocierii contractelor de locațiune, concesiune, locație de gestiune sau asociere în participațiune, având ca obiect imobilele restituite prin procedurile administrative prevăzute de legea menționată sau prin hotărâre judecătorească, ceea ce înseamnă că, în cazul unui contract de concesiune, părțile pot renegocia contractul, însă clauzele contractuale pot fi modificate numai cu acordul ambelor părți, concedentul neputând impune concesionarului clauze cu care acesta nu este de acord. În cazul în care părțile, în cadrul renegocierii, nu ajung la un acord asupra unor noi clauze contractuale, se mențin în vigoare contractele în curs.

Or, în prezenta cauză, reclamanta dorește, de fapt, prevalându-se de dreptul de proprietate asupra terenului respectiv și de prevederile art. 14 din Legea nr. 10/2001, republicată, cu modificările și completările ulterioare, să pună capăt contractelor de concesiune în curs și să evacueze pe pârâții proprietari ai garajelor respective, acest lucru nefiind posibil, deoarece pârâții ocupă terenul în baza unui drept legal, dobândit anterior dobândirii dreptului de proprietate asupra terenului, de către reclamantă.

Cum reclamanta a fost de acord cu preluarea contractelor de concesiune de la concedentul inițial (Municipiul Ploiești), instanța reține că dreptul de folosință al pârâților concesionari se impune reclamantei ca o veritabilă obligație opozabilă și terților („scriptae in rem”), în condițiile în care pârâții nu sunt de acord să renegocieze aceste contracte, conform prevederilor art. 14 din Legea nr. 10/2001 și nu intervine o cauză de desființare a acestora, prevăzută în respectivele contracte.

Împotriva sentinței civile nr. 8254/07.05.2013 reclamanta G. Anișoara a declarat recurs susținând următoarele:

Deși a renunțat la judecata fata de paratul C. M., pentru ca acesta a fost de acord cu renegocierea redevenței lunare pentru folosirea terenului concesionat si s-a încheiat un nou contract acesta, in mod eronat, apare in Sentința Civila nr. 8254/07.05.2013 a Judecătoriei Ploiești.

Instanța de fond menționează in sentința criticată pe C. T., deși parata I. C., fosta C., arata ca a divorțat de numitul C. T. si in cauza este depusa sentința de partaj prin care garajul edificat pe terenul din litigiu este in lotul ei, respectiv a doamnei I. C., fosta C., astfel ca in mod eronat a fost păstrat in calitate de parat domnul C. T..

In urma renunțării la restul capetelor de cerere instanța de fond trebuia sa se pronunțe doar asupra reevaluării redevenței, respectiv lipsa de folosința a terenurilor folosite de parați la prețul pieții libere din zona.

Prin procesul verbal de punere in posesie nr.8205 din 01.06.2009, subsemnata a fost pusa in posesia terenurilor din litigiu situate pe ..7."In finalul procesului verbal de punere in posesie se precizează ca începând cu data respectivului proces verbal încetează relația contractual a municipiului Ploiești cu concesionarii, iar proprietarul, in persoana doamnei G. A. se subroga in drepturile municipiului Ploiești in calitate de concedent potrivit art. l4 din Legea 10/2001 republicata cu modificările si completările ulterioare."

Problema principala a rezolvării acestei spete este, daca in cazul in speța se aplica legea generala, respectiv codul civil sau legea speciala respectiv, Legea nr. 10/2001.

Considera ca, este indubitabil ca atunci când este vorba de aplicarea legii generale sau a legii speciale se va aplica legea speciala. Aceasta cu atât mai mult, cu cat Curtea Constituționala in Decizia 5522/2007 referitor la excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 14 din legea nr.10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate abuziv in perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989 se pronunța in sensul ca, se respinge "ca inadmisibila excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 14 din legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate in mod abuziv in perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989.""

Art. 14 din Legea 10 /2001 prevede ca "daca imobilul restituit prin procedurile administrative prevăzute de prezenta lege sau prin hotărâre judecătoreasca face obiectul unui contract de locațiune, concesiune, locație de gestiune sau asociere in participațiune, noul proprietar se va subroga in drepturile statului sau a persoanei juridice deținătoare cu renegocierea celorlalte clauze ale contractului, daca aceste contracte au fost încheiate potrivit legii"

Din textul acestui articol rezulta, in mod indubitabil ca, recurenta are dreptul de a solicita renegocierea cuantumului redevențelor lunare, aceasta cu atât mai mult aceasta redevența negociata de Primăria municipiului Ploiești este infima stârnind chiar ilaritatea ea fiind la nivelul de sub prețul a doua pachete de țigări lunar.

Din raportul de expertiza, existent la dosar la pag. 199-200, se stabilește o lipsa de folosința lunara pentru fiecare parat in funcție de suprafața ocupata:

D. S.: 72,9 lei pe luna înmulțit cu 47 de luni, in total 3426,30 lei.

P. E.: 78 lei /luna înmulțit cu 47 de luni, in total 3666 lei.

TOPALA C.: 73,2 lei/luna înmulțit cu 47 de luni, in total 3440,40 lei

B. T. G.: 72,91ei/luna înmulțit cu 47 de luni, total 3426,30 lei

Moștenitorii lui O. I.: 73,2 lei/luna înmulțit cu 47 de luni, total 3440,40 lei.

I. C.: 86,4 Iei/luna înmulțit cu 47 luni, total 4060,80 Iei.

F. de cele arătate mai sus, a solicitat admiterea recursul si modificarea sentinței in sensul obligării paraților la plata sumelor indicate datorate pentru lipsa de folosința a terenurilor.

În drept, recurenta a invocat pentru punctual 1 si 2, dispozițiunile art. 304 punct 6 in sensul ca, deși s-a renunțat la judecarea fata de doua persoane, acestea apar in sentința instanței.

In ceea ce privește punctul 3, al recursului invocă ca motiv juridic art. 304, punctual 8 si 9 din Codul De Procedura Civila in sensul ca, instanța a interpretat greșit actul juridic dedus judecații, a schimbat natura ori înțelesul lămurit si vădit neîndoielnic al acestuia, hotărârea pronunțata a fost data cu aplicarea greșita a legii.

Primindu-se dosarul pe rolul Tribunalului Prahova, cauza a fost înregistrată sub nr._ .

Tribunalul, examinând cauza, in raport de situația de fapt reținută, de probele administrate in cauză, de criticile formulate, precum si din oficiu sub toate aspectele de fapt si de drept, conform art. 304 si 3041 c. p. c. ținându-se seama de dispozițiile legale incidente in cauza, constată că recursul este fondat, pentru următoarele considerente:

Tribunalul, în raport cu probele administrate în cauză, constată că reclamanta a dobândit dreptul de proprietate asupra terenului în suprafață de 315 m.p. (la măsurătorile cadastrale găsiți 312 m.p.), situat în intravilanul municipiului Ploiești, .. 7A, jud. Prahova; asupra terenului în suprafață de 432 m.p. (la măsurătorile cadastrale găsiți 408 m.p.), situat în intravilanul mun. Ploiești, .. 7B, jud. Prahova și asupra terenului în suprafață de 283 m.p. (la măsurătorile cadastrale găsiți 288 m.p.) situat în intravilanul municipiului Ploiești, .. 7, jud. Prahova potrivit contractelor de vânzare-cumpărare autentificate de Biroul Notarilor Publici Asociați L. M. și L. M.-L. din Ploiești (f. 96-98 dosar), încheiate între numiții G. A., B. S.-A.-V., S. M.-V., S. G.-Jean și I. C.-P., în calitate de vânzători și reclamanta G. Anișoara, în calitate de cumpărător.

Conform raportului de expertiză în specialitatea topografie, întocmit în cauză de expertul I. C., înregistrat la Biroul Local pentru Expertize Judiciare Tehnice și Contabile de pe lângă Tribunalul Prahova sub nr. 466/02.04.2012 (f. 201 dosar), pârâții ocupă următoarele garaje identificate pe planul de situație anexat la raport: garaj 2 (26) – P. E., garaj 6 (2) – C. M., garaj 8 (3) – D. S., garaj 20 (9) – Topala C., garaj 22 (11) – B. T. G., garaj 24 (13) – O. A. R., O. H. G., O. O. M., O. A. V., garaj 19 (14) – I. C. (C. T.). Expertul a identificat calea de acces comună identificată prin conturul punctelor 1, 57, 58, 59, 60, 61, 62, 10 în suprafață de 90 m.p. Fiecărui garaj existent (24 garaje) îi corespunde o suprafață indiviză de 3,7 m.p. din această cale de acces comună, fiind individualizate în raport suprafețele fiecărui garaj. De asemenea, expertul a calculat lipsa de folosință pentru fiecare garaj și calea de acces, pentru o perioadă de 33 luni (01.06.2009 – 01.04.2012).

Tribunalul reține că recurenta reclamantă a renunțat la judecata față de pârâtul C. M., pentru ca acesta a fost de acord cu renegocierea redevenței lunare pentru folosirea terenului concesionat si a încheiat un nou contract acesta, filele 297 și urm. însă din eroare in sentința civila nr. 8254/07.05.2013 a Judecătoriei Ploiești nu s-a luat act de această renunțare iar acțiunea a fost admisă și împotriva acestui pârât.

De asemenea, la instanța de fond s-a luat act de cererea reclamantei de introducere în cauză a pârâtei I. C., fosta C., care a divorțat de pârâtul C. T., fiind depusa sentința de partaj prin care garajul edificat pe terenul din litigiu este in lotul ei, respectiv a doamnei I. C., fosta C., fiind menținut in calitate de parat C. T., deși acesta nu mai avea calitate procesuală pasivă, fila 239.

Cum prin concluziile depuse de către reclamantă la data de 29.04.2013, filele 386 și urm. recurenta reclamantă arată care sunt pârâții cu care înțelege să se mai judece, printre aceștia ne mai figurând C. M. și C. T., instanța de fond în mod greșit nu a luat act de renunțarea la judecată cu privire la acești pârâți, astfel că se reține ca întemeiată această critică formulată de către recurentă.

În raport de aceste prevederile legale, tribunalul constată că reclamanta, subrogându-se în drepturile statului sau ale persoanei juridice deținătoare, este îndreptățită la renegocierea celorlalte clauze ale contractelor încheiate cu pârâții pentru garajele proprietatea acestora, situate pe terenul reclamantei, contractele fiind încheiate potrivit legii.

Cum intimații pârâții au refuzat renegocierea clauzelor contractuale, deși cunoșteau de pretențiile recurentei reclamante, fiind citați în prezenta cauză cu copie de pe acțiune și au formulat întâmpinare, dar nici nu i-au achitat acesteia nici o sumă de bani pentru folosința terenului proprietatea sa, tribunalul constată că reclamanta este îndreptățită în temeiul art. 998 - 999 C.civ. la plata unei despăgubiri egală cu lipsa de folosință pentru terenul proprietatea, sume stabilite prin raportul de expertiză întocmit de expert I. C. cu titlu de lipsă de folosință de la data de 01.06.2009 și până la data 01.04.2012, iar nu așa cum a solicitat recurenta prin precizările de la data de 29.04.2013, filele 386 și urm. întrucât aceste precizări nu au fost verificate de un expert autorizat.

Pentru toate aceste considerente, tribunalul constatând întemeiate motivele de recurs formulate de către recurenta - reclamantă, potrivit dispozițiilor art. 312 alin. 1, 2 și 3 C.p.c., va admite recursul declarat de declarat de recurenta - reclamantă G. ANIȘOARA sentinței civile nr. 8254/07.05.2013, pronunțată de Judecătoria Ploiești, în dosarul nr._ și pe cale de consecință va modifica în tot sentința recurată, în sensul că ia act că reclamanta renunță la judecată față de pârâții Câtjan M. și C. T. și admite în parte acțiunea precizată în sensul că obligă pârâții la plata către reclamantă, cu titlu de lipsă de folosință a următoarelor sume:

- pârâtul P. E. plătește suma de 2603,70 lei;

- pârâtul D. Ș. plătește suma de 2405,70 lei,

- pârâtul T. C. plătește suma de 2415,60 lei

- pârâtul B. T. G. plătește suma de 2405,70 lei;

- pârâtul O. A. R., O. H. G., O. O. M. și O. A. V. plătesc în solidar, suma de 2415,60 lei,

- pârâta I. C. plătește suma de 2851,20 lei astfel cum au fost stabilite prin raportul de expertiză întocmit de expert I. C..

Văzând prevederile art. 274 C.p. c., potrivit cu care instanța poate obliga partea care a pierdut procesul la cheltuieli de judecată numai la cererea părții care a câștigat procesul, tribunalul va lua act că recurenta reclamantă înțelege să solicite cheltuieli de judecată pe cale separată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite recursul declarat de recurenta - reclamantă G. ANIȘOARA domiciliată în Ploiești, ..47, jud. Prahova, împotriva sentinței civile nr. 8254/07.05.2013, pronunțată de Judecătoria Ploiești, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimații - pârâți C. M. domiciliat în Ploiești, ., ., jud. Prahova, D. S. domiciliat în Ploiești, ., ., jud. Prahova, T. C. domiciliat în Ploiești, str. ., ., C. T. domiciliat în Ploiești, str. ., ., jud. Prahova, B. T. G. domiciliat în Ploiești, ., ., P. E. domiciliat în Ploiești, ., ., jud. Prahova, O. A. R. domiciliată în Ploiești, ., ., jud. Prahova, O. H. G. domiciliat în Ploiești, ., ., jud. Prahova, O. O. M. domiciliat în Ploiești, ., ., jud. Prahova, O. A. V. domiciliat în Ploiești, ..35, ., ., I. C. ( fosta C.) domiciliată în Ploiești, str. ., ..36, jud. Prahova.

Modifică în tot sentința recurată, în sensul că ia act că reclamanta renunță la judecată față de pârâții Câtjan M. și C. T. și admite în parte acțiunea precizată, obligă pârâții la plata către reclamantă, cu titlu de lipsă de folosință a următoarelor sume:

- pârâtul P. E. plătește suma de 2603,70 lei;

- pârâtul D. Ș. plătește suma de 2405,70 lei,

- pârâtul T. C. plătește suma de 2415,60 lei

- pârâtul B. T. G. plătește suma de 2405,70 lei;

- pârâtul O. A. R., O. H. G., O. O. M. și O. A. V. plătesc în solidar, suma de 2415,60 lei,

- pârâta I. C. plătește suma de 2851,20 lei astfel cum au fost stabilite prin raportul de expertiză întocmit de expert I. C..

Ia act că reclamanta înțelege să solicite cheltuieli de judecată pe cale separată.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, azi, 23.01.2014.

PREȘEDINTE, JUDECĂTORI,

G. M. M. C. M. N.

GREFIER,

E. M.

Operator de date cu caracter personal 5595

Red. /Tehnored.: N.M./ E.M

3 ex./ 27.05.2014

d.f._ Judecătoria Ploiești

j.f. V. A.

← Contestaţie la executare. Decizia nr. 356/2014. Tribunalul...		Fond funciar. Decizia nr. 907/2014. Tribunalul PRAHOVA →

Revendicare imobiliară. Decizia nr. 133/2014. Tribunalul PRAHOVA

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Revendicare imobiliară. Decizia nr. 133/2014. Tribunalul PRAHOVA