Acţiune în constatare. Decizia nr. 3249/2015. Tribunalul PRAHOVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 3249/2015 pronunțată de Tribunalul PRAHOVA la data de 07-12-2015 în dosarul nr. 3249/2015
ROMÂNIA
TRIBUNALUL PRAHOVA - SECȚIA I CIVILĂ
DOSAR NR._
DECIZIA CIVILĂ NR. 3249
Ședința publică din data de 07.12.2015
Președinte: N. C.
Judecător: D. G.
Grefier: A. Ș. P.
Pe rol fiind soluționarea apelului declarat de reclamanta S.C. M. A. S.R.L., CUI_, Înregistrată în Registrul Comerțului sub nr. J_, cu sediul în Amara, ., județul Ialomița și cu sediul ales pentru comunicarea actelor de procedură la SPARL ”D., P. și Asociații”, în București, .. 78A, sector 2, împotriva Sentinței civile nr._/12.12.2014 pronunțată de Judecătoria Ploiești, în dosarul susmenționat, în contradictoriu cu intimata - pârâtă S.C. S. S.A.,CUI RO1314923, Înregistrată în Registrul Comerțului sub nr. J29/573/28.05.1991, cu sediul în Ploiești, ., județul Prahova, prin lichidator judiciar D. & CO S.P.R.L., CUI R14955032, cu sediul în C., .. 8, județul C..
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns intimata – pârâtă, prin lichidatorul judiciar, reprezentat de avocat C. C.-E.-O., lipsind apelanta – reclamantă.
Procedura de citare este îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează că prin serviciul registratură s-au depus la dosar: la data de 23.09.2015, o cerere formulată de apelanta – reclamantă, prin apărător, prin care învederează că depune la dosar dovada de achitare a taxei judiciare de timbru în cuantum de 50 lei, cerere însoțită de Factura . Nr._/18.09.2015; la data de 29.09.2015 întâmpinare formulată de intimata – pârâtă, iar la data de 14.10.2015, răspunsul apelantei – reclamante la întâmpinarea susmenționată, după care,
Apărătorul lichidatorului judiciar al intimatei – pârâte depune la dosar delegație.
Tribunalul comunică lichidatorului judiciar al intimatei – pârâte, prin apărător, un exemplar al răpunsului la întâmpinare formulat de apelanta-reclamantă.
Apărătorul lichidatorului judiciar al intimatei – pârâte, având cuvântul, învederează că nu mai are alte cereri de formulat și solicită acordarea cuvântului în dezbateri.
Nemaifiind alte cereri de formulat sau probe de administrat, constată apelul în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbaterea acestuia.
Apărătorul lichidatorului judiciar al intimatei – pârâte, având cuvântul, solicită respingerea apelului, menținerea în tot a hotărârii instanței de fond ca legală și temeinică. Arată că în mod corect instanța de fond a respins ca inadmisibilă acțiunea în constatare, apreciind că în realitate este o acțiune în realizarea dreptului de creanță, nefiind incidente în cauză dispozițiile art. 111 din vechiul Cod de procedură civilă. Arată că apelanta ar fi trebuit să-și urmeze realizarea creanței prin procedura specială, respectiv Legea nr. 85/2006. Or, arată că potrivit art. 36 din Legea nr.85, de la data deschiderii procedurii se suspendă de drept toate acțiunile pentru realizarea creanțelor împotriva debitoarei. Astfel că, solicită a se observa că factura reprezentând onorariul de avocat a fost emisă în data deschiderii procedurii împotriva intimatei, născând prezumția de fictivitate a acestei creanțe. De asemenea, arată că a fost emisă odată cu deschiderea procedurii tocmai pentru a crea un drept de creanță împotriva debitoarei. Arată că a invocat, de asemenea, art. 64 din Legea nr. 85, pretinzând că, creanța sa este născută în timpul procedurii. Solicită a se observa că, de asemenea, cheltuielile de judecată nu au fost solicitate în cererea de chemare în judecată formulată de ei împotriva apelantei având ca obiect deschiderea procedurii insolvenței, nici în fond, nici în apel, întrucât a fost emisă factura ulterior pentru cheltuielile de judecată, iar suma a fost achitată la 2 luni după emiterea facturii, astfel încât apreciază că această creanță este fictivă și urmează a fi solicitată pe cale procedurii speciale (Legea nr. 85/2006), în niciun caz pe dreptul comun, de la data deschiderii procedurii suspendându-se toate demersurile de realizare a creanțelor pe dreptul comun împotriva debitoarei care este în insolvență. Precizează că nu solicită cheltuieli de judecată.
TRIBUNALUL
P. cererea înregistrată inițial pe rolul Tribunalului Ialomița la nr._ /2914, reclamanta S.C. MIRO A. S.R.L a chemat în judecată pe pârâta . prin lichidator judiciar, D. & CO SPRL solicitând obligarea acesteia la plata sumei de 70.24,45 lei reprezentând plata cheltuielilor de judecată avansate de reclamantă pentru asistarea și reprezentarea în fața instanței cu privire la cerere de deschidere a procedurii falimentului formulate de către . reclamatei .
În motivarea cererii reclamanta a arătat că, la data de 29.03.2013 . insolvență) prin administrator judiciar D. & CO SPRL a solicitat în contradictoriu cu . deschiderea procedurii insolvenței, invocând o creanță în cuantum de 200.4999, 33 lei.
Acțiunea formulată de către . constituit obiectul dosarului nr. 1037/98/2-12 soluționat de către Tribunalul Ialomița prin sentința civilă nr. 140 F/31.05.2012, fiind admisă contestația formulată împotriva cererii de deschidere a procedurii insolvenței față de aceasta, respingând astfel cererea reclamantei . deschidere a procedurii insolvenței.
Sentința nr. 1470F/31.05.2012 a devenit definitivă și irevocabilă prin respingerea recursului de către Curtea de Apel București, la data de 01.11.2012.
P. întâmpinarea depusă pârâta . faliment), prin lichidator judiciar, D. & CO SPRL a invocat excepția necompetenței materiale a instanței față de prevederile art. 49 lit.j raportat la art. 107 din Noul Cod de procedură civilă și a solicitat suspendarea cauzei față de prevederile art.. 36 din Legea insolvenței nr. 85/2006.Pe fondul cauzei, s-a solicitat respingerea acțiunii ca nefondată.
Ulterior depunerii întâmpinării, reclamanta a formulat răspuns la întâmpinare apreciind ca nefondată excepția necompetenței materiale a instanței, întrucât procesul care a generat cheltuielile de judecată a fost soluționat de Tribunalul Ialomița, iar cât privește suspendarea cauzei conform art. 36 din Legea 85/2006 aceasta a fost născută după data deschiderii procedurii.
Totodată reclamanta și-a modificat cererea de chemare în judecată solicitând ca instanța să constate dreptul acesteia împotriva pârâtei cu privire la cheltuielile de judecată în cuantum de 70. 25, 45 lei plătite de reclamantă pentru asistarea și reprezentarea în fața instanței cu privire la cererea de deschidere a procedurii falimentului formulată de către . ..
După modificarea cererii de chemare în judecată, pârâta a formulat întâmpinare la această modificare menținând excepția necompetenței teritoriale a instanței și solicitând totodată suspendarea de drept a cauzei conform art. 36 din legea 85/2006, solicitând totodată respingerea cererii de constatare ca inadmisibilă atâta vreme cât reclamanta are la îndemână acțiunea în realizare, iar pe fondul cauzei respingerea acțiunii.
P. decizia civilă 878 F din 06 mai 2014, cauza a fost declinată la Judecătoria Slobozia care la rândul său, prin sentința civilă nr. 1735/22.07.2014 a declinat cauza în favoarea Judecătoriei Ploiești.
Cauza a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei Ploiești, la date de 13.08.2014 sub nr._ .
În cauză a fost administrată proba cu înscrisuri.
P. sentința civilă nr._/12.12.2014, Judecătoria Ploiești a respins, ca inadmisibilă, cererea având ca obiect “acțiune în constatare” formulată de reclamanta S.C. MIRO A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâta S.C. S. S.A. – în insolvență, reprezentată de Lichidator Judiciar D. & CO SPRL.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța fondului analizând actele și lucrările dosarului, a reținut următoarele:
P. cererea de chemare în judecată de față, reclamanta a solicitat obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată pe care le-a efectuat în dosarul având ca obiect cerere de deschidere a procedurii falimentului, formulată de către . reclamantei.
Ulterior, aceasta și-a modificat cererea de chemare în judecată, arătând că solicită instanței să se constate dreptul său împotriva pârâtei cu privire la cheltuielile de judecată în cuantum de_, 45 lei, plătite de aceasta pentru reprezentarea în fața instanței în dosarul având ca obiect cererea de deschidere a procedurii falimentului, formulată de către . SA M. A..
Instanța de fond a reținut reține că, reclamanta și-a întemeiat cererea pe dispozițiile art. 35 din NCPC,( art. 111 vechiul Cod de proc. civ ), care prevede că „Cel ce are interes poate să ceară constatarea existenței sau inexistenței unui drept. Cererea nu poate fi primită dacă partea poate cere realizarea dreptului pe orice altă cale prevăzută de lege.
Din interpretarea teleologică a dispozițiilor sus menționate reiese că, partea care are un interes poate să facă cerere pentru constatarea existenței sau neexistenței unui drept, însă cererea nu poate fi primită dacă partea poate cere realizarea dreptului.
În speță, prima instanța a constatat că acțiunea este inadmisibilă, întrucât reclamanta urmărește atestarea printr-o hotărâre judecătorească a unui fapt juridic, acela de a demonstra plata cheltuielilor de judecată într-o altă cauză., acțiunea îmbrăcând caracterul unei acțiuni în realizare.
În consecință, instanța de fond a respins cererea astfel cum a fost modificată ca inadmisibilă, având în vedere că reclamanta are la îndemână o acțiune în pretenții.
Împotriva sentinței mai sus-menționate a declarat apel reclamanta S.C. M. A. S.R.L., prin reprezentant administrator M. S. C., solicitând instanței de control judiciar ca prin hotărârea ce o va pronunța să se dispună admiterea apelului, modificarea in tot a sentinței apelate in sensul admiterii cererii de chemare în judecata astfel cum a fost modificată.
În fapt, reclamanta a arătat că a formulat acțiune împotriva pârâtei S.C. S. S.A. prin care instanța să constate dreptul său împotriva pârâtei cu privire la cheltuielile de judecată în cuantum de 70.275,45 lei plătite de către apelantă pentru asistarea și reprezentarea în fața instanței cu privire la cererea de deschiderea a procedurii falimentului formulată de către S.C. S. S.A. împotriva S.C. M. A. S.R.L..
Totodată, apelanta-reclamantă a precizat că procedura insolvenței prevăzută de Legea nr. 85/2006, fata de . fost deschisă prin încheierea din data de 07.12.2011, pronunțată de judecătorul sindic în dosarul nr._/105/2011 aflat pe rolul Tribunalului Prahova, intrând în procedura generală a falimentului la data de 10.12.2012, iar creanța privind achitarea cheltuielilor de judecată a luat naștere în urma pronunțării sentinței civile nr. 1470 F/31.05.2012, de către Tribunalul Ialomița, prin care a fost admisă contestația formulată împotriva cererii de deschidere a procedurii insolvenței față de aceasta, respingând astfel cererea reclamantei S.C. S. S.A de deschidere a procedurii insolvenței. Sentința nr. 1470 F/31.05.2012 a devenit definitiva si irevocabila prin respingerea recursului de către Curtea de Apel București la data de 01.11.2012. Factura nr. 91/10.12.2012 reprezentând cheltuielile de judecată solicitate a fost emisă la data de 10.12.2012, iar plata facturii s-a făcut la data de 02.07.2013.
De asemenea, apelanta a învederat instanței de apel următoarele aspecte:
Având în vedere faptul ca S.C. S. S.A. este de la data de 07.12.2011 în procedura insolvenței, nu poate formula o cerere în pretenții de stabilire a cheltuielilor de judecată deoarece după data deschiderii procedurii falimentului, orice creanța se valorifică în cadrul procedurii, acțiunile patrimoniale existente pe rol la acea dată suspendându-se conform art. 36 din legea insolvenței nr. 85/2006 care dispune că „de la data deschiderii procedurii se suspendă de drept toate acțiunile judiciare sau extrajudiciare pentru realizarea creanțelor asupra debitorului sau bunurilor sale"
Cheltuielile de judecată datorate de către pârâta S.C. S. S.A. subscrisei au luat naștere după ce aceasta era deja în procedura insolvenței astfel că în cauză sunt incidente dispozițiile art. 64 alin (6) din Legea nr. 85/2006 in care se arata faptul ca: "Creanțele născute după data deschiderii procedurii !...! vor fi plătite conform documentelor din care rezultă".
Coroborând articolele menționate mai sus, respectiv art. 36 și art. 64 alin. 6 din Legea 85/2006, creanța subscrisei este o creanță născută după data deschiderii procedurii pe care debitoarea este datoare a o achita fără a fi necesară o acțiune în realizare împotriva sa.
Având în vedere faptul că debitoarea refuză achitarea cheltuielilor de judecată datorate a formulat prezenta acțiune prin care instanța să constate existența dreptului de creanță urmând apoi procedura stabilită de legea 85/2006.
Apelanta-reclamantă a menționat că daca s-ar admite faptul că nu se poate formula o acțiune cu privire la cheltuielile de judecată avansate ar trebui să se admită că S.C. S. S.A. deși a căzut în pretenții formulând o cerere de chemare în judecată ca neîntemeiata, nu poate fi obligată să suporte aceste cheltuieli. Acest fapt ar fi contrar dispozițiilor legale deoarece codul de procedură civilă dispune clar că "partea care pierde procesul va fi obligată, la cererea părții care a câștigat, să îi plătească acesteia cheltuieli de judecată."
Mai mult decât atât, apelanta S.C.M. A. S.R.L. a precizat că instanța de fond a respins cererea considerând că avea la îndemnă o acțiune în pretenții, ce îmbrăca caracterul unei acțiuni în realizare, încălcând astfel o cerință esențială de admitere a acțiunii în constatare prevăzută de art. 35 NCPC care dispune "cererea nu poate fi primită dacă partea poate cere realizarea dreptului pe orice altă cale prevăzuta de lege".
Or, subscrisa nu avea nici o acțiune la dispoziție prin care să obțină realizarea dreptului, pârâta fiind în procedura falimentului și drept urmare orice acțiune îndreptată împotriva sa ar fi blocată.
S.C.M. A. S.R.L. a menționat că se pot observa dispozițiile din noul cod al insolvenței. Legea 85/2014, privitoare creanțele născute după data deschiderii procedurii insolvenței și la suspendarea acțiunilor ce tind la realizarea unor drepturi împotriva debitorului din momentul în care s-a declanșat procedura insolvenței, dispoziții ce clarifică această lacună a legii vechi.
Astfel, art. 75 alin. 1 din Legea 85/2014 dispun: "De la data deschiderii procedurii se suspendă de drept toate acțiunile judiciare, extrajudiciare sau măsurile de executare silită pentru realizarea creanțelor asupra averii debitorului. Valorificarea drepturilor acestora se poate face numai în cadrul procedurii insolvenței, prin depunerea cererilor de admitere a creanțelor. Repunerea pe rol a acestora este posibilă doar în cazul desființării hotărârii de deschidere a procedurii, a revocării încheierii de deschidere a procedurii sau în cazul închiderii procedurii în condițiile art. 178 în cazul în care hotărârea de deschidere a procedurii este desființată sau, după caz, revocată, acțiunile judiciare sau extrajudiciare pentru realizarea creanțelor asupra averii debitorului pot fi repuse pe rol, iar măsurile de executare silită pot fi reluate. La data rămânerii definitive a hotărârii de deschidere a procedurii, atât acțiunea judiciară sau extrajudiciară, cât și executările silite suspendate încetează"
În alin. 3 art. 75 din legea 85/2014 se dispune "Nu sunt supuse suspendării prevăzute la alin. (1) acțiunile judiciare pentru determinarea existenței și/sau cuantumului unor creanțe asupra debitorului, născute după data deschiderii procedurii. Pentru astfel de acțiuni se va putea formula, pe parcursul perioadei de observație și de reorganizare, cerere de plată ce va fi analizată de către administratorul judiciar cu respectarea prevederilor art. 106 alin. (1), care se aplică în mod corespunzător, fără ca aceste creanțe să fie înscrise în tabelul de creanțe. împotriva măsurii dispuse de către administratorul judiciar se va putea formula contestație cu respectarea art. 59 alin. (5), (6) și (7)."
Legea noua explica in mod clar care este procedura de urmat, arătând faptul ca pentru creanțele născute după data deschiderii procedurii se pot formula cereri de plata atâta timp cat debitoarea se afla în perioada de observație și reorganizare.
Totodată, apelanta-reclamantă a menționat că nu putea formula o astfel de cerere având în vedere că procedura insolvenței debitoarei S.C. S. S.A. se desfășoară după regulile prevăzute de legea veche, respectiv 85/2006, unde astfel de situații nu erau reglementate.
Având în vedere aceste aspecte, apelanta a precizat că instanța de fond în mod greșit a considerat că acțiunea în constatare formulată este inadmisibilă considerând că are la îndemână o acțiune în pretenții și că nici măcar nu a analizat susținerile sale în sensul că, datorita faptului că creanța apelantei este născută după data deschiderii procedurii insolvenței debitoarei, nu poate formula o acțiune în pretenții împotriva acesteia.
Având în vedere cele de mai sus, apelanta-reclamantă a solicitat instanței de control judiciar ca prin hotărârea ce o va pronunța să se dispună admiterea apelului, modificarea în tot a sentinței apelate și pe fond admiterea cererii astfel cum a fost formulată.
În drept, și-a întemeiat cererea pe dispozițiile art. 466 Cod procedură civilă.
În dovedire solicită admiterea probei cu înscrisuri.
Primindu-se dosarul pe rolul Tribunalului Prahova, cauza a fost înregistrată sub numărul_, la data de 08.09.2015.
La data de 29.09.2015, prin intermediul Compartimentului Registratură din cadrul Tribunalului Prahova, intimata-pârâtă S.C. S. S.A. - în faliment, prin lichidator judiciar D. & CO S.P.R.L., în conformitate cu disp. art. 201 NCPC a formulat și a depus întâmpinare, solicitând instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța să se dispună respingerea apelului ca neîntemeiat și menținerea Sentinței civile nr._/12.12.2014 ca fiind legală și temeinică.
În motivarea cererii, intimata-pârâta a arătat că prin încheierea din data de 07.12.2011 pronunțată de Tribunalul Prahova în dosarul nr._/105/2011 s-a deschis procedura insolvenței față de S. SA și s-a desemnat în calitate de administrator judiciar D. & CO SPRL.
Judecătorul sindic a fixat termenul limită pentru înregistrarea cererilor de admitere a creanțelor asupra averii debitorului la 20.01.2012, termenul limită pentru verificarea creanțelor, întocmirea, afișarea și comunicarea tabelului preliminar al creanțelor la 08.02.2012, termenul limită pentru soluționarea eventualelor contestații și pentru definitivarea tabelului creanțelor la 22.02.2012.
Totodată, intimata a precizat că judecătorul sindic a fixat data ședinței adunării creditorilor la data de 13.02.2012. După numire, administratorul judiciar a procedat la verificarea situației financiare a debitoarei, la verificarea creditorilor si a situației debitorilor proprii împotriva cărora S.C. S. S.A. trebuia sa formuleze cereri de chemare in judecata si astfel a descoperit ca apelanta M. A. S.R.L. datorează către S.C. S. S.A suma de 200.499,33 lei pentru livrări produse.
Pentru recuperarea creanței în sumă de 200.499,33 lei, administratorul judiciar a formulat împotriva propriei debitoare M. A. S.R.L. cererea de deschidere a procedurii insolvenței ce a făcut obiectul dosarului nr._, în cadrul dosarului fiind formulată de debitoare, contestație împotriva cererii creditoarei de deschidere a procedurii insolvenței criticând faptul că ar fi în insolvență.
P. sentința civilă nr. 1470 F/31.05.2012 a fost admisă contestația debitoarei (apelanta în cauză) și s-a respins cererea intimatei de deschidere a procedurii insolvenței, ulterior fiind respins și recursul intimatei-pârâte în data de 01.11.2012, la data de 10.12.2012, fiind întocmită factura fiscală nr. 91 emisă de Cabinet Avocat D. D.-C., pentru serviciile juridice acordate de avocat societății apelante, la fond și în recurs. Chiar în data de 10.12.2012 (aceeași dată în care a fost emisă și factura fiscală pentru cheltuielile de judecată), împotriva S. S.A. s-a dispus .>
P. cererea de chemare în judecată ce face obiectul dosarului nr._, reclamanta M. A. S.R.L. a chemat în judecată pe pârâta S.C. S. S.A.-în faliment solicitând obligarea pârâtei debitoare S.C. S. S.A. la plata cheltuielilor de judecată în sumă de 70.275,45 lei reprezentând onorariu avocat.
Cheltuielile au fost efectuate în dosarul având ca obiect cerere de deschidere a procedurii insolvenței formulată de S.C. S. S.A. împotriva S.C. M. A. S.R.L.
Așa cum în mod corect a reținut și instanța de fond, reclamanta M. A. S.R.L., urmărește prin prezenta acțiune, eludarea procedurii speciale a insolvenței reglementată de Legea nr. 85/2006 și a normelor substanțiale de drept privind realizarea unei prezumtive creanțe rezultate din cheltuieli de judecată nelegal facturate după finalizarea litigiului în care se susține că au fost efectuate cheltuielile de judecată.
Pe de altă parte aceste cheltuieli de judecată nu au fost depuse și nici nu au fost solicitate în dosarul nr._ în care reclamanta apelanta a avut calitate de debitoare-contestatoare pentru simplul motiv că nici nu erau facturate la acel moment ci ulterior, după ce s-a finalizat în mod definitiv și irevocabil litigiul ce a făcut obiectul dosarului nr._, s-a emis factura 91/10.12.2012 emisă de Cabinet Avocat D. D.-C., după ce apelanta a fost sigură că a câștigat procesul în sensul că s-a respins cererea formulată de S. S.A. împotriva apelantei de deschidere a procedurii insolvenței.
Astfel cum în mod corect a reținut acțiunea în constatarea dreptului reclamantei de a solicita cheltuieli de judecată de la pârâtă este inadmisibilă deoarece prin această cerere se urmărește atestarea prin hotărâre judecătorească a unui fapt juridic, deși în realitate, reclamanta urmărește o acțiune în realizare.
S.C.S. S.A. – în faliment, prin reprezentant legal a inserat faptul că apelanta-reclamanta a susținut ca, creanța solicitată - a luat naștere în urma pronunțării sentinței nr. 1470/F/31.05.2012 prin care a fost admisa contestația formulată împotriva cererii de deschidere a procedurii insolvenței față de debitoarea pârâtă, sentință care a devenit irevocabilă prin respingerea recursului de către Curtea de Apel București la data de 01.11.2012. Factura nr. 91 a fost emisă în data de 10.12.2012, plata acesteia fiind efectuată în data de 02.07.2013.
Însă, această susținere este nerelevantă sub aspectul inadmisibilității acțiunii în constatare cu atât mai mult cu cât apelanta-reclamantă încearcă astfel realizarea unei creanțe care s-a „născut forțat" după data deschiderii procedurii insolvenței debitoarei S. S.A., fiind „preconstituită" factura pentru cheltuielile de judecată după soluționarea irevocabilă a dosarului nr._, respectiv după cunoașterea soluțiilor date irevocabil de instanță.
Așadar, cheltuielile de judecată nu au fost stabilite cum era normal, înainte de finalizarea cererii judiciare ci după soluționarea acesteia și odată cu ., scopul urmărit fiind acela de a se crea forțat un titlu de creanță împotriva debitoarei, inexistent anterior, dar creat odată cu ..
Este adevărat că potrivit art. 36 din Legea nr. 85/2006 „de la data deschiderii procedurii insolvenței se suspendă de drept toate acțiunile judiciare sau extrajudiciare pentru realizarea creanțelor asupra debitorului sau bunurilor sale (...)", însă, acest text de lege imperativ nu poate fi eludat de apelanta-reclamantă prin introducerea unei „acțiuni în constatare" prin care se tinde în realitate tot la o acțiune în realizarea unor pretenții bănești.
S-a mai precizat de către intimata-pârâtă faptul că apelanta-reclamantă a susținut că potrivit art. 64 alin. 6 din Legea nr. 85/2006 care stipulează: „6) Creanțele născute după data deschiderii procedurii, în perioada de observație sau în procedura reorganizării judiciare vor fi plătite conform documentelor din care rezultă, nefiind necesară înscrierea la masa credală. Prevederea se aplică în mod corespunzător pentru creanțele născute în procedura de faliment", are un drept de creanță născut după data deschiderii procedurii și din acest motiv, debitoarea este datoare să achite suma de 70.275,45 lei reprezentând onorariu avocat, deoarece factura nr. 91 a fost emisă după data deschiderii procedurii insolvenței debitoarei, respectiv odată cu .>
Această susținere este nelegală și reprezintă așa cum s-a menționat și mai sus, o Încercare a apelantei-reclamate de a eluda normele de drept menționate, reconstituind o creanță după data deschiderii procedurii insolvenței și chiar în ziua în care s-a pronunțat sentința nr. 2108/10.12.2012 în dosarul nr._/105/2011 prin care s-a dispus . S.A. în faliment, creanța pe care dorește să o realizeze în mod nelegal prin intermediul instanței de judecată de drept comun.
De asemenea, intimata-pârâtă a menționat că apelanta-reclamantă a susținut că instanța de fond nu a analizat susținerile sale potrivit cărora creanța solicitată este o creanță născută după deschiderii procedurii insolvenței și că din acest motiv nu ar putea formula o acțiune în pretenții împotriva debitoarei.
Însă, aceasta susținere este nefondată deoarece instanța de fond a analizat în mod legal și temeinic tocmai condițiile de admisibilitate ale acțiunii în constatare, reținând pe deplin justificat și în mod legal că, o acțiune în constatare prin care se urmărește realizarea unor drepturi de creanță (pretenții), este inadmisibilă nefiind îndeplinite condițiile prev. de art. Ill din vechiul Cod de procedură civilă în vigoare la data formulării acțiunii.
În concluzie, intimata-pârâta a solicitat instanței de apel ca prin hotărârea ce o va pronunța să se dispună respingerea apelului declarat de M. A. S.R.L. ca nefondat și menținerea sentinței civile nr._/12.12.2014 pronunțată de Judecătoria Ploiești în dosarul nr._ ca fiind legală și temeinică.
În drept, și-a întemeiat cererea pe dispozițiile prev. de art. 201 si art. 205 NCPC.
În temeiul art. 453 alin. 1 din NCPC (art. 274 alin. 1 din vechiul C.pr.civ.), a solicitat obligarea apelantei la plata cheltuielilor de judecata.
In probațiune, intimata a solicitat instanței de control să dispună încuviințarea probei cu înscrisurile ce au fost depuse la dosarul de fond.
La data de 14.10.2015, tot prin intermediul Compartimentului Registratură din cadrul Tribunalului Prahova, apelanta-reclamantă S.C. M. A. S.R.L., reprezentata de administrator M. S. C., a depus răspuns la întâmpinare, solicitând instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța să se dispună respingerea argumentelor intimatei, admiterea apelului, modificarea în tot a sentinței apelate in sensul admiterii cererii de chemare in judecata astfel cum a fost modificată.
Cu privire la faptul că nu a formulat cerere de înscriere la masa credală, apelanta a arătat că factura nr. 91 privind cheltuielile de judecată a fost emisă la data de 10.12.2012, iar plata facturii s-a făcut la data de 02.07.2013, . fiind dispusă la data de 10.12.2012, deci ulterior datei de înscriere la masa credală.
Mai mult decât atât, apelanta a precizat că, cheltuielile de judecată nu pot fi opuse debitoarei decât dacă sunt acordate de către o instanță judecătorească, ori în cadrul dosarului în care au fost generate cheltuielile, ori în cadrul unei acțiuni separate având ca obiect acordarea cheltuielilor de judecată, în cazul de față nemaiputând avea acces la instanța pentru a obliga debitoarea la acordarea cheltuielilor de judecată deoarece era deschisă procedura falimentului și orice acțiune patrimonială împotriva acesteia ar fi fost suspendată potrivit art. 36 din Legea 85/2006.
Apelanta-reclamantă a menționat că susținerea intimatei cum că prin prezenta se urmărește eludarea procedurii speciale a insolvenței este total neîntemeiată, deoarece, vechea lege a insolvenței nu avea prevăzută nici o cale pentru valorificarea unei astfel de creanțe, respectiv cheltuieli de judecată datorate de către debitoare, după ce aceasta a intrat în faliment, și fără ca aceste cheltuieli să poată fi solicitate în cadrul procesului care le-a generat, deoarece nu erau încă achitate aceste cheltuieli.
Factura reprezentând onorariu de avocat, a fost emisă conform contractului de asistență juridică semnat la data de 22.12.2011, onorariu fiind stabilit cu mult înainte de finalizarea procesului, și fără a ști dacă acesta va fi câștigat sau pierdut.
Totodată, apelanta a menționat că, cheltuielile de judecată nu au fost solicitate la data rămânerii în pronunțare a dosarului, tocmai datorită faptului că la acea dată nu se făcuse plata onorariului de avocat, însă aceasta nu înseamnă că onorariul nu era datorat, sau că s-a constituit pro-cauza această factură și că este perfect admisibilă acțiunea de obligare la plata cheltuielilor de judecata, pe cale separată.
În cazul de față, intimata a arătat că nu mai putea formula o astfel de acțiune deoarece partea căzută în pretenții era deja în procedura falimentului.
În această situație, singura modalitate de recunoaștere a creanței deținute împotriva debitoarei era formularea prezentei acțiuni în constatare.
De asemenea, apelanta a precizat că instanța de apel trebuie să aibă în vedere faptul că nu exista vreo altă acțiune la îndemâna sa de stabilire a cheltuielilor de judecată, motiv pentru care a solicitat admiterea apelului.
Examinând sentința apelată prin prisma criticilor formulate, a actelor și lucrărilor dosarului, precum și a dispozițiilor legale care au incidență în soluționarea prezentei cauze, tribunalul constată că apelul este nefondat pentru considerentele ce se vor expune în continuare:
Obiectul cererii de față constă în solicitarea reclamantei de obligare a pârâtei la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 70.275,45 lei, cheltuieli reprezentate de asistarea și reprezentarea în fața instanței cu privire la cererea de deschidere a procedurii falimentului formulată de pârâta . sa.
Reclamanta, ulterior și-a modificat cererea de chemare în judecată și a solicitat să se constate dreptul său la plata cheltuielilor de judecată, achitate pentru reprezentarea sa în dosarul ce a avut ca obiect cererea de deschidere a procedurii falimentului formulată de . SA M. A..
Temeiul de drept pe care și-a invocat reclamanta cererea este art. 35 din C. pr. civ.
P. încheierea din data de 07.12.2011 pronunțată de Tribunalul Prahova în dosarul nr._/105/2011 s-a deschis procedura insolvenței față de S. SA și s-a desemnat în calitate de administrator judiciar D. & CO SPRL și s-a fixat termenul limită pentru înregistrarea cererilor de admitere a creanțelor asupra averii debitorului la 20.01.2012, termenul limită pentru verificarea creanțelor, întocmirea, afișarea și comunicarea tabelului preliminar al creanțelor la 08.02.2012, termenul limită pentru soluționarea eventualelor contestații și pentru definitivarea tabelului creanțelor la 22.02.2012.
Judecătorul sindic a fixat data ședinței adunării creditorilor la data de 13.02.2012. După numire, administratorul judiciar a procedat la verificarea situației financiare a debitoarei, la verificarea creditorilor si a situației debitorilor proprii împotriva cărora S.C. S. S.A. trebuia să formuleze cereri de chemare în judecată.
Intimata-pârâtă a menționat că pentru a recupera creanța în suma de 200.499,33 lei, administratorul judiciar a formulat împotriva propriei debitoare M. A. S.R.L. cererea de deschidere a procedurii insolvenței ce a făcut obiectul dosarului nr._ .
În această cauză debitoarea, a formulat contestație împotriva cererii creditoarei de deschidere a procedurii insolvenței criticând faptul că ar fi în insolvență.
P. sentința civilă nr. 1470 F/31.05.2012 a fost admisă contestația debitoarei (apelanta în cauză) și s-a respins cererea intimatei de deschidere a procedurii insolvenței, ulterior fiind respins și recursul intimatei-pârâte în data de 01.11.2012 și că abia la data de 10.12.2012, s-a întocmit factura fiscală nr. 91 emisă de Cabinet Avocat D. D.-C., pentru serviciile juridice acordate de avocat societății apelante, la fond și în recurs. Chiar în data de 10.12.2012 (aceeași dată în care a fost emisă și factura fiscală pentru cheltuielile de judecată), împotriva S. S.A. s-a dispus .>
Cheltuielile de judecată nu au fost depuse și nici nu au fost solicitate în dosarul nr._ în care reclamanta apelanta a avut calitate de debitoare-contestatoare pentru simplul motiv că nici nu erau facturate la acel moment ci ulterior, după ce s-a finalizat în mod definitiv și irevocabil litigiul ce a făcut obiectul dosarului nr._, s-a emis factura 91/10.12.2012 emisă de Cabinet Avocat D. D.-C., după ce apelanta a fost sigură că a câștigat procesul în sensul că s-a respins cererea formulată de S. S.A. împotriva apelantei de deschidere a procedurii insolvenței.
Se constată că cheltuielile de judecată nu au fost stabilite cum era normal, înainte de finalizarea cererii judiciare ci după soluționarea acesteia și odată cu ..
Potrivit art. 36 din Legea nr. 85/2006 „de la data deschiderii procedurii insolvenței se suspendă de drept toate acțiunile judiciare sau extrajudiciare pentru realizarea creanțelor asupra debitorului sau bunurilor sale (...)", însă, acest text de lege imperativ nu poate fi eludat de apelanta-reclamantă prin introducerea unei „acțiuni în constatare" prin care se tinde în realitate tot la o acțiune în realizarea unor pretenții bănești.
Potrivit art. 35 C. pr. civ., cel care are interes poate să ceară constatarea existenței sau inexistenței unui drept. Cererea nu poate fi primită dacă partea poate cere realizarea dreptului pe orice altă cale prevăzută de lege.
În speță nu sunt incidente disp. art. 35 C. pr. civ., astfel că, tribunalul urmează să respingă apelul declarat de reclamantă ca nefondat potrivit disp. art. 480 alin. 1 C. pr. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge apelul declarat de reclamanta S.C. M. A. S.R.L., CUI_, Înregistrată în Registrul Comerțului sub nr. J_, cu sediul în Amara, ., județul Ialomița și cu sediul ales pentru comunicarea actelor de procedură la SPARL ”D., P. și Asociații”, în București, .. 78A, sector 2, împotriva Sentinței civile nr._/12.12.2014 pronunțată de Judecătoria Ploiești, în dosarul susmenționat, în contradictoriu cu intimata - pârâtă S.C. S. S.A., CUI RO1314923, Înregistrată în Registrul Comerțului sub nr. J29/573/28.05.1991, cu sediul în Ploiești, ., județul Prahova, prin lichidator judiciar D. & CO S.P.R.L., CUI R14955032, cu sediul în C., .. 8, județul C., ca nefondat.
Ia act că intimata nu solicită cheltuieli de judecată.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică de judecată, azi, 07.12.2015.
PREȘEDINTE,JUDECĂTOR,
N. C. D. G.
GREFIER,
A. Ș. P.
Operator de date cu caracter personal nr.5595
Red./Tehnored.N.C.
5 ex./07.01.2016
D.f._ Judecătoria Ploiești
J.f. D. F.-I.
| ← Revocare donaţie. Decizia nr. 3037/2015. Tribunalul PRAHOVA | Contestaţie la executare. Decizia nr. 3259/2015. Tribunalul... → |
|---|
