Stabilire program vizitare minor. Decizia nr. 1196/2014. Tribunalul PRAHOVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1196/2014 pronunțată de Tribunalul PRAHOVA la data de 25-11-2014 în dosarul nr. 124/281/2013
ROMÂNIA
TRIBUNALUL PRAHOVA - SECȚIA I CIVILĂ
DOSAR NR._
DECIZIA CIVILĂ NR. 1196
Ședința publică din data de 25.11.2014
PREȘEDINTE – A. G. H.
JUDECĂTOR – N. C.
GREFIER – R. C.
Pe rol fiind soluționarea apelului declarat de apelanta - pârâtă M. A. M. E., domiciliată în Ploiești, ., ., . împotriva sentinței civile nr._/15.11.2013 pronunțată de Judecătoria Ploiești în contradictoriu cu intimatul – reclamant M. C., domiciliat în Ploiești, .. 23, jud. Prahova și AUTORITATEA TUTELARĂ C. L. PLOIEȘTI, cu sediul în Ploiești, jud. Prahova.
Cererea timbrată cu taxă judiciară de timbru în cuantum de 4,00 lei, conform chitanței . nr._/28.10.2014 și timbru judiciar în valoare de 1,00 lei ce au fost anulate si atașate la dosarul cauzei
La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns apelanta – pârâtă reprezentată prin av. C. D. P. și intimatul – reclamant reprezentat prin av. Volosevici Gitania, lipsă fiind autoritatea tutelară.
Procedura de citare a părților îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Apelanta – pârâtă prin apărător depune la dosarul cauzei înscrisuri noi care sunt comunicate.
Pe rând părțile, prin apărători, arată că nu mai are cereri de formulat, probe de administrat în cauză și solicită cuvântul pe fondul cauzei.
Tribunalul ia act de susținerile părților prin apărători în sensul de mai sus, consideră cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.
Apelanta – pârâtă, prin apărător, având cuvântul arată că apelul formulat vizează două aspecte, în sensul că a fost de acord cu stabilirea legăturilor personale, dar nu cu modalitatea de acordare a acestora, deoarece s-a stabilit ca programul să fie duminică între orele 14,00 – 21,00 care este prea lung și nu mai permite minorului timp pentru pregătirea de scoală, propunând ca programul de vizitare să se realizeze între orele 14,00 – 18,00.
De asemenea, instanța a acorda ½ din vacanțele minorului, program ce nu a fost solicitat prin acțiune, însă, este un program excesiv și, mai ales, nu se poate acorda mai mult decât s-a cerut, motiv pentru care solicită admiterea apelului, schimbarea în parte a programului de vizitare duminica între orele 14,00 - 18,00 în vacanța de iarnă o săptămână, iar în vacanța de vară o lună; fără cheltuieli de judecată.
Intimatul – reclamant, prin apărător, având cuvântul solicită respingerea apelului, ca nefondat și menținerea sentinței instanței de fond, întrucât, ținând cont de programul școlar al copilului, consideră că a fost stabilit un program rezonabil.
Mai arată intimatul – reclamant că apelanta susține că, dacă duminica minorul ar fi adus la ora 21,00, îi este împiedicată activitatea școlară, însă această oră se respectă numai dacă nu se afectează activitatea școlară și extrașcolară a minorului, astfel încât, nu este de acord cu schimbarea orei la care trebuie adus minorul în domiciliul mamei.
Raportat la susținerile apelantei că instanța de fond ar fi dat mai mult decât s-a cerut, solicită respingerea acestei susțineri ca fiind neîntemeiată având în vedere că, la fila 24 dosar fond, există o precizare și completare a cererii prin care s-a solicitat stabilirea unui program de vizită de ½ din vacantă, motiv pentru care solicită respingerea apelului și menținerea hotărârii instanței de fond sens în care depune la dosar note scrise; cu cheltuieli de judecată pe cale separată.
TRIBUNALUL
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Ploiești sub nr._ / 2013, reclamantul M. C. a solicitat instanței ca, pe cale de ordonanță președințială, în contradictoriu cu pârâta M. A. – M. - E., să se dispună obligarea acesteia să îi permită stabilirea legăturilor personale cu minorul M. D. - E., născut la data de 06.09.2006, astfel: două weekend-uri pe lună, în prima și a treia săptămână din lună, de vineri orele 18,00 până duminica orele 13,00; o lună în luna august, în vacanța de vară și două săptămâni în vacanța de iarnă; zilele de sărbătoare C., Revelion și zilele aniversare (onomastice) ale minorului să fie petrecute la domiciliul reclamantului.
În motivarea acțiunii, reclamantul a arătat că s-a despărțit de pârâtă la începutul lunii septembrie 2012, aceasta părăsind domiciliul conjugal împreună cu minorul, mutându-se la părinții săi, iar de la data separării și până în prezent, deși a încercat în nenumărate rânduri să ia legătura cu copilul, pârâta i-a permis acest lucru foarte rar și numai când aceasta avea dispoziția necesară.
Reclamantul a mai precizat că minorul este puternic atașat de el, iar el este un tată și un soț dedicat familiei, având un loc de muncă permanent ce-i permite să ofere minorului condiții foarte bune pentru creșterea și educarea acestuia.
Îndrept, au fost invocate dispozițiile art.581 C.pr.civ.
La termenul de judecată din data de 14.01.2013, reclamantul M. C. a depus cerere modificatoare, solicitând judecarea cauzei pe calea dreptului comun, indicând ca temei legal art.401 C.civ.
În raport de susținerile reclamantului M. C., la data de 14.02.2013, pârâta M. A. – M. – E. a formulat, în temeiul art.115 – 118 C.pr.civ., întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii, în modalitatea formulată, ca neîntemeiată, arătând că, în realitate, reclamantul a părăsit-o pe ea și pe minor, pe care l-a vizitat, ulterior, ori de câte ori a dorit, exprimându-și, totodată, dezacordul în ceea ce privește programul de vizitare solicitat de către tată, motivat de faptul că este mai mult decât excesiv pentru un copil în vârstă de numai 6 ani, de vineri de la orele 18,00 până duminică la orele 13,00.
Pârâta a mai precizat că reclamantul nu poate oferi condiții corespunzătoare minorului, familia sa având alte probleme și nu poate asigura un climat de liniște acestuia, susținându-se că are un anumit program, necesită o anumită alimentație, are vârsta de 6 ani, iar solicitările reclamantului nu pot fi privite decât ca excesive, atâta timp cât, nu poate oferi minorului condiții corespunzătoare.
La termenul de judecată din data de 15.04.2013, reclamantul a depus la dosarul cauzei cerere completatoare, solicitând desfășurarea legăturilor personale cu minorul în conformitate cu următorul program de vizitare: timp de 3 ore, în zilele de luni și marți, atunci când va fi prezent în localitatea în care minorul locuiește, după programul de școală, între orele 18,00-21,00; în primul și al treilea sfârșit de săptămână în fiecare lună, de vineri de la orele 18,00 până duminica orele 17,30; o perioadă de cel mult jumătate din fiecare vacanță a minorului; toate sărbătorile legale cu schimbul (în anul par, la tată, iar în anul impar, la mamă).
Totodată, a solicitat încuviințarea scoaterii minorului din țară cu acordul pârâtei și, ca timpul petrecut cu minorul să decurgă explicit în absența pârâtei și a părinților acesteia.
În urma probelor administrate în cauză la solicitarea părților cu înscrisuri, interogatorii, martori și anchetă psihosocială, Judecătoria Ploiești a pronunțat sentința civilă nr._/15.11.2013 prin care a admis în parte acțiunea formulată, astfel după cum a fost modificată de reclamant, dispunând obligarea pârâtei să permită reclamantului să desfășoare legături personale cu minorul M. D. - E., născut la data de 06.09.2006, în conformitate cu următorului program de vizitare: în primul și al treilea sfârșit de săptămână în fiecare lună, sâmbăta și duminica începând cu orele 14,00-21,00, ținându-se seama de orarul activităților extrașcolare în care este înscris copilul și jumătate din fiecare perioadă aferentă vacanțelor școlare ale minorului.
De asemenea, s-a stabilit că legăturile personale se vor desfășura în domiciliul reclamantului, fără prezența pârâtei, respectiv a părinților acesteia, tatăl urmând a lua minorul și a-l aduce înapoi la domiciliul mamei la sfârșitul programului de vizită, asigurându-se respectarea programului de somn și alimentare al copilului pe toată durata perioadei de vizitare, fiind respins ca neîntemeiat capătul de cerere privind scoaterea minorului din țară.
Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut că, la data de 06.09.2006, s-a născut minorul M. D. - E. - copilul părților, nașterea fiind înregistrată în registrul de stare civilă al Primăriei Sectorului 1 București sub nr._/14.09.2006, astfel după cum rezultă din certificatul de naștere . nr._ eliberat de Consiliului L. al Sectorului 1 București.
Legăturile personale efective sunt principala modalitate de a menține relațiile normale dintre părinți și copii, atunci când aceștia nu mai locuiesc împreună, asigurând păstrarea afecțiunii reciproce și oferind posibilitatea ambilor părinți de a veghea, în continuare, la buna creștere și educare a minorilor, astfel încât o eventuală desfacere a căsătoriei să nu afecteze dezvoltarea lor echilibrată.
Dreptul părintelui care locuiește separat de copil, de a menține legături personale cu acesta ca o componentă a dreptului la viața de familie este garantat de art.8 CEDO, precum și de reglementarea internă în materie, acesta neconstituind o simplă facultate oferită de legiuitor, ci o obligație legală, a cărei finalitate rezidă tocmai în asigurarea prezenței ambilor părinți în evoluția ulterioară a copilului.
În conformitate cu dispozițiile art.401 C.civ., părinții separați de copilul lor păstrează dreptul de a avea legături personale cu acesta, în caz de neînțelegere, instanța de tutelă stabilind modalitatea de exercitare efectivă a dreptului, ținând seama și de poziția minorului a cărui ascultare este obligatorie, potrivit art.264 C.civ.
În acest sens, art.496 alin.5 C.civ stabilește că părintele la care copilul nu locuiește în chip statornic are dreptul de a avea legături personale cu minorul la locuința acestuia, exercițiul acestui drept putând fi limitat de instanța de tutelă, în considerarea interesului superior al copilului.
Totodată, în conformitate cu dispozițiile art.16 din Legea nr.272/2004 privind protecția și promovarea drepturilor copilului, copilul care a fost separat de ambii părinți sau de unul dintre aceștia printr-o măsură dispusă în condițiile legii are dreptul de a menține relații personale și contacte directe cu ambii părinți, cu excepția situației în care acest lucru contravine interesului superior al copilului, când instanța poate limita exercitarea acestui drept dacă există motive temeinice de natură a periclita dezvoltarea fizică, mentală, spirituală, morală sau socială a copilului.
În consecință, despărțirea părinților și stabilirea locuinței minorului la unul dintre aceștia nu trebuie să afecteze relația dintre copil și tată, părțile trebuind să aibă, în mod constant, în vedere interesul copilului lor în luarea deciziilor importante legate de creșterea și evoluția acestuia, asigurând prezența ambilor părinți în viața copilului, independent de faptul că aceștia nu mai conviețuiesc.
Calitatea de părinți prevalează în raport de alte aspecte, interesul superior al copilului constând în a avea alături atât tatăl, cât și mama, în egală măsură, pentru o dezvoltare echilibrată, armonioasă.
În prezenta cauză, pârâta a precizat că este de acord ca tatăl să păstreze legături personale cu copilul și că nu a îngrădit niciodată relația acestora, însă a solicitat ca programul de vizită să se desfășoare în prezența sa, având în vedere vârsta fragedă a copilului, precum și un anumit program de hrană și odihnă a acestuia.
Într-o atare situație, instanța a constatat că între părinții minorului există divergențe în privința modalității de stabilire a legăturilor personale dintre tată și copil, dat fiind programul de lucru al tatălui, precum și activitățile școlare și extrașcolare ale minorului D. - E., în vârstă de 7 ani.
Totodată, între părți există neînțelegeri în ceea ce privește necesitatea vizitării copilului de către tată în prezența mamei, motiv pentru care, în conformitate cu art.401 C.civ., revine instanței de tutelă sarcina de a stabili un program de vizitare a minorului.
Potrivit dispozițiilor legale în vigoare, tatăl are dreptul de a stabili legături personale cu minorul în propriul său domiciliu, drept care poate fi restrâns exclusiv în raport de interesul superior al copilului, în situația în care, condițiile oferite de părintele despărțit în locuința sa sunt vătămătoare pentru acesta.
În speță, din cuprinsul raportului de anchetă socială desfășurat la domiciliul reclamantului, a rezultat că acesta locuiește într-un imobil - apartament compus din patru camere – proprietate a părinților său (bunicii copilului), din care două camere sunt locuibile, mobilate și întreținute, tatăl ocupând o cameră.
Din declarațiile martorilor audiați în cauză a rezultat că minorul efectuează activități școlare și extrașcolare un interval considerabil în timpul săptămânii, până în prezent, tatălui permițându-i-se vizitarea copilului exclusiv în domiciliul mamei.
În ceea ce privește condițiile materiale și morale oferite de tată în domiciliul său pentru desfășurarea legăturilor personale cu minorul, instanța a constatat că, în cauză, nu s-a făcut dovada unor impedimente de ordin obiectiv care să releve indubitabil punerea în pericol a interesului superior al copilului prin desfășurarea programului de vizitare în locuința acestuia.
Astfel, declarațiile martorului B. I. - C. privitoare la o presupusă conduită violentă a bunicilor paterni care locuiesc cu tatăl în domiciliul acestuia au fost înlăturate de prima instanță de vreme ce, prezintă un caracter extrem de lapidar, neprecizându-se în concret comportamentul reprobabil imputat, relatările nefiind rezultatul unor percepții personale și necoroborându-se cu niciun alt mijloc de probă administrat în cauză.
În acest sens, în privința „violențelor verbale” la care martorul susține că ar fi asistat, instanța de fond a constatat că incidentul este descris sumar, fără minime repere contextuale, fără a se preciza în ce anume a constat, precum și dacă acesta a avut sau nu caracter singular.
Ținând seama de situația de fapt constatată, precum și de vârsta copilului care nu justifică constatarea vreunui impediment în acest sens, instanța de fond a apreciat că, în cauză, nu se poate retine vreun motiv temeinic pentru ca vizitele dintre copil și tată să nu fie efectuate, inclusiv în domiciliul acestuia din urmă.
Situația de fapt astfel reținută este confirmată și de depoziția martorului N. C. - G. care a învederat că reclamantul locuiește la părinții săi, în familia acestuia neexistând niciun fel de probleme care să afecteze minorul.
Prin urmare, instanța nu a reținut susținerile pârâtei referitoare la pericolul pentru minor reprezentat de domiciliul bunicilor paterni, în sensul că locuința acestora nu este un mediu propice pentru o dezvoltare armonioasă a copilului și, în lipsa probării unor condiții improprii oferite de tată care să afecteze dezvoltarea armonioasă a copilului, precum și a unei conduitei parentale inadecvate față de minor, de natură să pună în pericol interesul superior al acestuia prin afectarea dezvoltării fizice, psihice, intelectuale sau morale a copilului, s-a constatat că reclamantul prezintă garanții materiale și morale suficiente, pentru păstrarea legăturilor personale cu minorul D. - E..
În ceea ce privește capătul de cerere privind încuviințarea scoaterii minorului din țară, instanța de fond a constatat că acesta vizează, în concret, suplinirea consimțământului pârâtei pentru ca tatăl să de deplaseze cu copilul în afara granițelor.
În acest sens, s-a reținut că, în conformitate cu dispozițiile art.18 din Legea nr.272/2004 privind promovarea și protecția drepturilor copilului, deplasarea copiilor în străinătate se realizează cu respectarea dispozițiilor Legii nr.248/2005 privind regimul liberei circulații a cetățenilor români în străinătate.
Potrivit art.17 alin.2 din actul normativ menționat, emiterea pașaportului simplu sau a pașaportului electronic pentru minor, în situația în care există neînțelegeri între părinți cu privire la exprimarea acordului, se efectuează numai după soluționarea acestor situații de către instanța de judecată care se pronunță în condițiile legii, și dispozițiile art.18 alin.2 din Legea nr.272/2004 potrivit cărora deplasarea copiilor în țară și în străinătate se realizează cu înștiințarea și cu acordul ambilor părinți, orice neînțelegeri între părinți cu privire la exprimarea acestui acord soluționându-se de către instanța judecătorească.
În speță, instanța de fond a reținut că, prin capătul de cerere formulat nu s-a indicat, în concret, destinația către care tatăl solicită instanței încuviințarea deplasării, după cum nu a fost probată nici încercarea acestuia de a obține acordul din partea pârâtei în vederea deplasării cu minorul în străinătate și refuzul mamei de a-și da consimțământul.
Într-o atare situație, se constată că reclamantul nu a făcut dovada ipotezei necesare aplicabilității textului de lege invocat, respectiv a unei neînțelegeri pe acest aspect, de vreme ce acest subiect nici nu a făcut obiectul discuției părților, instanța neputând soluționa un petit formulat în genere.
În ceea ce privește solicitarea formulată de reclamant privitoare la desfășurarea legăturilor personale cu minorul fără prezența mamei, în lipsa unor dovezi care să ateste afectarea interesului superior al copilului, instanța de fond a atras atenția că stabilirea programului de vizite doar la domiciliul pârâtei, în condițiile în care între părinții minorei există relații conflictuale, ar constitui o încălcare dispozițiilor art.8 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale.
Prin aceste dispoziții se are în vedere protecția vieții private, intime și de familie, fiind necesară dezvoltarea unor legături firești de afecțiune între tată și copil, nestânjenite de prezența mamei, astfel încât minorului să îi poată fi asigurată o dezvoltare fizică și psihică echilibrată, corespunzătoare reprezentării figurii paterne în viața sa în egală măsură cu cea maternă.
Prin urmare, instanța a apreciat că, în prezenta cauză, nu s-a făcut dovada unor motive temeinice, apte să justifice privarea tatălui de relaționarea cu copilul său fără prezența mamei.
La stabilirea programului de vizitare, instanța de fond a avut în vedere prezența indispensabilă a tatălui în procesul de dezvoltare și maturizare a copilului, fapt ce presupune recunoașterea imaginii paterne și sentimentul de siguranță și autoritate, dar și vârsta copilului, respectarea programului său obișnuit de somn, alimentație, precum și activitățile școlare și extrașcolare desfășurate.
În acest sens, s-a constatat că orarul minorului este unul destul de încărcat în cursul zilelor lucrătoare, astfel încât ținând seama și de vârsta relativ mică a copilului, precum și de interesul său superior de a stabili legături personale cu tatăl, fără ca varietatea deplasărilor și activităților zilnice să îl suprasolicite, a admis în parte acțiunea formulată de reclamant, dispunând obligarea pârâtei să permită reclamantului să desfășoare legături personale cu minorul M. D. - E., născut la data de 06.09.2006, în conformitate cu următorului program de vizitare: în primul și al treilea sfârșit de săptămână în fiecare lună, sâmbăta și duminica, începând cu orele 14,00 – 21,00, ținându-se seama de orarul activităților extrașcolare în care este înscris copilul și jumătate din fiecare perioadă aferentă vacanțelor școlare ale minorului.
Legăturile personale se vor desfășura în domiciliul reclamantului, fără prezența pârâtei, respectiv a părinților acesteia, tatăl urmând a lua minorul și a-l aduce înapoi la domiciliul mamei la sfârșitul programului de vizită, asigurându-se totodată și respectarea programului de somn și alimentare al copilului pe toată durata perioadei de vizitare, fiind respins capătul de cerere privitor la solicitarea reclamantului de a i se încuviința scoaterea din țară a minorului, ca neîntemeiat.
Împotriva sentinței instanței de fond a declarat apel, în termen legal, pârâta M. A. - M. E., arătând că, în ceea ce privește programul stabilit de prima instanță până la ora 21,00, acesta este excesiv din punct de vedere al duratei, întrucât minorul merge la școală, iar terminarea programului de vizită duminica seara la ora 21,00 când a doua zi trebuie să meargă la școală, este de natură să afecteze normalitatea desfășurării unui program școlar corespunzător.
Astfel, pârâtă a solicitat restrângerea programului de vizită până la ora 18,00, iar în ceea ce privește vacanțele școlare, a apreciat că instanța a acordat mai mult decât s-a solicitat, întrucât, prin acțiune reclamantul a solicitat o lună în vacanța de vară, respectiv luna august și două săptămâni în vacanța de iarnă, astfel că, peste cererea reclamantului, a fost stabilit un program de vizită jumătate din vacanța de vară și jumătate din celelalte vacanțe, în condițiile în care nu s-a solicitat și un program pentru vacanța de primăvară.
Pentru aceste motive, pârâta M. A. – M. E. a solicitat admiterea apelului, schimbarea în parte a sentinței civile nr._/15.11.2013 și stabilirea unui program de vizită în raport de motivele de apel formulate.
Primindu-se dosarul la Tribunalul Prahova, cauza a fost înregistrată sub nr._ la data de 10.10.2014.
În ședința publică din data de 25.11.2014, intimatul - reclamant M. C. a depus la dosar un memoriu cu caracter de întâmpinare prin care a solicitat respingerea apelului (f.17).
Examinând sentința apelată prin prisma criticilor formulate, a actelor și lucrărilor dosarului, precum și dispozițiile legale care au incidență în soluționarea prezentei cauze, tribunalul constată că apelul este fondat pentru considerentele ce se vor expune în continuare:
Potrivit art.401 alin.1 C.civ., „în cazurile prevăzute la art.400, părintele sau, după caz, părinții separați de copilul lor au dreptul de a avea legături personale cu acesta”, alin.2 al aceluiași articol stipulând că „în caz de neînțelegere între părinți, instanța de tutelă decide cu privire la modalitățile de exercitare a acestui drept. Ascultarea copilului este obligatorie, art.264 fiind aplicabil”.
La rândul său, art.496 alin.5 C.civ. stabilește că „părintele la care copilul nu locuiește în chip statornic are dreptul de a avea legături personale cu minorul, la locuința acestuia. Instanța de tutelă poate limita exercițiul acestui drept, dacă aceasta este în interesul superior al copilului”.
În speță, din probatoriile administrate în cauză, respectiv înscrisurile depuse la dosar se reține că, din căsătoria reclamantului M. C. cu pârâta M. A. – M. E. a rezultat minorul M. D. - E., născut la data de 06.09.2006, conform certificatului de naștere nr._/14.09.2006 eliberat de C. L. al Sectorului 1 București (f.13 – dos. fond).
Raportul de anchetă socială efectuată la domiciliul reclamantului a relevat faptul că minorul este elev în clasa 0 la Școala Generală nr.29 Ploiești, tatăl locuind într-un imobil – proprietate personală a părinților săi compus din 4 camere și dependințe, din care două camere sunt locuibile, mobilate și întreținute, reclamantul ocupând una din aceste încăperi, condiții corespunzătoare pentru creșterea și educarea copilului având și pârâta care este ajutată la îngrijirea și supravegherea minorului de bunicii materni (f.18 – dos. fond).
Martorul N. C. – G. audiat la solicitarea reclamantului (f.57 – dos. fond) a arătat că este prieten apropiat al părților, iar în ceea ce privește relația părinților cu copilul, acesta era caracterizată prin normalitate și, deși, în prezent, minorul se află la locuința pârâtei, reclamantul a încercat să îl viziteze, însă a fost întâmpinat cu o atitudine ostilă, respectiv cu reproșuri din partea pârâtei, făcute în prezența copilului, astfel că, tatăl nu a mai acceptat să viziteze minorul în prezența mamei și a celorlalte rude, solicitând a i se da posibilitatea să păstreze legăturile personale cu acesta, numai în doi, fără prezența altor persoane, fapt refuzat de mamă.
A mai relatat martorul că situația de fapt prezentată a fost percepută personal de acesta, respectiv refuzul mamei de a lăsa copilul cu tatăl în vederea desfășurării diverselor activități, în condițiile în care pârâta prezintă un handicap locomotor care îi restrânge posibilitățile pentru anumite activități mai dinamice, cum ar fi mersul pe bicicletă ori alte activități specifice vârstei copilului.
În ceea ce privește declarația martorului B. I. – C. care este fratele pârâtei (f.55 – dos. fond), gradul de subiectivism al acestuia fiind evident, cum în mod corect a apreciat și instanța de fond, susținerile acestuia cu privire la o pretinsă relație tensionată existentă între părinții reclamantului, relație care implică și violențe verbale, fapt cunoscut chiar de la reclamant, această relatare prezintă un caracter lapidar, relatările nefiind rezultat unor percepții personale ale martorului și, în nici un caz, nu se coroborează cu celelalte probe administrate în cauză.
Este indiscutabil dreptul reclamantului de a avea legături personale cu minorul D. – E. care se află la o vârstă la care se conturează sentimentele de afecțiune față de ambii părinți, având nevoie nu numai de mama sa care este o prezență constantă în viața copilului, dar și de prezența paternă care asigură stabilitatea, dar și autoritatea necesară.
Legăturile personale cu minorul care se vor desfășura la domiciliul reclamantului vor contribui la cunoașterea reciprocă mai bună, la consolidarea relației tată – fiu și, nu în ultimul rând, la creșterea gradului de încredere a minorului în tatăl său, în condițiile în care, este posibilă inducerea, voită sau chiar neintenționată, din partea pârâtei a unor idei sau caracterizări nefavorabile reclamantului de natură a slăbi relația acestuia cu copilul.
Trebuie precizat și faptul că, neînțelegerile sau, chiar un eventual divorț al părinților, privesc strict relația acestora, netransformându-se în obiect de dispută al persoanei copilului căruia nu trebuie să i se afecteze siguranța și încrederea în ambii săi părinți.
Este întemeiată, însă, critica privind durata programului de vizitare a minorului, prin luarea acestuia în domiciliul reclamantului, cu referire specială la ziua de duminică până la ora 21,00, astfel cum a dispus instanța de fond, câtă vreme, acesta are nevoie, în ziua respectivă, de o eventuală revedere a temelor și lecțiilor pentru a doua zi sau săptămână, precum și de respectarea unui program de igienă și somn.
De aceea, se apreciază că, în ziua de duminică, intervalul orar 14,00 – 18,00 înlăuntrul căruia reclamantul poate petrece timpul împreună cu minorul este de natură, pe de o parte, să dea eficiență principiului menținerii legăturilor personale ale părintele cu care copilul nu locuiește, în mod statornic, dar și principiului prevalenței interesului superior al copilului, prin prisma activităților școlare și extrașcolare în care acesta este implicat.
Deși, prima instanță a dispus ca legăturile personale cu minorul să aibă loc, în timpul vacanței de vară, timp de o jumătate din durata acesteia, se apreciază că reducerea la o lună corespunde, pe deplin, interesului superior al minorului, având în vedere și vârsta fragedă a acestuia, respectiv 8 ani, prezența maternă fiind absolut necesară pentru asigurarea respectării programului specific vârstei, dar și posibila frecventare a activităților extrașcolare la care este înscris copilul.
Pentru considerentele anterior expuse, tribunalul urmează să admită apelul și, în baza art.296 C.pr.civ., va schimba în parte sentința atacată în sensul obligării apelantei să permită intimatului să aibă legături personale cu minorul M. D. - E., născut la data de 06.09.2006, în primul și al treilea sfârșit de săptămână din lună, sâmbătă între orele 14,00 - 21,00, iar duminică între orele 14,00 - 18,00, o lună în perioada vacanței de vară și o săptămână în perioada vacanței de iarnă, menținând restul dispozițiilor sentinței.
Instanța va lua act că nu se solicită cheltuieli de judecată
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite apelul declarat de apelanta - pârâtă M. A. M. E., domiciliată în Ploiești, ., ., . împotriva sentinței civile nr._/15.11.2013 pronunțată de Judecătoria Ploiești în contradictoriu cu intimatul – reclamant M. C., domiciliat în Ploiești, .. 23, jud. Prahova și AUTORITATEA TUTELARĂ C. L. PLOIEȘTI, cu sediul în Ploiești, jud. Prahova și, în consecință:
Schimbă în parte sentința apelată, în sensul că obligă apelanta să permită intimatului să aibă legături personale cu minorul M. D. E., născut la data de 6.09.2006, în primul și al treilea sfârșit de săptămână din lună, sâmbătă între orele 14,00 - 21,00, iar duminică între orele 14,00 - 18,00, o lună în perioada vacanței de vară și o săptămână în perioada vacanței de iarnă.
Menține restul dispozițiilor sentinței.
Ia act că nu se solicită cheltuieli de judecată.
Cu recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi, 25.11.2014.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR
M. R. A. G. H.
GREFIER
R. C.
Operator de data cu caracter personal nr.5595.
Red. A.G.H./tehnored. A.D.
5 ex. – 15.12.2014
d.f.nr._ – Judecătoria Ploiești
j.f. A. - M. P.
| ← Partaj bunuri comune. Lichidare regim matrimonial. Decizia nr.... | Evacuare. Sentința nr. 3727/2014. Tribunalul PRAHOVA → |
|---|
