Pretenţii. Decizia nr. 5/2015. Tribunalul PRAHOVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 5/2015 pronunțată de Tribunalul PRAHOVA la data de 06-01-2015 în dosarul nr. 5/2015
ROMÂNIA
TRIBUNALUL PRAHOVA - SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr._
DECIZIA CIVILĂ NR. 5
Ședința publică din data de 06.01.2015
PREȘEDINTE – A. G. H.
JUDECĂTOR – M. R.
GREFIER – R. C.
Pe rol fiind soluționarea apelului declarat de apelantul – pârât P. C. G., domiciliat în ., .. 20, județul Prahova împotriva sentinței civile nr. 2044/13.02.2014 pronunțată de Judecătoria Ploiești în contradictoriu cu intimatul reclamant S. DE P. PLOIESTI, cu sediul în Ploiești,.. 4-6, județul Prahova
La apelul nominal făcut în ședință publică, au lipsit părțile.
Procedura de citare a părților legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța constată cauza în stare de judecată și o reține spre soluționare
TRIBUNALUL
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Ploiești sub nr._, reclamantul S. DE P. PLOIESTI, în contradictoriu cu pârâtul P. C. G., a solicitat obligarea pârâtului la plata sumei de 1.035,22 lei către S. de P. Ploiești, cu titlu de cheltuieli de spitalizare acordate părții vătămate C. N..
În motivarea acțiunii, în esență reclamanta a arătat că prin Rezoluția nr.6553/P/2010 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Ploiești, in urma infracțiunii de vătămare corporala din culpa, prevăzuta de art. 184 alin.(l)si (3) C.penal al cărei autor a fost paratul, părții vătămate C. N. i-au fost acordate îngrijiri medicale la S. de P. Ploiești, perioada de spitalizare fiind 20.06-23.06.2010, cuantumul cheltuielilor ocazionate de spitalizarea părții vătămate se ridica la suma de 1035.221ei.
A mai arătat reclamanta că nefiind întrunite elementele constitutive ale infracțiunii prev. de art. 184 alin. 1,3 din C.penal, exista raport de cauzalitate intre fapta sa si prejudiciul cauzat sănătății părții vătămate motiv pentru care acesta urmează sa răspundă potrivit legii civile si sa suporte cheltuielile ocazionate de asistenta medicala acordata acesteia.
De asemenea, in conformitate cu art.313 din Legea nr.95/2006 privind reforma in domeniul sănătății, cu modificările si completările ulterioare, suma constituie prejudiciu si urmează a fi recuperata de către furnizorul de servicii medicale, acesta subrogându-se in drepturile si obligațiile Casei de Asigurări de Sănătate.
Pârâtul a formulat întâmpinare, prin care a invocat excepția lipsei calității procesuale active a reclamantului, excepția lipsei calității procesuale pasive a paratului, excepția prescripției dreptului material la acțiune, având in vedere dispozițiile art.2500-2544 Noul Cod Civil.
Prin sentința civilă nr. 2044/13.02.2014 instanța a admis acțiunea formulata de reclamantul S. De P. Ploiești în contradictoriu cu pârâtul P. C. G. și a obligat pârâtul la plata sumei de 1035,22 lei către reclamanta, reprezentând cheltuieli de spitalizare acordate numitului C. N.-F..
Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut că, la data de 20.06.2010, în jurul orei 19,20 pârâtul a condus pe DJ 101G, pe raza comunei Tatarani, autoturismul Dacia L. cu nr. de înmatriculare_ mergând către Centura de Vest, si ajungând in dreptul imobilului nr. 202, in curbă la stânga semnalizată cu panouri indicatoare succesive pentru curba deosebit de periculoasă, a pierdut controlul volanului a pătruns pe acostament și a accidentat trei minori, printre care și C. N. F..
În urma accidentului minorul a fost transportat la S. de P. Ploiești unde a primit îngrijiri medicale în cuantum de 1035,22 lei astfel cum reiese din decontul de cheltuieli (fila 37-38 din dosar).
De asemenea, instanța a reținut că prin rechizitoriu nr.6553/P/2010 emisă de P. de pe lângă Judecătoria Ploiești la data de 11.10.2011 s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de pârâtul, P. C. G., pentru fapta de vătămare corporală săvârșită față de C. N. F., nefiind îndeplinită cerința numărului de zile de îngrijiri medicale.
În drept, instanța a reținut că potrivit disp. art. 313 alin. 1 din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătății „Persoanele care prin faptele lor aduc daune sănătății altei persoane răspund potrivit legii si au obligația sa repare prejudiciul cauzat furnizorului de servicii medicale reprezentând cheltuielile efective ocazionate de asistenta medicala acordata. Sumele reprezentând cheltuielile efective vor fi recuperate de către furnizorii de servicii medicale. Pentru litigiile având ca obiect recuperarea acestor sume, furnizorii de servicii medicale se subroga in toate drepturile si obligațiile procesuale ale caselor de asigurări de sănătate si dobândesc calitatea procesuala a acestora, in toate procesele si cererile aflate pe rolul instanțelor judecătorești, indiferent de faza de judecata.
Conform art. 998-999 C.civ. persoana care cauzează altuia un prejudiciu, chiar și din neglijență sau imprudență, este obligată să repare în întregime acest prejudiciu.
Așadar din aceste norme a rezultat că pentru a se angaja răspunderea civilă delictuală a pârâtului pe temeiul disp. art. 313 alin. 1 din Legea nr. 95/2006 raportat la disp. art. 998-999 C.civ trebuie îndeplinite patru condiții, și anume: existența unei fapte ilicite, existența unui prejudiciu, existența unui raport de cauzalitate între fapta ilicită și prejudiciu, precum și existența vinovăției celui care a cauzat prejudiciul, constând în intenția, neglijența sau imprudența cu care a acționat.
În ceea ce privește prima condiție a angajării răspunderii civile delictuale a pârâtului, instanța a reținut că prin faptă ilicită se înțelege orice acțiune sau inacțiune prin care, încălcându-se normele dreptului obiectiv, sunt cauzate prejudicii dreptului subiectiv sau chiar interesului ce aparține unei persoane.
Fapta ilicită a pârâtului a constat in accidentarea minorului C. N..
În ceea ce privește ce-a de-a doua condiție ce trebuie îndeplinită pentru a se putea angaja răspunderea civilă delictuală a pârâtului, respectiv existența prejudiciului, instanța reține că aceasta a fost dovedită în cauză prin depunerea foii de observație și decontul de cheltuieli, la fel ca și existența legăturii de cauzalitate dintre faptă și prejudiciu.
În ceea ce privește condiția vinovăției instanța de fond a reținut că în dosarul penal s-a dispus neînceperea urmăririi penale neîntrunirea condiției privind numărul de zile de îngrijire medicale in privința numitului C. N. F., celelalte elemente constitutive ale infracțiunii de vătămare corporală din culpă, respectiv, element material, urmare imediată, vinovăție( sub forma culpei), fiind întrunite. De altfel, paratul nici un a negat accidentarea minorului ori culpa sa exclusivă în producerea accidentului față de acest minor.
Astfel fiind, instanța a reținut și întrunirea condiției vinovăției pentru angajarea răspunderii delictuale a paratului.
În consecință, instanța a constatat întemeiată acțiunea formulata de reclamanta S. de pediatrie Ploiești, urmând să o admită, iar pe cale de consecință să dispună, obligarea paratului la plata sumei de 1035,22 lei către reclamanta, reprezentând cheltuieli de spitalizare acordate numitului C. N.-F..
Împotriva acestei sentințe a declarat apel, în termen legal, pârâtul P. C. G. criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În motivare, apelantul – pârât a susținut că sentința instanței de fond este nelegală și netemeinică, întrucât nu s-a pronunțat cu luarea în considerare a probelor solicitate prin întâmpinare și a soluționat cauza doar sub aspectul înscrisurilor de la dosarul cauzei.
Astfel, apelantul a arătat că nu exista motivare in ceea ce privește excepțiile invocate prin întâmpinare, deși soluția trebuia sa aibă in vedere aceste aspecte atât sub aspectul pronunțării dar si motivării.
În continuare, apelantul – pârât a precizat că reclamanta nu avea calitate procesuala activa in raport de dispozițiile textelor invocate de către aceasta, iar instanța trebuia sa aibă in vedere întreaga motivare menționată în întâmpinare.
De asemenea, apelantul – pârât a învederat instanței că urmare a existentei poliței de asigurare valabila, cel ce trebuia sa stea in judecata in calitate de parat era asigurătorul care trebuia in baza probelor sa fie obligat la plata despăgubirilor civile in mod direct si in limita obligației sale contractuale.
Apelantul – pârât a invocat disp. Legii 136/1995, respectiv disp. art. 54 alin.l și art.55 alin.l, potrivit cărora: numai asigurătorului de răspundere civila i se poate angaja răspunderea pentru pagubele neacoperite, apreciind că atât soluția cat si motivarea data apare mai mult decât netemeinica si nelegala.
Pentru motivele mai sus arătate, apelantul –pârât a solicitat admiterea apelului, schimbarea in tot a hotărârii apelate in sensul respingerii cererii de chemare in judecata.
Intimatul S. de P. Ploiești, în temeiul art. 205 și urm. Cod de Procedură Civilă, a formulat întâmpinare solicitând respingerea apelului și menținerea sentinței instanței de fond, ca legală și temeinică.
În motivare, intimatul a arătat că are obligația recuperării prejudiciilor ca urmare a daunelor aduse sănătății unor persoane pentru care spitalul ( furnizorul de servicii medicale ) acorda servicii medicale.
In conformitate cu art.313 din Legea nr.95/2006 privind reforma in domeniul sănătății cu modificările si completările ulterioare, suma constituie prejudiciu si urmează a fi recuperata de către furnizorul de servicii medicale,acesta subrogându-se in drepturile si obligațiile Casei de Asigurări de Sănătate.
Intimatul a precizat ca in conformitate cu prevederile art.313 alin.l si 2 din Legea nr.95/2006 privind reforma in domeniul sănătății cu modificările si completările ulterioare, persoanele care prin faptele lor aduc daune sănătății altei persoane răspund potrivit legii si au obligația sa repare prejudiciul cauzat furnizorului de servicii medicale reprezentând cheltuielile efective ocazionate de asistenta medicala acordata. Sumele reprezentând cheltuielile efective vor fi recuperate de către furnizorii de servicii medicale .Pentru litigiile având ca obiect recuperarea acestor sume, furnizorii de servicii medicale se subroga in toate drepturile si obligațiile procesuale ale caselor de asigurări de sănătate si dobândesc calitatea procesuala a acestora,in toate procesele si cererile aflate pe rolul instanțelor judecătorești,indiferent de faza de judecata(alin.l).
Astfel, intimatul a susținut că furnizorii de servicii care acorda asistenta medicala prevăzuta la alin.(l) realizează o evidenta distincta a acestor cazuri si au obligația sa comunice lunar casei de asigurări de sănătate cu care se afla in relație contractuala aceasta evidenta, in vederea decontării, precum si cazurile pentru care furnizorii de servicii medicale au recuperat cheltuielile efective in vederea restituirii sumelor decontate de casele de asigurări de sănătate pentru cazurile respective (alin.2).
În continuare, intimatul a învederat instanței că spitalul restituie sumele recuperate in urma introducerii in instanța a acțiunilor in pretenții către Casa de Asigurări de Sănătate Prahova (in situația admiterii acțiunii), sume care se virează la Fondul N. Unic de Asigurări de Sănătate, astfel sumele recuperate nu se constituie venituri ale spitalului.
A mai precizat ca decontul de cheltuieli reprezentând cheltuielile de spitalizare se întocmește in conformitate cu prevederile OMS nr.H00/2005privind introducerea decontului de cheltuieli ce se eliberează pacientului pentru serviciile medicale primite.
De asemenea, intimatul a menționat faptul că in cazul accidentelor rutiere si a agresiunilor nu sunt incidente prevederile art.218 alin.l din Legea nr.95/2006 privind reforma in domeniul sănătății,cu modificările si completările ulterioare,ci prevederile art.313 alin.l si 2 din Legea nr.95/2006 privind reforma in domeniul sănătății,cu modificările si completările ulterioare.
Examinând sentința apelată prin prisma criticilor formulate, a actelor și lucrărilor dosarului, precum și dispozițiile legale care au incidență în soluționarea prezentei cauze, tribunalul constată că apelul este nefondat pentru considerentele ce se vor expune în continuare:
Potrivit art.313, alin .1 din legea nr.95/2006, persoanele care prin faptele lor aduc daune sănătății altei persoane, precum și daune sănătății propriei persoane, din culpă, răspund potrivit legii și au obligația să repare prejudiciul cauzat furnizorului de servicii medicale reprezentând cheltuielile efective ocazionate de asistența medicală acordată. Sumele reprezentând cheltuielile efective vor fi recuperate de către furnizorii de servicii medicale. Pentru litigiile având ca obiect recuperarea acestor sume, furnizorii de servicii medicale se subrogă în toate drepturile și obligațiile procesuale ale caselor de asigurări de sănătate și dobândesc calitatea procesuală a acestora în toate procesele și cererile aflate pe rolul instanțelor judecătorești, indiferent de faza de judecată.
Pentru litigiile având ca obiect recuperarea acestor sume, furnizorii de servicii medicale se subrogă în toate drepturile și obligațiile procesuale ale caselor de asigurări de sănătate și dobândesc calitatea procesuală a acestora în toate procesele și cererile aflate pe rolul instanțelor judecătorești, indiferent de faza de judecată.
Așadar, intimata reclamantă își justifică pe deplin calitatea procesuală pasiv, sub acest aspect critica apelantului fiind nefondată.
Pe de altă parte, tribunalul reține că judecătorul fondului a argumentat pe larg soluția adoptată, iar faptul că excepția a fost respinsă nu conduce la concluzia că prima instanță nu a avut în vedere și susținerile apelantului.
Cu privire la probele solicitate, Tribunalul reține că instanța de fond s-a pronunțat și și-a argumentat soluția prin prisma tuturor înscrisurilor aflate la dosar.
Tribunalul constată că, deși apelantul intimat a solicitat prin întâmpinare încuviințarea probei cu înscrisuri, acesta nu a depus la dosar nici un înscris, deși cauza nu s-a soluționat la primul termen de judecată, solicitarea acestuia fiind generică și nefundamentată.
Așa fiind și sub acest aspect criticele apelantului sunt nefondate.
În ceea ce privește ultimul motiv de apel, legat de greșita soluționare a excepției lipsei calității procesuale pasive a intimatului apelant, tribunalul reține că apelantul intimat își găsește pe deplin calitate procesuală pasivă în litigiul dedus judecății.
Astfel, așa cum rezultă din toate înscrisurile aflate la dosar cauzei rezultă că cel vinovat de producerea accidentului, precum și de crearea prejudiciului este chiar apelantul pârât, așa cum a reținut și instanța de fond, justificându-și în acest sens calitatea procesuală pasivă.
De altfel, apelantul avea posibilitatea de a solicita introducerea în cauză a asigurătorului, însă acesta nu a înțeles să se prevalez de acest drept.
Susținerea apelantului potrivit cu care doar în contra asigurătorului se poate angaja răspunderea civilă este nefondată, această obligație revenind în principal persoanei vinovate, apelantul din prezenta cauză, acesta putând fi, eventual obligat în solidar, împreună cu asigurătorul, iar nu doar asigurătorul.
Pentru toate aceste motive, având în vedere și dispozițiile art.480 cod pr,. Civ., tribunalul va respinge apelul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge apelul declarat de apelantul – pârât P. C. G., domiciliat în ., .. 20, județul Prahova împotriva sentinței civile nr. 2044/13.02.2014 pronunțată de Judecătoria Ploiești în contradictoriu cu intimatul reclamant S. DE P. PLOIESTI, cu sediul în Ploiești,.. 4-6, județul Prahova, ca nefondat.
DEFINITIVĂ.
Pronunțată în ședință publică, azi, 06.01.2015.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR
A. G. H. M. R.
GREFIER
R. C.
Operator de data cu caracter personal 5595.
Red.R.M./Tehnored. D.A.
Dosar fond nr._ – Judecătoria Ploiești
j.f. L. V.
| ← Contestaţie la executare. Decizia nr. 1074/2015. Tribunalul... | Contestaţie la executare. Decizia nr. 10/2015. Tribunalul PRAHOVA → |
|---|
