Contestaţie la executare. Decizia nr. 2857/2015. Tribunalul PRAHOVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 2857/2015 pronunțată de Tribunalul PRAHOVA la data de 06-10-2015 în dosarul nr. 2857/2015
ROMÂNIA
TRIBUNALUL PRAHOVA - SECȚIA I CIVILĂ
DOSAR NR._
DECIZIA CIVILĂ NR. 2857
Ședința publică din data de 06.10.2015
PREȘEDINTE - A. G. H.
JUDECĂTOR - N. C.
GREFIER - M. Ș.
Pe rol fiind soluționarea contestației în anulare formulată de contestatoarea S. L., CNP_, domiciliată în B., ., jud. B., împotriva deciziei civile nr. 1577/07.04.2015 pronunțată de Tribunalul Prahova – Secția I Civilă în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata S.C. E. R. SERVICES IFN S.A., înregistrată în Registrul Comerțului sub nr. J_, C. RO_, cu sediul în București, .. 6 A, parter, Sector 2.
La apelul nominal făcut în ședința publică se constată lipsa părților.
Procedura de citare este îndeplinită.
Cerere timbrată cu taxă judiciară de timbru în cuantum de 10,00 lei, conform chitanței .-./07.07.2015, anulată și atașată la dosarul cauzei.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței că s-a atașat dosarul de fond, după care:
Tribunalul, constatând că au fost lămurite toate împrejurările de fapt și temeiurile de drept, în baza art.394 C.pr.civ., declară dezbaterile închise și rămâne în pronunțare asupra contestației în anulare.
TRIBUNALUL
Prin cererea înregistrată pe rolul pe rolul Tribunalului Prahova – Secția I Civilă sub nr._, contestatoarea S. L. a formulat, în contradictoriu cu intimata S.C. E. R. Services IFN S.A., contestație în anulare împotriva deciziei nr.1577/07.04.2015 pronunțată de această instanță în cauza care a făcut obiectul dosarului nr._, solicitând ca, prin decizia ce se va pronunța să se dispună anularea deciziei atacate și soluționarea cauzei, potrivit art.508 alin.3 C.pr.civ. și restituirea cauțiunii în cuantum de1.200 lei, consemnată prin recipisa nr._/2 - chitanța . nr._/02.04. 2014.
În motivarea acțiunii, contestatoarea a arătat că, instanța de control judiciar a reținut și aplicat, în mod greșit, dispozițiile art.650 alin.3 C.pr.civ. în vigoare la momentul formulării cererii de executare silită, câtă vreme, Legea nr.138/2014 pentru modificarea și completarea Legii nr.134/2010 privind Codul de procedură civilă, precum și pentru modificarea și completarea unor acte normative conexe a intrat în vigoare la data de 19.10.2014 și este aplicabilă de la momentul intrării sale în vigoare.
Pe fond, cauza a fost soluționată la data de 21.10.2015, comunicarea hotărârii fiind făcută la data de 05.12.2015, așadar, ulterior intrării în vigoare a Legii nr.138/2015, context în care instanța ar fi trebuit să aplice disp. art.650 C.pr.civ., astfel cum a fost modificat prin Legea nr.138/2015, iar nu pe cele în vigoare la momentul începerii executării silite.
Astfel, actualul art.650 alin.3 C.pr.civ. prevede că „în toate cazurile instanța de executare se pronunță prin încheiere executorie care poate fi atacată numai cu apel, în termen de 10 zile de la comunicare, dacă prin lege nu se dispune altfel”.
O altă critică formulată de contestatoare a vizat faptul că, în mod greșit, instanța a reținut că cererea de apel nu a fost depusă în termenul legal, conform art.718 C.pr.civ. rap. la art.468 C.pr.civ., cu precizarea că art.650 alin.3 C.pr.civ. (art.651 alin.4, după republicare) nu constituie temeiul legal al exercitării căii de atac împotriva hotărârii pronunțată în cadrul contestației la executare.
Acest articol se referă la încheierile executorii pronunțate de instanța de executare și, nicidecum, la hotărârile acesteia, cum eronat a apreciat instanța, prin modificarea art.650 alin.3 C.pr.civ. (actualul art.651 alin.4 C.pr.civ.) legiuitorul înlocuind termenul de hotărâre cu cel de încheiere executorie.
Potrivit art.720 C.pr.civ., contestația la executare se soluționează prin hotărâre pronunțată de instanța de executare, art.718 C.pr.civ. stipulând că hotărârea pronunțată cu privire la contestație poate fi atacată numai cu apel, cu excepția hotărârilor pronunțate în temeiul art.712 alin.4 și art.715 alin.4 care pot fi atacate în condițiile dreptului comun.
Conform art.468 C.pr.civ., termenul de apel este de 30 de zile de la comunicarea hotărârii.
Pentru motivele invocate, contestatoarea S. L. a solicitat admiterea contestației în anulare, urmând să se procedeze, potrivit art.508 alin.3 C.pr.civ.
În dovedirea contestației, s-a solicitat încuviințarea probelor cu înscrisuri și orice alte probe a căror necesitate va reieși din dezbateri.
În drept, au fost invocate prevederile art.503 și urm. C.pr.civ.
La dosarul cauzei, a fost atașat dosarul nr._ soluționat prin decizia civilă nr.1577/07.04.2015, definitivă, a cărei retractare se solicită pe calea prezentului demers judiciar.
Examinând actele și lucrările dosarului, tribunalul constată și reține următoarele:
Contestația în anulare este o cale extraordinară de atac, de retractare, comună și nesuspensivă de executare prin care se cere însăși instanței care a pronunțat hotărârea atacată ca, în cazurile și în condițiile prevăzute de lege, să își desființeze propria hotărâre și să procedeze la o nouă judecată a pricinii.
Noul Cod de procedură civilă, ca de altfel și doctrina sub imperiul reglementării anterioare, reglementează două categorii de contestații în anulare: contestația în anulare obișnuită (art.503 alin.1) și contestația în anulare specială (alineatele următoare ale aceluiași articol).
Obiectul contestației în anulare este reglementat diferit, în funcție de motivele pentru care se poate exercita această cale extraordinară de atac.
Potrivit alin.1 al art.503 C.pr.civ., pentru motivul legat de neregularitatea procedurii de citare, hotărârile susceptibile a fi atacate cu contestație în anulare sunt toate hotărârile definitive (irevocabile, în terminologia Codului de procedură civilă de la 1865).
Prin hotărâri definitive se înțeleg cele definite, astfel, în art.634 C.pr.civ. și, după cum arată textul invocat, pot fi hotărâri pronunțate în primă instanță, în apel sau în recurs care, din diferite considerente, nu pot sau nu mai pot fi atacate cu apel sau cu recurs.
Alineatele 2 și 3 ale art.503 C.pr.civ. reglementează o altă . motive pentru care se poate exercita calea de atac a contestației în anulare, dar care privesc exclusiv hotărârile instanțelor de recurs și hotărârile instanțelor de apel care, potrivit legii, nu pot fi atacate cu recurs.
Pe calea prezentului demers judiciar, contestatoarea S. L. a solicitat, în contradictoriu cu intimata S.C. E. R. Services IFN S.A. ca, pe calea contestației în anulare, fiind invocat, în mod generic, art.503 C.pr.civ., să se dispună anularea deciziei civile nr.1577/07.04.2015 pronunțată de Tribunalul Prahova - Secția I Civilă, definitivă, în opinia contestatoarei fiind aplicat, în mod greșit, art.650 alin.3 C.pr.civ. în vigoare la momentul formulării cererii de executare silită, incident fiind art.650 C.pr.civ., astfel cum a fost modificat prin Legea nr.138/2015, iar termenul de apel ar fi de 30 de zile de la comunicarea hotărârii, conform art.468 C.pr.civ.
Pe lângă împrejurarea că, așa cum s-a mai arătat, contestatoarea nu a invocat și, cu atât mai puțin, nu a dovedit incidența vreunuia dintre motivele care deschid calea unei contestații în anulare - cale extraordinară de atac, de retractare, comună și nesuspensivă de executare, întemeind în drept acțiune, generic, pe toate aspectele reglementate de art.503 C.pr.civ., trebuie precizat faptul că art.24 C.pr.civ. - atât în forma prevăzută de Legea nr.134/2010 privind Codul de procedură civilă, cât și de Legea nr.138/2014, stabilește că „dispozițiile legii noi de procedură se aplică numai proceselor și executărilor silite începute după .”.
În ceea ce privește noțiunea de executare silită începută după . legii noi de procedură, dat fiind faptul că aceasta constituie un incident în cursul executării silite (potrivit art.650 alin.2 C.pr.civ., instanța de executare soluționează cererile de încuviințare a executării silite, contestațiile la executare, precum și orice alte incidente apărute în cursul executării silite, cu excepția celor date de lege în competența altor instanțe sau organe), determinarea legii de procedură civilă aplicabilă acesteia se va face în funcție de momentul demarării executării silite (data cererii de executare silită).
În speță, cererea de executare silită formulată de creditoarea – intimată S.C. E. R. Services IFN S.A. a fost înregistrată la B.E.J. N. E. – M. la data de 29.05.2013 și face obiectul dosarului de executare silită nr. 252/2013 (f.12 – dos. fond), ceea ce înseamnă că, raportat la data demarării executării silite, sunt incidente dispozițiile noului Cod de procedură civilă care a intrat în vigoare la data de 15.02.2013.
Împrejurarea invocată de contestatoare cu privire la incidența, în cauză, a disp. art.650 alin.3 din Legea nr.138/2014 („în toate cazurile instanța de executare se pronunță prin încheiere executorie care poate fi atacată numai cu apel, în termen de 10 zile de la comunicare, dacă prin lege nu se dispune altfel”), iar nu a art.650 alin.3 C.pr.civ. („hotărârile pronunțate de instanța de executare sunt executorii și pot fi atacate numai cu apel, în termen de 10 zile de la comunicare, dacă prin lege nu se dispune altfel”) nu poate fi reținută, întrucât, în ambele variante, termenul legal imperativ înlăuntrul căruia se poate exercita calea de atac a apelului împotriva hotărârii (din punct de vedere al conținutului, încheierea de ședință este calificată ca fiind „în mic o hotărâre”, ea trebuind să cuprindă toate cele trei părți ale unei hotărâri, și anume: practicaua, considerentele și dispozitivul) prin care s-a soluționat o contestație la executare este de 10 zile de la comunicare, iar nu de 30 de zile, cum se susține.
Este adevărat că, potrivit art.468 alin.1 C.pr.civ., „termenul de apel este de 30 de zile de la comunicarea hotărârii, dacă legea nu dispune altfel”, derogare care poate privi fie momentul de la care acesta începe să curgă, fie durata lui.
Pe cale de consecință, câtă vreme, în cazul contestației la executare legiuitorul a prevăzut un termen legal imperativ de 10 zile de la comunicarea hotărârii înlăuntrul căruia partea interesată poate exercita calea de atac a apelului, este evident că, în speță, nu sunt incidente prevederile art.468 alin.1 C.pr.civ. care se referă la termenul de apel de 30 de zile de la comunicare care este un termen general de la care există, însă, derogări sub aspectul duratei.
Dată fiind situația de fapt, astfel cum a fost reținută și prezentată în precedent, prin prisma normelor juridice incidente în soluționarea cauzei, cum în mod corect a reținut și instanța de control judiciar în considerentele deciziei nr. 1577/07.04.2015, potrivit art.650 alin.3 C.pr.civ. (aplicabil în cauză), față de data formulării cererii de executare silită), hotărârile pronunțate de instanța de executare pot fi atacate numai cu apel în termen de 10 zile de la comunicare, dacă prin lege nu se dispune altfel.
Prin urmare, s-a constatat că hotărârea primei instanțe era supusă căii de atac a apelului în termen de 10 zile de la comunicare, iar pentru apelanta S. L. (contestatoarea din cauza de față), termenul a început să curgă de la data de 05.12.2014, conform dovezii de îndeplinire a procedurii de comunicare (f.136 – dos. fond), ultima zi în care aceasta putea formula cererea de apel fiind 16.12.2014.
Or, cererea de apel a fost transmisă, prin poștă, la data de 30.12.2014, astfel cum rezultă din mențiunea datei înscrisă pe ștampila „Fan Courier” aflată pe plicul cu care a fost expediată cererea (f.27, verso – dos. apel), respectiv peste termenul legal imperativ prevăzut de lege, și anume acela de 10 zile de la comunicarea hotărârii pronunțată de instanța de fond.
În aceste condiții, în mod corect, tribunalul a admis excepția tardivității formulării cererii de apel și a respins apelul declarat de contestatoarea S. L. în contradictoriu cu intimata S.C. E. R. Services IFN S.A., ca fiind tardiv formulat, context în care nu se poate reține că dezlegarea dată apelului ar fi rezultatul unei erori materiale care ar putea fi definită prin confundarea unor elemente importante sau date materiale – cum ar fi, cu titlu de exemplu, și respingerea, în mod greșit, a apelului ca tardiv introdus.
Pentru rațiunile expuse în precedent, tribunalul constatând că prezenta contestație în anulare este neîntemeiată, urmează să o respingă ca atare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge contestația în anulare formulată de contestatoarea S. L., CNP_, domiciliată în B., ., jud. B., împotriva deciziei civile nr. 1577/07.04.2015 pronunțată de Tribunalul Prahova – Secția I Civilă în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata S.C. E. R. SERVICES IFN S.A., înregistrată în Registrul Comerțului sub nr. J_, C. RO_, cu sediul în București, .. 6 A, parter, Sector 2, ca neîntemeiată.
DEFINITIVĂ.
Pronunțată în ședință publică, azi 06.10.2015.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,
A. G. H. N. C.
GREFIER,
M. Ș.
Operator de date cu caracter personal nr.5595
Red. A.G.H./tehnored. S.L.F.
4 ex. - 09.11.2015; d.a.nr._ -Tribunalul Prahova – Secția I Civilă
j.a. - C. N., G. D.
| ← Încuviinţare executare silită. Decizia nr. 2851/2015.... | Contestaţie la executare. Sentința nr. 21/2015. Tribunalul... → |
|---|
