Uzucapiune. Decizia nr. 2727/2015. Tribunalul PRAHOVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 2727/2015 pronunțată de Tribunalul PRAHOVA la data de 17-09-2015 în dosarul nr. 2727/2015
ROMÂNIA
TRIBUNALUL PRAHOVA
SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr._
DECIZIA CIVILĂ NR. 2727
Ședința publică din data de 17 septembrie 2015
PREȘEDINTE - M. C.
JUDECĂTOR - M. N.
GREFIER - E. M.
Pe rol fiind soluționarea apelului declarat de apelanții - reclamanți ORAȘUL BUȘTENI PRIN PRIMAR, C. L. BUȘTENI, ambii cu sediul în Bușteni, ., județul Prahova, împotriva sentinței civile nr.110/18.02.2015, pronunțată de Judecătoria S., în contradictoriu cu intimații - pârâți R. NAȚIONALĂ A PĂDURILOR ROMSILVA, cu sediul în București, . A, sector 2- prin DIRECȚIA S. PRAHOVA, cu sediul în Ploiești, .. 3, județul Prahova, ADMINISTRAȚIA P. NATURAL BUCEGI, cu sediul în Moroeni, ., jud. Dâmbovița, M. FINANȚELOR PUBLICE, cu sediul în București, ., sector 5- prin DIRECȚIA GENERALĂ REGIONALĂ A FINANȚELOR PLOIEȘTI, cu sediul în Ploiești, .. 22, județul Prahova.
Cererea de apel a fost timbrată cu taxă judiciară de timbru în cuantum de 218,00 lei, conform OP nr. 681/02.04.2015 și timbru judiciar de 2,50 lei, care au fost anulate și atașate la dosarul cauzei.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns apelanții - reclamanți reprezentați de avocat D. C. și intimata - pârâtă R. Națională a Pădurilor Romsilva -prin Direcția S. Prahova, lipsă fiind celelalte părți.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
Apărătorul apelanților - reclamanți având cuvântul arată că alte cererii nu mai formulează și solicită acordarea cuvântului în dezbateri.
Reprezentantul intimatelor - pârâte depune la dosar delegație și având cuvântul arată că alte cererii nu mai formulează și solicită acordarea cuvântului în dezbateri.
Nemaifiind alte cereri de formulat sau probe de administrat, tribunalul constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri
Apărătorul apelanților - reclamanți având cuvântul în dezbateri solicită admiterea apelului, schimbarea sentinței apelate și pe fond admiterea acțiunii în sensul constatării dreptului de proprietate a orașului Bușteni asupra terenului în suprafața de 780 m.p. situat în orașul Bușteni, Zona Fântânii Rezervor Apa C. pe baza uzucapiunii de lungă durată. Elementele de drept și chestiuni privind starea de fapt și interesul. Judecătoria S. a respins acțiunea apreciind că în cauza este vorba de o detenția precară, precum și că terenul se află în proprietatea statului. Precaritatea echivalează cu lipsa posesiei, însă au fost construite în munte două rezervoare de colectare apă pe un teren de 800 mp. în localitatea Bușteni care a fost și împrejmuit cu gard pentru a se asigura securitatea și protecția apelor care se colectează în aceste rezervoare și nu se poate extinde aceste rezervoare cu alte doua rezervoare care au același scop, acela de colectarea apelor din munte pentru a deveni apă potabilă întrucât terenul se află în administrarea unei alte autorității. Au solicitat aviz de la această instituție, iar pe acest aviz instanța la interpretat ca fiind o detenție precară. S-a dovedit cu martori și cu realitatea că din anii ’70 pe o suprafață de 800 mp au fost construite în munte două rezervoare de colectare, teren aflat în proprietate orașului Bușteni. Terenul în discuție este limitrof terenului pe care se află rezervoarele de colectare și are rolul de protecție și siguranță a apei colectate și instanța de fond a apreciat că nu poate uzucapa, deși sarcina probei cade în sarcina adversarului. Mai mult, dacă terenul face parte din domeniul public al statului avea obligația să facă dovada că sunt proprietarii acestui teren. Există și situații de excepție și nu se pune în discuție că ar fi proprietatea Romsilva. Pentru această suprafață de teren de 740 mp nu se urmărește interesul unei persoane fizice, ci a orașului Bușteni. Există adrese și relații din care rezultă că terenul se află în proprietatea orașului Bușteni, ori în lipsa dovezi că sunt proprietari nu se pot demara lucrările de îmbunătățire, existând astfel necesitatea ca terenul să se afle în proprietatea orașului Bușteni. Solicită admiterea apelului, schimbarea sentinței apelate și pe fond admiterea acțiunii în sensul constatării dreptului de proprietate a orașului Bușteni asupra terenului în suprafața de 780 m.p. situat în orașul Bușteni, Zona Fântânii Rezervor Apa C. pe baza uzucapiunii de lungă durată, fără cheltuieli de judecată.
Reprezentantul intimatei - pârâte R. Națională a Pădurilor Romsilva -prin Direcția S. Prahova, având cuvântul în dezbateri solicită respingerea apelului și menținerea sentinței instanței de fond ca legală și temeinică. Administrația P. Național Bucegi a dat aviz cu privire la necesitatea investiției numai că modalitatea aleasă este în afara legii. Proprietatea publică a statului este inalienabilă, imprescriptibilă și insesizabilă. Art. 35 codul silvic stipulează că nu poate fi redusă suprafața fondului forestier, arătând care sunt excepțiile de la lege. Această suprafață de teren este inclusă în amenajamentul silvic ca făcând parte din domeniul public al statului. Romsilva nu este proprietarul ci administratorul terenului, iar modalitatea aleasă nu este conform legii. S-a făcut referire la o situație de fapt care este contrazisă chiar de apelant, precum și la o Hotărâre a Consiliului L. din care rezultă că Orașul Bușteni ar fi proprietar al terenului, fără cheltuieli de judecată.
Apărătorul apelanților – reclamanți, având cuvântul, în replică, arată că există o Hotărâre a Consiliului L. Bușteni care dacă ar fi fost nelegală, Romsilva o putea ataca în contencios. Acest teren este categorie curți construcții ce a fost lăsat în proprietatea Consiliului L.. Orașul Bușteni face mai mult decât se impune, în sensul că-și consolidează titlul.
TRIBUNALUL:
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată:
Prin acțiunea civilă înregistrată cu nr._ /14.02.2013 la Judecătoria S., reclamanții Orașul Bușteni- prin Primar, C. L. Bușteni au chemat în judecată pe pârâții Direcția S. Prahova, O. S. Azuga, solicitând instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța să se constate dreptul lor de proprietate asupra terenului de 780 mp. situat în Bușteni, Zona Fântânii Rezervor A. C., în baza uzucapiunii de lungă durată.
În motivarea acțiunii, reclamanții au arătat că în anul 1942 au edificat două rezervoare de apă amplasate pe un teren de 800 mp. situat în Bușteni, Zona Fântânii – Rezervor de A. C., ocazie cu care, în vederea protejării acestor rezervoare, au îngrădit o parcelă de teren de 780 mp. reprezentând zonă de protecție cu gard de lemn, teren pe care a fost amplasată o aducțiune de apă cu o conductă de cca. 2 m. diametru încă din anul 1925, motiv pentru care cele două rezervoare de apă, aducțiunea au fost incluse în domeniul public al localității Bușteni, fiind înscris în C.F. terenul de 800 mp., astfel încât se impune recunoașterea în favoarea lor a unui drept de proprietate dobândit în urma exercitării unei posesii neîntreruptă, netulburată, publică, sub nume de proprietari, în temeiul dreptului comun mai ales că au nevoie de recunoașterea unui asemenea drept pe cale judecătorească în scopul realizării unui program de reabilitare a sistemului de alimentare cu apă a localității.
La data de 10.04.2013, pârâta R. Națională a pădurilor Romsilva – Direcția S. Prahova a formulat o întâmpinare prin care a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Ocolului S. Azuga atât timp cât acesta nu are personalitate juridică, solicitând respingerea acțiunii în condițiile în care terenul în litigiu se află în domeniul public al statului, aflându-se doar în administrarea sa, făcând parte dintr-un amenajament silvic, fiind imposibilă recunoașterea în favoarea reclamanților a unui drept de proprietate prin uzucapiune.
La data de 11.09.2013 a fost admisă excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului O. S. Azuga și s-a dispus introducerea în cauză în calitate de pârâți a Regiei Naționale a Pădurilor – Romsilva prin Direcția S. Prahova, a Administrației P. Național Bucegi.
La data de 20.11.2013, 11.12.2013, instanța, având în vedere cererile formulate de către părți, a dispus introducerea în cauză în calitate de pârât a Ministerului Finanțelor Publice, în calitate de reprezentant al Statului Român, dată la care acesta din urma a depus la dosar o întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii în condițiile în care terenul în litigiu se află în domeniul public al statului, fiind imposibilă dobândirea acestuia de către terțe persoane prin uzucapiune.
După administrarea probelor cu acte, expertiză tehnică topometrică, martori, prin sentința civilă nr.110/18.02.2015 a Judecătoriei S., a fost respinsă, ca neîntemeiată, acțiunea formulată de reclamanți împotriva pârâților.
Pentru a se pronunța o asemenea soluție, s-a reținut că potrivit actelor existente la dosar, raportului de expertiză tehnică topometrică ing. A. F. G., terenul în litigiu face parte din zona de dezvoltare durabilă a P. Național Bucegi potrivit HG nr. 187/2011, fiind proprietatea publică a Statului Român, aflat în administrarea pârâtei RNP- Direcția S. Prahova, iar în speță disp. art.644 și urm. cod civil, nemodificat, reglementează modurile de dobândire a dreptului de proprietate, inclusiv prin uzucapiune care constituie un mod originar de dobândire, întemeiat pe faptul posesiei, pe o stare de fapt care exclude existența unui act juridic translativ de proprietate, deoarece modurile de dobândire originare nu comportă o transmisiune juridică a dreptului de proprietate de la o persoană la alta, astfel încât, în speță, nu devin aplicabile aceste dispoziții legale în condițiile în care dreptul de proprietate publică al statului reprezintă un drept absolut, exclusiv, perpetuu, inalienabil, imprescriptibil, insesizabil conform disp. art.136 alin.4 din Constituție, art.120 alin.2 din Legea nr.215/2001, art.861 alin.1 cod civil.
S-a menționat că imprescriptibilitatea constă în faptul că bunurile proprietate publică nu pot fi dobândite de către alte persoane prin uzucapiune, dreptul de proprietate publică nu se poate pierde prin neuz, actele juridice încheiate cu încălcarea regimului juridic al acestor bunuri fiind lovite de nulitate absolută și că dreptul de administrare asupra bunurilor proprietate publică se constituie prin hotărâre emisă de Guvernul României, având natura juridică a unui drept real principal, fiind opozabil erga omnes, cu excepția titularului dreptului de proprietate publică, caz în care, în speță, prescripția de lungă durată nu este aplicabilă unui bun imprescriptibil care aparține domeniului public al statului în temeiul disp. art. 136 alin. 4 din Constituție în baza cărora aceste bunuri nu sunt susceptibile de a face obiectul unei uzucapiuni, nu pot fi urmărite în procedura executării silite, nefiind susceptibile de vânzare prin licitație publică.
Împotriva acestei sentințe au declarat apel reclamanții, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, solicitând admiterea apelului, schimbarea în tot a sentinței în sensul admiterii acțiunii, motivându-se că uzucapiunea potrivit Codului civil vechi constituie un mod originar de dobândire a proprietății asupra unui imobil ca efect al exercitării unei posesii utile, timp de 30 de ani de către posesorul imobilului, acesta neavând obligația să dovedească că posesia întrunește toate calitățile cerute de lege pentru a fi utilă, revenind părții adverse, în cazul în care invocă, să dovedească viciile care ar fi împiedicat-o să fie utilă, neexistând o detenție precară, mai ales că au solicitat avizul Administrației P. Național Bucegi în condițiile în care terenul se află în zona de dezvoltare a acestui parc care permite realizarea de investiții, iar solicitarea avizului a avut loc în baza legislației în vigoare privind amplasamentul terenului.
În continuare, reclamanții au arătat că solicitarea avizului respectiv nu echivalează cu o lipsă de manifestare a intenției lor de a poseda, în vederea dobândirii proprietății, planul anexă la aviz făcând dovada îngrădirii terenului în litigiu în vederea protejării rezervoarelor de apă, a noilor obiectivelor de investiții, posesia fiind evidentă, recunoscută de pârâți prin avizarea planului cu mențiunea „vizat spre neschimbare”, aspect confirmat de declarația martorului A. M. și că plata,neplata impozitului pentru teren nu înseamnă ab inițio că posesorul este detentor precar atât timp cât nu există nicio cerință instituită de codul civil privind aprecierea posesiei, mai ales că „animus” în raport de bun nu se analizează în funcție de titularul obligației de plată a impozitului, iar în baza disp. art.1854 cod civil a fost instituită în favoarea posesorului o prezumție potrivit căreia acesta posedă sub nume de proprietar, prezumție neînlăturată în cauză.
De asemenea, reclamanții au menționat că terenul în litigiu nu face parte din domeniul public al statului atât timp cât nu există nicio dovadă în acest sens, invocându-se dispoziții legale care reglementează în general terenurile administrate de către pârâți fără să existe vreo referire concretă cu privire la terenul în litigiu și că acest teren, limitrof terenului de 800 mp. pe care se află amplasate rezervoarele, a fost înscris în CF la nr._ Bușteni, intabulat dreptul de proprietate al localității, teren care excede terenului de 800 mp., fiind limitrof acestuia din urmă, îngrădit, folosit de oraș ca zonă de protecție datorită destinației, exploatării corespunzătoare a acestuia, mai ales că în baza adeverinței nr.5678/14.06.2012, terenul în litigiu figurează la categoria curți-construcții, necontestată de către pârâți, fiind imposibil să facă parte din domeniul public al statului, aflându-se în imediata apropiere a terenului aparținând Orașului Bușteni.
Totodată, reclamanții au precizat că terenul în litigiu este destinat strict pentru funcționarea, desfășurarea activității parcelei înscrisă în CF, fiind necesar acesteia din urmă, pârâții confirmând că terenul nu face parte din domeniul public al statului la momentul la care au vizat spre neschimbare planul anexă la avizul nr.1149/17.07.2012, plan care include terenul în litigiu în documentația orașului Bușteni, efectuarea formalităților de cadastru, intabulare în vederea realizării, amplasării obiectivelor de investiții absolut necesare Orașului Bușteni, proiect de amploare ce implică atragerea de fonduri europene pentru extinderea rețelei de alimentare cu apă a localității și că avizul favorabil care confirmă categoria curți-construcții, amplasarea noilor obiective pe terenul de 780 mp. atestă că terenul nu se află efectiv în domeniul public al statului atât timp cât pârâții nu au exercitat niciun fel de drepturi cu privire la acest teren, reclamanții fiind cei care au exercitat o posesie continuă, neîntreruptă, netulburată, publică și sub nume de proprietari asupra terenului.
Primindu-se dosarul la Tribunalul Prahova, cauza a fost înregistrată cu nr._ la data de 21.04.2015.
La data de 09.06.2015 pârâta RNP- prin Direcția S. Prahova a formulat o întâmpinare prin care a solicitat respingerea apelului în condițiile în care terenul în litigiu face parte din domeniul public al statului, fiind imposibilă uzucaparea acestuia în baza dispozițiilor codului civil.
Tribunalul, examinând cauza în raport de situația de fapt reținută, de probele administrate în cauză, de criticile formulate și ținând seama de dispozițiile legale incidente în cauză, constată că apelul este nefondat pentru următoarele considerente:
In baza extraselor de CF existente la dosar, adreselor nr. 9155/14.09.2012, 6968/18.07.2012, 5678/14.06.2012, 6411/3.07.2012, inventarului depus la dosar, reclamanții dețin în proprietate două rezervoare de apă împreună cu o aducțiune de apă, încă din anul 1942, amplasată pe un teren de 800 mp, bunuri care fac parte din domeniul privat al localității, însă aducțiunea de apă aferentă celor două rezervoare se află amplasată pe un teren de 780 mp situat în Bușteni, zona Fântânii, Rezervor A. C., teren care a fost inclus in zona de dezvoltare durabilă a P. Natural Bucegi, fiind fără vegetație forestieră, aflat in administrarea RNP Romsilva- Direcția S. Prahova, teren cu care figurează înscris in registrele agricole reclamantul C. L. Bușteni, fiind inclus la un moment dat in domeniul public al localității în baza HCL nr. 98/21.06.2012.
Martorii A. M., E. C. au declarat că pe terenul in litigiu se află două bazine de apă edificate in anul 1976, care alimentează cu apă potabilă locuitorii din zonă, iar terenul in litigiu reprezentând zona de protecție a celor două rezervoare de apă a fost folosit permanent de către reclamanți, fiind împrejmuit cu un gard de sârmă ghimpată, însă reclamanții nu pot efectua investiții pe terenul in litigiu privind cele două rezervoare de apă in lipsa unei hotărâri judecătorești referitoare la recunoașterea unui drept de proprietate in favoarea reclamanților asupra terenului in litigiu.
Conform raportului de expertiză tehnică topometrică ing. A. F. G., inclusiv completare 2, terenul in litigiu situat in Bușteni, zona Fântânii – Rezervor A. C. T 3, P 77 jud. Prahova are suprafața totală de 780 mp, fiind ocupat de un cămin de apă, aflat in continuarea terenului de 800 mp aparținând reclamanților pe care se află amplasate cele două rezervoare de apă edificate încă din anul 1965, astfel încât pentru realizarea unor investiții la cele două rezervoare de apă este necesar ca reclamanții să dețină în proprietate suprafața totală de teren de 1805 mp, care excede parcelei de 800 mp din care 780 mp reprezintă terenul in litigiu, având o valoare in raport de prețurile practicate pe piața liberă de 120.900 lei, iar 1025 mp suprafața aflată in continuarea acestuia din urmă, întregul teren de 1805 mp reprezentând zonă de protecție corespunzătoare rezervoarelor de apă.
Disp. art. 1837 si urmatoarele cod civil nemodificat, prevad ca uzucapiunea reprezinta un mod de dobandire a dreptului de proprietate constand in exercitarea unei posesii neintrerupte, continue, netulburata si sub nume de proprietar timp de 30 ani asupra bunului respectiv, iar în baza disp.art.488 si urm.c.civ. accesiunea imobiliara artificiala constă în faptul ca proprietarul terenului devine proprietarul constructiilor, plantatiilor facute pe acel teren si anume, doua situatii cand proprietarul terenului face constructii, plantatii pe terenul său cu materialele altei persoane si cand constructiile, plantatiile, sunt facute de catre o persoana cu materialele sale, dar pe terenul ce apartine altuia, distangandu-se situatia constructorilor de buna sau rea-credinta si dreptul acestora la despagubiri, in anumite conditii.
Totodată, disp. art. 136 alin 4 din Constituția României, art. 120 alin 2 din Legea nr. 215/2001, art. 861 alin 1 Cod civil, prevăd că dreptul de proprietate publică al statului asupra bunurilor imobile are un caracter inalienabil, imprescriptibil, insesizabil, neputând face obiectul uzucapiunii, al unei executări silite, nefiind susceptibil de vânzare prin licitație publică pentru satisfacerea creanțelor creditorului, actele juridice încheiate cu încălcarea unui asemenea drept fiind lovite de nulitate absolută, caz in care dreptul de administrare asupra bunurilor proprietate publică se constituie prin hotărâre de Guvern, având natura juridică a unui drept real principal, fiind opozabil erga omnes.
Așadar, din analiza probelor administrate în cauză, rezultă că reclamanții dețin în proprietate terenul situat in Bușteni, zona Fântânii, Rezervor A. C., in suprafață de 800 mp pe care se află amplasate două rezervoare de apă edificate de-a lungul timpului, însă în continuarea acestei parcele de teren se află terenul in litigiu de 780 mp, pe care se află amplasat un cămin de apă, teren inclus in zona de dezvoltare durabilă a P. Natural Bucegi, având categoria curți construcții, aflat in administrarea pârâtei RNP Romsilva-Direcția S. Prahova si in domeniul public al statului, astfel încât această parcelă de teren a fost împrejmuită de către reclamanți cu un gard de plasă în vederea folosirii, utilizării corespunzătoare a rezervoarelor de apă, figurând înscris în evidențele agricole ale localității Bușteni pe numele reclamantului C. L. Bușteni, in urma emiterii HCL nr. 98/21.06.2012.
Ca atare, atât timp cât terenul in litigiu de 780 mp se află in administrarea pârâtei RNP Romsilva -Direcția S. Prahova, făcând parte din zona durabilă a P. Natural Bucegi, înseamnă că în realitate acest teren face parte din domeniul public al statului, caz in care un asemenea bun imobil nu poate face obiectul dobândirii dreptului de proprietate de către reclamanți sau terțe persoane prin uzucapiune întrucât in speță devin incidente Legea nr. 287/2009, disp. art. 11 din Legea nr. 213/1998, art. 136 alin 4 din Constituția României, art. 861 alin 1 Cod civil, care prevăd în mod expres că bunurile aflate in domeniul public sunt inalienabile, insesizabile, imprescriptibile, neputând fi înstrăinate, supuse executării silite, fiind excluse de la dobândirea dreptului de proprietate de către terțe persoane prin uzucapiune sau prin efectul posesiei de bună credință, in caz contrar actele juridice încheiate cu nerespectarea dispozițiilor sus menționate fiind lovite de nulitate absolută.
De altfel, in condițiile in care disp. art. 11 din Legea nr. 213/1998, art. 136 alin 4 din Constituția României, art. 861 alin 1 Cod civil, art.3 din Codul S. stabilesc caracterul inalienabil, insesizabil, imprescriptibil, in ceea ce privește bunurile imobile aflate in domeniul public al statului, imposibilitatea recunoașterii unui drept de proprietate in favoarea unor terțe persoane prin uzucapiune asupra bunurilor respective înseamnă că aceste dispoziții legale au un caracter imperativ, obligatoriu, de la care părțile nu pot deroga, excluzând de la dobândirea dreptului de proprietate in favoarea reclamanților a terenului in litigiu de 780 mp aflat in domeniul public al statului, indiferent de modalitatea de folosire a acestui teren de către reclamanți.
Faptul că reclamanții au folosit terenul in litigiu de 780 mp timp de peste 30 de ani, înscriindu-se in evidențele agricole cu acest teren în baza HCL nr. 98/21.06.2012, achitând impozitele si că acest teren ar fi destinat folosirii, exploatării, utilizării celor două rezervoare de apă amplasate pe terenul de 800 mp aflat in proprietatea reclamanților, fiind ocupat de un cămin de apă nu înseamnă in mod automat că reclamanții au exercitat de-a lungul timpului o posesie continuă, utilă, neîntreruptă, netulburată, cu bună credință, de natură să le confere un drept de proprietate dobândit prin uzucapiune, deoarece in realitate la stabilirea modalității de exercitare a posesiei asupra terenului in litigiu se ține seama in exclusivitate dacă acesta face parte sau nu din domeniul public al statului, dacă se află sau nu in administrarea pârâtei RNP Romsilva -Direcția S. Prahova, in ce condiții si nicidecum de împrejurările sus menționate care vizează pur si simplu situații de fapt privind folosirea la un moment dat a terenului de către reclamanți, ocuparea acestuia in urma amplasării unui cămin de apă, utilizarea acestuia in vederea furnizării apei potabile a locuitorilor din zonă.
Mai mult chiar, plata impozitelor pentru terenul in litigiu de 780 mp, înscrierea acestuia la un moment dat in domeniul public al localității in baza unei hotărâri întocmită de către reclamanți fără să existe o hotărâre emisă de Guvernul României sau de alte instituții ale statului privind trecerea terenului in litigiu din domeniul public al statului in domeniul public sau privat al localității, amplasarea pe teren a unui cămin de apă, îngrădirea terenului de către reclamanți, utilizarea terenului in vederea furnizării apei potabile locuitorilor din zonă, reprezintă prin însăși natura lor simple stări de fapt care nu conferă un drept de proprietate in favoarea reclamanților, nu atestă exercitarea unei posesii cu bună credință pentru sine atât timp cât aceștia au cunoscut regimul juridic al terenului și deci existența acestuia în domeniul public al statului.
De fapt, împrejurările sus menționate nu exclud aplicarea disp. art. 136 alin 4 din Constituție, art. 11 din Legea nr. 213/1998, art. 120 alin 2 din Legea nr. 215/2001, art. 861 alin 1 Cod civil care reglementează regimul juridic al bunurilor aflate in domeniul public al statului, făcând imposibilă dobândirea prin intermediul uzucapiunii a unui drept de proprietate asupra terenului in litigiu.
Astfel, în mod corect instanța de fond a reținut situația de fapt si a respins acțiunea, ca neîntemeiată, constatând că in speță nu devin aplicabile disp. art. 1837 si urmatoarele cod civil nemodificat, respectiv art. 557 si urm. din noul cod civil, in condițiile in care terenul in litigiu aparține domeniului public al statului, devenind incidente disp. art. 136 alin 4 din Constituție, art. 11 din Legea nr. 213/1998, art. 120 alin 2 din Legea nr. 215/2001, art. 861 alin 1 Cod civil, in baza cărora dreptul de proprietate publică al statului asupra terenului in litigiu are un caracter absolut, exclusiv, perpetuu, fiind imprescriptibil, inalienabil, insesizabil, nefiind posibilă exercitarea unei posesii utile, neviciate, continue, neîntreruptă, publică și sub nume de proprietari din partea reclamanților si deci recunoașterea in favoarea acestora a unui drept de proprietate prin uzucapiune asupra terenului în litigiu.
Susținerile reclamanților conform cărora uzucapiunea constituie un mod originar de dobândire a proprietății, ca efect al exercitării unei posesii utile, timp de 30 de ani de către posesorul imobilului, acesta neavând obligația să dovedească toate calitățile cerute de lege pentru ca posesia să fie utilă, obligație care revine părții adverse, neexistând o detenție precară, nu pot fi avute in vedere deoarece, in condițiile in care terenul in litigiu face parte din domeniul public al statului, reclamanții se află in imposibilitate legală să invoce exercitarea unei posesii asupra acestui teren, condițiile pe care trebuie să le îndeplinească posesia, iar pârâții nu au obligația să facă dovada existenței unor vicii ale posesiei atât timp cât reclamanții au cunoscut încă din momentul amplasării căminului de apă pe terenul in litigiu, regimul juridic al acestuia din urmă, apartenența acestuia la domeniul public al statului.
Împrejurările invocate de către reclamanți conform cărora există în baza legislației în vigoare avizul Administrației P. Național Bucegi, terenul aflându-se în zona de dezvoltare a parcului care permite realizarea investițiilor, aviz care nu echivalează cu o lipsă de manifestare a intenției lor de a poseda, în vederea dobândirii proprietății, planul anexă la aviz făcând dovada îngrădirii terenului în litigiu în vederea protejării rezervoarelor de apă, a noilor obiectivelor de investiții, nu conferă în favoarea reclamanților dreptul de a solicita recunoașterea proprietății prin uzucapiune asupra terenului in litigiu, deoarece existența avizului respectiv nu exclude regimul juridic al terenului ca fiind un bun inalienabil, imprescriptibil, insesizabil, fiind pur si simplu o formalitate în condițiile în care pârâta Administrația P. Național Bucegi nu are niciun drept de proprietate sau de administrare asupra terenului in litigiu, iar existența avizului respectiv nu atestă exercitarea unei posesii cu bună credință asupra terenului in litigiu, reprezentând un act de folosință a terenului fără ca reclamanții să dețină un drept de proprietate asupra acestuia.
Afirmațiile reclamanților potrivit cărora posesia a fost recunoscută de pârâți prin avizarea planului cu mențiunea „vizat spre neschimbare”, aspect confirmat de declarația martorului A. M. și că plata, neplata impozitului nu instituie calitatea posesorului de detentor precar, neexistând nicio cerință privind aprecierea posesiei, animus neanalizându-se în funcție de titularul obligației de plată a impozitului și că în baza disp. art.1854 cod civil operează prezumția în favoarea posesorului în sensul că acesta posedă sub nume de proprietar, prezumție neînlăturată, nu au relevanță în cauză întrucât împrejurările sus menționate demonstrează pur si simplu folosirea terenului in litigiu de către reclamanți fără să înlăture existența dreptului de proprietate publică asupra terenului, achitarea impozitului reprezentând doar îndeplinirea unei obligații fiscale fără niciun efect din punct de vedere al dreptului de proprietate asupra terenului, iar dispozițiile sus menționate nu devin aplicabile atât timp cât terenul in litigiu se află in domeniul public al statului, regimul juridic al acestuia fiind strict reglementat de normele care exclud de la dobândirea dreptului de proprietate prin uzucapiune de către terțe persoane terenul in litigiu.
Apărările reclamanților conform cărora terenul în litigiu nu face parte din domeniul public al statului, neexistând nicio dovadă în acest sens, invocându-se dispoziții legale care reglementează administrarea terenurilor de către pârâți fără nicio referire la terenul în litigiu limitrof terenului de 800 mp. pe care se află amplasate rezervoarele, înscris în CF, asupra căruia s-a intabulat dreptul de proprietate al localității și că terenul în litigiu excede terenului de 800 mp sunt nejustificate deoarece terenul in litigiu se află în administrarea pârâtei RNP Romsilva -Direcția S. Prahova, administrare determinată de apartenența terenului la domeniul public al statului, nefiind necesară existența unui act în acest sens, tocmai datorită modalității de amplasare a terenului, de inexistența acestuia in domeniul privat sau public al localității.
În realitate, amplasarea terenului în continuarea parcelei de 800 mp, existența acesteia din urmă în proprietatea reclamanților nu reprezintă criterii care să confere in favoarea reclamanților un drept de proprietate asupra terenului in litigiu, aflat în mod cert în domeniul public al statului, domeniu care exclude de la dobândirea dreptului de proprietate prin uzucapiune terenul in litigiu ca orice alt imobil aflate in proprietatea publică a statului.
Aspectele invocate de către reclamanți privind îngrădirea, folosirea terenului ca zonă de protecție, fiind destinat strict pentru funcționarea, desfășurarea activității terenului înscris în CF, necesar acestuia din urmă și că în baza adeverinței nr.5678/14.06.2012, terenul în litigiu figurează la categoria curți-construcții, necontestată de către pârâți, fiind imposibil să facă parte din domeniul public al statului, aflându-se în imediata apropiere a terenului aparținând Orașului Bușteni, aspect confirmat la momentul avizării spre neschimbare a planului anexă la avizul nr.1149/17.07.2012, nu au nici un temei legal întrucât folosirea terenului în vederea exploatării celor două rezervoare de apă, înscrierea acestuia la o anumită categorie de folosire a parcelei, amplasarea in zonă a terenului, avizarea planului anexă reprezintă prin însăși natura lor situații de fapt care nu produc niciun efect juridic, nefiind de natură să înlăture dreptul de proprietate al statului asupra terenului in litigiu.
În speță, nu există nicio dovadă la dosar că pârâții nu ar deține un drept de administrare asupra terenului in litigiu, iar dreptul de proprietate al statului asupra terenului nu este condiționat de existența unui act juridic în acest sens, de înscrierea terenului la o anumită categorie de folosință de către reclamanți in scopul de a justifica uzucaparea acestuia, fiind de notorietate că statul are un drept de proprietate asupra tuturor imobilelor, inclusiv aupra terenurilor in raport de care reclamanții sau terțe persoane nu fac dovada existenței unui act de proprietate asupra bunurilor respective.
Motivele invocate de către reclamanți în sensul că planul anexă la avizul nr.1149/17.07.2012 include terenul în litigiu în documentația orașului Bușteni, efectuarea formalităților de cadastru, intabulare în vederea realizării, amplasării obiectivelor de investiții necesare Orașului Bușteni, proiect de amploare ce implică atragerea de fonduri europene pentru extinderea rețelei de alimentare cu apă a localității, sunt neîntemeiate deoarece împrejurările sus menționate nu justifică recunoașterea în favoarea reclamanților a unui drept de proprietate asupra terenului in litigiu prin uzucapiune, in condițiile in care acest teren face parte din domeniul public al statului, caracter care nu poate fi înlăturat de existența unui plan anexă, de un aviz, de efectuarea unor investiții in vederea extinderii rețelei de alimentare cu apă a localității.
Criticile reclamanților în sensul că avizul nr.1149/17.07.2012 confirmă categoria curți-construcții, amplasarea noilor obiective pe terenul de 780 mp, demonstrând inexistența terenului în domeniul public al statului, reclamanții fiind cei care au exercitat o posesie continuă, neîntreruptă, netulburată, publică, sub nume de proprietari asupra terenului și pârâții nu au exercitat niciun fel de drepturi cu privire la acest teren sunt nefondate întrucât în lipsa unui drept de proprietate al reclamanților asupra terenului in litigiu, acesta din urmă face parte din domeniul public al statului, dreptul de proprietate publică nefiind susceptibil de a fi stins prin neuz, pârâții neavând obligația să facă dovada exercitării efective a unei posesii asupra terenului in litigiu, iar in condițiile în care terenul face parte din domeniul public al statului, reclamanții se află in imposibilitate legală să exercite o posesie efectivă, cu bună credință, continuă, publică, sub nume de proprietari asupra acestui teren, devenind aplicabile in mod automat, de drept, dispozițiile legale care conferă caracterul inalienabil, insesizabil, imprescriptibil al dreptului de proprietate al statului asupra terenului, excluzând de la uzucapiunea reglementată de codul civil recunoașterea in favoarea reclamanților a unui drept de proprietate asupra terenului in litigiu.
In raport de aceste considerente, tribunalul, constatând că nu există niciun motiv de nelegalitate sau netemeinicie, în baza disp. art.296 cod pr. civilă, va respinge apelul ca nefondat.
Se va lua act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge apelul declarat de apelanții - reclamanți ORAȘUL BUȘTENI PRIN PRIMAR, C. L. BUȘTENI, ambii cu sediul în Bușteni, ., județul Prahova, împotriva sentinței civile nr.110/18.02.2015, pronunțată de Judecătoria S., în contradictoriu cu intimații - pârâți R. NAȚIONALĂ A PĂDURILOR ROMSILVA, cu sediul în București, . A, sector 2- prin DIRECȚIA S. PRAHOVA, cu sediul în Ploiești, .. 3, județul Prahova, ADMINISTRAȚIA P. NATURAL BUCEGI, cu sediul în Moroeni, ., jud. Dâmbovița, M. FINANȚELOR PUBLICE, cu sediul în București, ., sector 5- prin DIRECȚIA GENERALĂ REGIONALĂ A FINANȚELOR PLOIEȘTI, cu sediul în Ploiești, .. 22, județul Prahova, ca nefondat.
Ia act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi, 17.09.2015.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,
M. C. M. N.
GREFIER,
E. M.
Operator date cu caracter personal 5595
Red. MC/ tehnored. TS
9 ex/ 26.10.2015
d.f._ Judecătoria S.
j.f. M. Ș. V.
| ← Evacuare art. 1033 CPC ş.u.. Decizia nr. 3274/2015. Tribunalul... | Contestaţie la executare. Decizia nr. 2737/2015. Tribunalul... → |
|---|
