Sechestru judiciar. Decizia nr. 2436/2015. Tribunalul PRAHOVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 2436/2015 pronunțată de Tribunalul PRAHOVA la data de 11-06-2015 în dosarul nr. 2436/2015
ROMÂNIA |
TRIBUNALUL PRAHOVA |
SECȚIA I CIVILĂ |
Dosar nr._
DECIZIA CIVILĂ nr. 2436 | |
Ședința publică din data de 11 iunie 2015 | |
Președinte: | M. C. |
Judecător: | M. N. |
Grefier: | E. M. |
Pe rol fiind soluționarea apelului declarat de apelanta - reclamantă C. R. cu domiciliul în com Dumbrăvești, . jud. Prahova împotriva încheierii se ședință din data de 22.04.2015 pronunțată de Judecătoria Câmpina, în dosarul nr. _ , în contradictoriu cu intimata - pârâtă Ș. M. cu domiciliul în com Cocorasti Mislii .. 444, Prahova.
Cererea de apel a fost timbrată cu taxă judiciară de timbru în cuantum de 60,00 lei, conform chitanței . nr. 2310/12.05.2015, care a fost anulată și atașată la dosarul cauzei.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns apelanta - reclamantă C. R. reprezentată de avocat P. M. și intimata - pârâtă Ș. M. personal și asistată de avocat B. M.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței că s-a depus la dosar, prin serviciu registratură, întâmpinare formulată de intimata - pârâta Ș. M., după care,
Apărătorul apelantei - reclamante depune la dosar un set de înscrisuri și practică judiciară, copii fiind comunicate și părții adverse.
Apărătorul intimatei - pârâte având cuvântul arată că va urma căile procedurale în raport de actul depus, întrucât nu au fost finalizate toate mijloacele procedurale.
Părțile pe rând arată că alte cererii nu mai formulează.
Nemaifiind alte cereri de formulat sau probe de administrat, tribunalul constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.
Apărătorul apelantei - reclamante, având cuvântul în dezbateri, solicită admiterea apelului astfel cum a fost formulat, modificarea în tot a sentinței atacate, în sensul de admitere a cererii de înființare sechestru judiciar. Între părți s-a încheiat un contract de vânzare cumpărare pentru o clădire și o suprafață de teren, iar pentru suprafața de teren de 70 mp pentru care pârâta nu deținea titlu de proprietate s-a încheiat un antecontract de vânzare - cumpărare. Având în vedere că nu s-a putut încheia contractul de vânzare - cumpărare, reclamanta a înțeles să ia atitudine, având pe rolul instanței un dosar ce are ca obiect rezoluțiune antecontract de vânzare - cumpărare și față de posibilitatea unor neajunsuri să solicite măsura de siguranță a sechestrului judiciar față de un singur imobil, deși, există mai multe imobile așa cum rezulta din adresa Primăriei Cocorăștii Mislii. Pârâta cu rea credință a creat această situație, apelanta a încercat să încheie contractul de vânzare - cumpărare însă nu s-a putut. Solicită admiterea apelului, fără cheltuieli de judecată.
Apărătorul intimatei, având cuvântul în dezbateri, solicită respingerea apelului ca nefondat și menținerea sentinței instanței de fond ca egală și temeinică, cu cheltuieli de judecată. Nimic nu este conform cu realitatea, reclamanta a fost de rea credință la momentul încheierii antecontractului de vânzare - cumpărare. Apelanta susține în mod mincinos că ar fi plătit suma de 5.000 Euro cu titlu de arvună, în realitate din suma pe care a primit-o ca preț al vânzării, pârâta i-a dat 5.000 Euro, ca o garanție ca nu va înstrăina terenul unei alte persoane. Apelanta fiind în înțelegere cu moștenitorii vânzătorului defunct, de la care pârâta obținut cei 70 mp, care era unchiul său. Mai mult la dosarul cauzei există dovezi din care rezultă că în patrimoniul pârâtei există suficiente bunuri, neexistând astfel temerea pentru apelantă ca în viitor nu ar putea să își valorifice dreptul sau de creanță, dacă va obține titlu executoriu în acțiunea promovată. Instanța de fond a analizat condițiile și a constatat că nu există temei pentru instituirea sechestrului. Solicită respingerea apelului, cu cheltuieli de judecată.
Apărătorul apelantei - reclamante, având cuvântul în replică, arată că nu există nici un fel de colaborare cu terții și a formulat acțiunea întrucât termenul de prescripție este de 6 luni.
TRIBUNALUL,
Deliberând asupra apelului civil de față, reține următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Câmpina sub nr._ reclamanta C. R. a chemat in judecata pe pârâta Ș. M. solicitând instanței ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună înființarea sechestrului judiciar asupra bunului imobil deținut de parata S. M. in com. Cocorastii Mislii .. 444, compus din casa de locuit in suprafața de 100 mp și teren in suprafața de 500 mp.
In motivarea cererii reclamanta a arătat că pe rolul instanței exista acțiunea având ca obiect restituire arvuna, rezoluțiune antecontract autentificat sub nr.639/24/03.2014 BNP D. C. E. Ploiești solicitând a se avea in vedere suma de restituit, parata putând in mod intenționând sa-si creeze starea de insolvabilitate.
Reclamanta a mai susținut că în procedura sechestrului asigurător rolul instanței se rezuma la verificarea condițiilor impuse de lege cumulativ si exclusiv și nu la vreo apreciere de oportunitate asupra măsurii si astfel cum reiese din art. 972 alin.1, 972 alin. 2 lit. a, b ,c măsura sechestrului judiciar trebuie să fie necesară pentru conservarea dreptului ori pentru liberarea debitorului sau să existe temerea că bunul va fi sustras, distrus ori alterat de posesorul său actual ori creditorul să învedereze starea de insolvabilitate a debitorului sau să aibă motive temeinice de bănuială că debitorul se va sustrage de la eventuala urmărire silită sau să se teamă de sustragerea ori deteriorarea bunurilor mobile care alcătuiesc garanția sa.
A mai arătat reclamanta că, in contextul art. 972 alin. 1 simpla existență pe rol a procesului, având obiectul arătat, este suficientă pentru a se încuviința măsura sechestrului judiciar, ci se cere ca persoana interesată să dovedească faptul că măsura este necesara pentru conservarea dreptului, măsura dispusă în baza aceluiași temei legal putând să privească totalitatea bunurilor asupra cărora poartă litigiul sau numai o parte dintre acestea.
Reclamanta a precizat ca, Curtea Constituțională, prin Decizia nr. 621/2005, în examinarea unei excepții de neconstituționalitate a textelor din reglementarea anterioară (art.599 și art. 600 C. 1865) corespunzătoare dispozițiilor art. 972 alin.2 lit. b și c și art. 974 și urm. NCPC, a reținut că „sechestrul judiciar are ca finalitate prevenirea eventualelor manopere dolosive ale debitorului rău platnic, tinzând la crearea sau amplificarea insolvabilității sale, de natură a-1 pune pe creditor în imposibilitatea valorificării silite a dreptului său de creanță, în temeiul unui titlu executoriu a cărui dobândire este previzibilă dacă nu chiar iminentă.
În drept, reclamanta și-a întemeiat cererea pe disp. art 971, 972 si urm. N.C.pr civ iar in susținerea cererii nu a anexat înscrisuri.
Prin rezoluția din 11.03.2015 instanța a fixat primul termen de judecata la data de 24.03.2015 cu citarea părților, reclamanta cu mențiunea achitării taxei judiciare de timbru in suma de 100 lei sub sancțiunea anularii cererii ca netimbrata (f.6).
La data de 24.03.2015 parata a depus prin email întâmpinare prin care a solicitat respingerea cererii ca neîntemeiata (f.14).
In cuprinsul acestei cereri pârâta a susținut că sechestrul judiciar are ca obiect bunurile mobile sau imobile atunci când exista un proces asupra proprietății sau a unui alt drept principal asupra posesiei, folosinței si administrării privind bunurile proprietate . art.972 alin.l C.proc.civ. ori in speța dedusa judecații reclamanta nu face dovada acțiunii prin care pretinde ca a solicitat „ restituire arvuna, rezoluțiune contract nr.639/24.03.2014 " intrucat la dosarul cauzei nu exista decât cererea ce face obiectul prezentei cauze.
Parata a precizat ca acțiunea invocata de reclamanta nu se poarta asupra proprietății sau a unui alt drept principal, ci este vorba despre un drept de creanța născut in legătura cu un bun imobil astfel incat cererea de chemare in judecata având ca obiect dreptul de creanța născut in legătura cu un bun mobil sau imobil nu îndeplinește condiția încuviințării sechestrului judiciar potrivit art.972 alin.l NCPC iar pe de alta parte instituirea sechestrului se solicita a se dispune in legătura cu bunuri asupra cărora nu se poarta nici un litigiu.
A sustinut parata ca aspectul referitor la faptul ca ar exista din partea sa o atitudine intenționata de a crea o stare de insolvabilitate este total nereala, reprezintă o simpla susținere de natura sa faca dovada cererii formulate. In realitate persoana culpabila in nerespectarea antecontractului de vânzare cumpărare este reclamanta, care in mod total nelegal i-a reținut din suma stipulata cu titlu de pret in contractul de vânzare cumpărare întocmit la aceeași data 24.03.2014, suma de 5000 euro cu titlu de garanție, in sensul de a încheia in viitor, in mod cert actul de vânzare cumpărare in forma autentica, pentru suprafața de 70 mp.
Parata a precizat ca la data de 24.03.2014 a vândut reclamantei un teren si o construcție, iar existenta unei diferențe de teren neinscrisa in actul său de proprietate, a determinat încheierea antecontractului si in mod nelegal si imoral reclamanta dorește sa ii restituie o arvuna pe care nu a încasat-o niciodată, dimpotrivă, aceasta fiind obligata sa-i dea suma de 5000 euro, pe care a reținut-o din suma ce trebuia achitata.
In ședința publică din 21.04.2015 reclamanta și-a precizat cererea solicitând instituirea sechestrului judiciar asupra suprafeței de 1203 mp teren aferent curți construcții situat in T6 P512 și a casei de locuit in suprafața construita de 93 mp. situate in intravilanul com Cocorastii Mislii . 444 jud Prahova.
În cauză s-a încuviințat și administrat pentru părti proba cu înscrisuri și a fost atașat spre consultare dosarului nr._ al acestei instanțe.
Prin încheierea din data de 22.04.2015 pronunțată de Judecătoria Câmpina a fost respinsă ca neîntemeiata cererea precizată formulată de reclamantă, dispunându-se obligarea acesteia la plata către pârâtă a sumei de 1.000 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această încheiere, instanța de fond a reținut următoarele:
Potrivit art.972 alin.1 C.p.c pentru înființarea sechestrului judiciar legiuitorul a prevăzut cerința existenței unui proces asupra proprietății sau a altui drept real principal (dintre cele enumerate de art. 551 Noul Cod Civil), asupra posesiei unui bun mobil sau imobil ori asupra folosinței sau administrării unui bun proprietate . excepție, cerința existenței unui proces nu este necesară în ipoteza reglementată de dispozițiile art. 972 alin. (2) NCPC. Astfel, chiar fără a exista proces, instanța va putea încuviința sechestrul judiciar asupra unui bun pe care debitorul îl oferă pentru liberarea sa, asupra unui bun cu privire la care cel interesat are motive temeinice se se teama ca va fi sustras, distrus ori alterat de posesorul sau actual sau asupra unor bunuri mobile care alcătuiesc garanția creditorului, când cel interesat învederează insolvabilitatea debitorului său ori când are motive temeinice de bănuială că debitorul se va sustrage de la eventuala urmărire silită sau să se teamă de sustrageri ori deteriorări.
In speța instanța retine ca prin acțiunea ce face obiectul dosarului nr._ al Judecătoriei Câmpina reclamanta C. R. a chemat in judecata pe parata Ș. M. pentru ca prin sentința ce se va pronunța sa fie obligata parata la plata sumei de 10.000 euro reprezentând dublul arvunei plătita la încheierea antecontractului de vânzare–cumpărare autentificat sub nr.639/24.03.2014 la BNP D. C. E. Ploiești cu dobânda legala pana la achitarea integrala a debitului precum si sa se constate rezolutiunea acestui antecontract cu repunerea pârtilor in situația anterioara.
Instanța de fond a reținut ca antecontractul de vânzare-cumpărare este o promisiune de vânzare-cumpărare care da naștere unui drept de creanța, una dintre parti fiind obligata fata de cealalta parte sa vanda in viitor un anumit bun . Astfel antecontractul de vanzare -cumparare un contract distinct, ce nu este o vanzare si deci nu poate produce efectele specifice contractului de vanzare cumparare.
Antecontractul de vânzare -cumparare nu transfera dreptul de proprietate avand ca obiect doar o obligatie de a face si chiar daca prin antecontract se promite constituirea sau transmiterea unui drept real, promisiunea de contracta genereaza doar un drept de creanta, si numai de la data incheierii contractului, dreptul real va fi constituit sau transmis.
Asa fiind, un proces având ca obiect obligarea paratei la plata sumei de 10.000 euro reprezentand dublul arvunei platita la incheierea antecontractului de vanzare –cumparare autentificat sub nr.639/24.03.2014 la BNP D. C. E. Ploiești cu dobanda legala precum si rezolutiunea acestui antecontract care nu pune în discutie astfel dreptul de proprietate, nu se circumscrie ipotezei reglementate de art. 972 alin.1 C.p.c întrucât nu este "un proces asupra proprietatii".
Mai mult in jurisprudență, s-a subliniat că simpla existență a litigiului nu justifică, prin ea însăși, luarea măsurii, ci trebuie ca instanței să-i fie învederată necesitatea sechestrului, care poate să rezulte din pericolul de dispariție, de degradare, înstrăinare ori risipire a bunurilor intrucat in esență, este vorba despre o măsură de conservare, de asigurare a acțiunii, prin intermediul căreia se atinge scopul de a fi conservat bunul în natură, în starea juridică și faptică în care se găsește.
Astfel în contextul art. 972 alin.1 C.p.c, simpla existență pe rol a procesului, având obiectul mai sus arătat, nu este suficientă pentru a se încuviința măsura sechestrului judiciar, ci se cere ca persoana interesată să dovedească faptul că măsura este necesară pentru conservarea dreptului respectiv, partea care solicită luarea acestei măsuri asiguratorii fiind obligată să dovedească necesitatea măsurii, care poate rezulta din pericolul de degradare, înstrăinare sau risipire a bunurilor, din proasta administrare a acestora .
In speta instanța de fond a reținut faptul că reclamanta nu au făcut dovada necesității luării acestei măsuri asiguratorii. Astfel, aceasta a susținut, fără a indica temeiuri concrete, faptul că parata ar fi demarat formalitatile de intabulare a dreptului de proprietate asupra imobilului asupra caruia se solicita infiintarea sechestrului judiciar fără însă a furniza date concrete de natură a ilustra ca exista pericolul de instrainare a bunului.
Pe de altă parte, sub aspectul unei eventuale insolvabilitati instanta retine din cuprinsul certificatului de atestare fiscala nr.100/20.04.2015 si adresei nr. 1497/20.04.2015 eliberate de Primaria ..55-57 ) ca parata deține în proprietate mai multe bunuri imobile.
In speta instanta a apreciat că reclamanta nu probeaza interesul sau în instituirea sechestrului judiciar, nesubzistând indicii care sa justifice o presupunere în sensul intentiei paratei de a înstraina imobilul asupra caruia se solicita infiintarea sechestrului judiciar. Prin urmare, sechestrarea bunurilor nu poate fi privita ca fiind utila, întrucât o astfel de masura, prin severitatea efectelor sale, nu poate fi adoptata în considerarea unei temeri ca parata ar putea sa înstraineze imobilul, ci trebuie sa fie justificata de dovedirea unor împrejurari neechivoce, care sa conduca spre o astfel de concluzie.
Față de cele menționate in precedent, constatând că nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 972 C.p.c pentru instituirea măsurii sechestrului judiciar, instanța de fond a respins cererea, ca neîntemeiata.
Împotriva încheierii din 22.04.2015 a declarat apel reclamanta, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, solicitând in baza prev art 466 si urm. NCPC admiterea apelului cu schimbarea in tot in sensul de admitere a cererii de înființare sechestru judiciar.
A susținut apelanta că exista acțiunea restituire arvuna, rezolutiune antecontract vânzare cumpărare, parata putând in mod intenționând sa-si creeze starea de insolvabilitate, având in vedere toate capetele de cerere si suma de restituit, atitudinea procesuala a paratei intimate se dovedește prin apărarea pe care intelege sa si-o formuleze fata de situația pe care a creat-o.
Parata intimata a incercat vânzarea unui teren de 70 mp(neintabulat asa cum reiese din actele emise de BCPI Campina), incasand ca arvuna prin act antecontract vânzare cumpărare BNP D. Emanul Ploiești in cuantum de 5000 euro, știind ca nu deține un titlu de proprietate pt aceasta suprafața de teren, intentând actual un proces moștenitorilor ce sunt proprietarii dosar nr._ Judecătoria Campina cu prim termen de judecata 07.05.2015.
Astfel nu se putea încheia un act in forma autentica daca parata intimata nu are un act de proprietate pe terenul pe acre intenționa sa-1 vanda: 70 mp, dar cu rea credința încasează arvuna de 5000 euro.
Parata intimata deține si alte bunuri imobile așa cum rezulta din adresa Primăriei Cocorastii Mislii, dar nu s-a extins obiectul cererii prezente.
In speța de fond exista un litigiu cu privire la proprietate, terenul ce a fost pus la dispoziția obiectului contractului de vânzare cumpărare ar fi trebuit sa fie sub dovada proprietatea paratei intimatei atâta timp cat semnat sub consimțământ antecontract de vânzare cumpărare in forma autentica, înacasând arvuna-astfel se atribuie sub falsitate infracțiunii art. 244 Cpen înșelăciune, acțiunea paratei intimate.
Sechestrul judiciar este o măsură asiguratorie cu cea mai frecventă aplicare în practică ce constă în indisponibilizarea bunurilor mobile și imobile ale paratului pana la judecarea cauzei de fond, spre protejarea reclamantului si dreptului pretins, in funcție de natura dreptului ocrotit, un astfel de antecontract neavând drept efect transmiterea dreptului de proprietate asupra bunului ce constituie obiectul acestei convenții.
In speța exista un litigiu cu privire la proprietate, terenul ce a fost pus la dispoziția obiectului contractului de vânzare cumpărare ar fi trebuit sa fie sub dovada proprietatea paratei intimatei atâta timp cat semnat sub consimțământ antecontract de vânzare cumpărare in forma autentica, încasând arvuna-astfel se atribuie sub falsitate infracțiunii art. 244 Cpen înșelăciune, acțiunea paratei intimate.
Sechestrul judiciar este o măsură asiguratorie cu cea mai frecventă aplicare în practică ce constă în indisponibilizarea bunurilor mobile și imobile ale paratului pana la judecarea cauzei de fond, spre protejarea reclamantului si dreptului pretins, in funcție de natura dreptului ocrotit, un astfel de antecontract neavând drept efect transmiterea dreptului de proprietate asupra bunului ce constituie obiectul acestei convenții.
Astfel la acest moment sub lipsa unei dovezi de apărare din partea paratei sub existenta valabila a antecontractului de vânzare cumpărare (pana la desființarea acestuia) se considera sub semnare prin consimțământ ca parata intimata este proprietar al terenului de 70 de mp.
In contextul art. 972 alin. (1), simpla existență pe rol a procesului, având obiectul arătat, este suficientă pentru a se încuviința măsura sechestrului judiciar, si se cere ca persoana interesată să dovedească faptul că măsura este necesară pentru conservarea dreptului. Măsura dispusă în baza aceluiași temei legal poate să privească totalitatea bunurilor asupra cărora poartă litigiul sau numai o parte dintre acestea. Curtea Constituțională, prin Decizia nr. 621/2005, în examinarea unei excepții de neconstituționalitate a textelor din reglementarea anterioară (art. 599 și art. 600 C. 1865) corespunzătoare dispozițiilor art. 972 alin. (2) lit. b) și c) și art. 974 și urm. NCPC, a reținut că „sechestrul judiciar are ca finalitate prevenirea eventualelor manopere dolo-sive ale debitorului rău platnic, tinzând la crearea sau amplificarea insolvabilității sale, de natură a-1 pune pe creditor în imposibilitatea valorificării silite a dreptului său de creanță, în temeiul unui titlu executoriu a cărui dobândire este previzibilă, dacă nu chiar iminentă.
Apelul a fost înregistrat pe rolul Tribunalului Prahova sub nr._, la data de 04.05.2015.
La apelul declarat de apelanta-reclamanta C. R., a formulat întâmpinare intimata, solicitând respingerea apelului ca nefundat și menținerea ca legala si temeinica a Încheierii din 22.04.2015 pronunțata de Judecătoria Câmpina in dosarul nr._, cu cheltuieli de judecata.
In fapt, situația prezentata de apelanta si împrejurările aduse in atenția instanței ca reprezentând temeiuri pentru instituirea sechestrului judiciar sunt total nereale, o dovada in plus a faptului ca, aceasta urmărește un profit ilicit, după cum intimata a susținut si in fata instanței de fond.
In acest sens arată ca, încheierea antecontractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 639/24.03.2014 la BNP D. C.-E., nu s-a realizat la solicitarea sa, ci la insistentele si chiar amenințările apelantei si ale fiicei acesteia, care au dorit sa se asigure ca, dupa ce va obține titlul pe diferența de teren ce nu a făcut obiectul vânzării încheiata in aceeași, nu voi înstrăina terenul unei alte persoane.
Apelanta a cunoscut faptul ca, intimata deține la rândul său o promisiune de vânzare-cumpărare, iar prin prezentul apel afirma ca „ ... intimata a încercat vânzarea unui teren de 70 mp ( neintabulat ) încasând ca arvuna prin act antecontract vânzare-cumpărare BNP-D. E.-Ploiești in cuantum de 5.000 Euro, știind ca nu deține un titlu de proprietate pentru aceasta suprafața de teren ..."
Apelanta susține in mod mincinos ca ar fi plătit suma de 5.000 Euro cu titlu de arvuna, in realitate din suma pe care a primit-o intimata ca pret al vânzării, aceasta i-a dat 5.000 Euro, ca o garanție ca nu va înstrăina terenul unei alte persoane.
Ulterior intimata a constatat ca de fapt apelanta nici nu intenționa sa încheie contract de vânzare cumpărare, clauza stipulata in favoarea sa in sensul ca, daca s-ar fi răzgândit si nu ar mai fi plătit diferența de pret de 5.000 Euro, ar fi determinat pierderea acontului, dovedindu-se a nu aduce nici un prejudiciu acesteia.
Dimpotrivă persoana prejudiciata este intimata întrucât prin solicitarea apelantei de a-i restitui dublul arvunei, a pus-o in situația de a pierde cei 5.000 Euro, a plați inca 10.000 Euro, ajungându-se in acest fel ca vânzarea pe care a realizat-o in aceeași zi cu încheierea antecontractului sa fie in favoarea apelantei, care in felul acesta isi recuperează in totalitate prețul vânzării si obține in plus câteva mii de Euro.
Pe acest fond arată ca, a formulat plângere penala împotriva apelantei si s-a inscris in fals impotriva antecontractului de vanzare-cumparare, intrucat nu este posibil ca apelanta-reclamanta sa profite de o situație pe care a apreciat-o ca fiind in acord cu buna credința, intrucat intimata nu s-a răzgândit in privința intocmirii actului de vanzare-cumparare pentru suprafața de 70 mp.
Din ceea ce a constatat este faptul ca, apelanta este in intelegere cu moștenitorii vânzătorului defunct, unchiul său, de la care intimata a obținut cei 70 mp, cu scopul de a obține in mod ilicit sume de bani pe care nu le datorez.
Referitor la cererea de sechestru judiciar, instanța urmează sa constate faptul ca in cauza nu au fost îndeplinite dispozițiile art.972 alin.l C.proc.civ. pentru a se dispune instituirea acestuia, asa cum s-a solicitat.
Dupa cum se poate constata acțiunea ce face obiectul dosarului nr._ al Judecătoriei Câmpina, prin care apelanta-reclamanta C. R. solicita obligarea la plata sumei de 10.000 Euro, reprezentând dublul arvunei, precum si a dobânzii legale pana la achitarea integrala a debitului si sa se constate rezolutiunea acestui antecontract cu repunerea pârtilor in situația anterioara, nu poate reprezenta un temei in a se retine ipoteza reglementata de art.972 alin.l C.proc.civ., întrucât nu este „ un proces asupra proprietății
Din dispozițiile textului de lege menționat rezulta ca legiuitorul a prevăzut cerința existentei unui proces asupra proprietății sau a altui drept real principal ( dintre cele enumerate de art.551 NCC ) asupra posesiei unui bun mobil sau imobil ori asupra folosinței sau administrării unui bun proprietate . prisma acestor dispoziții legale, instanța de fond a analizat cererea formulata de apelanta-reclamanta si a reținut in mod corect ca, antecontractul de vânzare-cumpărare este o promisiune de vânzare-cumpărare care da naștere unui drept de creanța, prin care una dintre parti este obligata fata de cealaltă parte sa vanda in viitor un anumit bun.
Ca urmare, antecontractul de care se prevalează apelanta este un contract distinct, care nu poate fi asimilat vânzării, deci nu poate produce efectele specifice contractului de vânzare-cumpărare.
In cauza apelanta însăși arata ca solicita obligarea noastră la plata sumei de 10.000 Euro si a dobânzii, ceea ce dovedește pe deplin ca in litigiul invocat nu se discuta nimic referitor la proprietate, posesie sau folosința, fiind vorba de un drept de creanța, demonstrând ca nu ne aflam in ipoteza prevăzuta de art.972 alin. l C.proc.civ. pentru a se institui sechestrul.
Pe de alta parte instanța urmează sa constate ca, antecontractul de vânzare-cumpărare este apreciat ca valabil, pana la înscrierea in fals, astfel incat si din acest punct de vedere instanța urmează sa constate ca apelanta nu se mai poate prevala de înscrisul defăimat ca fals.
Un alt aspect important in analiza pe care instanța de fond a realizat-o il constituie cel referitor la necesitatea ca partea interesata sa dovedească faptul ca, măsura solicitata este necesara pentru conservarea dreptului respectiv, fiind obligata sa dovedească ca exista pericolul de degradare, înstrăinare sau risipire a bunurilor.
Asa cum s-a reținut in încheierea atacata, reclamanta nu a făcut dovada necesitații luării măsurii asigurătorii, întrucât nu a prezentat nici un fel de document sau date de natura sa ilustreze existenta pericolului de înstrăinare a imobilului pentru care se solicita instituirea sechestrului.
Mai mult la dosarul cauzei exista dovezi din care rezulta ca in patrimoniul nostru exista suficiente bunuri, neexistând astfel temerea pentru apelanta ca in viitor nu ar putea sa isi valorifice dreptul sau de creanța, daca va obține titlu executoriu in acțiunea promovata.
In cauza nu sunt îndeplinite prevederile art.972 c.proc.civ, invocate de apelanta si nici dovezi ca ar exista riscul înstrăinării, după cum s-a afirmat.
Aspectele prezentate in cuprinsul apelului reprezintă mai mult considerente teoretice, fara nici o analiza efectiva a incheierii atacate, astfel incat instanța urmează sa dispună respingerea apelului ca nefondat, cu cheltuieli de judecata.
In drept s-a invocat art.205 C.proc.civ.
Tribunalul, examinând cauza, in raport de situația de fapt reținută, de probele administrate in cauză, de criticile formulat, ținând seama de dispozițiile legale incidente in cauza, în temeiul art. 479 N.C.p.c., constată că apelul este nefondat, pentru următoarele considerente:
În mod corect instanța de fond a reținut situația de fapt și a respins cererea reclamantei ca neîntemeiată făcând o corectă aplicare în speță a disp art. art.972 alin.1 și alin. (2) NCPC.
Astfel, a reținut instanța de fond, în mod temeinic că procesul având ca obiect obligarea paratei la plata sumei de 10.000 euro reprezentând dublul arvunei plătita la încheierea antecontractului de vânzare–cumpărare autentificat sub nr.639/24.03.2014 la BNP D. C. E. Ploiești cu dobânda legala precum si rezoluțiuna acestui antecontract nu pune în discuție dreptul de proprietate asupra imobilului și nu se nu se circumscrie ipotezei reglementate de art. 972 alin.1 C.p.c întrucât nu este "un proces asupra proprietății" precum și faptul că reclamanta nu au făcut dovada necesității luării acestei măsuri asiguratorii. Reclamanta a susținut faptul că parata ar fi demarat formalitățile de intabulare a dreptului de proprietate asupra imobilului asupra căruia se solicita înființarea sechestrului judiciar fără însă a furniza date concrete de natură a ilustra ca exista pericolul de înstrăinare a bunului și în plus, se reține că pârâta deține în proprietate mai multe bunuri imobile, certificatului de atestare fiscala nr.100/20.04.2015 si adresei nr. 1497/20.04.2015 eliberate de Primăria ..55-57 dosar fond), situația ce contrazice susținerea unei eventuale insolvabilități.
Așadar, susținerea apelantei în simpla existență pe rol a procesului, având obiectul arătat, este suficientă pentru a se încuviința măsura sechestrului judiciar, este nefondată, având în vedere următoarele:
Prin acțiunea ce face obiectul dosarului nr._ al Judecătoriei Câmpina reclamanta C. R. a chemat in judecata pe parata Ș. M. pentru ca prin sentința ce se va pronunța sa fie obligata parata la plata sumei de 10.000 euro reprezentând dublul arvunei plătita la încheierea antecontractului de vânzare–cumpărare autentificat sub nr.639/24.03.2014 la BNP D. C. E. Ploiești cu dobânda legala pana la achitarea integrala a debitului precum si sa se constate rezoluțiunea acestui antecontract cu repunerea pârtilor in situația anterioara.
Tribunalul constată că, așa cum a reținut în mod legal și instanța de fond, antecontractul de vânzare-cumpărare este o promisiune de vânzare-cumpărare care da naștere unui drept de creanța, nefiind un izvor al dreptului de proprietate, nu este o vânzare și prin urmare nu transfera dreptul de proprietate având ca obiect doar o obligație de a face.
Prin urmare, procesul având ca obiect obligarea paratei la plata sumei de 10.000 euro reprezentând dublul arvunei plătita la încheierea antecontractului de vânzare–cumpărare autentificat, cu dobânda legala precum si rezoluțiunea acestui antecontract nu pune în discuție dreptul de proprietate, astfel încât nu se circumscrie ipotezei reglementate de art. 972 alin.1 C.p.c întrucât nu este "un proces asupra proprietății".
Pentru toate aceste considerente, constatând ca neîntemeiate motivele de apel invocate și susținute de către apelanta - reclamantă C. R., tribunalul, potrivit dispozițiilor art. 480, alin. 1 N.C.p.c va respinge ca nefondat apelul declarat de apelanta - reclamantă C. R. împotriva încheierii de ședință din data de 22.04.2015 pronunțată de Judecătoria Câmpina, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata - pârâtă Ș. M..
Văzând și prevederile art. 453 și urm.N.c.p.c., potrivit cu care instanța poate obliga partea care a pierdut procesul la cheltuieli de judecată la cererea părții care a câștigat procesul, tribunalul va obliga pe apelantă la plata către intimată a sumei 1000 lei cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu de avocat achitat cu chitanța nr. 1316/23.05.2015, depusă la data de 04.06.2015, anexată împuternicirii avocațiale, respectiv întâmpinării.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Respinge apelul declarat de apelanta - reclamantă C. R. cu domiciliul în com Dumbrăvești, . jud. Prahova, împotriva încheierii de ședință din data de 22.04.2015 pronunțată de Judecătoria Câmpina, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata - pârâtă Ș. M. cu domiciliul în com Cocorasti Mislii .. 444, Prahova, ca nefondat.
Obligă pe apelantă la 1000 lei cheltuieli de judecată.
Definitivă
Pronunțată în ședință publică, azi, 11.06.2015
Președinte, | Judecător, | Grefier, |
M. C. | M. N. | E. M. |
Fiind în CO, semnează
Președintele Instanței
Operator de date cu caracter personal nr. 5595
Red. N.M. /tehnored. N.M. / Ș.M.
4 ex./ 19.08.2015
d.f. nr._ - Judecătoria Câmpina
jud.fond J. M.
| ← Ordonanţă preşedinţială. Decizia nr. 2427/2015. Tribunalul... | Încuviinţare executare silită. Decizia nr. 2383/2015.... → |
|---|
