Actiune in raspundere delictuala. Decizia nr. 2730/2015. Tribunalul PRAHOVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 2730/2015 pronunțată de Tribunalul PRAHOVA la data de 17-09-2015 în dosarul nr. 2730/2015
ROMÂNIA |
TRIBUNALUL PRAHOVA |
SECȚIA I CIVILĂ |
Dosar nr._
DECIZIA CIVILĂ nr. 2730 | |
Ședința publică din data de 17 septembrie 2015 | |
PREȘEDINTE: | M. C. |
JUDECĂTOR: | M. N. |
GREFIER: | E. M. |
Pe rol fiind soluționarea apelului declarat de apelanta - reclamantă . REASIGURARI SA, cu sediul în București, . Plaza, nr. 26Z, sector 6, împotriva sentinței civile nr. 118/27.01.2015, pronunțată de Judecătoria Vălenii de M., în contradictoriu cu intimatul - pârât P. C. F., domiciliat în ., județul Prahova.
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței că s-a depus la dosar, prin serviciu registratură, de către apelanta - reclamantă copia facturii fiscale nr. 1639/12.03.2015 și OP nr. 684/16.03.2015 reprezentând onorariu de avocat, după care,
Tribunalul analizând actele și lucrările dosarului, constată cauza în stare de judecată și o reține spre soluționare.
TRIBUNALUL:
Deliberând asupra cauzei civile de față constată:
Prin acțiunea civilă înregistrată cu nr._ 20.05.2014 la Judecătoria Vălenii de M., reclamanta . reasigurări SA București a chemat în judecată pe pârâtul P. C. F., solicitând instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța să se dispună obligarea pârâtului la plata sumelor de 5.102,05 lei despăgubiri, 629,25 lei dobândă legală, calculată de la data de 07.12.2012, data constituirii de parte civilă în dosarul penal nr.1586/P/2010 și până la data introducerii acțiunii 20.05.2014 și în continuare, până la data achitării integrale a debitului, precum și la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea acțiunii, reclamanta a arătat că la data de 29.08.2010 pârâtul a distrus autoturismul Volkswagen Polo cu nr._, aparținând ., folosind o bâtă din lemn cu care a lovit și a spart luneta autoturismului folosit la momentul respectiv de numitul P. V. I., motiv pentru care în urma efectuării cercetărilor penale s-a dispus scoaterea de sub urmărire penală a pârâtului, însă acesta din urmă are obligația să suporte costul reparațiilor efectuate de către reclamantă în calitate de asigurator al autoturismului, în urma subrogării acesteia în drepturile societății care deținea în proprietate autoturismul în temeiul unei polițe CASCO, mai ales că pârâtul a refuzat să achite la termenul scadent suma de 5.102,05 lei, având obligația să suporte și dobânda legală aferentă acesteia.
După administrarea probelor cu acte, interogatoriu, prin sentința civilă nr.118/27.01.2015 a Judecătoriei Vălenii de M., a fost respinsă ca neîntemeiată acțiunea formulată de reclamantă împotriva pârâtului.
Pentru a se pronunța o asemenea soluție s-a reținut că în baza Ordonanței nr.140/P/24.01.2014 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Vălenii de M. s-a dispus scoaterea de sub urmărire penală a pârâtului pentru infracțiunea de distrugere, însă, analizându-se toate probele administrate în cauză nu rezultă vinovăția pârâtului în ceea ce privește producerea prejudiciului solicitat de către reclamantă, mai ales că acesta nu a recunoscut săvârșirea faptei ilicite, iar reclamanta nu a solicitat probe, nefiind reprezentată în primă instanță, motiv pentru care nu sunt îndeplinite condițiile prev. de disp.art.998-999 c.civ.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel reclamanta, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinice, solicitând admiterea apelului, schimbarea în tot a sentinței în sensul admiterii acțiunii, obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată, motivându-se că pârâtul a fost cel care a distrus autoturismul, impunând repararea acestuia, aspect care atestă vinovăția acestuia confirmată de declarația persoanei aflată în interiorul autoturismului, indicându-se locul producerii evenimentului, existând planșe foto la dosar în acest sens și că se impunea cenzurarea răspunsurilor la interogatoriu ale pârâtului în raport de celelalte probe administrate în cauză, neexistând cauze exoneratoare de răspundere constând în forța majoră, cazul fortuit, fapta victimei, fapta unui terț.
În continuare, reclamanta a arătat că eronat s-a prezumat lipsa de vinovăție a pârâtului, solicitând proba cu expertiză tehnică auto, probă în raport de care instanța nu s-a pronunțat, fiind singura susceptibilă de a dovedi avariile autoturismului, modalitatea de producere a acestora și că instanța avea obligația să dispună, în baza rolului său activ, suplimentarea probatoriilor, mai ales că actele existente în dosarul de urmărire penală atestă săvârșirea de către pârât a infracțiunii de distrugere, impunându-se completarea probatoriilor, constând în administrarea probei cu martori.
Primindu-se dosarul la Tribunalul Prahova Secția a II-a Civilă și de C. Administrativ, cauza a fost înregistrată cu nr._, la data de 30.03.2015.
Prin încheierea din 11.06.2015, s-a dispus transpunerea cauzei de la Secția a II-a Civilă și de C. Administrativ la Secția I Civilă a Tribunalului Prahova, ținându-se seama de obiectul și natura cauzei, ocazie cu care dosarul a fost înregistrat cu nr._ la data de 18.06.2015.
Tribunalul, examinând cauza în raport de situația de fapt reținută, de probele administrate în cauză, de criticile formulate și ținând seama de dispozițiile legale incidente în cauză, constată că apelul este fondat, pentru următoarele considerente:
Conform declarațiilor din data perioada 04.07._13, Ordonanței nr.140/P/ 24.01.2014 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploiești, s-a dispus, printre altele, scoaterea de sub urmărire penală a pârâtului în ceea ce privește săvârșirea infracțiunilor de distrugere, de conducere fără permis și aplicarea unei sancțiuni cu caracter administrativ constând într-o amendă de 1000 lei, deoarece la data de 29.08.2010, în jurul orelor 5,00, pârâtul a condus pe raza comunei Cerașu, . un autoturism fără a poseda permis de conducere, a lovit cu o bâtă din lemn luneta autoturismului Volkswagen Polo cu nr._, aparținând ., condus de numitul P. V. I., lunetă pe care a spart-o, după care a început să lovească autoturismul în partea dreaptă față, partea stângă spate, motiv pentru care reclamanta a formulat cerere de constituire de parte civilă în dosarul respectiv la data de 07.12.2012, astfel încât s-a dispus scoaterea de sub urmărire penală a pârâtului datorită neformulării plângerii prealabile de către persoana vătămată P. V. I., care a decedat în timpul desfășurării cercetărilor penale.
Potrivit actelor depuse la dosar (notă de constatare, aviz de daună, facturi, polița CASCO), reclamanta a suportat c/valoarea reparațiilor la autoturismul Volkswagen Polo cu nr._, aparținând ., în temeiul unei polițe CASCO pe care a încheiat-o cu societatea respectivă în calitate de persoană juridică asigurată, în valoare totală de 5102,05 lei în condițiile în care în urma evenimentului din data de 29.08.2010 pârâtul a distrus autoturismul, aplicând lovituri în partea din față, în partea din spate, motiv pentru care reclamanta a efectuat reparații la autoturismul respectiv, formulând cerere de constituire de parte civilă în cadrul dosarului penal nr.1586/P/2010 la data de 07.12.2012.
Disp.art.998-999 c.civ. nemodificat, în vigoare la data producerii faptei, stipulează ca pentru a fi angajată raspunderea civila delictuala pentru fapta proprie, trebuie sa fie îndeplinita cumulativ urmatoarele conditii: existenta unui prejudiciu, adică, efectul negativ suferit de o anumita persoana; existenta unei fapte ilicite constand in acea fapta prin care încalcandu-se normele dreptului obiectiv sunt cauzate prejudicii dreptului subiectiv apartinand altei persoane; existenta unui raport de cauzalitate intre fapta ilicita si prejudiciu in sensul ca acesta din urma a fost provocat de fapta ilicita; existenta vinovatiei celui care a cauzat prejudiciu constand in intentia, neglijenta, imprudenta cu care a acționat.
Așadar, din analiza probelor administrate în cauză, rezultă că la data de 29.08.2010, pârâtul a lovit cu o bâtă autoturismul Volkswagen Polo cu nr._, aparținând ., parcat în fața imobilului numitului P. V. I. care a decedat ulterior, distrugând partea din față, din spate a autoturismului, inclusiv luneta, bara de protecție, farurile, capota motorului, etc, motiv pentru care reclamanta a suportat costul reparațiilor acestui autoturism în valoare totală de 5.102,05 lei, în baza poliței Casco încheiată cu persoana juridică, proprietara autoturismului, astfel încât reclamanta, în calitate de asigurator, s-a subrogat în drepturile asiguratului său, respectiv ., având dreptul să solicite repararea prejudiciului cauzat de către pârât, constând în distrugerea autoturismului, în urma săvârșirii faptei ilicite de către acesta prin încălcarea dreptului de proprietate al societății respective asupra autoturismului, prejudiciu în valoare totală de 5.102,05 lei.
De altfel, analizându-se declarațiile martorilor audiați în cadrul dosarului penal nr.1586/P/2010, reiese cu certitudine că pârâtul a fost cel care a distrus fără niciun motiv autoturismul aparținând ., având un obiect contondent asupra sa, ceea ce înseamnă că acesta este vinovat de avarierea autoturismului, vinovăție care antrenează răspunderea civilă delictuală a pârâtului deoarece nu numai că acesta a săvârșit o faptă ilicită, dar a fost cel care personal a avariat autoturismul aparținând societății sus menționate, existând deci un raport de cauzalitate între fapta săvârșită și prejudiciu, faptă care a determinat avarierea efectivă a autoturismului, obligând-o pe reclamantă să efectueze reparații la autoturismul respectiv în valoare totală de 5.102,05 lei.
Apărările pârâtului conform cărora nu ar fi fost cel care ar fi produs avarierea autoturismului respectiv, ci numitul P. V. I., care ar fi intrat în coliziune cu autoturismul în care se afla nu pot fi avute în vedere întrucât nu există nicio dovadă la dosar care să ateste inexistența culpei pârâtului în producerea incidentului din data de 29.08.2010, incident determinat de conducerea fără permis de către pârât a unui autoturism care a circulat pe drumurile publice, iar pârâtul avea obligația să facă dovada inexistenței vinovăției sale în ceea ce privește distrugerea autoturismului și nicidecum reclamanta, mai ales că toate declarațiile persoanelor care au fost audiate ca martore în cadrul dosarului penal nr.1586/P/2010 demonstrează modalitatea în care pârâtul a distrus autoturismul, împrejurările în care a avut loc avarierea acestuia, comportamentul pârâtului la data respectivă.
Faptul că prin Ordonanța nr.140/P/24.01.2014 s-a dispus scoaterea de sub urmărire penală a pârâtului pentru săvârșirea anumitor infracțiuni nu înseamnă în mod automat că pârâtul nu a fost cel care a distrus autoturismul Volkswagen Polo cu nr._, aparținând ., deoarece măsura dispusă de organele de cercetare penală nu înlătură răspunderea civilă delictuală a pârâtului pentru fapta ilicită cauzatoare de prejudiciu pe care a săvârșit-o, nu atestă inexistența vinovăției acestuia, ci, dimpotrivă, relevă modalitatea în care pârâtul a acționat la un moment dat față de autoturismul respectiv, măsura având efect doar în ceea ce privește răspunderea penală a pârâtului, confirmată de aplicarea unei amenzi administrative.
Astfel, în mod greșit instanța de fond a reținut situația de fapt și a respins acțiunea ca neîntemeiată, fără să țină seama că în speță sunt îndeplinite condițiile prev. de disp.art.998-999 c.civ. nemodificat, constând în existența unui prejudiciu, a unei fapte ilicite săvârșite de către pârât cu vinovăție, a unui raport de cauzalitate dintre faptă și prejudiciu, impunându-se obligarea pârâtului la plata sumelor de 5102,05 lei reprezentând despăgubiri, 629,25 lei dobândă calculată de la data de 7.12.2012 și până la data introducerii acțiunii - 20.05.2014, precum și dobânda legală aferentă debitului principal calculată de la data de 20.05.2014 și în continuare, până la plata efectivă a întregului debit.
Susținerile reclamantei în sensul că pârâtul a fost cel care a fost vinovat de distrugerea autoturismului, impunând repararea acestuia, aspect confirmat de declarația persoanei aflată în autoturism care a indicat locul producerii evenimentului, existând planșe foto la dosar în acest sens și că se impunea cenzurarea răspunsurilor la interogatoriu ale pârâtului în raport de celelalte probe administrate în cauză, sunt justificate deoarece analizându-se toate actele existente la dosar reiese cu certitudine comportamentul necorespunzător al pârâtului la data producerii incidentului – 29.08.2010, dată la dare pârâtul nu a respectat regulile de conviețuire socială, distrugând autoturismul, iar răspunsurile la interogatoriu ale pârâtului au un caracter subiectiv, fiind imposibilă analizarea acestora în mod singular, ci în strânsă legătură cu toate celelalte probe administrate în cauză.
Motivele invocate de către reclamantă privind inexistența unor cauze exoneratoare de răspundere, respectiv forța majoră, cazul fortuit, fapta victimei, fapta unui terț, prezumându-se eronat lipsa de vinovăție a pârâtului și că actele existente în dosarul de urmărire penală atestă săvârșirea de către pârât a infracțiunii de distrugere, sunt întemeiate întrucât, într-adevăr, în speță nu există cauze exoneratoare de răspundere, iar toate actele existente la dosar demonstrează săvârșirea faptei ilicite cauzatoare de prejudiciu de către pârât, constând în distrugerea autoturismului respectiv în mod deliberat, pârâtul având obligația să răspundă pentru pagubele cauzate autoturismului, pentru prejudiciul suportat de către reclamantă în urma achitării c/valorii reparațiilor la autoturismul respectiv.
Criticile reclamantei în sensul că instanța de fond nu s-a pronunțat cu privire la expertiza auto, în baza căreia avea posibilitatea să dovedească avariile autoturismului, modalitatea de producere a acestora, având obligația să dispună în baza rolului său activ suplimentarea probatoriilor, inclusiv cu martori, sunt fondate deoarece instanța de fond avea obligația să efectueze demersuri în vederea depunerii la dosar a tuturor actelor care au stat la baza pronunțării Ordonanței nr.140/P/2013, să țină seama de conținutul acesteia din urmă, fiind imposibil să fie analizate doar răspunsurile pârâtului la interogatoriu care nu a recunoscut săvârșirea faptei ilicite, mai ales că avea obligația, în baza rolului activ, să stabilească modalitatea de producere a prejudiciului, de săvârșire a faptei ilicite de către pârât.
În raport de aceste considerente, tribunalul în baza disp.art.480 alin.1, 2 c.pr.civ., va admite apelului și va schimba în tot sentința atacată în sensul că în baza disp.art.998-999 c.civ. nemodificat, va admite acțiunea și va obliga pârâtul să plătească reclamantei sumele de 5102,05 lei reprezentând despăgubiri, 629,25 lei dobândă calculată de la data de 7.12.2012 și până la data introducerii acțiunii - 20.05.2014, precum și dobânda legală aferentă debitului principal calculată de la data de 20.05.2014 și în continuare, până la plata efectivă a întregului debit, întrucât prin neachitarea la termenele scadente a c/valorii reparațiilor suportate de către reclamantă, pârâtul a cauzat un prejudiciu reclamantei prin imposibilitatea acesteia din urmă de a beneficia la termenele scadente de suma respectivă, prejudiciu care nu poate fi acoperit decât prin acordarea dobânzii legale cu titlu de daune interese în vederea reparării integrale a întregului prejudiciu suportat de către reclamantă.
În baza disp.art.451 și urm. c.pr.civ, va fi obligat pârâtul la 2.121 lei cheltuieli de judecată către reclamantă (în primă instanță, apel), reprezentând taxe judiciare de timbru suportate pe parcursul derulării prezentului litigiu atât în primă instanță, cât și în calea de atac a apelului, inclusiv onorariu avocat.
De asemenea, tribunalul, va respinge cererea privind completarea probatoriilor constând în administrarea probei cu martori ca neîntemeiată, în condițiile în care reclamanta a depus la dosar acte care atestă temeinicia pretențiilor deduse judecății, iar din dezbateri nu rezultă necesitatea administrării altor probe, inclusiv cu martori, clarificându-se raporturile juridice deduse judecății, nefiind îndeplinite condițiile prev. de disp.art.479 alin.2 c.pr.civ în acest sens.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge cererea privind completarea probatoriilor constând în administrarea probei cu martori, formulată de apelanta reclamantă împotriva intimatului pârât, ca neîntemeiată.
Admite apelul de apelanta - reclamantă . REASIGURARI SA, cu sediul în București, . Plaza, nr. 26Z, sector 6, împotriva sentinței civile nr. 118/27.01.2015, pronunțată de Judecătoria Vălenii de M., în contradictoriu cu intimatul - pârât P. C. F., domiciliat în ., județul Prahova și în consecință:
Schimbă în tot sentința atacată în sensul că admite acțiunea.
Obligă pârâtul să plătească reclamantei sumele de 5.102,05 lei reprezentând despăgubiri, 629,25 lei dobândă calculată de la data de 7.12.2012 și până la data introducerii acțiunii - 20.05.2014, precum și dobânda legală aferentă debitului principal calculată de la data de 20.05.2014 și în continuare, până la plata efectivă a întregului debit.
Obligă pe pârât la 2121 lei cheltuieli de judecată către reclamantă (în primă instanță, apel).
DEFINITIVĂ.
Pronunțată în ședință publică, azi, 17.09.2015.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,
C. M. N. M.
GREFIER,
M. E.
Operator de cate cu caracter personal 5595
Red.CM/tehnored.CM
4 ex./30.10.2015
d. f. nr._ Judecătoria Vălenii de M.
j.f. D. B. C.
| ← Contestaţie la executare. Decizia nr. 2737/2015. Tribunalul... | Fond funciar. Decizia nr. 2734/2015. Tribunalul PRAHOVA → |
|---|
