Pretenţii. Decizia nr. 2687/2015. Tribunalul PRAHOVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 2687/2015 pronunțată de Tribunalul PRAHOVA la data de 14-09-2015 în dosarul nr. 2687/2015
ROMÂNIA
TRIBUNALUL PRAHOVA - SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr._
DECIZIA CIVILĂ NR. 2687
Ședința publică din data de 14.09.2015
Președinte: P. A. D.
Judecător: G. D.
Grefier: A. I. A.
Pe rol fiind soluționarea apelului declarat de apelantul – reclamant DIRECȚIA GENERALĂ DE ASISTENȚĂ SOCIALĂ ȘI PROTECȚIA COPILULUI PRAHOVA – CENTRUL DE ÎNGRIJIRI PRIN TERAPIE OCUAPȚIONALĂ PENTRU PERSOANE ADULTE CU handicap URLAȚI, cu sediul în Urlați, ., nr. 52, județul Prahova împotriva sentinței nr. 3627/18.03.2015 pronunțată de Judecătoria Ploiești în contradictoriu cu intimații - pârâții DIRECȚIA G. DE ASISTENTA SOCIALA SI PROTECTIA COPILULUI SECTOR 4 BUCURESTI cu sediul în sector 4, București, .-254 și C. L. SECTOR 4 cu sediul în sector 4, București, .. 6-16.
Cererea este scutită de plata taxei judiciare de timbru.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns intimata – pârâtă Direcția G. De Asistenta Sociala Si Protecția Copilului Sector 4 București, prin consilier juridic I. M.,, lipsă fiind apelantul – reclamant și intimatul - pârât C. L. Sector 4.
Procedura de citare cu părțile este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței că apelul scutit de plata taxei judiciare de timbru, după care:
La interpelarea instanței apărătorul intimatei – pârâtei, consilier juridic I. M. arată că nu are alte cereri de formulat sau probe noi de administrat.
Nemaifiind alte cereri de formulat sau probe noi de administrat, instanța constată că apelul se află în stare de judecată, sens în care acordă cuvântul părților în dezbateri:
Apărătorul intimatei – pârâte Direcția G. De Asistenta Sociala Si Protecția Copilului Sector 4 București depune la dosarul cauzei practică judiciară și având cuvântul solicită respingerea apelului, menținerea soluției pronunțată pe fondul cauzei, arătând că apelanta – reclamantă nu a întrunit condițiile prevăzute de art. 34 din HG nr. 234/2008 privind acordul directorului în acest și existența unui protocol între părți privind decontarea acestor sume, precum și stabilirea modului de decontare a cheltuielilor. În ceea ce privește cheltuielile judiciare ocazionate de prezentul litigiu precizează că nu solicită obligarea părții adverse la plata acestora.
Tribunalul, constatând că au fost lămurite toate împrejurările de fapt și temeiurile de drept, declară dezbaterile închise și rămâne în pronunțare asupra cererii de apel.
TRIBUNALUL
Deliberând asupra apelului civil de față, constată:
Prin cererea de chemare în judecată având ca obiect pretenții, înregistrată la 06.12.2013 sub nr._, pe rolul Judecătoriei Ploiești, reclamanta Direcția G. de Asistenta Sociala și Protecția Copilului Prahova – Centrul de Îngrijire prin Terapie Ocupațională Pentru Persoanele Adulte cu Handicap - Urlați a chemat în judecată pârâții Direcția G. de Asistenta Sociala și Protecția Copilului București - Sector 4 și C. L. București - Sector 4, pentru ca aceștia să fie obligați la plata sumei de_,97 de lei, reprezentând costul mediu lunar de cheltuieli pentru beneficiari internați în centre ale reclamantei în perioada 2011- 2012.
În motivarea cererii, reclamanta a arătat că potrivit disp. art. 54 alin.4 din legea nr. 448/2006 privind promovarea drepturilor persoanelor cu handicap, republicată cu modificările ulterioare, decontarea cheltuielilor dintre autoritățile administrației publice locale se face în baza costului mediu lunar al cheltuielilor efectuate în luna anterioară de centrul în care persoana cu handicap este îngrijită și protejată.
Astfel, s-a arătat că în conformitate cu disp. art. 34 din HG 268/2007 reclamanta a solicitat Direcția G. de Asistenta Sociala și Protecția Copilului București - Sector 4 achitarea costului mediu lunar de cheltuieli stabilite pentru centrul rezidențial în care au fost admise personae cu handicap din Sectorul 4 București, datorat de la data aducerii în centru.
Reclamanta a arătat că pe baza dispozițiilor legale s-a convenit cu pârâta ca C.I.T.O.P.A.H Urlați să acorde serviciile sociale către beneficiari, persoanelor cu handicap care își au domiciliul în Sector 4 București. Arată reclamanta că au fost emise facturi fiscale nr. 10/24.10.202, 22/24.10.202, 2/14.03.2013, comunicate pârâtei însă acesta nu a răspuns și nici nu a achitat contravaloarea acestora.
În drept, reclamanta a invocat disp. Art. 54 alin.4 din legea nr. 448/2006; art. 34 din HG 268/2005.
În dovedirea acțiunii reclamanta a solicitat proba cu înscrisuri și expertiză specialitatea contabilitate. Au fost depuse la dosarul cauzei înscrisuri fila 6 – 61.
Ulterior reclamanta a depus la dosarul cauzei cerere de majorare a câtimii pretențiilor a solicitat obligarea pârâților și la plata sumei de_,42 lei reprezentând contravaloarea diferenței dintre costul mediu lunar și contribuția lunară de întreținere ce revine ca obligație de plată beneficiarului pentru perioada 01.01.2013 – 3.12.2013.
Legal citată, pârâta Direcția G. de Asistenta Sociala și Protecția Copilului Sector 4 București a depus la dosarul cauzei întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată.
Pârâta a susținut prin întâmpinare că între reclamantă și pârâtă nu s-a încheiat niciun protocol sau convenție care să stabilească modalitatea de includere în centre rezidențiale și decontarea cheltuielilor aferente asigurării îngrijirii și protejării persoanelor cu handicap.
Astfel, a arătat pârâta că facturile comunicate de reclamantă nu sunt de natură a atrage obligația sa de plată și nu face dovada raportului juridic obligațional și nu au fost acceptate la plată. Pârâta susține nu are cunoștință de nicio convenție încheiată cu reclamanta.
De asemenea, s-a invocat disp. art. 33 din HG 268/2007 prin care se prevede că decontarea cheltuielilor se face în baza unui cost mediu lunar al cheltuielilor stabilite de consiliile locale ale sectoarelor Municipiului București. Obligațiile de decontare a cheltuielilor revine consiliilor locale ale sectoarelor Mun. București în a căror rază teritorială își are domiciliul persoana cu handicap.
Mai mult, a arătat că potrivit art. 34 din același act normative admiterea persoanelor cu handicap în instituțiilor specializate se face exclusiv la solicitarea conducătorului Direcției Generale de Asistență Socială și Protecția Copilului din unitatea administrativ teritorială în care persoana cu handicap își are domiciliul, solicitarea trebuie să cuprindă acordul Direcției de Asistență Socială și Protecția Copilului.
Pentru a se putea efectua plata pentru aceste categorii de persoane este necesară existența unui protocol sau convenție care să îmbrace forma unui angajament de plată, care trebuia încheiat în momentul apariției necesității instituționalizării persoanelor cu handicap respective.
În dovedirea susținerilor sale, pârâta a solicitat proba cu înscrisuri .
În drept, a invocat disp. art. 205 c.pr. civ. legea 448/2006 și HG nr.268/2007 și judecarea cauzei în lipsă.
Reclamanta a formulat răspuns la întâmpinare prin care a arătat că pe teritoriul județului Prahova sunt persoane cu handicap domiciliate pe raza Sectorului 4 București care au nevoie de protecție și îngrijire specială iar reclamanta era obligată să ia măsurile de internare a acestora în centru.
Astfel, a arătat reclamanta că pârâta a refuzat cu rea credință semnarea unui protocol în sensul de a stabili plata obligațiilor aferente beneficiarilor.
De asemenea, a arătat reclamanta că există internați în centru beneficiari înainte de apariția legilor speciale.
Depune reclamanta la dosarul cauzei practică judiciară.
Pârâtul C. L. al Sectorului 4 București a formulat întâmpinare prin care a invocat excepția lipsei capacității procesuale de folosință motivat de faptul că art. 80 din legea 215/200 a administrației publice locale din Mun. București sunt C. General al Mun. București și consiliile locale ca autorități deliberative, precum și primarul General al Mun. București și primarii sectoarelor ca autorități executive și ca autoritate deliberativă nu poate sta în judecată.
A invocat și excepția lipsei calității procesual pasive arătând că acțiunea reclamantei nu justifică nicio pretenție împotriva Consiliului L. al Sectorului 4 București.
La dosarul cauzei a fost depusă practică judiciară de către pârâți.
A fost administrată în cauză proba cu înscrisuri si a fost respinsă proba cu expertiză tehnică contabilă ca nefiind concludentă cauzei motivat de faptul că pârâții nu contestă suma solicitată de reclamantă.
La termenul de judecată din data de 11.03.205 a fost pusă în discuția părților excepția lipsei capacității de folosință și excepția lipsei calității procesual pasive invocate de pârâtul C. L. al Sector 4 București excepții care au fost unite cu fondul cauzei.
Prin sentința civilă nr. 3627/18.03.2015 pronunțată de judecătoria Ploiești a fost respinsă excepția lipsei capacității procesuale de folosință și excepția lipsei calității procesual pasive a Consiliului L. al Sector 4 București, a fost respinsă acțiunea precizată având ca obiect „pretenții” formulată de reclamanta C., în contradictoriu cu pârâții Direcția G. de Asistenta Sociala și Protectia Copilului Sector 4 București și C. L. Sector 4, ca neîntemeiată, luându-se act că nu se solicită cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această soluție cu privire la excepția lipsei capacității de folosință și excepția lipsei calității procesual pasive a Consiliului L. al Sector 4 București instanța de fond a apreciat că raportat la Legea specială nr. 448/2006 privind protecția și promovarea drepturilor persoanelor cu handicap cu normele metodologice prin HG nr. 268/2007 la art. 33 se prevede că decontarea cheltuielilor aferente îngrijirii și protejării persoanelor cu handicap se face în baza unui cost mediu lunar al cheltuielilor stabilite de Consiliile locale .
Având în vedere aceste dispoziții legale instanța de fond a apreciat că pârâta C. L. trebuie să stea în judecată, acțiunea fiindu-i opozabilă astfel că excepția lipsei capacității de folosință dar și excepția lipsei calității procesual pasive vor fi respinse cu aceeași motivare.
Pe fondul cauzei, potrivit art. 54 din Legea nr. 448/2006 „(1) Persoana cu handicap are dreptul să fie îngrijită și protejată într-un centru din localitatea/județul în a cărei/cărui rază teritorială își are domiciliul sau reședința. (2) Finanțarea centrelor publice se face din bugetele proprii ale județelor, respectiv ale sectoarelor municipiului București, pe teritoriul cărora funcționează acestea. (3) În cazul în care nevoile individuale ale persoanei cu handicap nu pot fi asigurate în condițiile prevăzute la alin. (1), persoana cu handicap poate fi îngrijită și protejată într-un centru aflat în altă unitate administrativ-teritorială. (4) Decontarea cheltuielilor dintre autoritățile administrației publice locale se face în baza costului mediu lunar al cheltuielilor efectuate în luna anterioară de centrul în care persoana cu handicap este îngrijită și protejată. ( 5) Modalitatea de decontare va fi stabilită prin normele metodologice*) de aplicare a prevederilor prezentei legi.”
Disp. art.37 din Normele metodologice aprobate prin HG nr. 268/2007, forma actului în perioada anului 2008, prevăd că „(1) De la data publicării prezentelor norme metodologice, admiterea persoanelor cu handicap în centrele rezidențiale publice din alt județ decât cel de domiciliu se face numai la solicitarea conducătorului direcției generale de asistență socială și protecția copilului din unitatea administrativ-teritorială în care persoana cu handicap își are domiciliul. (2) Solicitarea cuprinde acordul direcției generale de asistență socială și protecția copilului de a achita costul mediu lunar de cheltuieli stabilit pentru respectivul centru rezidențial în care urmează să fie admisă persoana cu handicap. (3) Costul mediu lunar de cheltuieli pentru persoana cu handicap se datorează de la data admiterii efective în centru.”
Prevederile HG nr. 268/2007 se pot aplica doar de la data intrării în vigoare a acesteia și numai pentru persoanele care vor fi internate în centre de îngrijire din alte județe decât cel de origine și nicidecum nu se pot aplica persoanelor care sunt deja internate în centre de îngrijire din alte județe decât cel de origine.
În același act normativ se stabilește că dreptul la asistență socială sub forma unei prestații sociale se acordă persoanelor cu handicap pe perioada valabilității documentului care atestă încadrarea în grad de handicap în baza următoarelor acte doveditoare: a) copie de pe actul de identitate; b) copie de pe documentul care atestă încadrarea în grad de handicap; în cazul în care există diferențe de nume între actul de identitate și certificat, se solicită actul care să ateste schimbarea numelui; c) declarație pe proprie răspundere privind tipul de venit.
Reclamanta nu a făcut dovada respectării procedurii prevăzute de art. 34 din HG nr. 268/2007 care impune solicitarea și acordul Direcției Generale de Asistență Socială și Protecția Copilului sector 3 de a achita costul mediu lunar de cheltuieli stabilit pentru respectivul centru rezidențial în care urmează să fie admisă persoana cu handicap.
Instanța de fond a constatat că, în cauză, nu s-a făcut dovada, pe de-o parte, a acordului pârâtei cu privire la instituționalizarea persoanelor pentru care se solicită plata cheltuielilor și care au fost internate după . Normelor metodologice, iar pe de altă parte reclamanta nu a probat existența vreunei convenții sau protocol din care să rezulte vreun raport juridic obligațional între instituții, baza căruia pârâții să datoreze suma solicitată.
Mai mult reclamanta nu a făcut dovada datei la care persoanele cu handicap au fost internate în centrul Urlați și nici câte persoane au fost instituționalizate.
Instanța de fond a reținut că lipsa oricărei convenții sau a unui protocol existent între cele doua instituții din care sa rezulte obligațiile asumate în legătură cu serviciile prestate, respectiv modalitatea de emitere si comunicare a facturilor, data la care trebuia efectuata plata serviciilor scadente si consecințele nerespectării termenului de plată, data la care trebuie calculate penalitățile de întârziere.
Facturile fiscale emise in litigiu nu sunt apte să facă dovada existentei raportului juridic obligațional, întrucât nu au fost acceptate la plata.
Obligația de a plăti o sumă de bani este o obligație de a da, creditorului acestei obligații, în vederea obținerii executării acestuia prin intermediul unei acțiuni în justiție, revenindu-i doar sarcina de a dovedi existența contractului și executarea propriilor obligații, urmată de afirmarea neexecutării obligației debitorului.
Acestuia din urmă îi revine sarcina de a dovedi, prin documente justificative ale plății, faptul că între cele două entități nu mai exista nici o obligație valabilă, creanța pretinsă fiind stinsă anterior prin plată.
Reclamanta nu a probat existența raportului juridic obligațional între aceasta și pârât și nici măcar intenția de a obține un astfel de protocol.
Potrivit art. 379 cod proc civ Nici o urmărire asupra bunurilor mobile sau imobile nu poate avea loc decât pentru o creanță certă, lichidă și exigibilă.*)
(3) Creanța certă este aceea a cărei existență rezultă din însuși actul de creanță sau și din alte acte, chiar neautentice, emanate de la debitor sau recunoscute de dânsul.
(4) Creanța este lichidă atunci când câtimea ei este determinata prin însuși actul de creanța sau când este determinabilă cu ajutorul actului de creanță sau și a altor acte neautentice, fie emanând de la debitor, fie recunoscute de dânsul, fie opozabile lui în baza unei dispoziții legale sau a stipulațiilor conținute în actul de creanță, chiar dacă prin aceasta determinare ar fi nevoie de o osebită socoteală.
În cazul de față instanța de fond a reținut că reclamanta nu a făcut dovada faptului că deține o creanță certă față nici față de pârâta Direcția G. de Asistenta Sociala și Protecția Copilului București - Sector 4 și nici față de pârâtul C. L. București - Sector 4, față de acesta din urmă neexistând niciun înscris, nici măcar factura emisă de reclamantă.
Având în vedere cele expuse, instanța de fond a constatat că, în cauză, nu s-a făcut dovada, pe de-o parte, a acordului pârâtei cu privire la instituționalizarea persoanelor pentru care se solicită plata cheltuielilor și care au fost internate după . Normelor metodologice, iar pe de altă parte reclamanta nu a probat existența vreunei convenții sau protocol din care să rezulte vreun raport juridic obligațional între instituții, baza căruia pârâții să datoreze suma solicitată.
Față de cele anterior menționate, instanța de fond a constatat că cererea de chemare în judecată este neîntemeiată și, pe cale de consecință a respins-o.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel reclamanta Direcția G. de Asistenta Sociala și Protecția Copilului Prahova - Centrul de Îngrijire prin Terapie Ocupațională pentru Persoanele Adulte cu Handicap - Urlați, criticând-o pentru netemeinicie și nelegalitate pentru argumentele ce urmează a le învedera.
În motivarea cererii de apel, reclamanta a învederat că prin această sentința s-a respins acțiunea sa cu motivarea esențială că nu s-a făcut dovada acordului pârâtei cu privire la instituționalizarea persoanelor pentru care se solicită plata cheltuielilor și nu s-a făcut dovada existentei vreunei convenții sau protocol din care sa rezulte vreun raport juridic obligațional între instituții.
În continuare, apelanta – reclamantă a susținut că aceasta motivare este în totală contradicție cu dispozițiile legale aplicabile in materie, dar si cu situația raporturilor instituționale dintre părți.
Astfel, apelanta – reclamantă a susținut că a formulat această acțiune precizată ulterior, prin care a solicitat obligarea pârâtelor în solidar la plata sumei de 34.639,39 lei reprezentând contravaloarea diferenței între costul mediu lunar și contribuția lunara de întreținere ce revine ca obligație de plata beneficiarului/aparținătorului pentru perioada 01.10._13.
În acest sens, apelanta – reclamantă a susținut că în conformitate cu dispozițiile art. 54 alin (4) din Legea nr.448/2006 privind protecția si promovarea drepturilor persoanelor cu handicap, republicata, cu modificările si completările ulterioare, decontarea cheltuielilor dintre autoritățile administrației publice locale se face în baza costului mediu lunar al cheltuielilor efectuate în luna anterioara de centrul în care persoana cu handicap este îngrijită și protejata.
Mai mult, apelanta – reclamantă a susținut că în conformitate cu disp. Art. 34 din HG 268/2007 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a prevederilor Legii nr.448/2006 privind protecția și promovarea drepturilor persoanelor cu handicap, reclamanta a solicitat Direcției Generale de Asistenta Sociala și Protecția Copilului Sector 4 București, achitarea costului mediu lunar de cheltuieli stabilit pentru centrul rezidențial în care a fost admisa(e) persoana(ele) cu handicap din Sector 4 București, datorat de la data aducerii efective în centru.
În baza dispozițiilor legale invocate, apelanta – reclamantă a susținut că a solicitat instituției pârâte ca C.l.T.O.P.A.H. Urlați să acorde serviciile sociale prevăzute în Regulamentul de Organizare și Funcționare al centrelor rezidențiale către beneficiari, persoanelor cu handicap care își au domiciliul sau reședința în Sector 4 București urmând ca toate cheltuielile ocazionate de aceste servicii sa fie decontate de D.G.A.S.P.C. Sector 4 București.
Totodată, apelanta – reclamantă a adus la cunoștința faptul că în conformitate cu dispozițiile legale enunțate, instituția lor a emis facturile fiscale nr.10/24.10.2012, nr.22/24.10.2012, nr. 2/14.03.2013 facturi ce au fost comunicate prin posta, confirmându-se primirea acestora.
Având în vedere aceasta situație, apelanta – reclamantă a susținut că a emis Adresele nr.1338/24.10.2012, 1344/24.10.2012 si nr.379/13.03.2013, însoțite de documentele doveditoare, prin care a solicitat achitarea sumei menționate mai sus, ceea ce reprezintă costul mediu lunar de cheltuieli stabilit pentru centru rezidențial în care au fost aduse persoanele cu handicap care au domiciliul în Sector 4 București, datorat de la data aducerii efective în centru.
De altfel, apelanta – reclamantă a susținut că pârâta nu a răspuns sub nicio forma acestei adrese și nici nu a făcut dovada plații sumei sus menționate, astfel încât a fost nevoită să promoveze prezenta acțiune.
Cu înscrisurile depuse la dosarul cauzei, apelanta – reclamantă a susținut că a făcut dovada faptului că în centrul lor sunt internate persoane care au domiciliul pe raza județului G., care beneficiază de asistenta sociala constând în protecție, ei suportând cheltuieli specifice în acest sens, în funcție de costul mediu lunar aprobat de C. Județean Prahova.
În aplicarea dispozițiilor legale invocate, atât timp cât pe teritoriul Sectorului 4 București exista persoane cu handicap domiciliate în județul G., au nevoie de protecție speciala și de întreținere iar ea, reclamanta era obligata să ia masurile necesare, să procedeze la internarea persoanelor respective in centrul lor, să le asigure asistența socială specială în acest sens constând în întreținere, suportând cheltuieli cu întreținerea persoanelor respective in cuantum de 34.639,39 lei, înseamnă ca ea avea dreptul la decontarea acestor cheltuieli și să pretindă pârâților să-i plătească în solidar această sumă, care reprezintă o creanța certă, lichidă și exigibilă.
Or, apelanta – reclamantă a apreciat că nu este justă motivarea instanței de fond, conform căreia ea putea să solicite aceste sume de bani numai în baza unei convenții în acest sens și numai în urma solicitării conducătorului direcției generale de asistenta sociala și protecția copilului din unitatea administrativ teritoriala unde persoana cu handicap își are domiciliul.
Apelanta – reclamantă a solicitat să se aibă în vedere ca deși ea a prezentat pârâților toate dovezile cerute de lege, s-a refuzat cu rea-credință semnarea unui protocol în sensul de a stabili plata obligațiilor aferente beneficiarilor, iar faptul că s-a refuzat semnarea oricărei convenții, este o împrejurare pe care acum parații o invocă tocmai pentru a nu își mai îndeplini obligația de plata, ceea ce nu este echitabil. Pârâții sunt în situația în care au invocat propria culpă în apărarea lor și în defavoarea sa.
În acest sens, apelanta – reclamantă a susținut că avea dreptul, dar și obligația de a solicita integral decontarea acestor sume în baza facturilor emise, care a fost acceptata la plata, aceasta regăsindu-se evidențiata în contabilitatea paratei DGASPC Sectorului 4 București și, din moment ce aceste facturi nu a fost refuzate la plata, a considerat că atât din punct de vedere contabil, dar și juridic a fost însușită obligația de plata consemnata în aceste facturi.
De asemenea, apelanta – reclamantă a susținut că nici argumentul ca nu există o convenție pentru acordarea serviciilor sociale privind stabilirea modalității de plata, încheiat cu ea nu poate fi luat în seama, deoarece după cum a arătat, s-a refuzat semnarea protocolului tocmai în scopul expres al eludării legii, împrejurare care acum o invocă tocmai pentru a nu plăți aceste sume stabilite legal.
Pe de altă parte, apelanta – reclamantă a susținut că a solicitat să se ia măsuri pentru mutarea acestor beneficiari, propunere care din nou a fost refuzată, cu rea-credință.
În ceea ce privește faptul că nu ar exista solicitarea din partea conducătorului unității pârâtei pentru internarea unor bolnavi, apelanta – reclamantă a solicitat să se aibă în vedere ca are internați beneficiari înainte de apariția legilor speciale care îi obliga la recuperarea sumelor care fac obiectul prezentei acțiuni, astfel încât aceasta solicitare era imposibil de obținut la acel moment, pentru că nu exista o obligație legală în acest sens.
Mai mult, apelanta – reclamantă a susținut că dispozițiile art. 54 alin (4) din Legea nr.448/2006 privind protecția si promovarea drepturilor persoanelor cu handicap, republicată, cu modificările și completările ulterioare, se aplica de la data publicării legii în MO, respectiv de la data apariției Normelor metodologice ale acestui text de lege ceea ce înseamnă ca, per a contrario, pentru beneficiarii care au fost internați anterior, nu este necesara solicitarea conducătorului DGASPC din unitatea administrativ - teritoriala unde își are domiciliul.
Astfel, apelanta – reclamantă a susținut că în condițiile în care ea avea obligația să asiguram asistența socială persoanelor cu handicap având domiciliul în alt județ și să procedeze la internarea acestora în centrul său, în scopul protejării acestor categorii de persoane, o asemenea obligație instituie în favoarea lor și dreptul de a-și deconta cheltuielile suportate cu aceste persoane indiferent de data internării in centru, de data in vigoare a legii, de existenta sau nu a unor protocoale.
Apelanta – reclamantă a solicitat, de asemenea, să se aibă în vedere ca instanța trebuia sa soluționeze cauza ținând seama de existenta prejudiciului care a fost creat în patrimoniul său, determinat de nedecontarea de către parați a costului mediu lunar de cheltuieli stabilit pentru centrul lor, în condițiile în care ea a făcut dovada existentei unei creanțe certe, lichide și exigibile.
Față de aceste argumente, apelanta – reclamantă a solicitat să se admită apelul, sa schimbați în tot hotărârea atacată pe fond și să se admită acțiunea astfel cum a fost formulată.
De asemenea, apelanta – reclamantă a solicitat să se aibă în vedere și practica judiciara a ICCJ, pe care o apreciază relevantă pentru prezenta cauză și pe care a depus-o la dosarul cauzei
Intimata - pârâtă Direcția G. de Asistenta Sociala si Protecția Copilului Sector 4 a formulat întâmpinare la data de 10.06.2015 (f. 11 dosar), solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună respingerea apelului formulat de către Direcția G. de Asistenta Sociala și Protecția Copilului Prahova - Centrul de îngrijire prin Terapie Ocupațională pentru Persoane Adulte cu Handicap - Urlați, împotriva Sentinței Civile nr. 3627/18.03.2015 pronunțata de către Judecătoria Ploiești, in Dosarul nr._, ca nefondat și menținerea ca temeinică și legală a sentinței apelate, având în vedere considerentele ce urmează a le învedera.
În motivare, intimata - pârâtă a învederat faptul că a fost chemată în judecată de către reclamanta pentru obligarea instituției lor la plata sumei de 34.639,39 lei reprezentând cheltuieli efectuate de către reclamantă pentru acordarea serviciilor sociale în structurile rezidențiale din subordinea acesteia beneficiarilor care își au domiciliul pe raza teritoriala a sectorului 4 pentru perioada 01.10._13.
În acest sens, intimata – pârâtă a susținut că prin Sentința Civilă nr. 3627/18,03,2015, instanța de fond a respins ca neîntemeiată acțiunea formulată de către reclamantă împotriva Direcției G. de Asistenta Sociala si Protecția Copilului Sector 4.
Astfel, intimata – pârâtă a susținut că Sentința Civila nr. 3627/18.03.2015 pronunțata de către Judecătoria Ploiești, în dosarul nr._ este perfect legala si temeinica, fiind data cu aplicarea corecta a legii.
Mai mult, intimata – pârâtă a susținut că instanța de fond a reținut în mod corect faptul că între instituția lor și reclamanta - apelantă nu a fost încheiat un protocol sau convenție care să stabilească modalitatea de includere în centre rezidențiale și decontarea cheltuielilor aferente asigurării îngrijirii și protejării persoanelor cu handicap.
De altfel, intimata – pârâtă a susținut că potrivit art. 33 din H.G. nr. 268/2007 (norme metodologice de aplicare a Legii nr. 448/2006), decontarea cheltuielilor se face în baza unui cost mediu lunar al cheltuielilor stabilit de consiliile locale ale sectoarelor municipiului București, iar la stabilirea acestui cost mediu lunar se iau în calcul cheltuielile de personal și cheltuielile de bunuri și servicii. Obligația de decontare a cheltuielilor revine consiliilor locale ale sectoarelor Municipiului București în a căror rază teritorială își are domiciliul persoana cu handicap, prin direcțiile generale de asistenta sociala si protecția copilului.
Totodată, intimata – pârâtă a susținut că, potrivit art. 34 din actul normativ mai sus indicat, de la data publicării normelor metodologice, admiterea persoanelor cu handicap în instituțiile specializate se face exclusiv la solicitarea conducătorului Direcției Generale de Asistenta Sociala și Protecția Copilului din unitatea administrativ teritoriala in care persoana cu handicap își are domiciliul, cu respectarea condițiilor prevăzute de același articol: solicitarea trebuie sa cuprindă acordul Direcției Generale de Asistenta Sociala si Protecția Copilului de achitarea a costurilor lunare de cheltuieli stabilite pentru centrele rezidențiale in care urmează sa fie admise persoanele cu handicap.
Prin urmare, intimata – pârâtă a susținut că solicitarea scrisă și acordul conducătorului instituției lor sunt două condiții sine qua non, în baza cărora reclamanta poate solicita decontarea cheltuielilor, apreciind că în lipsa acestor două condiții, precum și în lipsa unui protocol/convenție încheiată între cele două instituții, reclamanta nu poate solicita plata sumei arătate în cererea de chemare în judecată.
Prin urmare, intimata – pârâtă a susținut că instanța de fond a reținut în mod corect cu privire la faptul că reclamanta nu a făcut dovada respectării procedurii prevăzute la art. 34 din H.G. nr. 268/2007.
De asemenea, intimata – pârâtă a susținut că prevederile legii menționate în baza cărora își fundamentează reclamanta - apelanta acțiunea dispun numai pentru viitor, în virtutea principiului neretroactivității legii civile, prin urmare, legea face referire numai la persoanele cu handicap care vor fi instituționalizate după . actului normativ în discuție.
Așadar, intimata – pârâtă a apreciat că nu se face nicio referire la persoanele cu handicap care deja erau instituționalizate în centre la . legii.
Mai mult decât atât, intimata – pârâtă a susținut că actul normativ în discuție, nefăcând nicio precizare referitoare la persoanele cu handicap care deja erau instituționalizate în momentul intrării sale in vigoare, rezulta fără echivoc ca obligația de plata pentru aceste persoane nu exista.
În atare condiții, intimata – pârâtă a apreciat că este limpede că pentru a se putea efectua plata pentru aceasta categorie de persoane este necesară existența unui protocol/convenție care să îmbrace forma unui angajament de plata ținând seama că solicitarea de decontare privește fonduri publice, ori fondurile publice de care dispune bugetul local al Sectorului 4 nu pot fi cheltuite decât în conformitate cu prevederile Legii nr. 273/2006 privind finanțele publice locale si a O.M.F.P. nr. 1792/2002 pentru aprobarea Normelor metodologice privind angajarea, lichidarea, ordonanțarea și plata cheltuielilor instituțiilor publice, precum și organizarea, evidența și raportarea angajamentelor bugetare și legale, acte normative care stipulează in mod expres existenta unui angajament de plata (respectiv un protocol/convenție în situația de față) pentru a putea deconta astfel de cheltuieli.
Totodată, intimata – pârâtă a învederat că protocolul/convenția în discuție trebuia încheiat/ă în momentul apariției necesitații instituționalizării persoanelor cu handicap respective si nu după . Legii nr. 448/2006 privind protecția și promovarea drepturilor persoanelor cu handicap.
Cu referire la afirmația apelantei - reclamante prin care susține ca instituția lor a „refuzat cu rea - credința semnarea unui protocol", intimata – pârâtă a susținut că reclamanta a formulat solicitări privind încheierea unui protocol între cele două instituții însă, toate solicitările formulate de către aceasta au fost făcute după . Legii nr. 448/2006, deci cu mult timp după ce aceasta instituționalizase persoane cu handicap care își au domiciliul pe raza teritoriala a sectorului 4 și ale căror cheltuieli de întreținere se solicita prin acțiune.
Față de acest aspect, intimata – pârâtă a apreciat că rezulta limpede faptul că reclamanta nu a știut niciodată până în momentul intrării în vigoare a Legii nr. 448/2006 că trebuie să solicite încheierea unui protocol/convenție cu instituția lor pentru a putea deconta toate cheltuielile solicitate.
Or, intimata – pârâtă a susținut că, având în vedere că toate solicitările formulate de reclamanta în vederea încheierii protocolului/convenției au fost îndeplinite după . actului normativ mai sus arătat, rezultă indubitabil că această convenție nu mai poate fi încheiată decât sub imperiul Legii nr. 448/2006, deci cu referire stricta la beneficiarii ce au fost instituționalizați după . legii.
Prin urmare, intimata – pârâtă a susținut că refuzul de plata al instituției lor este întemeiat pe faptul că nu exista niciun protocol încheiat intre cele două direcții, prin care părțile să convină asupra numărului de beneficiari, a serviciilor acordate, a sumelor datorate, a modului de decontare si a termenului de plată și consideră că doar încheierea unui astfel de protocol ar fi dat dreptul reclamantei de a solicita plata serviciilor sociale aflate in discuție. („Convențiile legal făcute au putere de lege intre părțile contractante" - . art.969 din Cod Civil).
Mai mult decât atât, intimata – pârâtă a susținut că potrivit H.G. nr. 268/2007 dreptul la asistență socială sub forma de prestații sociale se acorda persoanelor cu handicap în baza unor acte doveditoare: copie de pe actul de identitate, copie după documentul care atestă încadrarea în gradul de handicap, act care atesta schimbarea numelui (unde e cazul), declarație pe proprie răspundere privind tipul de venit.
Or, intimata – pârâtă a susținut că reclamanta nu a făcut dovada existentei documentelor justificative mai sus menționate pe care se întemeiază dreptul de creanța pe care-l invoca (conform art. 1169 din cod civil raportat la art. 129 alin. (1) din C. proc. civ).
Totodată, intimata – pârâtă a susținut că Autoritatea Naționala pentru Persoanele cu Handicap, recunoaște ca se impune o reglementare asupra actului in baza căruia se realizează decontul, propunând un proiect de ordin in care „(....) Solicitarea conducătorului direcției generale de asistență socială și protecția copilului din unitatea administrativ-teritorială în care persoana cu handicap își are domiciliul, privind admiterea acesteia într-un centru rezidențial public din alt județ decât cel de domiciliu, reprezintă actul administrativ în baza căruia se realizează decontarea cheltuielilor (...)" .
De asemenea, intimata – pârâtă a susținut că afirmația reclamantei - apelante prin care apreciază ca acordarea întreținerii si îngrijirii beneficiarilor în cadrul centrelor acesteia nu este condiționată de solicitarea și acordul în acest sens al DGASPC sector 4, este combătută și de punctul de vedere al Ministerului Muncii, Familiei și Protecției Sociale - Direcția Persoanelor cu Handicap exprimat prin adresa Nr. 123.786/DPPH/SPS/30.07.2012 (adresa pe care o anexează prezentei întâmpinări) care specifică în mod clar că „persoanele cu handicap instituționalizate anterior intrării în vigoare a Legii nr. 448/2006, având în vedere ca în cazul acestora nu exista solicitarea conducătorului, nu se pune în discuție decontarea intre județe".
Având în vedere cele mai sus arătate, intimata – pârâtă a solicitat să se dispună respingerea apelului formulat de către Direcția G. de Asistenta Sociala și Protecția Copilului Prahova - Centrul de îngrijire prin Terapie Ocupațională pentru Persoane Adulte cu Handicap - Urlați împotriva 3627/18.03.2015 pronunțata de către Judecătoria Ploiești, ca nefondat și menținerea ca temeinică și legală a sentinței apelate.
În drept, intimata – pârâtă a invocat prevederile art.205 - 208 din C.proc. civ., Legea nr. 448/2006 privind protecția si promovarea drepturilor persoanelor cu handicap, republicata, H.G. nr. 268/2007 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a prevederilor Legii nr. 448/2006.
De asemenea, intimata – pârâtă a solicitat să se dispună judecarea cauzei în lipsa sa, în condițiile art. 223 alin. (3) din Cod de procedură.
Intimatul – pârât C. L. al Sectorului 4 București, în baza art.205 din Noul Cod de Procedură Civila a formulat întâmpinare la data de 12.06.2015 (f. 16 dosar), prin care a solicitat să se respingă ca nefondat apelul formulat de Centrul de îngrijire prin Terapie Ocupațională pentru Persoanele Adulte cu Handicap - Urlați împotriva sentinței civile nr.3627/1.8.03.2015 pronunțată în dosarul nr._ pentru motivele ce urmează a le învedera.
În motivare, intimatul – pârât a învederat faptul că reclamantul Centrul de îngrijire prin Terapie Ocupațională pentru Persoanele Adulte cu Handicap - Urlați a chemat în judecată pârâții Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului Sector 4 București și C. L. al Sectorului si a solicitat instanței de fond obligarea pârâților la plata sumei de_,39 lei reprezentând contravaloarea diferenței între costul mediu lunar și contribuția lunară de întreținere ce revine ca obligație de plată beneficiarului/aparținătorului pentru perioada 01.10.2011-31. î2.2013.
Astfel, intimatul – pârât a apreciat că instanța de fond în mod corect a respins cererea de chemare in judecata ca neîntemeiată.
Mai mult, intimatul – pârât a susținut că potrivit art.37 din Normele Metodologice la Legea 448/2006, aprobate prin HG 268/2007, admiterea persoanelor cu handicap în centrele rezidențiale publice din alt județ decât cel de domiciliu se face numai la solicitarea conducătorului Direcției generale de asistență socială și protecția copilului din unitatea administrativ - teritorială în care persoana cu handicap își are domiciliul.
De altfel, intimatul – pârât a susținut că prevederile HG 268/2007 se aplică doar de la data intrării în vigoare a acesteia și numai pentru persoanele care vor fi internate în centre de îngrijire din alte județe decât cel de origine și nicidecum nu de pot aplica persoanelor care deja sunt internate în centre de îngrijire din alte județe decât cele de origine.
Or, având în vedere că, în cazul de față, nu există o astfel de solicitare din partea conducătorului Direcției Generale de Asistență Socială și Protecția Copilului Sector 4, iar între această instituție și Centrul de îngrijire prin Terapie Ocupaționala pentru Persoanele Adulte cu Handicap - Urlați nu a fost încheiat un protocol sau convenție prin care să se stabilească modalitatea de includere în centre rezidențiale și decontarea cheltuielilor aferente asigurării îngrijirii și protejării persoanelor cu handicap, intimatul – pârât a considerat că instituția lor nu poate fi obligată la plată.
De asemenea, intimatul – pârât a considerat că suma solicitată nu este justificată și dovedită.
Intimatul – pârât a susținut că apelanta trebuie să facă dovada modului de calcul al sumelor solicitate și a actelor doveditoare care au stat la baza acestuia, respectiv modalitatea de stabilire a costului mediu lunar al cheltuielilor efectuate în luna anterioară de centrul în care persoana cu handicap este îngrijită și protejată și a contribuției lunare de întreținere datorată de persoana cu handicap.
De asemenea, intimatul – pârât a susținut că la dosarul cauzei nu a fost depusă solicitarea conducătorului direcției generate de asistență socială și protecția copilului din unitatea administrativ - teritorială în care persoana cu handicap își are domiciliul, privind admiterea acesteia într-un centru rezidențial public din alt județ decât cel de domiciliu.
Mai mult, intimatul – pârât a susținut că apelanta nu a prezentat nici hotărârea prin care s-a dispus internarea în Centrul de îngrijire prin Terapie Ocupațională pentru Persoanele Adulte cu Handicap - Urlați sau dovezi privind veniturile lunare și contribuția lunară a persoanelor cu handicap și a susținătorilor acestora.
Față de toate aceste susțineri și având în vedere că apelanta nu face dovadă pretențiilor solicitate, intimatul – pârât a solicitat să se respingă apelul ca neîntemeiat.
În probatoriu, intimatul – pârât a solicitat proba cu înscrisuri.
În drept, intimatul – pârât a invocat dispozițiile art. 205 Noul Cod de procedură civilă HG 268/2007
De asemenea, intimatul – pârât a solicitat judecarea cauzei să se facă și în lipsa sa, potrivit art.411 aiin.2 din C.proc.civ.
Primindu-se dosarul la Tribunalul Prahova, cauza a fost înregistrată la nr._, la data de 18.05.2015.
Examinând sentința atacată, prin prisma motivelor de apel formulate de către reclamantă, a dispozițiilor legale incidente, dar și sub toate aspectele de fapt și de drept, conform art.3041 Cod procedura civila, tribunalul constată că aceste motive sunt nefondate, pentru considerentele ce urmează a fi expuse:
Conform dispozițiilor articolului 54 aliniatul 4 din Legea 448/2006 privind protecția si promovarea drepturilor persoanelor cu handicap, decontarea cheltuielilor dintre autoritățile administrației publice locale se face în baza costului mediu lunar al cheltuielilor efectuate în luna anterioara de centrul în care persoana cu handicap este îngrijită și protejata.
Art.34 din H.G. nr.268 /2007 - de aprobare a normelor metodologice de aplicare a Legii nr.448/2006 - prevede: "(1) De la data publicării prezentelor norme metodologice admiterea persoanelor cu handicap în centrele rezidențiale publice din alt județ decât cel de domiciliu se face numai la solicitarea conducătorului direcției generale de asistență socială și protecția copilului din unitatea administrativ-teritorială în care persoana cu handicap își are domiciliul; (2) Solicitarea cuprinde acordul direcției generale de asistentă socială si protecția copilului de a achita costul mediu lunar de cheltuieli stabilit pentru respectivul centru rezidențial în care urmează să fie admisă persoana cu handicap; (3) Costul mediu lunar de cheltuieli pentru persoana cu handicap se datorează de la data admiterii efective în centru.”
Instanța reține ca reclamanta apelanta nu a făcut dovada existentei vreunei solicitări de admitere a internării formulate de DGASPC Sector 4 București in sensul prevederilor menționate mai sus.
Instanța constată, față de probele administrate, că in cauză nu s-a făcut dovada ca persoanele pentru care se solicita această sumă au fost vreodată in evidența persoanelor cu handicap de la nivelul Sector 4 București, și că a fost solicitată finanțare bugetară pentru aceste persoane la nivelul Sector 4 București, pentru a exista obligația de achitare a acestor sume către reclamanta apelanta (unde se pretinde ca sunt internate persoanele cu handicap).
Având în vedere principiul general potrivit cu care cel ce face o propunere în fața instanței trebuie să o dovedească, reclamantei apelante îi revenea sarcina probei în dovedirea existenței caracterului cert al creanței pe care pretinde că o are împotriva pârâtei intimate .
Având în vedere considerentele sus menționate precum si faptul că din actele dosarului nu rezultă acordul pârâtei intimate cu privire la instituționalizarea persoanelor pentru care se solicita decontarea cheltuielilor, data la care persoanele cu handicap au fost internate în centrul Urlați sau numărul persoanelor instituționalizate, soluția instanței de fond fiind cea corectă in acest sens, Tribunalul apreciază ca toate criticile formulate de către apelanta sunt nejustificate, soluția primei instanțe fiind temeinica si legala, și pe cale de consecință va respinge apelul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Respinge apelul declarat de apelanta – reclamantă DIRECȚIA GENERALĂ DE ASISTENȚĂ SOCIALĂ ȘI PROTECȚIA COPILULUI PRAHOVA – CENTRUL DE ÎNGRIJIRI PRIN TERAPIE OCUAPȚIONALĂ PENTRU PERSOANE ADULTE CU HANDICAP URLAȚI, cu sediul în Urlați, ., nr. 52, județul Prahova împotriva sentinței nr. 3627/18.03.2015 pronunțată de Judecătoria Ploiești în contradictoriu cu intimații - pârâți DIRECȚIA G. DE ASISTENTA SOCIALA SI PROTECTIA COPILULUI SECTOR 4 BUCURESTI cu sediul în sector 4, București, .-254 și C. L. SECTOR 4 cu sediul în sector 4, București, .. 6-16, ca nefondat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 14.09.2015.
Președinte, Judecător,
P. A. D. D. G.
Grefier,
A. I. A.
Operator de date cu caracter personal nr. 5595
Red.D.G./ Tehnored. A.Ș.P.
4 ex/22.09.2015
d.f. nr._ – Judecătoria Ploiești
J.f. T. A.
| ← Obligaţie de a face. Decizia nr. 2694/2015. Tribunalul PRAHOVA | Acordare personalitate juridică. Decizia nr. 2692/2015.... → |
|---|
