Contestaţie la executare. Decizia nr. 2739/2015. Tribunalul PRAHOVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 2739/2015 pronunțată de Tribunalul PRAHOVA la data de 17-09-2015 în dosarul nr. 2739/2015
ROMÂNIA |
TRIBUNALUL PRAHOVA |
SECȚIA I CIVILĂ |
Dosar nr._
DECIZIA CIVILĂ NR. 2739 | |
Ședința publică din data de 17 septembrie 2015 | |
PREȘEDINTE: | M. C. |
JUDECĂTOR: | M. N. |
GREFIER: | E. M. |
Pe rol fiind soluționarea apelului declarat de apelantul - intimat I. NAȚIONAL PENTRU CERCETARE și FORMARE CULTURALĂ BUCUREȘTI, cu sediul în București, . nr. 57, sector 1, împotriva încheierii din data de 27.04.2015 pronunțată de Judecătoria S., în contradictoriu cu intimatul - contestator N. B., domiciliat în orașul S., .. 21, jud. Prahova.
Cererea de apel a fost timbrată cu taxă judiciară de timbru în cuantum de 75,00 lei, conform chitanței nr._/16.08.2015, care a fost anulată și atașată la dosarul cauzei.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns intimatul - contestator N. B. personal și asistat de avocat R. D., lipsă fiind apelantul - intimat I. Național Pentru Cercetare și Formare Culturală București.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței că s-a depus la dosar, prin serviciu registratură, o notă de ședință formulată de apelanta - intimată, după care,
Apărătorul intimatului - contestator depune la dosarul cauzei împuternicirea avocațială și chitanța privind onorariu de avocat și având cuvântul arată că alte cererii nu mai formulează.
Nemaifiind alte cereri de formulat sau probe de administrat, tribunalul constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.
Apărătorul intimatului - contestator având cuvântul în dezbateri solicită respingerea apelului, ca nefondat și menținerea ca legală și temeinică a sentinței instanței de fond. Prin încheierea civilă din 27 aprilie 2015, Judecătoria S. a luat act de renunțarea la judecata cererii de lămurirea înțelesului, întinderii și aplicării titlului executoriu, constând în sentința civilă nr. 273/12.03.20I2 a Judecătoriei S. și a suspendării executării silite a acestei hotărâri și, a admis în parte contestația la executare. Potrivit art. 669 alin.2 c.pr.civ., cheltuielile de efectuare a executării silite sunt în sarcina debitorului urmărit, afară de cazul în care creditorul a renunțat la executare, situație în care se impune a fi suportate de creditor, adică de către intimat. Apelantul se apără pe ideea că instanța de fond nu trebuia să pronunțe o încheiere, ci trebuia sa soluționeze cauza prin hotărâre. Solicită respingerea apelului ca nefondat, cu cheltuieli de judecată.
TRIBUNALUL
Deliberând asupra cauzei civile de față constată:
Prin contestația la executare înregistrată cu nr._ /25.11.2014 la Judecătoria S., contestatorul B. N. a chemat în judecată pe intimatul I. Național pentru Cercetare și Formare Culturală București, solicitând instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța să se dispună lămurirea înțelesului, întinderii, aplicării titlului executoriu constând în sentința civilă nr.273/12.03.2012 a Judecătoriei S., în ceea ce privește obligația instituită în sarcina sa privind lăsarea în folosință a unor construcții, anularea formelor de executare, constând în înștiințări, somații, încheieri, suspendarea executării silite până la soluționarea prezentei contestații, precum și obligarea intimatului la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea contestației, contestatorul a arătat că în baza sentinței civile nr.273/12.03.2012, rămasă definitivă și irevocabilă s-a dispus întoarcerea executării silite, repunerea părților în situația anterioară pronunțării sentinței civile nr.345/2002 a Judecătoriei S., constând în obligarea sa să lase intimatului în folosință Vilele nr.14,15,16, o spălătorie amplasată pe terenul situat în S., ., jud. Prahova, motiv pentru care se impune clarificarea întinderii acestei obligații, ținându-se seama că toate utilitățile aferente acestei construcții se află pe terenul proprietatea sa, fiind imposibilă predarea acestor construcții în lipsa utilităților.
La data de 08.02.2015, contestatorul și-a precizat contestația, solicitând obligarea intimatului să-i restituie sumele de 3119 lei și 43,40 lei reprezentând cheltuieli de executare silită suportate în dosarul nr.7589/P/9/2014 în condițiile în care intimatul a renunțat la executarea silită, iar la data de 30.03.2015, contestatorul și-a modificat contestația în sensul că renunță la capetele de cerere privind lămurirea întinderii titlului executoriu, suspendarea executării silite, solicitându-se anularea formelor de executare și restituirea cheltuielilor suportate în cadrul dosarului sus menționat.
După administrarea probelor cu acte, interogatoriu, prin încheierea din data de 27.04.2015 a judecătoriei S. a fost admisă în parte contestația la executare modificată formulată de contestator împotriva intimatului și a fost obligat acesta din urmă să plătească contestatorului suma de 3162 lei cheltuieli de executare, plus 250 lei cheltuieli de judecată în prezenta cauză, fiind respinsă ca neîntemeiată cererea privind anularea formelor de executare.
S-a luat act de renunțarea contestatorului la judecata cererilor de lămurire a titlului executoriu și de suspendare a executării silite.
Pentru a se pronunța o asemenea soluție, s-a reținut că în ceea ce privește anularea actelor de executare întocmite în dosarul nr.7589/2014 nu s-a invocat nici un motiv de nelegalitate, renunțarea la executare din partea intimatului neafectând valabilitatea actelor de executare emise anterior, motiv pentru care anularea acestora are un caracter neîntemeiat, însă în ceea ce privește cererea privind restituirea cheltuielilor de executare în valoare totală de 3162 lei devin incidente disp.art.669 alin2 c.pr.civ. în condițiile în care intimatul în calitate de creditor a renunțat la executare, motiv pentru care se impune ca acestea să fie suportate numai de către creditor.
În baza disp.art.453 c.pr.civ. a fost obligat intimatul la 250 lei cheltuieli de judecată către contestator.
Împotriva acestei încheieri a declarat apel intimatul, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, solicitând admiterea apelului, schimbarea în tot a încheierii în sensul respingerii cererii, motivându-se că între părți a intervenit convenția nr.51/12.01.2015 privind executarea de către contestator în mod voluntar a obligațiilor stabilite prin sentința civilă nr.273/12.03.2012, fiind imposibilă restituirea cheltuielilor de executare, neexistând nicio renunțare din partea sa la executare, executarea fiind rămasă fără obiect ca efect al convenției sus menționată și că nu există nicio cerere expresă privind renunțarea la executare, notificarea depusă la dosar vizând rămânerea fără obiect a executării în baza propunerii avansată de către contestator, neavând nicio culpă în acest sens.
În continuare, intimatul a arătat că încheierea pronunțată este lovită de nulitate absolută atât timp cât în baza disp.art.713 alin.3, art.716, art.717 c.pr.civ. contestațiile la titlu se soluționează în baza unor hotărâri judecătorești susceptibile de a fi atacate cu apel, fiind imposibilă retragerea contestației la titlu, care are ca efect și renunțarea la judecată a cererii completatoare, iar instituirea unor obligații în sarcina sa, în baza unei încheieri, determină nulitatea acesteia din urmă în temeiul disp.art.174 c.pr.civ., fiind imposibilă instituirea unei asemenea obligații printr-o încheiere pronunțată în primă instanță.
Primindu-se dosarul la Tribunalul Prahova, cauza a fost înregistrată cu nr._, la data de 04.06.2015.
La data de 17.06.2015, contestatorul a formulat o întâmpinare, solicitând respingerea apelului, în condițiile în care în mod corect instanța de fond a soluționat cauza în primă instanță în baza unei încheieri, ținându-se seama de obiectul și natura cererii, iar atât timp cât intimatul a renunțat la executarea sa silită era normal și firesc ca acesta din urmă să restituie cheltuielile de executare suportate de către contestator.
Tribunalul, examinând cauza în raport de situația de fapt reținută, de probele administrate în cauză, de criticile formulate, și ținând seama de dispozițiile legale incidente în cauză, constată că apelul este fondat pentru următoarele considerente:
Prin sentința civilă nr.273/12.03.2013 a Judecătoriei S., rămasă definitivă și irevocabilă a fost admisă în parte acțiunea formulată de intimat împotriva contestatorului și s-a dispus repunerea părților în situația anterioară pronunțării sentinței civile nr.345/2012 a Judecătoriei S., rămasă irevocabilă, ocazie cu care a fost obligat contestatorul să lase liberă în favoarea intimatului folosința imobilelor reprezentând Vilele nr. 14,15,16, o spălătorie amplasate pe terenul situat în S., ., jud. Prahova.
Conform actelor de executare existente la dosar (înștiințări, somații, încheierile nr. 7589/17.11.2014, 694/27.10.2014, cererea nr. 7589 /16.10.2014, adresele anexate acestora), intimatul a solicitat la data de 16.10.2014 punerea în executare silită a sentinței civile nr.273/12.03.2013, constând în predarea efectivă de către contestator a construcțiilor sus menționate, ocazie cu care au fost stabilite cheltuieli de executare silită în sarcina contestatorului în valoare totală de 3.119 lei, reprezentând onorariu executor, taxe de timbru, etc., fiind somat contestatorul să predea imobilele respective intimatului, procedură în urma căreia contestatorul a achitat la data de 21.11.2014 suma de 3.119 lei cu titlu de cheltuieli de executare, la biroul executorului judecătoresc, aspect confirmat de chitanța nr.280/21.11.2014.
În cuprinsul adresei nr.51/12.01.2015 emisă de către intimat s-a menționat că părțile au efectuat demersuri deopotrivă în vederea clarificării raporturilor juridice dintre acestea în ceea ce privește punerea în executare silită a sentinței civile nr.273/12.03.2013, demersuri în urma cărora au convenit că este în interesul ambelor părți să se procedeze la executarea voluntară a obligației instituită în temeiul sentinței sus menționată, privind construcțiile în litigiu, în temeiul disp.art.622 alin.1 c.pr.civ, motiv pentru care intimatul a solicitat executorului să ia act de înțelegerea intervenită între părți și să se constate că dosarul de executare a rămas fără obiect cu consecința remiterii titlului executoriu în original creditorului.
Potrivit încheierii nr.7589/S/14/19.01.2015 emisă de SCPEJ P. și M., s-a dispus încetarea executării silite pornită la cererea intimatului în cadrul dosarului de executare nr.7589/2014 în temeiul disp art.703 alin.1 pct.3 c.pr.civ. modificat, motivându-se că la data de 21.11.2014 contestatorul a achitat cheltuielile de executare în valoare de 3119 lei, ocazie cu care la data de 22.12.2014 a fost virată în contul intimatului suma de 1500 lei cheltuieli de executare avansate inițial, motiv pentru care s-a dispus încetarea executării silite ținându-se seama și de adresa nr.51/12.01.2015, privind executarea voluntară a titlului executoriu de către contestator.
În baza disp. art.670 alin.2 c.pr.civ. modificat, cheltuielile de executare silită sunt în sarcina debitorului urmărit, în afara de cazul când creditorul a renunțat la executare, situație în care vor fi suportate de acesta sau dacă prin lege se prevede altfel, iar în cazul în care debitorul a efectuat plata, în mod voluntar, acesta va fi ținut să suporte cheltuielile de executare stabilite sau după caz efectuate, după înregistrarea cererii de executare și până la data realizării obligației stabilită în titlul executoriu.
Totodată, disp.art.703 alin.1 pct.3 c.pr.civ. modificat prevăd că executarea silită încetează și în cazul în care creditorul a renunțat la executare, caz în care executorul judecătoresc va întocmi o încheiere motivată în fapt și în drept, urmând să remită personal creditorului titlul executoriu.
Așadar, din analiza probelor administrate în cauză, rezultă că în baza sentinței civile nr.273/12.03.2012 a fost obligat contestatorul să lase liberă în favoarea intimatului folosința imobilelor reprezentând construcții – Vilele nr. 14,15,16, o spălătorie amplasate pe terenul situat în S., ., jud. Prahova, motiv pentru care intimatul a solicitat la data de 16.10.2014 punerea în executare silită a acestei hotărâri judecătorești în scopul de a intra în folosința propriu-zisă a construcțiilor respective, de a-l constrânge pe debitorul contestator să-i preda aceste construcții, cerere încuviințată admisă, astfel încât au fost efectuate acte de executare silită constând în somații, înștiințări, adrese în vederea finalizării procedurii de executare silită, stabilindu-se cheltuieli de executare în valoare totală de 3119 lei, sumă achitată de către contestator la data de 21.11.2014.
Pe de altă parte, potrivit actelor existente la dosar, la data de 12.01.2015, intimatul, în calitate de creditor, a solicitat executorului judecătoresc să se ia act că între părți a intervenit o înțelegere privind executarea voluntară de către contestator a obligației stabilită în sarcina acestuia prin sentința civilă nr.273/2012, în urma demersurilor efectuate de către părți, invocându-se interesul deopotrivă al acestora privind executarea unei asemenea obligații, considerându-se de către intimat că executarea silită a rămas fără obiect, caz în care executorul judecătoresc a întocmit la data de 19.01.2015 o încheiere în cadrul căreia a luat act că au fost achitate toate cheltuielile de executare în valoare totală de 3119 lei, fiind virate intimatului cheltuielile avansate de către acesta în valoare de 1500 lei, dispunându-se și încetarea executării silite, ținându-se seama de manifestarea de voință a intimatului, în calitate de creditor.
Ca atare, atât timp cât prin sentința civilă nr.273/2012 s-a instituit în sarcina contestatorului o obligație de a face constând în predarea folosinței construcțiilor în litigiu în favoarea intimatului, iar acesta din urmă a solicitat la data de 16.10.2014 punerea în executare silită a acestei hotărâri judecătorești, în vederea constrângerii contestatorului de a-și executa obligația stabilită în sarcina acestuia, înseamnă că în realitate sentința civilă sus menționată constituie prin însăși natura sa un titlu executoriu deoarece instituie în sarcina contestatorului o obligație de a preda diferite imobile, susceptibilă de a fi executată pe cale silită, în favoarea intimatului, motiv pentru care acesta din urmă a fost îndreptățit, după rămânerea definitivă și irevocabilă a acestei hotărâri judecătorești, să procedeze la executarea silită a contestatorului, avansând în acest scop, inițial, cheltuieli de executare de 1500 lei.
De fapt, în condițiile în care sentința civilă nr.273/12.03.2013 reprezintă prin însăși natura sa un titlu executoriu în temeiul căruia intimatul a fost îndreptățit să procedeze inițial la executarea silită a contestatorului în calitate de debitor, iar în urma derulării acestei executări contestatorul a achitat de bunăvoie la data de 21.11.2014 suma de 3119 lei reprezentând cheltuieli de executare, intervenind între părți o convenție privind executarea în continuare în mod voluntar de către contestator a obligației stabilită în sarcina acestuia, în scopul evitării efectuării altor cheltuieli de executare și deci creșterii costurilor unei asemenea proceduri, înseamnă că debitorul contestator are obligația să suporte cheltuielile de executare efectuate în perioada octombrie 2014-ianuarie 2015, fiind pus în întârziere în urma emiterii somației și aflându-se, deci, în culpă procesuală în ceea ce privește neexecutarea de bunăvoie a obligației instituită în sarcina acestuia în baza titlului executoriu.
Faptul că, la un moment dat, intimatul a solicitat la data de 12.01.2015 executorului judecătoresc în baza unei adrese să se ia act de înțelegerea intervenită între părți și să se constate că executarea silită a rămas fără obiect nu înseamnă în mod automat că acesta a renunțat la executarea silită a contestatorului întrucât la stabilirea manifestării de voință din partea intimatului în ceea ce privește dreptul de a continua executarea silită sau de a renunța efectiv la o asemenea procedură se ține seama în exclusivitate de modalitatea în care intimatul a înțeles să-și exercite anumite drepturi față de contestator privind executarea obligației stabilită în sarcina acestuia, modalitate care rezultă indubitabil din cuprinsul adresei nr.51/12.01.2015 privind existența acordului părților de a sista executarea silită, de a se proceda în continuare la executarea voluntară a obligației de către contestator, invocându-se interesul ambelor părți, interes care în realitate vizează diminuarea cheltuielilor de executare, evitarea unor cheltuieli suplimentare de executare aflate în sarcina contestatorului.
Este inechitabil ca debitorul contestator să-și invoce propria culpă în ceea ce privește neexecutarea de bunăvoie a obligației instituită în sarcina sa pentru a fi exonerat de plata cheltuielilor de executare suportate de către intimat cu ocazia formulării cererii de executare silită, fiind pus în întârziere în urma comunicării somației privind executarea obligației instituită în sarcina acestuia în termen de 8 zile de la comunicare, termen nerespectat de către contestator, caz în care acesta are obligația să suporte cheltuielile de executare pe care le-a achitat de bunăvoie la data de 21.11.2014, iar în urma achitării acestor cheltuieli intimatul a formulat ulterior cererea din data de 12.01.2015 în vederea sistării executării determinată de executarea în mod voluntar a obligației de către contestator, fiind întocmită încheierea din data de 19.01.2015 care nu putea fi emisă decât în situația în care se clarificau raporturile juridice dintre părți, inclusiv în ceea ce privește achitarea cheltuielilor de executare.
În realitate, pentru a se stabili dacă, într-adevăr, intimatul creditor a renunțat sau nu la procedura de executare silită a contestatorului este necesar ca intimatul să-și exprime în mod neîndoielnic intenția în acest sens, fiind un act de dispoziție, cu anumite consecințe din punct de vedere juridic în ceea ce privește executarea sau neexecutarea titlului executoriu, manifestare inexistentă în cauză în condițiile în care adresa nr.51/12.01.2015 atestă pur și simplu asumarea obligației din partea contestatorului de a-și executa obligația instituită în sarcina sa prin titlul executoriu de bunăvoie, în urma unei înțelegeri intervenită între părți, considerată în interesul acestora, motiv pentru care este imposibil ca debitorul să se prevaleze de existența acestei înțelegeri și să refuze achitarea cheltuielilor de executare care a reprezentat o condiție pentru încetarea executării silite în urma achitării integrale a cheltuielilor de executare suportate de către intimat pe parcursul derulării executării silite.
Astfel, în mod greșit, instanța de fond a reținut situația de fapt și a admis în parte contestația la executare modificată, obligând intimatul să restituie contestatorului suma totală de 3162 lei cheltuieli de executare din care 43,40 lei taxe timbru fără să țină seama că în realitate nu sunt îndeplinite condițiile prev. de disp. art.703 alin.1 pct.3 c.pr.civ. modificat privind renunțarea la executare de către intimat și deci de disp.art.670 alin.2 c.pr.civ modificat, mai ales că nu există o cerere expresă din partea intimatului prin intermediul căreia să-și manifeste voința de a renunța efectiv la procedura de executare silită declanșată față de contestator, ci, pur și simplu, a existat un acord din partea ambelor părți în vederea încetării acestei proceduri condiționată de executarea voluntară a obligației de către contestator conform manifestării de voință din partea acestuia din urmă de a-și executa de bunăvoie obligația.
Criticile intimatului în sensul că între părți a intervenit convenția nr.51/12.01.2015 privind executarea voluntară de către contestator a obligațiilor stabilite prin sentința civilă nr.273/12.03.2012, fiind imposibilă restituirea cheltuielilor de executare, executarea fiind rămasă fără obiect și că nu există nicio cerere expresă privind renunțarea la executare, sunt fondate întrucât, într-adevăr, analizându-se conținutul adresei nr.51/12.01.2015 reiese cu certitudine că intimatul și-a manifestat voința de a înceta pur și simplu executarea silită în urma asumării de către contestator a obligației de a executa de bunăvoie titlul executoriu, de a achita cheltuielile de executare anterior emiterii acestei adrese, la data de 21.11.2014, iar în speță atât timp cât executarea silită a fost declanșată în urma refuzului contestatorului de a-și executa obligația anterior emiterii somației, este normal și firesc ca acesta să suporte cheltuielile de executare efectuate în perioada octombrie-noiembrie 2014, adică până la momentul intervenirii unei înțelegeri între părți privind executarea voluntară a obligației.
Motivele invocate de către intimat conform cărora încheierea pronunțată ar fi lovită de nulitate absolută atât timp potrivit disp.art.714 și urm. c.pr.civ. modificat contestațiile la titlu se soluționează în baza unor hotărâri judecătorești susceptibile de a fi atacate cu apel, fiind imposibilă retragerea contestației la titlu, care are ca efect renunțarea la judecată și că instituirea unor obligații în sarcina sa în temeiul unei încheieri determină nulitatea acesteia din urmă, sunt neîntemeiate deoarece în baza disp.art 651 alin.4 c.pr.civ. modificat, contestația la executare propriu-zisă se soluționează în primă instanță în baza unei încheieri și nicidecum a unei hotărâri judecătorești, indiferent de poziția procesuală exprimată de către partea interesată privind renunțarea la judecata anumitor capete de cerere, motiv pentru care încheierea pronunțată în primă instanță la data de 27.04.2015 nu are un caracter nelegal din acest punct de vedere, mai ales că în principiu pot fi instituite anumite obligații de plată în sarcina unor părți și în temeiul unor încheieri pronunțate în urma derulării proceselor de natură civilă.
În raport de aceste considerente, tribunalul, în baza disp.art.480 alin.1,2, c.pr.civ. va admite apelul și va schimba în parte încheierea atacată în sensul că va respinge contestația la executare modificată, ca neîntemeiată, deoarece nu se justifică restituirea cheltuielilor de executare achitate de către contestator în valoare totală de_ lei, aflate în sarcina exclusivă a acestuia în urma neexecutării de bunăvoie a obligației instituită prin titlul executoriu, nefiind îndeplinite condițiile prev. de disp.art.670 alin2, art.703 alin.1, pct.3 c.pr.civ. modificat atât timp cât nu există nicio renunțare expresă la executarea silită a contestatorului din partea intimatului în calitate de creditor, ci, pur și simplu, a intervenit încetarea executării silite în urma asumării de către debitor a obligației de a executa de bunăvoie, ulterior lunii ianuarie 2015, obligația instituită în sarcina acestuia în baza titlului executoriu, motiv pentru care va fi înlăturată obligația stabilită în sarcina intimatului privind restituirea sumei totale de 3162 lei reprezentând cheltuieli de executare către contestator.
Totodată, tribunalul va respinge ca neîntemeiată cererea privind obligarea intimatului la plata sumei de 250 lei cheltuieli de judecată către contestator, deoarece nu sunt îndeplinite condițiile prev. de disp.art.453 c.pr.civ. atât timp cât contestatorul se află în culpă procesuală formulând o contestație la executare în cadrul căreia a contestat anumite acte de executare fără să se țină seama că acesta este vinovat de neexecutarea de bunăvoie a obligației instituită în sarcina sa prin titlul executoriu.
Se vor menține restul dispozițiilor încheierii, ca fiind legale și temeinice.
În baza disp.art.453 c.pr.civ. va fi obligat intimatul la 75 lei cheltuieli de judecată către apelant, reprezentând taxă judiciară de timbru.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite apelul declarat de apelantul - intimat I. NAȚIONAL PENTRU CERCETARE și FORMARE CULTURALĂ BUCUREȘTI, cu sediul în București, . nr. 57, sector 1, împotriva încheierii din data de 27.04.2015 pronunțată de Judecătoria S., în contradictoriu cu intimatul - contestator N. B., domiciliat în orașul S., .. 21, jud. Prahova, și în consecință:
Schimbă în parte încheierea atacată în sensul că respinge contestația la executare modificată, ca neîntemeiată
Înlătură obligația stabilită în sarcina intimatului privind plata sumei de 3162 lei cheltuieli de executare către contestator
Respinge ca neîntemeiată cererea privind obligarea intimatului la plata sumei de 250 lei cheltuieli de judecată către contestator.
Menține restul dispozițiilor încheierii.
Obligă intimatul la 75 lei cheltuieli de judecată către apelant.
DEFINITIVĂ.
Pronunțată în ședință publică, azi, 17.09.2015.
PREȘEDINTE, | JUDECĂTOR, |
M. C. | M. N. |
GREFIER, |
E. M. |
Operator de date cu caracter personal 5595
Red.MC/tehnored. MC
4 ex./29.10.2015
Dosar fond_ Judecătoria S.
j.f.A. M. M.
| ← Fond funciar. Decizia nr. 2734/2015. Tribunalul PRAHOVA | Obligaţie de a face. Decizia nr. 2694/2015. Tribunalul PRAHOVA → |
|---|
