Acţiune în constatare. Decizia nr. 2/2015. Tribunalul PRAHOVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 2/2015 pronunțată de Tribunalul PRAHOVA la data de 06-01-2015 în dosarul nr. 2/2015
ROMÂNIA
TRIBUNALUL PRAHOVA - SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr._
DECIZIA CIVILĂ NR. 2
Ședința publică din data de 06.01.2015
PREȘEDINTE – A. G. H.
JUDECĂTOR – M. R.
GREFIER – R. C.
Pe rol fiind soluționarea apelului declarat de apelantul – reclamant M. N. C. cu domiciliul în Ploiești, ., ., . împotriva sentinței civile nr. 9874/02.07.2014 pronunțată de Judecătoria Ploiești în contradictoriu cu intimații - pârâți M. D., M. V., M. M., cu domiciliul în com.Tinosu, ., M. ( fostă C.) I. D., cu domiciliul în comuna Hinova, . și P. V. (fostă B.) prin mandatar B. M., cu domiciliul în comuna Tinosu, ., jud. Prahova..
La apelul nominal făcut în ședință publică, au răspuns apelantul – reclamant reprezentat prin av. T. D., intimații – pârâți M. D. și M. M. reprezentați prin av. V. O., lipsă fiind intimații – pârâți Marei V., M. (fostă C.) I. D. și P. V..
Procedura de citare a părților legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care: se învederează instanței că la dosarul cauzei nu s-a depus dovada achitării taxei judiciare de timbru și timbru judiciar.
Tribunalul în baza disp.art. 281 C.pr.civ. rectifică fisa de repartizare aleatorie cu privire la obiectul cererii de chemare în judecată ca fiind contestație în anulare si nu acțiune în constatare cum din eroare s-a menționat
Apelantul – reclamant prin apărător depune la dosarul cauzei întâmpinare și dovada achitării taxei judiciare de timbru în cuantum de 5,00 lei conform chitanței . nr._/17.06.2014 și timbru judiciar în valoare de 0,50 lei ce au fost anulate.
Intimații – pârâți prin apărător depun la dosarul cauzei întâmpinare acre este comunicată.
Apelantul – reclamant, prin apărător, solicită acordarea unui termen de judecată pentru a lua la cunoștință de conținutul întâmpinării.
Tribunalul respinge cererea formulată de apelantul – reclamant prin apărător prin care solicită acordarea unui termen de judecată pentru a lua la cunoștință de conținutul întâmpinării ca neîntemeiată.
Pe rând părțile prin apărători învederează că nu mai au cereri de formulat, probe de administrat în cauză si solicită cuvântul pe fondul cauzei.
Tribunalul ia act de susținerile părților, prin apărători, în sensul de mai sus, consideră cauza în stare de judecată si acordă cuvântul pe fondul cauzei.
Apelantul – reclamant prin apărător având cuvântul pe fondul cauzei solicită admiterea apelului așa cum a fost formulat, să se dispună casarea hotărârii instanței de fond si trimiterea cauzei spre rejudecare, iar în subsidiar, schimbarea hotărârii primei instanței în sensul admiterii contestației în anulare, întrucât a formulat acțiunea împotriva unei acțiuni în constatare a dreptului de proprietate asupra unei locuințe si teren aferent în care reclamanta este proprietară asupra unei cote de ½ din această suprafață, acțiune soluționată în 2003 fără citarea legală a apelantului, aceasta fiind citată prin publicitate.
Mai arată apelantul – reclamant că se afla la acel moment în Irak la momentul pronunțării hotărârii, astfel încât a fost în imposibilitatea de a formula calea de atac împotriva hotărârii ce a avut ca obiect acțiune în constatare.
Apelantul – reclamant prin apărător arată că avea calitatea de coproprietar al imobilului, astfel încât cealaltă parte nu putea înstrăina imobilul fără acordul apelantului, fără cheltuieli de judecată.
Intimații – pârâți M. D. și M. M. prin apărător invocă excepția tardivității formulării contestației în anulare deoarece sentința civilă atacată a fost deja pusă în executare, iar pe de altă parte apelantul a avut timpul material necesar formulării contestației în anulare si nu la 10 ani de la pronunțarea hotărârii.
Precizează intimații – pârâți că potrivit disp.art. 98 C.pr.civ. nu poate exercita ulterior contestație în anulare, motiv pentru care solicită respingerea recursului cu cheltuieli de judecată reprezentând onorariu de avocat.
Apelantul – reclamant prin apărător revine în replică si arată că la data de 9.05.2014 a fost consemnată suma la CEC pe numele intimatei – pârâte P. V..
TRIBUNALUL
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Ploiești la data de 19.03.2012 sub nr._, contestatorul M. N. C. în contradictoriu cu intimații P. G., moștenitorii după M. A., respectiv M. D., M. V., M. M. și C. I. D. a formulat contestație în anulare împotriva Sentinței civile nr. 4939 pronunțată de Judecătoria Ploiești la data de 27.03.2002, definitivă și irevocabilă în Dosarul nr. 6169/2001, solicitând admiterea contestației în anulare, anularea sentinței atacate, urmând a se stabili termen de rejudecare a cauzei.
În motivarea în fapt a cererii, contestatorul a arătat că prin acțiunea înregistrată pe rolul Judecătoriei Ploiești sub nr. 6169/20.04.2001, formulată de reclamanta P. G., aceasta, chemând în judecată pârâții M. A., M. V., M. M., C. D. I., precum și pe M. N. C., s-a cerut să se constate valabilitatea convențiilor de vânzare-cumpărare sub semnătură privată pentru suprafața de 1000 m.p., situat în comuna Tinosu, ., obligarea pârâților să-i lase în deplină proprietate și posesie acest teren și să se constate că locuința și anexele gospodărești de pe teren sunt proprietatea ei.
Prin Sentința civilă nr. 4939 pronunțată de Judecătoria Ploiești la data de 27.03.3002 s-a admis în parte acțiunea completată și formulată de reclamanta P. G., împotriva pârâților M. A., M. D., M. V., M. M., M. C. N. și C. D. I., s-a constatat deschisă succesiunea defunctului M. R., decedat la 08.08.1989, cu ultimul domiciliu în comuna Tinosu, . constatat că de pe urma defunctului au rămas ca moștenitori pârâții M. A. ( soție supraviețuitoare, cu o cotă de 10/16), M. C. N. și C. D. I. ( fosta M. )- nepoți de fiu postdecedat ce culeg cota de 3/16, M. M., M. D. și M. V. - moștenitori ai fiului postdecedat ce culeg cota de 3/16. De asemenea, s-a mai constatat că masa succesorală se compune din casa bătrânească și teren în suprafață de 704,61 mp, situate în comuna Tinosu, ., s-a dispus ieșirea din indiviziune a pârâților, astfel: M. M., M. D. și M. V. primesc terenul de 704,6 mp ( 18.672.165 lei ) și casa bătrânească ( 3.012.411 lei), așa cum au fost evaluate de raportul de expertiză ing. S. G., restul pârâților urmând a primi sultă. S-a mai constatat valabilitatea convenției de vânzare-cumpărare intervenită între reclamantă și pârâții M. M., M. D. și M. V. la data de 26.09.1992 privind casa bătrânească și terenul descris mai sus, prezenta hotărâre urmând a ține loc de act de vânzare-cumpărare.
A mai fost obligată reclamanta să plătească drepturile valorice - reprezentând sulta - cuvenite celorlalți moștenitori ai defunctului M. C., astfel: 13.552.860 către M. A. și 4.065.856 lei către parații M. N. C. și C. D. I. (fosta M.), s-a constatat că reclamanta este constructor de bună credință în ceea ce privește noua casă de locuit, compusă din 4 încăperi și hol, grajdul, cotețul de pasări și împrejmuirea așa cum au fost identificate și evaluate în raportul de expertiză ing. S. G., acestea fiind bunurile proprii ale reclamantei.
Prin aceeași hotărâre, au fost obligați pârâții să lase reclamantei în deplină proprietate și posesie imobilul situat în comuna Tinosu, ., compus din casa de locuit, anexe și terenul pe care sunt situate acestea în suprafață de 704,6 m.p. și au fost obligați pârâții în solidar să plătească reclamantei 9.605.000 lei reprezentând cheltuieli de judecată.
Prin Decizia civilă nr. 537 pronunțată de Tribunalul Prahova la data de 19.10.2010, s-a admis excepția tardivității introducerii apelului invocată de reclamantă și în consecință s-a respins apelul declarat de apelanta – pârâtă M. M. împotriva sentinței civile nr. 4939/27.03.2002 pronunțată de Judecătoria Ploiești, în contradictoriu cu intimata - reclamantă P. G., intimații - pârâți M. D., M. V., M. C. N. și C. D. I. intimata - pârâtă M. A. - decedată pe parcursul procesului, avându-i ca moștenitori pe intimații-pârâți M. D. și M. V. M. C. N. și C. D. I. ca tardiv introdus.
Prin Decizia civilă nr. 58 pronunțată de Curtea de Apel Ploiești la data de 27.01.2011 s-a dispus respingerea, ca nefondat, a recursului declarat de pârâta M. M. în contradictoriu cu reclamanta P. G. și pârâții M. D., M. V., M. C. N. și C. D. I..
A susținut contestatorul că are un drept ( interes ) în masa de împărțit și acțiunea în constatare, drept rezultat din calitatea sa de moștenitor al defunctului M. R., consfințit în mod definitiv prin Sentința civilă nr. 7372 pronunțată de Judecătoria Ploiești la data de 01.07.1997 în dosarul civil nr. 7902/1997.
Astfel, contestatorul a arătat că intenționând să intabuleze dreptul său de coproprietate, să declare la rolul fiscal actul de proprietate din 1997, i-a fost trimisă adresa nr. 479 din data de 27.02.2012, având data poștei 05.03.2012, din care rezultă că proprietară ar fi P. G..
Contestatorul a mai menționat că având în vedere faptul că în acest moment a aflat despre o sentință în care ar fi fost parte, se naște dreptul său la a contesta sentința de fond sub motivul prevăzut de dispozițiile art. 317 alin. 1 pct. 1 C.proc.civ.
Astfel, pentru data de 27.03.2002 procedura de judecată cu reclamantul-contestator nu a fost îndeplinită potrivit legii, contestatorul fiind plecat în Israel cu contract de muncă, fapt ce poate fi dovedit atât cu contractul de muncă, precum și cu viza pașaport.
Ca urmare a decesului intimatei P. G., contestatorul a solicitat introducerea în cauză în calitate de intimată a moștenitoarei defunctei, respectiv P. V. ( fostă B.), cerere admisă de instanță.
Intimata P. V. ( fostă B.), legal citată, a fost reprezentată în instanță prin avocat și prin mandatar B. M. și a formulat întâmpinare prin care a invocat excepția tardivității formulării cererii, motivat de faptul că a formulat prezenta cerere abia la data de 19.03.2012, deși în cursul judecății Dosarului nr. 6169/2001 și la pronunțarea lui, contestatorul fusese citat pentru fiecare termen potrivit art. 89 și urm. C.pr.civ., prin toate modalitățile prevăzute de lege, inclusiv la ușa instanței și printr-un ziar de largă circulație, dar acesta nu s-a prezentat la niciun termen de judecată și nu a depus vreun memoriu prin care să precizeze instanței că urmează a-și numi vreun mandatar care să-i reprezinte interesele, motivat de plecarea din țară și de dovezile existente sau că ar exista orice alt motiv întemeiat pentru care nu se poate prezenta.
Pe de altă parte, a susținut că tertipul contestatorului de a sta în pasivitate 16 ani, fără a avea nicio justificare în neintabularea dreptului său ( în cazul în care acesta ar fi existat) nu poate fi primit de instanță în sensul că s-ar încadra în cele 15 zile de la data cănd acesta ar fi luat cunoștință de existența hotărârii.
Intimata a menționat și că raportat la prevederile art. 319 alin. 2 C.pr.civ., contestația în anulare este tardiv formulată întrucât ne aflăm în fața unei sentințe definitive, irevocabile și executorii, executarea ei fiind soluționată prin dosarul de executare nr. 376/29.05.2002 de B. P. C., dreptul valoric/sulta atribuită contestatorului fiind pusă la dispoziția sa prin achitarea ei de către autoarea sa, după compensarea acesteia cu cheltuielile de judecată datorate, ori legiuitorul menționează clar că această contestație poate fi făcută înaintea începerii executării și în tot timpul ei, până la săvârșirea ultimului act de executare, lucru ce nu s-a făcut până la sfârșitul executării silite. Mai mult, textul legal prevede că se poate formula contestație în anulare în termen de 15 zile de la data când contestatorul a luat cunoștință de hotărâre, însă condiționat de termenul de 1 an de la data când hotărârea a rămas irevocabilă.
Pe fondul cauzei a arătat că în cazul în care se va respinge excepția tardivității, firesc este că singura soluție ar fi anularea hotărârii și rejudecarea cauzei, sens în care, dată fiind calitatea sa de reclamantă, nu poate formula întâmpinare, ci doar își poate menține acțiunea și poziția inițială.
Contestatorul a formulat răspuns la întâmpinare prin care a solicitat respingerea excepției tardivității deoarece atât la momentul introducerii acțiunii în dosarul nr. 6169/2001, cât și la data pronunțării Sentinței civile nr. 4939/27.03.2002, procedura de citare cu acesta nu a fost îndeplinită potrivit legii, întrucât era plecat în Israel cu contract de muncă.
Prin sentința civilă nr. 9874/02.07.2014 instanța de fond a admis excepția tardivității formulării cererii, invocată de intimata P. V. și a respins contestația în anulare, ca tardiv formulată.
Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut că prin Sentința civilă nr. 4939/27.03.2002 pronunțată de Judecătoria Ploiești în Dosarul nr. 6169/2001 s-a admis în parte acțiunea completată formulată de reclamanta P. G., împotriva pârâților M. A., M. D., M. V., M. M., M. C. N. și C. D. I., s-a constatat deschisă succesiunea defunctului M. R., decedat la 08.08.1989, cu ultimul domiciliu în comuna Tinosu, . constatat că de pe urma defunctului au rămas ca moștenitori pârâții M. A. ( soție supraviețuitoare, cu o cotă de 10/16), M. C. N. și C. D. I. ( fostă M.)- nepoți de fiu postdecedat ce culeg cota de 3/16, M. M., M. D. și M. V. - moștenitori ai fiului postdecedat ce culeg cota de 3/16. De asemenea, s-a mai constatat că masa succesorală se compune din casa bătrânească și teren în suprafață de 704,61 mp, situate în comuna Tinosu, ., s-a dispus ieșirea din indiviziune a pârâților, astfel: M. M., M. D. și M. V. primesc terenul de 704,6 mp ( 18.672.165 lei ) și casa bătrânească ( 3.012.411 lei), așa cum au fost evaluate de raportul de expertiză ing. S. G., restul pârâților urmând a primi sultă. S-a mai constatat valabilitatea convenției de vânzare-cumpărare intervenită între reclamantă și pârâții M. M., M. D. și M. V. la data de 26.09.1992 privind casa bătrânească și terenul descris mai sus, prezenta hotărâre urmând a ține loc de act de vânzare-cumpărare.
A mai fost obligată reclamanta să plătească drepturile valorice - reprezentând sulta - cuvenite celorlalți moștenitori ai defunctului M. C., astfel: 13.552.860 către M. A. și 4.065.856 lei către pârâții M. N. C. și C. D. I. (fostă M.), s-a constatat că reclamanta este constructor de bună credință în ceea ce privește noua casă de locuit, compusă din 4 încăperi și hol, grajdul, cotețul de pasări și împrejmuirea așa cum au fost identificate și evaluate în raportul de expertiză ing. S. G., acestea fiind bunurile proprii ale reclamantei.
Prin aceeași hotărâre, au fost obligați pârâții să lase reclamantei în deplină proprietate și posesie imobilul situat în comuna Tinosu, ., compus din casa de locuit, anexe și terenul pe care sunt situate acestea în suprafață de 704,6 m.p. și au fost obligați pârâții în solidar să plătească reclamantei 9.605.000 lei reprezentând cheltuieli de judecată.
Pârâtul nu a formulat apel și nici recurs împotriva acestei sentințe.
Potrivit art. 317 C.pr.civ. de la 1865 „Hotărârile irevocabile pot fi atacate cu contestație în anulare, pentru motivele arătate mai jos, numai dacă aceste motive nu au putut fi invocate pe calea apelului sau recursului:
1. când procedura de chemare a părții, pentru ziua când s-a judecat pricina, nu a fost îndeplinită potrivit cu cerințele legii;
2. când hotărârea a fost dată de judecători cu călcarea dispozițiilor de ordine publică privitoare la competență.
Cu toate acestea, contestația poate fi primită pentru motivele mai sus arătate, în cazul când aceste motive au fost invocate prin cererea de recurs, dar instanța le-a respins pentru că aveau nevoie de verificări de fapt sau dacă recursul a fost respins fără ca el să fi fost judecat în fond.”
Art. 319 alin. 2 C.pr.civ. de la 1865 prevede că “se poate face contestație înainte de începerea executării și în timpul ei, până la săvârșirea ultimului act de executare. Împotriva hotărârilor irevocabile care nu se aduc la îndeplinire pe cale de executare silită, contestația poate fi introdusă în termen de 15 zile de la data când contestatorul a luat cunoștință de hotărâre, dar nu mai târziu de un an de la data când hotărârea a rămas irevocabilă”.
În speță, Sentința civilă nr. 4939/27.03.2002 pronunțată de Judecătoria Ploiești în Dosarul nr. 6169/2001 a fost pusă în executare încă din anul 2002, iar prin procesul-verbal din data de 04.07.2012 emis de B. P. C. în Dosar nr. 376/2002 (fila 169) a fost pusă în posesie creditoarea P. G. asupra imobilului identificat prin titlul executoriu. În această situație, contestatorul ar fi avut posibilitatea de a formula contestație în anulare până la săvârșirea ultimului act de executare (procesul-verbal din data de 04.07.2012) sau cel mult, nu mai târziu de un an de la data când hotărârea a rămas irevocabilă și nu după 10 ani de la pronunțarea hotărârii ce constituie titlu executoriu.
De altfel, contestatorul nu a formulat nici cerere de repunere în termen și nici nu a depus la dosar vreo dovadă care să ateste împrejurarea că a fost în imposibilitate de a lua la cunoștință de sentința atacată.
Nu s-a putut reține susținerea contestatorului potrivit căreia nu a avut posibilitatea de a lua la cunoștință de hotărârea pronunțată pentru că ar fi lucrat în Israel în perioada desfășurării judecății în cadrul Dosarului nr. 6169/2001, deoarece așa cum rezultă din acest dosar, nu se poate susține că nu ar fi avut cunoștință de cauza respectivă, din moment ce primul termen de judecată a fost stabilit la data de 16.05.2001, anterior vizei de intrare în Israel ( 01.08.2001), așa cum rezultă din copia de pe pașaport de la fila 89 dosar. Mai mult, acțiunea din Dosarul nr. 6169/2001 a fost comunicată contestatorului la data de 26.04.2001 la domiciliul său din Comuna Berceni, ., județul Prahova ( domiciliu pe care l-a avut în perioada 31.07._11), iar în respectiva cauză a fost citat prin publicitate, astfel încât formularea prezentei acțiuni după 10 ani pe considerentul că nu a putut lua la cunoștință de hotărârea pronunțată nu poate constitui un motiv întemeiat în sensul respingerii excepției tardivității.
În considerarea celor expuse mai sus, instanța a admis excepția tardivității formulării cererii, invocată de intimata P. V. și a respins contestația în anulare, ca tardiv formulată.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel, în termen legal, reclamantul M. N. C., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
Astfel, apelantul – contestator a arătat că în motivarea respingerii contestației instanța a reținut că primul termen de judecată în dosarul nr. 6169/2001 a fost stabilit anterior vizei de intrare în Israel, data acesteia fiind 01.08.2001.
Apelantul a reiterat faptul că nu a avut posibilitatea de a cunoaște că era chemat în judecată în dosarul nr. 6169/2001, întrucât era plecat în străinătate, nu a cunoscut nici termenul când s-a judecat cauza, motivat de faptul că a fost citat prin publicitate.
De asemenea, apelantul a invocat disp. art. 317 alin. 1 pct. 1 Cod de Procedură Civilă, solicitând respingerea excepției tardivității, motivat de faptul că a arătat că atât al momentul introducerii acțiunii, cât și la data pronunțării sentinței civile nr. 4939/27.03.2002 era plecat în Israel, cu contract de muncă.
Pentru motivele expuse anterior, apelantul a solicitat, în principal, admiterea apelului, casarea sentinței instanței de fond și trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de fond, iar în subsidiar, admiterea apelului, schimbarea în tot a sentinței instanței de fond și admiterea contestației în anulare.
În ședința publică din data de 06.01.2015, intimata M. M. a formulat întâmpinare la cererea de recurs, solicitând admiterea excepției tardivității introducerii cererii în anulare, iar pe fond respingerea apelului și menținerea sentinței instanței de fond, ca legală și temeinică.
În susținerea excepției invocate, intimata a arătat că în speță sentința civilă nr. 4939/27.03.2002 pronunțată de Judecătoria Ploiești a fost pusă în executare încă din anul 2002, iar prin procesul – verbal emis de B. P. C. în dosarul nr. 376/2002 a fost pusă în posesie creditoarea P. G. asupra imobilului identificat în titlul executoriu.
Astfel, intimata a susținut că în această situație contestatorul ar fi avut posibilitatea de a formula contestație în anulare până la săvârșirea ultimului act de executare (procesul – verbal din 04.07.2012) sau cel mult, până la data când hotărârea a rămas irevocabilă și nu după 10 ani de al pronunțarea sentinței.
Pe fondul cauzei, intimata a apreciat soluția instanței de judecată ca fiind temeinică și legală, fiind pronunțată cu aplicarea corectă a dispozițiilor legale în materie, fiind avut în vedere întreg probatoriu administrat în cauză, dând o justă interpretare a situației de fapt și de drept existentă între părțile din prezentul dosar.
Astfel, intimata a arătat că susținerile apelantului - reclamant sunt formulate cu rea credință, încercând să inducă în eroare instanța de judecată, reluându-se în fața instanței de apel aceleași susțineri de la fond.
Intimata a arătat că, nu se poate retine susținerea apelantului potrivit căreia nu a avut posibilitatea de a lua la cunoștința de hotărârea pronunțata pentru ca ar fi lucrat in Israel in perioada desfășurării judecații in cadrul dosarului nr. 6169/2001, deoarece așa cum rezulta din acest dosar, nu se poate susține ca nu ar fi avut cunoștința de cauza respectiva, din moment ce primul termen de judecata a fost stabilit la data de 16.05.2001, anterior vizei de intrare in Israel respectiv data de 01.08.2001, așa cum rezulta din copia de pe pașaport atașata la dosarul cauzei.
Mai mult, acțiunea din dosarul nr. 6169/2001 a fost comunicata apelantului la data de 26.04.2001 la domiciliul sau din ., județ Prahova ( domiciliu pe care 1-a avut in perioada 31.07._11), iar in respectiva cauza a fost citat prin publicitate, astfel încât formularea prezentei acțiuni după 10 ani pe considerentul ca nu a putut lua la cunoștința de hotărârea pronunțata nu poate constitui un motiv întemeiat in sensul respingerii excepției tardivității.
De asemenea, intimata a precizat că obligația de a declara modificarea domiciliului cade in sarcina apelantului potrivit disp. art. 98 Vechiul Cod de Procedură Civilă, iar necomunicarea schimbării domiciliului ori a reședinței nu poate fi imputata instanței sau altei părți participante la procesul civil.
Ca atare, partea nu poate invoca nelegala citare prin publicitate de vreme ce nu a respectat obligația pe care i-o impune art. 98 C.proc.civ.
A concluzionat intimata în sensul că nimeni nu poate invoca propria culpa in apărarea sa, potrivit art. 108 alin 4 C.proc.civ.
Examinând sentința apelată prin prisma criticilor formulate, a actelor și lucrărilor dosarului, precum și dispozițiile legale care au incidență în soluționarea prezentei cauze, tribunalul constată că apelul este nefondat pentru considerentele ce se vor expune în continuare:
Prin sentința civilă nr.9874/02.07.2014, Judecătoria Ploiești a respins ca fiind tardivă contestația în anulare formulată de apelantul contestator împotriva sentinței civile nr.6169/20.04.2001, pronunțată de Judecătoria Ploiești.
A arătat contestatorul că nu a avut cunoștință de hotărârea Judecătoriei Ploiești, astfel că, dosarul a fost soluționat cu lipsă de procedură.
Potrivit art.319 alin.2 cod pr. Civ., contestația în anulare se poate face oricând înainte de începutul executării silite, iar in timpul ei, pana la împlinirea termenului stabilit la art. 401 alin. 1 lit. b) sau c).
Ori, așa cum s-a reținut și de către prima instanță, hotărârea a cărei retractare se solicită a fost pusă în executare, executarea silită făcând obiectul dosarului nr.376/2002 al B.E.J. P. C., executare fiind finalizată prin procesul verbal din data de 04.07.2002, când părțile au fost puse în posesie, iar sumele de bani cu titlu de sultă fiind consemnate la CEC, pe seama și la dispoziția creditorilor, respectiv și a apelantului contestator.
În aceste condiții, în mod corect a apreciat prima instanță că cererea apelantului contestator este tardivă.
Mai mult decât atât, nu se poate reține nici soluționarea cauzei cu lipsă de procedură, așa cum în mod greșit susține apelantul, câtă vreme acesta a fost legal citat, chiar anterior ca acesta să părăsească țara, așa încât se prezumă cu a avut cunoștință de litigiul de față, iar dacă a avut un alt domiciliu, avea obligația în temeiul dispozițiilor art.98 cod pr. Civ. de a încunoștința instanța sub sancțiunea neluării în seamă.
Așa fiind, în mod corect a apreciat prima instanță că cererea apelantului contestator este tardiv formulată, criticile acestuia sub toate aceste aspecte fiind nefondată.
Pentru toate aceste motive, având în vedere textele mai sus citate, precum și dispozițiile art.296 cod pr. Civ., tribunalul va respinge apelul ca nefondat.
În temeiul art.274 cod pr. Civ., tribunalul va obliga apelantul contestator la cheltuielile de judecată către intimații M. M. și M. D., reprezentând onorariu de avocat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge apelul declarat de apelantul – reclamant M. N. C. cu domiciliul în Ploiești, ., ., . împotriva sentinței civile nr. 9874/02.07.2014 pronunțată de Judecătoria Ploiești în contradictoriu cu intimații - pârâți M. D., M. V., M. M., cu domiciliul în com.Tinosu, ., M. ( fostă C.) I. D., cu domiciliul în comuna Hinova, . și P. V. (fostă B.) prin mandatar B. M., cu domiciliul în comuna Tinosu, ., jud. Prahova, ca nefondat.
Obligă apelantul la 400 lei, cheltuieli de judecată către intimații M. M. și M. D., reprezentând onorariu de avocat.
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică,azi, 06.01.2015.
P., JUDECĂTOR,
M. R. A. G. H.
fiind în c.o. semnează președintele instanței
GREFIER
R. C.
fiind în c.o. semnează prim grefier
Operator de date cu caracter personal nr. 5595
Red. R.M./Tehnored. D.A.
Dosar fond nr._ – Judecătoria Ploiești
j.f. M. A.
| ← Acordare personalitate juridică. Decizia nr. 709/2015.... | Contestaţie la executare. Decizia nr. 1074/2015. Tribunalul... → |
|---|
